Gazon

Din opt pe cinci am ramas cu trei pe trei. Acesta este bilantul primei saptamani pe gazonul englezesc (na, ca iar am scapat un pleonasm). Adica din opt tenismeni (patru fete si patru baieti) in cinci competitii, am ramas cu trei (o fata si doi baieti, mai precis Monica, Andrei si Horia) in trei competitii: dublu fete (Monica cu rusoaica Ala), dublu mixt (Monica cu Andrei) si dublu baieti (Andrei cu Horia). Mai avansat este dublul feminin, patruns in turul patru (sferturi), baietii sunt in turul trei (optimi), iar cuplul mixt se afla in turul doi (saisprezecimi).
Mult mai saraca decat de obicei este prezenta romanilor in turneul de juniori. Doar doua fete ne reprezinta in turneele de juniori Ana Bogdan (16 ani, favorita nr. 3), care deja se poate spune ca are ceva experienta in turneele de mare slem ale junioarelor, dar debutanta la Wimbledon, si Ilinca Stoica (15 ani), debutanta absoluta, ea nefiind clasata prin nici un clasament, iar in dreptul rubricii bani castigati in cariera apare cifra 0.
Fiind vorba de gazon hai sa ne dam cu parerea si despre fotbal. Poate ca ceea ce spun in continuare este strans legat de apropierea mea emotionala de clubul Rapid.
Faptul ca se judeca cu intarziere cazul FC Arges aduce mari beneficii Stelei. Daca pitestenii ar fi fost retrogradati pana acum, s-ar fi luat si cealalta masura indisolubil legata de masluire de rezultate, adica anularea tuturor rezultatelor obtinute de echipa lui Penescu in campionatul recent incheiat. Consecinta acestui fapt ar fi fost perturbarea clasamentului general, care s-ar fi prezentat astfel: 1. Urziceni 66p; 2. Timisoara 63p; 3. Dinamo 62p; 4. Vaslui 56p; 5. Rapid 55p; 6. CFR 53p, toate acestea participand in cupele europene. Adica Rapidul in locul Stelei.
Daca tot am facut acest calcul este foarte interesant de urmarit ca singura formatie neincurcata de FC Arges si nici de arbitri este CFR Cluj. Nu cred in coincidente. Cred ca daca DNA-ul ar sapa mai adanc ar descoperi relatii interesante intre FRF si CFR.
Acum, daca s-ar da verdictul de retrogradare a formatiei din Trivale de unde sa-si mai adune Rapidul jucatorii? Plecati care-ncotro ca potarnichile in caz de primejdie, fiecare isi cauta echipa sau se bronzeaza pe vreo plaja. Pun pariu ca daca Dinamo ar fi prins locul doi prin aceasta anulare a rezultatelor, Rapidul ar fi fost in cupele europene.
Ma-ntreb: ar fi meritat Rapidul pleasca asta?
Daca Rapid inseamna Copos, Taher, Toma sau Sichitiu raspunsul este categoric NU. Daca Rapid inseamna Maftei, Lazar, Spadacio si ceilalti truditori raspunsul este lipsit de fermitate, osciland in functie de moment. Pana la urma ar fi fost rezultatul muncii lor. Daca Rapid inseamna suporterii echipei din Grant raspunsul este categoric DA.

Maratonul lui Pavel

Dupa o victorie in nu mai putin de 70 (saptezeci) de ghemuri in cinci seturi spectaculoase, mai ales in prima lor parte, alaturi de Horia Tecau (al treilea lor turneu consecutiv in aceasta formula), Andrei Pavel s-a incumetat sa revina dupa nu mai putin de 56 de minute pe un teren de tenis, tot la Wimbledon si tot intr-un meci oficial. Deci dupa patru ore si doua minute de dublu masculin, neamtu' revine pe gazon alaturi de un alt roman (de fapt o romanca, Monica Niculescu), in compania caru(e)ia a mai obtinut o victorie dupa alte treizeci de ghemuri si doua ore si doua minute de tenis.

