duminică, 30 noiembrie 2008

Optiuni

Fotbalul romanesc este pe cale sa spuna adio anului 2008. Maine, dupa ultimele trei partide ale sezonului lumea in loc sa mearga sa-si exprime optiunea, va merge ca de obicei la o bere. Merg la vot ca e mai bine. Pardon! Merg la votca e mai bine. Tot una e? Ma uitam la nedreptatea patimita de Chelsea in jocul cu Arsenal si-mi oblojeam atfel ranile produse de nonconformista Rapid. Sa nu uit! Mai avem de doi bani speranta prin Steaua in Liga Campionilor, iar ceferistii ardeleni vor sa iasa cu fruntea sus de pe terenul aceleiasi Chelsea. Stamford Bridge parca. Bani, ca punctele sunt inutile in privinta calificarii.
Schiul fond nu este atat de spectaculos precum alte sporturi de iarna. Pentru unii. Pentru altii incrancenarea de a schia mai repede pe teren variat decat adversarii poate avea savoarea unui meci de fotbal. Fotbal pe gheata. Hochei. Nu. Baschet pe zapada. Nu exista. Il inventam.
Anul schiului fond a debutat la feminin cu un nume care cred ca va spune ceva in viitorul apropiat. Justyna Kowalczyk va ajunge in scurt timp foarte usor de pronuntat si memoria ziaristilor se va imbogati cu ortografierea corecta a numelui polonezei. Chiar daca in acest an nu va face decat sa patrunda in top 10, prevad ca in anii urmatori sa erupa si sa castige vreo 3-4 mici globuri de cristal si unul mare. Cele trei curse de pana acum au fost castigate de suedeza Charrlotte Kalla (10 km liber), slovena Petra Majdic (Sprint 1,2 km clasic) si finlandeza Aino Kaisa Saarinen (10 km clasic). Fineza conduce si la general cu 205 p, urmata de norvegianca Marit Bjoergen cu 160 p si Petra cu 153 p. Poloneza de care va vorbeam se afla la general pe locul 5 cu 141 p si a ocupat locurile 7, 3 si 5 in cele trei curse disputate. Arianna Follis (Italia), o alta favorita de-a mea se afla pe locul 9 la general cu 69 p, ea nepunctand la sprint, una din probele preferate pe parcursul anului trecut.
La baieti, cele trei probe de pana acum au revenit suedezului Marcus Hellner (15 km liber) si norvegienilor Ola Vigen Hattestad (1,4 km clasic) si Martin Johnsrud Sundby (15 km clasic). La baieti, specializarea pe probe a facut ca punctele obtinute sa fie mai putine decat la fete, coloratura clasamentului luand spre final nuanta celei cu mai multe probe disputate (stil sau distanta). Deocamdata conduce Martin cu 113 p, urmat de cehul Lukas Bauer cu 109 p si de ceilalti doi castigatori de probe cu suta de puncte aferenta fiecareia. Tot o suta de puncte a realizat si finezul Sami Jauhojaervi dar prin cumul, fiind unul din cei trei schiori care au reusit sa acumuleze puncte in toate cele trei probe disputate pana acum. Daca va intereseaza, favoritii mei se pare ca anul acesta nu sunt in prea mare forma, italianul Pietro Piller Cottrer si francezul Vincent Vittoz ocupand locurile 6 respectiv 21.

joi, 27 noiembrie 2008

Carcase

S-a cam terminat "Europa" pentru echipele de club romanesti. Mai repede castiga inutil CFR-ul la Londra decat Steaua in fata Fiorentinei. Normal ca vreau din tot sufletul ca Steaua sa obtina calificarea in primavara europeana, dar nu vad cum. Nu joaca nimic. Incep sa cred ca valoarea de antrenor a lui Dorinel Munteanu se va opri undeva in Liga a II-a la noi pentru ca in primul esalon doar un vasal de-al Stelei l-ar mai putea angaja.
Radu Banciu n-a inteles nimic din meciul de la Cluj sau nevoia lui de a epata il face sa nu vada o prima repriza de nivelul Ligii Campionilor a feroviarilor, in care doar greseli individuale (Stancioiu, arbitrul, Trica, Dubarbier) au facut ca scorul sa nu fie 3-0 pentru ai nostri. Tare sunt curios ce se va intampla in tabara ardelenilor in perioada de hibernare a fotbalului. Cred ca Trombetta va ramane las Cluj, dar nu ca principal. Daca pleaca, va pleca tot in Romania la o echipa cu pretentii. Poate chiar la Rapid. Mi-ar place, dar sa fie lasat sa construiasca.
La sah baietii nostri au mancat bataie in ultima runda de la Georgia si au terminat abia pe locul 19. Fetele au realizat un foarte valoros 2-2 in ultima etapa cu favorita numarul trei, China, si au ocupat in final un merituos loc 11.
In ceea ce priveste hocheiul, in ambele ligi, atat in cea divizionara cat si in Liga Mol, Csikszereda se afla pe primul loc cu doua puncte avans fata de Miercurea Ciuc si sapte fata de Steaua (la numar de meciuri egale, 11), respectiv sapte puncte fata de Ujpesti, 13 fata de Miercurea Ciuc si nu mai putin de 15 fata de Steaua (Miercurea Ciuc are un joc mai putin decat celelalte, 22). In comentariul anterior despre hochei am facut o greseala in ceea ce priveste sistemul de retrogradare din Divizia I. Ultima clasata, a cincea, nu retorogradeaza direct ci disputa un play-out in compania primei clasate din Divizia a II-a. Nu s-a stabilit din cate jocuri.
Nici la handbal nu am prea avut noroc in cursul zilei de miercuri. Nationala Romaniei, jucand o prima repriza lamentabila a pierdut jocul din deplasare in fata Muntenegrului ceea ce ne indeparteaza de calificarea la europenele din 2010 si pune in umbra victoria din fata vicecampioanei mondiale, Polonia. La fete s-a castigat Trofeul Carpati. Primavara europeana nu prinde nici o echipa masculina la cel mai inalt nivel, Liga Campionilor, dar totusi sunt cinci echipe in celelalte cupe. In optimele Cupei Cupelor, HCM Constanta si Steaua vor intalni in dubla mansa reprezentantele Slovaciei (Tatran Presov, primul meci in deplasare), respectiv Spaniei (Valladolid, primul meci acasa). In optimile Cupei Challenge, Bucovina Suceava, UCM Resita si Stiinta Bacau vor juca, tot in dubla mansa cu Liberty Bernardo (Portugalia, primul acasa), Vardar Skopje (Macedonia, acasa) respectiv PAOK Salonic (Grecia, deplasare). Peste vreo doi ani poate gasim si echipa municipiului nostru in cupele europene...

vineri, 21 noiembrie 2008

Accident sau cerseala?

