duminică, 4 octombrie 2009

Cu picioarele pe plansa mondialelor si cu gandul la un pat de spital

In timp ce ma delectam pe internet cu paradele si ripostele scrimerilor de pe intreg mapamondul gazduite pe plansele instalate in Antalya Expo Center (65.000 metri patrati!?) gandurile imi zburau spre recenta mea calatorie de lucru in acea zona mirifica a planetei. Am vizitat atunci peste 40 de hoteluri de patru si cinci stele si am descoperit pana unde poate merge imaginatia lucrativa a omului de afaceri. Tot atunci am avut revelatia sa constat ca nu toti turcii sunt soferi de tir, dar pentru a va da seama de adevaratul sens al cuvintelor mele trebuie neaparat sa mergeti acolo.
Sa revenim la fenomenul sportiv. Sambata s-au decernat primele medalii, romanii netrecand nici unul de saisprezecimi (Andreea Pelei la sabie feminin sau Virgil Saliscan la floreta baieti). Astazi a fost si mai prost. La asteptarile noastre din partea floretistelor ne-am ales numai cu trei locuri pe tabloul de 64, nici una dintre fete nereusind vreo victorie. Daca de la Andreea Andrei si Cristina Ghita asteptarile noastre nu au fost prea mari, a surprins infrangerea multiplei campioane satmarene Cristina Stahl. Scorul neverosimil (6-5, in conditiile in care se acorda trei reprize a trei minute pentru a se ajunge la 15 tuse din partea invingatoarei) arata o lupta intensa in care psihicul are un rol determinant pe langa valoare, talent, conditie fizica si bineinteles transpiratie.
Dezamagit, incerc sa iau legatura cu mama sportivei, multimedaliata olimpica si mondiala a amazoanelor anilor 60-70, Ecaterina Stahl. Tastez pe 6303-ul lui Mitica numarul celei care la Budapesta in 1975 a urcat pe cea mai inalta treapta a podiumului mondial si la capatul celalalt al firului imi raspunde o voce de barbat. Ma dumiresc si-mi dau seama ca urechea celui cu care am intrat in legatura (era sa spun "la celalalt capat al firului") apartine confratelui nostru in presa sportiva Stefan Stahl.
Ii povestesc despre isprava fiicei sale, despre cum a fost condusa cu 4-1 dupa primele trei minute, despre scorul de 1-1 din a doua parte a luptei si despre faptul ca de la 6-5 n-a mai avut puterea sa atace in ultimele trei secunde pentru a egala scorul in fata japonezei Ikehata. Normal ca intrebarea care imi statea pe buze era "Ce se intampla cu Cristina?", dar intrigat ca mi-a raspuns el si nu pentaparticipanta olimpica il intreb unde este Kati.
Raspunsul m-a blocat. Erau la spital. Kati Stahl era sub perfuzii. Baigui niste scuze, incerc sa inchei in mod decent o discutie care decurgea intr-o directie imposibila, dar mai mult dau cu bata in balta. Aflu de la un alt slujitor al ziaristicii cu caracter sportiv, Bobby Demian, ca situatia cetateanului de onoare al Satmarului (2006), Ecaterina Stahl, este foarte grava. Oare ce-a simtit Cristina pe plansa, acolo, in indepartata Antalye?