Faptul ca Andrei si-a luat in serios declaratia de a incerca sa ridice valoarea tenisului romanesc nu face decat sa ne bucure. Constient ca nu are nici o sansa sa treaca de primul tur la simplu n-a pregetat totusi sa intre pe teren pentru a stabili cea mai bogata participare a romanilor la o editie a Wimbledon-ului. Opt sportivi romani: Sorana Carstea (oprita in turul trei, la simplu, de Azarenka si calificata in turul doi la dublu alaturi de daneza de origine poloneza Caroline Wozniacki), Monica Niculescu (oprita in turul unu la simplu, calificata in turul doi la dublu alaturi de rusoaica Ala Cudriateva si tot in turul doi la dublu mixt alaturi de Andrei Pavel), Edina Galovits (eliminata in primul tur de Sorana la simplu si tot in primul tur la dublul din compania unguroaicei Marosi Katalin), Ioana Raluca Olaru (eliminata in turul doi la simplu), Victor Hanescu (calificat in turul trei la simplu si eliminat in turul doi, alaturi de americanul James Cerretani, la dublu), Victor Crivoi (eliminat in turul doi la simplu), Horia Tecau (prezent numai la dublu) si bineinteles, eroul nostru, Andrei Pavel (eliminat in primul tur la simplu, dar prezent in turul trei la dublu cu Horia si in turul doi la dublu mixt cu Monica).
Bravo Andrei!

De misie

Cuvantul misie are doua sensuri in limba romana. Daca fortam putin ar putea fi chiar cuvantul radacina pentru ambele sensuri. Cele doua sinonime ar fi "misiune" si "indemnizatie". De(spre) misiune si indemnizatie va vi vorba in cele ce urmeaza. Nu cumva sa ligamentati cele doua cuvinte din titlu, adica sa cititi "demisie" pentru ca termenul acesta nu exista in dictionarul acceptat de Ministerul Tineretului si Sportului si Federatia Romana de Fotbal. Asa ca m-am conformat si nu voi vorbi despre demisia vreunei(ui) impostor din fruntea celor doua institutii de stat (si nu de stat degeaba), ci despre misia celor cel putin doi escroci care beneficiaza de bunavointa unor legi facute pentru hoti.
Misia (misiunea) MTS-ului este, pe de o parte, de a implementa in societate tineretul indiferent de gradul sau de cultura fara a incerca sa-l manipulezi, iar pe de alta, de a sprijini, controla si corecta fenomenul sportiv avand ca logo un singur termen: sportivitate. Despre FRF banuiesc ca nu trebuie sa mai vorbesc pentru ca, nu(?), la agricultura si la lovitul mingii cu piciorul se pricep toti bipezii.
Misia (indemnizatia, banii de deplasare mai pe limba merceologilor) MTS-ului provine din lefurile noastre si depinde de capacitatea noastra de a vota in conturile cui se vor depozita. Cea a FRF-ului provine din sudoarea sportivului, aportul spectatorului si implicarea investitorului. In ambele cazuri, atunci cand cei care randuiesc trebile natiunii nu se pot uita in urma senin, aceasta misie nu este suficienta si atunci trebuie imbunatatita. Cum legal nu se poate, se calca stramb.
Tragismul acestei situatii se releva abia acum, cand dati in vileag cu matrapazlacurile lor, ei nu pleaca (era sa spun ca nu-si dau demisia) si sistemul nu-i poate inlatura. De ce nu-i poate inlatura? Simplu. Pentru ca el, sistemul, i-a produs.

Ministerul, ministerul...

Mai sa fie. Nici nu-mi vine sa cred. In timp s-au perindat pe posturile de lideri ai sportului romanesc nume ca Iolanda Balas, Ana Pascu, Ion Tiriac sau Octavian Belu. Ba chiar si Crin Antonescu, chiar daca nu a fost sportiv de varf, nu si-a batut joc de noi, spectatorii, de ei sportivii, sau de tehnicieni.
A venit o fata (cu accent circumflex pe primul a si sedila sub t) cu un accentuat aer de mironosita, ce-si inchipuie ca politica e mai presus ca viata. Muta campioane mondiale de gimnastica de la birou la matura si administratori cu vasta experienta in vestiarele pe care le-au parasit de mult. Subjugandu-se efortului oamenilor din umbra, carora li se umezesc ochii atunci cand un sportiv din gradina lor saruta o medalie, si-au pierdut cu siguranta dexteritatea si rabdarea de a mai lucra la aparate cu sportivii. Mai ales cu cei mici. Dar cand e sa se aleaga praful...
Vai de sportul romanesc daca nu se iau grabnic masuri. Si nu cel actual este in pericol, ci cel de peste 5 pana la 20 de ani. Cel care acum este in fasa si o mama vitrega il da pe mana lui Baba Cloanta. Nu prea ma intereseaza din ce partid face parte. Nici ea nici cel care ii va lua locul. Ma intereseaza ce masuri se vor lua sa se indrepte raul facut. Nu pretind sa revina neaparat cei inlocuiti, dar pretind sa fie numiti in functii de conduceree oameni competenti. Altfel vom ajunge ca in Satu Mare scrima, baschetul, handbalul si luptele sa ajunga la acelasi nivel cu fotbalul. Asta-i doar un purice de sub camesa noastra.