Nu cred ca este ceva real in zvonul precum ca latifundiarul (adica cel ce sta cu fundul pe toata latimea terenurilor sale) ar fi fost aproape de un accident aviatic. Omul acesta nu stie cum sa se mai faca cunoscut fara sa-si cheltuiasca din bani. Drept este ca nu prea are lichiditati.
S-a dovedit a fi cerseala. Voi ce ganditi cand comandantul aeroportului spune ca avionul nu s-a desprins de la sol si impricinatul pretinde ca s-a inaltat cel putin 10 metri?

joi, 20 noiembrie 2008

Sah olimpic

In aceste zile la Dresda se desfasoara cel mai puternic turneu de sah pe echipe din lume. Am motivele mele pentru care consider Olimpiada mai puternica decat Mondialele. De fapt, cu exceptia fotbalului, in toate celelalte sporturi olimpice participarea la JO este mai importanta decat la CM.
Sportul mintii, al strategiei, al deciziei si al inventivitatii deopotriva este absolut necesar in toate celelalte sporturi de la nivel de antrenor pana la director executiv. Chiar si unor jucatori le este imperios necesar, mai ales al celor care se ocupa de distrugerea strategiei adverse, la fotbal, in speta, ar fi mijlocasul la inchidere. De fapt sahului cred ca i s-ar potrivi si definitia-intrebare: ce gandeste adversarul?
Romania este prezenta la Dresda cu ambele echipe si pleaca din decada a doua din punct de vedere valoric. Mai precis de pe pozitia a patrusprezecea la masculin (144 de natiuni prezente, 146 de ecchipe, Germania in calitate de gazda are trei echipe) si de pe pozitia a saisprezecea la feminin (108 natiuni, 110 echipe; tot trei din Germania). Rezultatele de pana acum sunt in grafic sa zic asa.
La masculin... Impropriu spus masculin, sahul fiind probabil singurul sport din lume care permite femeilor sa participe printre barbati, dar barbatilor le este interzisa participarea in competitia lor. Asadar, la open, Romania este reprezentata de Liviu Dieter Nisipeanu (ELO 2684), Andrei Istratescu (2633), Mircea Parligras (2611), Constantin Lupulescu (2594) si Levente Vajda (2582), iar la feminin de Corina Isabela Peptan (ELO 2430), Elene Luminita Cosma (2340), Alina Motoc (2313), Iozefina Paulet (2307) si Carmen Voicu (2239). Pana acum ambele echipe au cate cinci victorii si doua infrangeri. La fete am invins Uzbechistan (3-1), IPCA (pana acum n-am auzit de acest stat, are un pinguin pe drapel; 4-0), ICSC (ibidem, tot un fel de pinguin; 4-0), Spania (21/2 - 11/2) si Columbia (astazi, 3-1) si am mancat bataie de la Georgia (11/2-21/2) si SUA (0-4). La open am invins Egiptul (31/2-1/2), Argentina (21/2-11/2), Japonia (3-1), Lituania (31/2-1/2) si Bulgaria (21/2-11/2) si am fost batuti de Ungaria (3-1, la maghiare amazoana Judit Polgar a remizat la masa doi cu Istratescu, rezultat bun pentru Andrei daca tinem cont ca are un deficit la ELO de 78 de unitati in fata unguroaicei) si Germania (astazi, 21/2-11/2). Dupa sapte runde baietii se afla pe locul 16, iar fetele pe 15.
Cel mai puternic jucator al turneului este bulgarul Veselin Topalov (ELO 2791) victorie in fata lui Nisipeanu.
Meciul de aseara, contrar tuturor acuzelor, eu zic ca a fost util. Orice joc al echipei nationale este util, indiferent unde, cand sau de ce se joaca. A fost util si pentru ca ne-am dat din nou seama de faptul ca Piturca ar putea fi schimbat fara prea mari prejudicii, mai ales ca sunt contracandidati mai buni decat el. Sunt convins ca Mircea Lucescu daca i s-ar face o oferta concreta ar prelua cu placere nationala. A fost util si pentru ca s-a dat ocazia unor tineri sa simta aerul nationalei. A fost util si pentru creerea unor relatii de joc intre aparare si atac, intre batrani si tineri, intre provinciali si capitalisti si s-ar fi dorit si intre echipa si public. Din acest punct de vedere a fost un esec. Cred ca n-au fost inspirate alegerile orasului, a stadionului si a adversarului pentru a aduce mai multi spectatori.

