Victoria-n principal

Chiar daca prin titlu v-am dus cu gandul pentru scurta vreme la petrolul din "Dallas", eu tot "Tanar si nelinistit" raman. Adica ma chinui sa fac paralele si perpendiculare intre partidele de fotbal din Liga I. Debutul de ieri al etapei a sasea a adus doua victorii gazdelor, cu numar minim de goluri, ambele realizate din lovituri de pedeapsa, ambele cu declaratii contradictorii si cu un coeficient de stres foarte ridicat pe cele patru banci tehnice. Infarctul plutea in aer. Bine ca stia sa planeze corect. Cel putin fetele lui Cartu si Marin aveau la sfarsitul partidei culoarea aceea placuta doar maestrilor olari. Ambele castigatoare au trecut in fruntea clasamentului la timpul respectiv. Stegarii vor si ramane. Cam atatea "paralele".
"Perpendicularele" s-ar merita mentionate doar prin prisma favoritelor (oaspetii pe Jiu si gazdele sub Tampa). Sprijinul dat de arbitri gazdelor a fost mai discret sub umbra "Coloanei infinitului" si fatis la camionagii. Oltenii au obtinut un rezultat surpriza, iar barsanii unul normal.
M-as opri totusi mai mult asupra capitolului arbitraj. Oltenii au refuzat cererea clujenilor de a fi condusi de o brigada straina. Brasovenii au fost de la inceput fatis pentru brigazi romanesti. Oare aceasta n-ar afecta din punct de vedere emotional calitatea arbitrajelor? Vorba aceea: "Am familie. Astia imi dau o paine de mancat, ailalti ma declara somer...!?". Tu, cititorule ce-ai face in situatia aceasta? Am impresia ca in curand vom avea numai brigazi romanesti. Cred ca primul care va cere acest lucru va fi Porumboiu dupa meciul din Giulesti. Se cunoaste verva cu care a insistat sa fie arbitrat de straini si "cocosatul" (Manea pentru cei cu osatura necalcifiata) isi zambea in barba.
Restul etapei ne asteapta cu meciuri interesante. Astazi, in Baragan, in Groapa si pe coclaurii vampirilor (aia care sug sangele poporului) ar trebui sa acordam sanse doar amfitrionilor. Dar mai sti? Si maine este o partida cu o favorita certa acasa: banatenii. In schimb celelalte doua partide se anunta a fi nu numai echilibrate ci si spectaculoase prin prisma fotbalului pe care il stiu "franarii" si l-au etalat "gazarii" si Bergodi. Luni, sub teiul lui Eminovici, partida poarta semnul balantei nedescentrate, dar eu tot cred ca oltenii nu stiu sa joace in Moldova precum n-au stiut nici in Ardeal.

Chix in ceai valsant

Am lasat intentionat sa se mai sedimenteze impresiile esecului cu schiorii tirolezi, tocmai pentru a putea judeca la caldut aceasta partida in comparatie cu victoria in dauna cucurigului tricolor. De ce esec? De ce victorie? Pentru ca eu asa le simt. Recunosc ca am crezut mult ca vom parasi capitala modei cu trei puncte in plus in clasamentul grupei, dar asta nu m-a facut sa n-am un sentiment de satisfactie miercuri noapte. In schimb sambata am simtit din nou temerile si nereusitele lui Razvan de pe cand era imbracat in visiniu (sa nu uitam de reusite totusi). Eternele meciuri egale.
Una peste alta s-a pierdut un punct din urna pentru 2012, adica din obiectivul lui Razvan. Doua meciuri egale nu fac cat o victorie in fotbal, asa ca mai degraba putem considera septembrie un esec decat o victorie. Noroc cu cele trei puncte luate Lituaniei (palesc si ele in fata reusitei outsider-ului din insule in fata aceluiasi adversar) si a egalului de la Belgrad. Egal care ne ajuta doar prin prisma faptului ca Serbia este una din contracandidatele noastre in urna a doua valorica pentru CE.
Ma surprinde neplacut raceala dintre Lucesti. Adica Razvan are presiunea presei, a patronilor de echipe, a presedintilor de cluburi, a spectatorilor si a "colegilor" antrenori (in ordinea descrescatoare a coeficientului de stres), factori care numai bine nu pot sa-i faca, si, din orgoliu, nu accepta un sfat sau o parere tocmai din partea celui care in nici un caz nu i-ar dori o doza de esec. Nici macar in subconstient. Trezeste-te Lucisor!