Soare de Marghita

Cu mainile ridicate si cu un flacon cu apa prohibit in mana am reusit sa patrund printre cerberul cu 10 degete pipaitoare si ochii ingaduitori ai mustaciosului cu uniforma albastra. Precis odata i se spunea tov militian. Cald afara. Pataki, Szilagyi (Puluko pentru versati), Buzas, fratii Petric, Borz, fosta mana dreapta a colonelului Ciocan de la Graniceri (imi scapa acum; nu stiu: am lapsus sau lipsus) si multe alte fete pe care am refuzat sa le vad in ultimii ani. Off-uri vechi.
Incepe meciul. Am uitat sa-mi iau seminte. Ce sa-i faci? Mi-am pierdut din reflexe. Primele doua - trei minute m-au cam speriat. In primul rand jocul de pase al salajenilor arata un grup de cinci - sase jucatori munciti la echipe de juniori cu profesori in loc de instructori. Tineri cu fibra si cu stiinta jocului. Poate putin plictisiti de importanta intalnirii. Nu trecusera nici macar patru zile dupa sampania ghiurghiulie de dupa calificarea primei echipe a Simleului in div. B (na c-am zbarcit-o; Liga a doua desigur). In al doilea rand primele decizii ale arbitrilor inclinau terenul spre poarta miculeana. Flancat de doi fosti antrenori (Sorin Petric si Nelu Saveanu) simt ca au cam aceleasi temeri. S-au dovedit nefondate.
Cine o fi tunsul ala scurt din atacul miculenilor? Seamana cu Niulu, rebelul ala adus in fotbalul satmarean de un alt transfug: Nicu Maxim. Il mai tineti minte pe Nicu? Era un oportunist in mandatul lui Boitor la Olimpia. Astazi este ceva inginer silvic sau asa ceva. Mai sa fie!? Crainicul stadionului mi-aduce aminte cum il chema: " A inscris in min. 11 pentru Turul Micula Grigore Popan". El e! Salajenii reiau tesatura de pase. Mai si rateaza de vreo doua ori din pozitii bune. Dupa alte circa zece minute mingea ajunge pe la vreo 22 de metri de poarta adversa la Tripon dupa care trece prin pasa paianganului si se opreste in plasa neputinciosului de mai adineaori: 2-0, scor periculos. Zice Sorin: "Daca scapam pana la pauza fara gol... fir-ar sa fie(!) lacrimez...". Din fata Radio Unu (citeste Romulus Boitor) decreteaza: "Ai sa te intorci in fotbal!". Ratare monumentala a varfului simleuan care la nici douasprezece secunde ii aduce inlocuirea, antrenorul privindu-l cu un cocteil de reprosuri si indoieli.
In pauza Romulus incearca sa scape de presiunea hidraulica produsa de cele doua doze de bere cu care s-a luptat pe drumul de costisa si-i arunc peste tribuna: "Nu uita de seminte, mai!".
Vin semintele. Vin si emotiile. Se joaca pe contre. Se rateaza mult. Niulu isi arata varsta. Trecut binisor de treizeci de ani si prin multe vestiare si taverne de prin Ungaria, Germania si Baia Mare (in vremile ei bune) nu mai poate. Rateaza izbavitorul 3-0, dar ramane lung pe gazon inca vreo suta de secunde sa-si hodineasca ciolanele si sa rupa jocul pe contre. Nu mai poate. Iese in aplauze. 5-6 miculeni profita de ocazie si se adapa din flacoanele de pe banca. Ceilalti asteapta berea. Nu de alta, da' sa nu le amestece.
Nu se poate. Dupa o bara simtita de portarul nostru, Gorbe, direct in cosul pieptului oaspetii inscriu. Cum care oaspeti? Pai Turul a fost echipa organizatoare. Sorin ma intreaba etern: "Cat mai este?". Raspunsurile sunt sacadate "12 minute, 11 minute, tot 11, 10 minute, 9, 7 minute". Dintr-o data a uitat sa ma mai intrebe. Am uitat si eu sa mai privesc cadranul telefonului. Mingea iese din careul nostru doar pentru cornere. Oare cat o fi aratat prelungirea jocului? Ca sa-l fi vazut trebuia ca arbitrul de rezerva sa se posteze in spatele portii noastre. Mai sunt zece secunde si se incheie al treilea minut de prelungire. La o disputa pentru balon, umar la umar, intre doi combatanti undeva pe flancul stang al apararii miculene, fanionul asistentului se agita si, dupa fluierul arbitrului, se indreapta implacabil in directia in care 70% din cei 700 de spectatori nu si-ar fi dorit. Executa albastri (cei de la Somesul... pardon... Silvania), resping ai nostri si gata!
In fundal se aude vocea din megafoane: "Liceul Luceafarul din Oradea a obtinut calificarea in Liga a treia..."