miercuri, 19 noiembrie 2008

Tembecalizarea

Prin Mediasul anului '63, in spatiul de joaca din preajma unor blocuri, printre copaci, iarba inalta, zone pamantoase si pietris vreo cinspe pusti bateau mingea de mama focului. Cu patima si aplicatie loveau mingea din guma care costa exact 13 lei si o eugenie. Momentul nefast a venit atunci cand, cel in bascheti, suparat ca nu castiga si ca majoritatea a decis ca pistruiatul a dat gol valabil, a luat mingea si s-a dus curatandu-si cu grija spilhozenul. Rezemat de marginea unui copac, cu lacrimile slalomand printre pistrui, inciudat ca el nu ar fi procedat niciodata asa, un prunc si-a fixat in capsor ideea ca daca vreodata va putea sa-si cumpere 21 de eugenii sigur ca va renunta la ele in favoarea unei mingi adevarate. Joaca a continuat apoi cu o cutie de conserve... Seara, mama, privind la tenesii prin care se vedeau bine buricele a cate doua-trei degete, l-a certat ca iar are genunchii juliti si l-a trimis sa-si faca bastonasele pentru a doua zi. Intr-un tarziu s-a culcat cu gandul la golul marcat si ca sa-l uite, a inceput sa faca adunari pana la o suta pe intuneric. Au trecut vreo trei-patru ani pana un prieten al unei matusi din Brasov i-a facut cadou o minge. Prima lui minge adevarata. Sincer vorbind, era din guma si putin ovalizata.
Peste nici o suta de ani, un latifundiar, insotit de trei care de televiziune si vreo zece trepaduse (e la moda acum; nu conteaza cat fotbal pricep, arata bine in fata camerelor, mai ales daca decolteul lasa ceva proaspat la vedere; proaspat pe naiba) se posteaza in fata unei biserici si doneaza doua milioane de $. Peste timp n-a castigat campionatul, n-are echipa de valoare pentru Liga Campionilor si rezultatele din campionat nu-s nici macar pe valoarea echipei incropite. Ajunge la concluzia ca Dumnezeul din biserica cu pricina nu are destula putere si cere banii inapoi. Ca orice om de afaceri, considera ca biserica trebuie sa-i dea si dobanda si cere sa i se returneze doua milioane de EURO. Motivul: sa-i duca intr-o alta biserica (manastire) unde Dumnezeul alora, adica al fanariotilor, are mai multa putere. Cere permisiunea sa fumeze: "mai stau si televiziunile astea dupa fundul lui, fir-ar mama lor!".
Adevaratul motiv il putem gasi insa pe Money Channel. Imobiliarele o iau la vale. Nu mai sunt lichiditati. Valijoarele, cutiile de table, sacosele si gentutele au ajuns pe mana onor alti "smecheri de teapa lui" de la care degeaba s-ar chinui sa-i ceara inapoi, asa ca i-a mai ramas doar biserica si statul. Va dati seama ca la stat mai avea un depozit. Niste firfirei intr-o valiza lasati in gaj la DNA. Vreo mie sapte sute de euro pregatiti pentru Trica, pardon, pentru Goga, deturnati de niste actori aterizati dintr-un bal mascat cu tema: "Hotii si vardistii". Daca are cineva timp n-ar fi rau sa vada cat platesc chirie cei ce stau in casele donate cu atata valva. Sau daca mai stau primii proprietari. Poate se descopera vreo falanga PNG.
Na! C-am luat-o pe politica. Mii de scuze. Hai ca incepe meciul. Poate scriu si ceva sport dupa.

marți, 18 noiembrie 2008

Hochei

Ziceam in articolul precedent ceva despre hocheiul american. Chiar daca in Satu Mare nu putem patina nici macar de placere, d-apoi sa mai facem si sporturi organizate la nivel de amatori folosind gheata ca suport, hai sa ne uitam putin in curtea profesionistilor din Romania.
In intersezonul care s-a sfarsit in septembrie s-au petrecut lucruri importante in hocheiul romanesc. Mai bine sa zic autohton decat romanesc si o sa vedeti de ce. Primul lucru asupra caruia va atrag atentia este revenirea unui centru "leagan" al sportului cu pucul: Brasovul. Dupa multi ani o echipa brasoveana joaca in primul esalon al hocheiului romanesc.
Asadar echipele din acest an din Divizia I sunt cele din clasamentul la zi de mai jos:
  1. Hochei Club Csikszereda 9 6 2 1 43-30 20 (+13) (0 1 0 1)
  2. Sport Club Miercurea Ciuc 9 5 2 2 39-27 19 (+12) (1 0 1 0)
  3. Steaua Bucuresti 8 5 0 3 37-24 15 (+13) (0 0 0 0)
  4. Progym Gheorgheni 9 3 0 6 30-45 9 (-15) (0 0 0 0)
  5. Sport Club Municipal Brasov 7 0 0 7 14-37 0 (-23) (0 0 0 0)

La cele de mai sus as adauga pentru neinitiati ca Csikszereda inseamna pe maghiara Miercurea Ciuc si ca ultimul loc retrogradeaza. Pentru promovare lupta: Sportul Studentesc Bucuresti 10 jocuri 30 puncte (+38) si Dunarea Galati 8 jocuri, 12 puncte (- 2). Celelalte doua echipe din Divizia II, Progym II si SC Miercurea Ciuc II avand rol decorativ (nu au drept de promovare, fiecare au cate 6 puncte din 8, respectiv 10 jocuri).

In afara acestui campionat, in paralel cu acesta (rezultatele dintre competitoare conteaza in ambele competitii in care se regasesc), se desfasoara si un campionat mixt, romano-maghiar, in care se regasesc patru echipe romanesti alaturi de sase echipe maghiare sub denumirea Liga MOL. Va redau si acest clasament:

  1. HC Csikszereda 21 16 4 1 112- 56 54 (+56) (2 1 0 1)
  2. Ujpesti TE 20 14 3 3 107- 66 46 (+41) (1 1 0 1)
  3. Steaua 21 13 1 7 103- 66 41 (+37) (0 0 1 0)
  4. SC Miercurea Ciuc 19 11 3 5 90- 63 39 (+27) (1 0 2 0)
  5. Budapest NZ Stars 20 10 4 6 73- 53 36 (+20) (1 1 1 1)
  6. Dab.Docler 20 11 2 7 75- 62 35 (+13) (0 1 0 1)
  7. Ferencvarosi TC 19 6 0 13 60- 91 18 (-31) (0 0 0 0)
  8. Progym Gheorgheni 19 4 2 13 67- 99 15 (-32) (0 1 1 0)
  9. JJSE Miskolci 20 2 1 17 44-113 7 (-69) (0 0 0 1)
  10. Alba Volan SC 19 2 0 17 46-104 6 (-62) (0 0 0 0)

Primele patru echipe clasate la sfarsitul campionatului (doua tururi, doua retururi) vor avea sigura participarea in editia viitoare a Ligii MOL. Celelalte se vor califica sau nu in functie de pozitia lor in propriul campionat national. Primele patru din Romania si primele sase din Ungaria.

Sa dam niste explicatii despre intocmirea clasamentelor. Primele opt coloane ale clasamentului sunt identice cu cele de la fotbal. In ceea ce priveste ultimele patru coloane, prinse de mine intr-o paranteza, legenda ar fi cam aceasta: prima cifra reprezinta numarul de jocuri castigate dupa prelungiri si se acorda doua puncte ca si pentru cifra din coloana a treia care reprezinta numarul de jocuri castigate dupa lovituri de departajare; cifrele din coloanele a doua si a patra reprezinta partidele pierdute dupa prelungiri sau lovituri de penalitate si se acorda cate un punct pentru ele.

Va promit ca nu va mai dau aceste clasamente atat de fidel. Poate doar am sa mai spun cate ceva din cand in cand despre aceste campionate. Intre timp s-a produs si marea surpriza a primei divizii din Romania. In timp ce ma chinuiam sa va descriu minimul necesar pentru a va atrage in lumea mirifica a acestui sport slab reprezentat in presa romaneasca, echipa brasoveana a invins Steaua la Miercurea Ciuc (in Brasov nu este nici un patinoar care sa respecte cerintele pentru Divizia I) cu 5-4. Cu aceasta infrangere "capitalistii" cred ca si-au luat adio de la situarea pe primul loc, loc care i-ar fi asigurat un prim meci usor in play-off (cel mai bun din cinci jocuri cu ocupanta locului patru la finele sezonului regulat). Sport Club a jucat astazi la Dab.Docler si a castigat cu 5-1. Astazi s-a mai jucat si Ujpest-Progym, scor 10-1. Rezultatele de astazi nu sunt cuprinse in clasamente.

P.S. M-am chinuit sa va ordonez clasamentul, dar programul calculatorului sau ignoranta mea sau opus.

luni, 17 noiembrie 2008

Craciunescu.

Pentru cei care au vazut ieri meciul de la Iasi sper ca le este clar ca l-am vazut pentru ultima oara pe Craciunescu arbitrand. Teodor, fara sprijinul tatalui sau nu s-ar fi facut arbitru in primul rand. Daca totusi l-ar fi impins Michiduta catre terenul de fotbal s-ar fi marginalizat, adica ar fi stat pe margine cu un fanion in mana. Daca totusi s-ar fi pomenit fluierand (a paguba, zic eu) n-ar fi ajuns niciodata mai sus de limitele judetului care l-a produs. Motivul nu este cu siguranta interesul, ci pur si simplu nonvaloarea.
N-as vrea sa fiu in pielea tatalui sau. De altfel Ion si-a retras de mult sprijinul moral pentru fiul sau, dar acesta n-a inteles si vad ca va iesi pe usa din dos. Caracterul de om mic al lui Teodor, caracter coclit la umbra de stejar si nedospit pe aleea timpului, il face sa nu inteleaga faptul ca poarta un nume pe care nu-l poate egala in acelasi domeniu. Nici macar la nivelul jambierelor nu i s-a ridicat, prin prisma valori vorbesc. Daca ar fi incercat ca dirijor sau profesor (meserii care nu au fluier, dar au bagheta sau catalog) poate ar fi reusit mai mult. Poate n-ar fi reusit. In orice caz nu ar fi intinat numele tatalui sau. Are doar piele de arbitu, nu si stofa.
Evenimentele care mi-au deturnat gandurile de la cele lumesti (citeste sportive) ma macina in continuare, dar asta nu inseamna sa va privez de parerile despre evenimentele sportive de la sfarsitul saptamanii trecute.
In liga intai a tuturor sporturilor din Romania prevazusem victoria ialomitenilor pe Stefan cel Mare, mai ales dupa ce, inainte de meci, toti vuiau pe toate posturile si prin toate ziarele ca cele doua egaluri de la Craiova si din Ghencea vin ca doua manusi pentru Dinamo. Nu zic ca nu a profitat si Dinamo de ele, dar parca mult mai bine s-au mulat pe degetele agile ale provincialilor. Nici acum nu-mi trece ciuda pe Dan Petrescu si Meme Stoica pentru ca nu au ales un oras puternic pentru a dezvolta o asemenea echipa. Si acuma zic ca Urziceniul e prea mic pentru a dezvolta un club cu personalitate in Europa. Lipsesc spectatorii. Ce sport este acele fara spectatori.
Djokovic l-a invatat un pic de tenis pe Davidenco in finala Mastersului de la Shanghai, chiar daca in semifinale i-au tremurat serios muschii (nu ai fetei) in fata francezului Simon, dar asa cum i-a spus la final, va veni si randul lui. Poate la anul in finala. Ce ziceti? Tot cu sarbul.
As vrea sa va cunosc parerea. Colegul meu, Vasile Andreica, popularizeaza in blogul sau un sport nu prea cunoscut pe meleagurile noastre. E vorba de oina americana. Il citesc si-mi place si cum scrie. Poate, daca doriti il rugam sa se extinda si asupra celorlalte capete de afis ale sportului american: fotbal american, baschet, hochei sau indicar.
Nici victoria din Bahrain a australianului Neil Robertson nu o trec cu vederea, chiar daca astazi Higgins spunea ca mondialul de snooker de anul acesta este unul patetic.
S-au desfasurat si primele probe de slalom special in "Circul alb". La Levi, in Finlanda, fetele au avut-o ca prima laureata a probei pe americanca Lindsey Vonn, incadrata pe podium de suedeza Maria Pietilae-Holmner si nemtoaica Maria Resch. De remarcat ca prima austriaca s-a clasat pe locul patru (Nicole Hosp), iar favoritele mele, Denise Karbon (Italia) si Sandrine Aubert, n-au reusit sa termine ambele manse, frantuzoaica nici pe prima macar. Va mai reveni vreodata Janica Kostelic pe partii? La baieti, favoritii mei Bode Miller (SUA) si Jean Baptiste Lagrange (Franta) s-au clasat pe primele doua locuri, dar in ordine inversa. Mi-ar fi printre simpatizati si ocupantul locului trei, Mario Matt, daca n-ar fi austriac. Nu stiu de ce nu-mi plac austriecii in sporturile de iarna si nemtii in cele de vara. De remarcat ca nici un italian nu a primit puncte in aceasta cursa, cei mai aproape fiind Giorgio Rocca (un alt favorit de-al meu) si Manfred Moelgg care nu au reusit sa duca schiurile la finis in mansa a doua.

duminică, 16 noiembrie 2008

S-a rupt o coarda.