P.S. In barajul de promovare in Liga a III-a, reprezentanta judetului Satu Mare, Turul Micula, a invins reprezentanta judetului Salaj, Silvania Simleul Silvaniei II cu 2-1 si, speram, a incheiat cea mai neagra perioada a fotbalului satmarean.

Turul judetului Satu Mare

Au fost cam lungi sarbatorile. Nici n-am mai stiut parola. A trebuit sa-mi resetez nu numai parola veche ci si metehnele. Sper ca incet, incet sa reveniti pe ecest blog. Asta depinde daca voi reusi sa va captez atentia cu informatii interesante. Gata cu scuzele. Promit ca in viitor, daca mai fac pauze sa le anunt in prealabil.
S-a terminat un campionat (Liga noastra cu nr. 1 din sportul cel mai mediatizat), o cupa a Romaniei (am scris "cupa" cu "c" intentionat si sunt convins ca ma intelegeti de ce); s-a incheiat un sezon al sporturilor de iarna si un "Il Giro"; au fost nenumarate povesti glorioase si/sau emotionante scrise de sportivi si proslavite de gazetari; au fost si implicari ale politicului in sport (nu neaparat pozitive). Multe s-au intamplat si eu am tacut. A intervenit nevoia de relas la inceput, criza mai tarziu (mai ales panica nesanatoasa ce a cuprins mediul economic) si lenea de o buna bucata de timp.
Pentru astazi vom vorbi despre fotbal. De fotbalul satmarean. Poimaine, miercuri, o echipa satmareana de fotbal va pasi din nou pe gazon intr-o competitie oficiala de seniori organizata de FRF (de un an de zile ne-am rezumat doar la cele patronate de AJF). Nici macar Cupa Romaniei nu ne-a scos din mocirla.
Asadar campioana judetului nostru, Turul Micula, va incerca in meciul de baraj ce va avea loc in localiatatea bihoreana Marghita de la ora 17,30, sa depaseasca (in timpul regulamentar, dupa prelungiri sau chiar dupa lovituri de departajare) campioana Salajului (ceva de prin Simleul Silvaniei) prentru a promova in Liga a III-a. Sper sa va spun parerea mea despre acest meci ca martor ocular.
Joi, in sedinta ordinara a Consiliului Judetean s-a pus problema printre altele (gen disputa PDL - restul lumii in ceea ce priveste fondurile de rezerva, situatia drumurilor din judetul nostru, aniversarea a 50 si ceva de ani ai lui Tavi Bud sau numirea lui Varga in nu stiu ce functie la care 7 consilieri ai judetului nostru nu au stiut procedura de vot) a implicarii lui Arpi si ai lui in sustinerea echipei. Bineinteles prin cedarea acesteia judetului si mutarea pe stadionul Olimpia. Nu ma pazesc sa-l parafrazez pe confratele Romulus Boitor: "Oare la cum cota afara ii voie sa joci fotbal acolo?"
Pe maine.