S-a spart o toba. Eram prin '75 in sala de spectacole a salasului de cultura Mihai Eminescu din Bucuresti. Intr-o sala de circa 500 de persoane eram inghesuiti vreo 2000. In imbulzeala de la intrare mi-am pierdut un pantof. Nu conta. Nu conta ca afara era cioafla de februarie. Inauntru canta Phoenix. Dupa prima ora de concert toba lui Petrescu a cedat. Bucurosi pentru ce am auzit si tristi pentru ce n-am auzit plecam spre case. Avea sa fie ultimul concert al Phoenixului in Romania inainte de a fugi de regim. Eram ultimul la iesire. Fata mi s-a deschis. Pantoful meu stang trona in vitrina salasului de cultura. Afara era cioafla de februarie.
As putea sa spun ca Emil mai traieste prin muzica lui, dar asta stim cu totii. As putea sa aplaud in nestire imbatat de dorinte si trairi pe care nu multi le-au simtit in preajma ardeleanului. As putea sa sadesc un copac. Fructifer. As putea sa gadil norisorii albi ai uverturii unei idile, ai unei inedite sperante.
In sali de spectacole cu usile deschise intesate de lume, pe stadioane in nopti cu sau fara luna, in palate cu regi si regine ai vremurilor noastre, in spelunci cu drojdie si vin prost, pe carari de munte sub privirile caprelor negre, in autobuze sau marfare, peste tot pe unde ai doinit se vor auzi perpetuum ecoul strunelor tale.
Aceeasi strangere de inima si goliciune a sufletului o simt azi ca si atunci cand am aflat ca Phoenix nu mai este. Au trecut anii si Phoenix-ul a revenit.
S-a rupt o coarda. Si tu vei dainui!

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Cupa Romaniei si Emilian Onciu

Surpriza optimilor Cupei Romaniei a fost lipsa in cvasitotalitate a surprizelor. Cred ca este pentru prima oara dupa multi ani cand in sferturi nu mai avem nici o echipa din esaloanele inferioare. Da. M-am lamurit. Am intrat un pic in arhiva si am descoperit ca au trecut... hat... 24 de luni. Nu stiu de ce am avut impresia ca au trecut mult mai multe. Asta e. Calatoria mea in trecut nu a fost lipsita de foloase. Am retrait momente interesante. Unele din viata bunicilor mei. Adica:



  1. Prima editie: 1933-34 Ripensia Timisoara - Universitatea Cluj 3-2

  2. Topul invingatoarelor: 1. Steaua 20; 2. Rapid 13; 3. Dinamo 12.

  3. Cea mai lunga finala: 1939-40: Rapid Bucuresti - Venus Bucuresti 2-2; 4-4; 2-2; 2-1

  4. Cele mai multe trofee consecutive: Rapid Bucuresti 6 (finalele din 1937 - 42)

  5. Cea mai mare diferenta de goluri inscrise in finala: Rapid - Universitatea Sibiu 7-1 (1942), Steaua - Foresta Falticeni (1967) si Universitatea Craiova - Politehnica Timisoara (1981)

  6. Cele mai multe goluri inscrise de o echipa in finala: Rapid, 7 in 1942.

  7. Cele mai multe goluri inscrise intr-o finala: 11, CFR (Rapid) Bucuresti - Ripensia Timisoara 6 -5 (5-5 dupa 90 de minute). Dupa 90 de minute a mai fost un 6-4 intre Dinamo si Steaua in 1990 ca sa-si ceara scuze dupa panarama de cu un an inainte, cand finala nu s-a incheiat pe teren, ci in cabinete.
  8. O finala fara nici o echipa din primul esalon: Chimia Ramnicu Valcea (div. B) - Constructorul Galati (div. C) 1-1 si 3-0 dupa rejucare.

Gata cu amintirile. Sa remarcam finala ruso-sarbeasca... Din pacate am aflat o veste proasta si nu mai pot scrie... Emilian Onciu si-a priponit calul de papadia eternitatii

luni, 10 noiembrie 2008

Boxerii

N-am sa zic niciodata ca nu-mi place boxul. N-am sa recomand niciodata copilului meu sau unei persoane dragi sa se apuce de box. Este si nu este boxul un sport. Este pentru ca se pot organiza competitii la care participa atleti si unde se declara invingatori in fata unei asistente. Adica exista sportivi si spectatori. Nu este un sport pentru ca nu se poate numi sportivitate atunci cand iti ranesti fizic adversarul. Sa lasam lucrurile asa cum sunt si sa pornim de la premiza ca boxul este un sport.
Am asemuit meciul de aseara, Rapid - Steaua, cu o partida de box in care adversarii s-au urat in asa masura incat nu au lovit ca sa nu incaseze. Cu toate ca isi purtau reciproc o ura foc si para (focul era reprezentat de o bricheta si para de un chibrit), cei doi boxeri n-au lovit decat cu lovituri nepermise si de asa natura incat sa nu vada arbitrul. Ca sa trimita o directa, un croseu sau un upercut ar fi fost necesar sa se descopere in propria-i garda si, banuia, adversarul atata ar fi asteptat ca sa trimita lovitura decisiva. N-a fost pana la urma nici ko, dar nici ok.
La Doha s-a incheiat Turneul Campioanelor. Finala i-a revenit, in ciuda mea, americancei Venus Williams, chiar daca mai mult si-a dorit victoria rusoaica Vera Zvonareva. Primul set a fost incrancenat. La un moment dat vera avea 5-2 la ghemuri si trei mingi de set. Le-a ratat pe toate, ba si pe o a patra minge de set si s-a ajuns la tie-brack. Aici s-a rescris istoria setului, dar in sens invers, adica a condus Venus cu 5-2 dupa care Vera a castigat cinci mingi consecutive. I-au fost suficiente pentru a-si adjudeca setul. Setul doi a avut doar un ghem si jumatate. La doi zero Vera a cedat, preferand sa se odihneasca in vederea ultimului set. Asa credea ea. Nu si-a mai revenit decat spasmodic, cu lovituri de exceptie, dar izolate intr-un ocean de replici de inalt nivel de o monotonie dezarmanta. Asadar Vera - Venus 7-6(5), 0-6, 2-6.
Masters-ul masculin se desfasoara in aceste zile tot in Asia. Mai precis la Shanghai. Atat la simplu cat si la dublu. Ne vom concentra atentia numai spre simplu. Cele doua grupe, rosie si galbena, sunt populate de primele opt nume care s-au remarcat in turneele Masters Serie din acest an. Adica Roger Federer (Elvetia), Andy Murray (Marea Britanie), Andy Roddick (SUA), Gilles Simon (Franta) sunt cei care se scalda in Marea Rosie, iar Novak Djokovic (Serbia), Nicolai Davidenco (Rusia), Jo-Wilfried Tsonga (Franta) si Juan Martin del Potro (Argentina) fac baie in Marea Galbena. Pana acum Novak l-a batut pe Juan Martin si Nicolai pe Jo-Wilfried. Asta noapte s-a produs si surpriza, elvetianul recunoscandu-se invins de francez. La aceasta ora cei doi Andy isi disputa intaietatea. Deocamdata este patru-doi in primul set pentru european.

joi, 6 noiembrie 2008

Cuvinte pentru prieteni.

Prieteni!
In cursul zilei de marti sau miercuri am primit un pachet. La o examinare superficiala mi-am dat seama ca inlauntrul acestuia nu era decat o carte sau un catalog, ceva ce nu poate fi urgent. Joi, spre seara m-am impiedicat din nou de el si l-am deschis. Intru adevar era o carte: "Premiul Nobel pentru fotbal". O carte de teatru. Un autor drag mie care nu se afla la inceputurile sale in tainele teatrului: Mircea M. Ionescu. Il cunoscusem cu multi ani in urma, prin '84, in foaierul Teatrului Dramatic din Brasov, la lansarea premierei unei alte piese de teatru ale sale, tot cu caracter sportiv: "Adio, Pele!".
Reintalnirea a fost putin fortata tot de o prietenie. De prietenia mea cu Iosif Vigu (Vigh in acte), care dupa o seara inceputa cu palinca si terminata cu bere in fata unui meci de fotbal ma intreaba: "...eu sunt idol sau legenda?". Trimiterea era clara catre emisiunea lui Mircea M. Ionescu (ma scuzati, nu pot sa-i spun altfel; ca si gazetar, om de cultura, prieten sau comesean nu i-am zis decat asa: Mircea M. Ionescu), asa ca i-am promis ca am sa-l intreb pe moderator. In scurt timp am luat legatura cu Mircea M. Ionescu si acesta, dupa ce i-am pronuntat numele lui Vigu, fara nici un alt demers, l-a si invitat pe Ioska al nostru la emisiune. S-a dovedit ca Vigu a fost idol si este legenda.
Dupa acest eveniment intalnirile noastre s-au inmultit la Bucuresti, serile petrecute la restaurantul lui preferat, Pescarul (pe undeva pe langa Intercontinental), langa o saramura de peste si o cana cu vin nu sunt foarte numeroase, dar sunt pline de ceva ce nu va pot descrie. Parca dupa doua ore petrecute cu el pleci un pic mai cult, un pic mai "batran", un pic mai barbat. A venit si el in Satu Mare. Au fost emotionante reintalnirile cu prof. Curpas si spiritul Olimpiei. Poate tocmai atunci a inmugurit in mintea profesorului reintregirea celei mai iubite echipe a Satmarului.
Revenind la cartea din pachet, joi seara dupa cum spuneam, am inceput sa o citesc. Cuvintele de inceput ale lui Ion Cocora, ale lui Catalin Tolontan si ale lui Bogdan Ulmu nici nu mi-au intarit curiozitatea de a o citi si nici nu m-au facut sa o dau deoparte. As fi citit-o cu acelasi patos si fara aceste introduceri. Chiar mi-am pregatit un pasaj din una din piese sa-l redau radioascultatorilor de la Radio Unu, luni de la ora 16 si putin. Daca nu are sa ma intrerupa Romulus.
Vineri am vrut sa scriu cate ceva in prezentul blog, dar, dupa ce am scris titlul, am vrut sa-i ascult vocea. Poate m-ar fi inspirat. L-am sunat si am aflat cu stupoare ca se afla intr-un spital din Cluj si ca in mai putin de o ora se urca pe masa de operatie. Era trecut de opt seara. N-am mai putut sa scriu nimic. Gandul mi s-a concentrat asupra soartei acesti minunate fiinte umane, mainile mi s-au impreunat a ruga si pasii spiritului spre alei cu arini.
Dimineata, cand am impacat graba din trup cu cumpatarea din psihic, i-am auzit din nou vocea. Era ok. Am multumit cui a trebuit si m-am apucat sa scriu. Niciodata parca literele nu mi s-au asternut asa de greoi. E un amalgam de necesitate si bun simt al caror liant, judecata, refuza sa ma ajute.
A inceput etapa a patrusprezecea. Deocamdata rezultate normale. Marinica nu poate face minuni la Buzau si oltenii lui Napoli (ce aiurea suna?) urca in clasament si sperie gandurile granzilor nu numai din Bucuresti. Puteau Dan Petrescu si Meme Stoica sa canalizeze eforturile conceperii unei echipe valoroase in fotbalul romanesc intr-un centru de traditie (nu neaparat in Ardeal, cu toate ca aici sunt cele mai multe ramase neexploatate). In sport sunt doua lucruri esentiale: sportivul si spectatorul. Nici macar nu stiu in ce ordine. Restul sunt colaterale. Performanta, antrenorii, managerii si tot ceea ce insoteste notiunea de sport ar trebui sa se subjuge spectatorului si sportivului. Nu-i prima oara cand Meme dovedeste lipsa de respect fata de Maria Sa "Omul din tribuna", dar din partea taticului lui Chelsea (nu-i o gluma, asa o cheama pe fiica sa) nu ma asteptam la asa ceva. Se pare ca spiritul fotbalului insular nu l-a cuprins pe de-a-ntregul. Scorul pe teren a fost 3-1 pentru Unirea, dar in tribune scorul a fost 5-1 pentru Otelul. La ora aceata se joaca derbiul viitorilor retrogradati (alaturi de Dino Eze) Cipri Prodan si Balba. Pana la pauza nu s-a inscris si m-am mutat pe Emirates Stadium sa vad un regal: Arsenal - MU.
La turneul Campioanelor s-au inregistrat doua abandonuri, in prima grupa Ivanovic, dupa doua infrangeri si pierderea sansei de a se afla in semifinale i-a cedat locul in ultima partida din grupe unei tinere sub douazeci de ani: Radwanska. Din cealalta grupa s-a accidendat Serena, nemainsotind-o astfel pe sora ei in semifinale. In curand vor incepe semifinalele in ordinea: Dementieva - Zvonareva si Venus Williams - Jankovic.
Cu ajutorul prietenilor Gabi si Cipri am aflat rezultatul din sala de sport satmareana de astazi. Cica am fi pierdut la 14 dupa unul, 11 dupa celalalt, puncte diferenta in fata campioanei baschetului feminin romanesc din acest an. Mi se pare condescendent.
Va las. A inscris Nasri si n-am vazut golul decat in reluare. Cica a inscris si Boaru pentru Medias.

miercuri, 5 noiembrie 2008

Viitorul

...Ce se va mai intampla nu stiu nici eu. Insa stiu ce se intampla. Palatul i-a dat incredere lupului. Apleaca urechea in stanga si in dreapta. Aude vrute si nevrute. Instinctul pe de o parte si teama de apa pe de alta parte l-au facut sa trateze cu indiferenta lacul in sine si sa se bucure doar de produsele sale: algele. Vocile sunt deja prea multe. Chiar si pe el incepe sa-l manance curiozitatea. Daca a reusit atat de multe n-ar putea sa si inoate?
Poate stie, poate nu stie... Primele atingeri de apa cristalina au fost simple, i-au dat incredere. Ariciul stie ca lupul nu a inotat. Doar a mers prin apa. Cat timp mai atingi fundul nisipos cu picioarele nu-i bai. Sentimentul de siguranta nu te paraseste. Chiar te indeamna sa te departezi de mal. Ariciul, ranit in orgoliul lui de arici, dar si intuind un potential dezastru se opune artagos. Oare este suficient? Acei pasi pe care i-a simtit lupul siguri, ariciului i s-au parut tremurati. Apei nu trebuie sa-i arati trufie, nisipului nu trebuie sa-i demonstrezi putere. Apa te imbie si nisipul te impresoara. Daca scapi de naiade pici in bratele sirenelor. Daca ridici stangul se afunda dreptul. Este irefutabil.
Poate ariciul a obosit sa mai inoate, poate lupului i se pare ca se va descurca si singur. Sau cu alti inotatori. Cainelui pripasit in lumea salbatica i-au crescut fructele iubirilor din tinerete. Chiar foarte frumos. Poate fi mandru. Si chiar este. Nevoia de a le schimba menirea si de a le pune la incercare limitele il face sa trimita puiul dintai, cu acordul lupului evident, catre lac. Incercarea este curajoasa si s-ar putea sa dea roade. Pacat ca nu incearca sa-l faca sa deprinda mestesugul unduios al trupului in apa pe cai obisnuite. Sa invete sa faca pluta ar fi prima lectie. Asa sansele sunt minime. Putini sunt cei care invata sa inoate singuri. In Galapagos din sute de mii de oua de broasca testoasa depuse, doar din vreo zece ajung maturi sa depuna alte oua. Drumul pana la apa si pericolele din aceasta sunt noi lectii de viata. Sau de moarte.
Clujul cu poalele-n brau. Nu-i ce face. La Bordeaux n-a avut nici curaj, nici noroc. Acasa n-a putut si n-a avut noroc. Daca despre curaj si putinta se poate spune ca vina se da pe conjuctura, despre noroc in lumea sportului se spune ca este dat de valoare. Grupa s-a strans ghem si ultimele doua etape sunt decisive. Sa vedem cine va fi scama, cine va deveni pulover cu guleras si cine va ajunge din nou la daracit.
In ceea ce priveste Steaua am inima cat un purice. Recunosc ca dadeam mai multe sanse ardelenilor, dar acum ma rog ca macar bucurestenii sa le mai dea peste nas francezilor. In afara de europenele de asta vara unde am avut cocosul sub cutit, dar Piturca purta chilotei cu carote (era sa zic carotati, dar il ridicam de la masa de pocker si-l asezam la cea de biliard), galica din ordinul galinaceelor ne-a cam trezit la ore nepotrivite. Bafta Steaua! Hai Dorinele! La Cluj, Pitesti si Vaslui ai aratat ca esti stelist. Arata si acum. Munceste cinstit!
La Doha in Turneul Campioanelor, ieri, toate jocurile s-au disputat in doar doua seturi. In grupa alba, dupa jocul dintre rusoaice, incepusem sa va spun despre cel de-al doilea. Pana la urma s-a jucat sarba-n caruta pentru ca Ivanovici, chiar daca a inceput mai bine setul doi (primul l-a pierdut la trei) avand un brack avantaj, pana la urma a clacat sau s-a dus la claca, cum vreti, pierzandu-l la patru. Nici in a doua zi nu a reusit cu mult mai mult. In fata Zvonarevei a reusit sa-si adjudece un set, cel de-al doilea, la tie-brack, pastrand sanse minime pentru a se califica in semifinale. Sa explic: in grupe joaca fiecare cu fiecare si in cazul in care Zvonareva face maximum de puncte, Ivanovici castiga in doua seturi la Cuznetova, iar Cuznetova o bate tot in doua seturi pe Jankovic, acest set i-ar putea conferi locul doi si totodata calificarea in semifinale cu prima clasata in grupa castanie.
Sper ca denumirea grupelor nu are nici o tenta rasista, pentru ca in cea de-a doua grupa, ruso - americana, jucatoarele de peste Atlantic, Venus si Serena Williams, n-ar fi putut juca in pielea lor in prima grupa. Ce ma deranjeaza la aceasta grupa este faptul ca jocul dintre cele doua surori este programat in ultima zi si nu am nici o indoiala ca daca una dintre ele ar putea-o ajuta pe cealalta nu s-ar da la o parte. Nu pe ele le acuz, ci pe organizatori. Ieri, aici s-a jucat un singur joc, Venus invingand-o in ciuda mea pe Safina (5,3). Astazi, tot ea joaca la aceata ora impotriva Dementievei. Poate ca de data asta nu are sa mai castige. Sper ca nu ma acuzati ca tin cu europencele. Intotdeauna am facut-o. Deocamdata este 1-1 la seturi, dar din 20 de ghemuri disputate 12 au fost brack-uri.

marți, 4 noiembrie 2008

Timpul

...Trecut-au primaveri peste salasul lupului. Trecut-au toamne s-apoi ierni peste barlogul defunctului. Prosperitatea si progresul, imbatranirea si regresul tronau in paralel peste cele doua imparatii. Jivinele imparteau lumea dihaniilor in doua: fiare si lighioane.
Fiarele pandeau la drumul mare pe toti escrocii, talharii si parvenitii vremurilor, ii dezbracau de metehne si ii trimiteau goi pusca in mijlocul satelor de pe unde erau. Lighioanele se cuibareau in sufletul fiintelor cu singe proaspat sau negru, dupa cum nimereau, se infiltrau in toate maruntaiele acestora, le intorceau pe dos si le faceau sa uite de mirosul lor natural. Nu conta daca acestea sunt sau nu cu musca pe acoperis.
In lacul din luminis, ariciul isi vedea de inotul sau cotidian, strangand alge pentru zile negre, iar lupul cu responsabilitatea data de respectul celor din jur, facea din padure gradina si din salas palat. Din ce in ce mai nebagat in seama barlogul a prins izuri grele si disparea afundat in propriile gunoaie. Lighioanele dintr-insul nu aveau parte de apa rece si proaspata din taul minunilor. Ariciul a inchis cu voie, uneori chiar fara voie, portalul catre reusita altora. A permis doar celor din Izbucul Zglobiu sa se zbenguie. Uneori le-a dat o povata determinandu-i sa creada ca-i ideea lor, alteori le-a aratat calea catre reusita pretinzand ca-i bunavointa lupului, iar nu de putine ori le-a deschis causul palmei cu convingerea ca-i vointa Domnului. Era si el convins de asta... (continuare in numarul viitor)

Peste cateva sute de minute vom vedea cum trece visiniul de bordo. Sau cel putin asa imi doresc. Peste alte doua-trei zeci de ore vom gandi rosu-albastru chiar daca misiunea acestora este mult mai grea. Lyonezii, stransi in jurul loviturilor libere executate de Juninho sunt mai relaxati. Mai ales dupa victoria concludenta din urma cu patrusprezece zile. Poate chiar de aceea Radoi si ai lui trebuie sa creada mai mult in ei. De la Kapetanos se poate cere mai mult decat un gol pe meci. Se poate cere, dar trebuie sa i se si dea. Si bani si centrari din toate pozitiile. Mai ales la cornere, unde toata atentia adversarilor va fi indreptata asupra lui Goian si Ghionea.
Pana acum Trombetta a surprins. Acum trebuie sa confirme. CFR-ul trebuie sa invinga. Sunt obligati sa invinga. Sa arate tuturor ca Romania fotbalistica nu este numai nationala si Steaua. Ce frumos ar fi ca prima echipa romaneasca participanta in optimile Ligii Campionilor sa nu fie din Bucuresti (Of, Rapiduletul...). Ba mai mult. Sa fie din Ardeal (Transilvania cum tendentios au scris unele ziare din Marea Britanie dupa tragerea la sorti, ridicand tinutul transilvanean la rang de tara).
A inceput la Doha Turneul Campioanelor. Opt la Numar. Patru rusoaice doua sarboaice si surorile Williams. Safina, Dementieva, Zvonareva si Cuznetova din nord-est, Jankovic si Ivanovic din sud-vest impotriva americancelor. In primul joc Zvonareva a trecut de Cuznetova cedandu-i doar cinci ghemuri. Al doilea se joaca la aceasta ora intre sarboaice (deocamdata3-0 pentru cea mai scunda in primul set).
Cred ca in seara aceasta voi mai deschide un subiect. Bineinteles dupa jocul din Gruia.

duminică, 2 noiembrie 2008

Lacul

...Ariciul si-a numarat acele, a parasit cararile batatorite si s-a indreptat spre o lume care il fascina dar de care ii era teama sa se apropie pana atunci. A ajuns pe malul unui lac. Un lac ale carui maluri impresionau retina cu contururi distincte, dar a carui adancime era greu de presupus. Plimbandu-se incolo si incoace pe malul lacului, ariciul si-a udat labutele si in parul acicular i s-au prins niste alge. Bune la gust. Chiar foarte bune.
Isi incarca-n spini cate alge poate si se-ntoarce-n calea lupului poftindu-l sa guste. I-au placut si lui. Erau carnoase. Si parca si blana ii lucea mai frumos. La orizont apar muguri de speranta. Sa fie asta calea? O noua incursiune pe malul lacului s-a lasat cu si mai multe alge.
In timp. ariciul inota din ce in ce mai departe de mal. Algele se adunau cu sutele si apoi cu miile. S-au descoperit si fructele lacului. Prestigiul lupului crestea. Incepeau jivinele sa se uite si la el cu respect nu numai cu teama. Dar parca tot ursul...
A fulgerat. O lumina de foc cu dinti de ferestrau s-a prelins deasupra padurii exact pe crestetul ursului. Alai. Cuvinte de dor, cuvinte ce dor s-au tiparit atunci cateva zile de-a randul. Unele sincere altele ipocrite. Unele cu talent altele din barda. Coioti si vulpi ce pana atunci slujeau interesele ursului si ii sarutau laba cu recunostinta parsiva, s-au asezat la masa ospatului si a petrecerii.
Descarnau tot ce prindeau,
Doar albe oase ramaneau.
Plescaiau si-ngurgitau
Butelci cu miile goleau.
In tot acest timp lupul invata sa fie respectat, iar ariciul inota prin lacul ale carui margini le vedea, dar a carui adancime nu o banuia. Curios. Niciodata lupul nu i-a cerut sa-i arate lacul... (continuare in numarul viitor)

Sa revenim cu picioarele pe minge. S-au consumat derbiurile. Cel provincial a fost mai sincer. Cel bucurestean fuse mai pompos. Ambele insa si-au onorat asistentele. Castigatoare a iesit culoarea visinie, echipa cartierului Gruia. Singura care si-a adjudecat victoria. Ar putea sa se bucure si visiniul capitalist daca deseara reuseste sa se debaraseze de o stea cazatoare. Scorul normal este de 7-1, dar cum Rapiduletul numai mers regulat nu are...
Ce chestie. Daca Otelul ar bate pe Poli (sac Zambon!) si despre meciul acela se poate spune ca ar fi fost un derbi. Si daca ar bate la un singur gol, tot Poli ar fi sa fie lidera morala.
In sfarsit l-a descoperit cineva pe Kapetanos. Era timpul. Ma gandesc ca si in curtea Rapidului a fost un jucator de acelasi calibru, dar maini nepricepute i-au semnat transferul prin Spania la cules de puncte pentru Murcia. Mi-e si frica cand ma gandesc ce ar putea face Kapetanos daca ar avea un Lucescu (extrema Mircea daca vi-l mai aduceti aminte) care sa-l serveasca. Poate ca ar speria Europa precum Dudu Georgescu.