joi, 30 septembrie 2010

Cupid

Fugind de clipele stării pe loc, am reverii, sentimente şi o mare frică de a trage concluzii. Cum să descoperi valoarea în acţiunile unui om care prin prisma banului câştigat fără muncă (prin muncă înţeleg inclusiv o activitate intelectuală intensă, de durată, care duce la o rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii, care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci) înţelege că are dreptul să ia decizii asupra unei comunităţi. Să confişte simboluri, să manipuleze imagini fundamentale ale sportului românesc sau să impieteze grosolan asupra valorilor morale şi umane. Dacă mai deplâng mult mă veţi crede stelist.
Să trecem la etapa ce dă să-nceapă. La Timişoara se va desfăşura partida cheie. Se aşteaptă un spectacol de gală atât în zona verde a întâlnirii, cât şi pe brâurile violet-vişinii ce vor încuraja înfrăţite disputa de pe gazon. Cine a urmărit cu atenţie manifestarea celor două galerii în jocurile din ultimii doi-trei ani, cunosc cu siguranţă scandările giuleştenilor pro Timişoara şi cele a bănăţenilor pro Rapid, indiferent de ce adversar ar avea în faţă. Mai puţin lăudabil este faptul că întotdeauna sunt urmate de scandări anti Dinamo şi anti Steaua.
Tot derbi s-ar putea numi şi deplasarea liderului în Groapă. Până etapa trecută puneam comportarea oţelarilor pe seama ţintarului, ei neîntâlnind decât echipe cotate mai slab în teorie cu excepţia Rapidului, cu care de fapt nu au scos decât un punct pe malul stâng al Dunării. Uite că dacă vor învinge şi în Ştefan cel Mare, coroborat de un meci nul la Timişoara, ar duce spre o îndrituită părere că s-a stabilit deja, dacă nu campioana de toamnă, măcar marea surpriză a turului.
Meciul de la Mediaş reprezintă al treilea şi ultimul cap de afiş al etapei. Se aşteaptă dovada revitalizării şi omogenizării lotului vasluian, dar şi faptul că Pustai nu a aprins doar un şomoiog de paie întreţinut insistent, dar nu consistent, dinspre plămânii lui Eric.
În rest: colocviu studenţesc la Craiova cu un "U" dornic de performanţă în faţa unui Piţurcă sever şi rece; un anonim Steaua - Sportul în care ultima are şansa unei victorii în ochii mei (mai ales că Steaua vine după tensiunea din meciul cu Napoli); un anost Bistriţa - Urziceni; un fals CFR - Braşov; un insolent Victoria Brăneşti - FCM Târgu Mureş; un indolent Astra - Pandurii.
Să sperăm că nu va fi aşa cum am prezis pentru ultimele şase partide.
Pe marţi!

luni, 27 septembrie 2010

Din Giuleşti până lângă Vezuviu

Era prea frumos să fie adevărat. Nu cred că Rapidul se va destrăma. Asta numai dacă nu cumva Copos a rămas cu adevărat fără firfirei (scuzaţi licenţa). E posibil. Pe criza asta... Cred că doar a încercat să tragă mâţa de coadă aşa cum îi este obiceiul. Metehne de om de afaceri parvenit. Încă n-a atins cota de gentlemen la care tânjeşte. Parcă n-ar fi ardelean. S-a balcanizat cu totul. Încă o dovadă că Bucureştiul este mai aproape de Salonic decât de Satu Mare.
În ce priveşte Steaua, întrebarea care se pune este: Lăcă îşi va da demisia sau va fi demis până la sfârşitul turului? Cum din cocoş nu faci găină, nici din bardă Gillette. O să mă întrebaţi unde-i rima. În gaci, sub şubă.
Hai să vorbim şi despre sport. Oţelul nu glumeşte. Se pare că a găsit concentraţia optimă de cementită şi grila de călire adecvată. Experienţele lui Dorinel Munteanu de la Cluj, Piteşti şi mai ales de la Vaslui l-au debarasat de apucăturile prosteliste şi a aplicat ce a învăţat în Wolfsburg la Galaţi: profesionalism!
Timişoara, chiar dacă se află acolo sus în clasament, nu a convins. Punctele le cumulează mai mult prin noroc şi prin adversari aflaţi în momente delicate. Şi norocul este o zodie. Să fie cea în care a devenit Contra antrenor?
Pe tobogan au ajuns oltencele, comunarzii şi gaşca nebună. În ceea ce priveşte studenţii din Regie şi din Bănie am speranţe că vor rămâne doar restanţieri nu şi repetenţi, pe când minero-pandurii şi alianţa Stan-Buzărin au doar şansa recalificărilor. Expert: Marin al lui Condescu.
Hai să privim spre Europa şi să le ţinem pumnii lui Lăcătuş şi Cârţu. Consider că amândoi au şansa lor în această a doua etapă şi depinde în mare măsură de ei să o adjudece. Sudul Italiei nu-i atât de valoros ca şi nordul, aşa că pe ei tataie! Pe Romulus şi Remus şi pe Spartacus!
Pe vineri!

joi, 23 septembrie 2010

O seară în Giuleşti

Potcoava! Un local crescut dintr-o dugheană chiar în polii vechii potcoave a Giuleştiului, al cărei magnetism atrăgea odinioară, duminică de duminică, atât pe acarii şi frânarii din spatele tribunei a doua, cât şi pe actorii Teatrului Giuleşti, aflat îndărătul singurei peluze de pe acea vreme, astăzi moartă.
Aşadar Potcoava, devenit între timp local cu pretenţii, unde bucătăria, ce poartă amprenta unei şcoli cu ştaif în argoul bucureşteanului sadea, e plină. Lume bună, rafinată. Aproape la tot pasul îţi vine să saluţi o cunoştinţă, abia apoi te dumireşti că numai tu îi cunoşti pe ei, nu şi ei pe tine. Îi vezi zilnic pe ecranul plasmei fortificând conturile mogulilor prin legea audienţei. Caut şi eu un Tolontan, un Buzărin sau un Mircea M. Ionescu să mă bag în seamă, dar nu-s p-aici. În sfârşit dau ochii pentru câteva secunde cu Cristi Costache, fostul ofiţer de presă al Rapidului (actual director de nuştiuce la acelaşi Rapid). Astfel m-am legitimat şi eu, în ochii mei, că am ce căuta acolo.
Gata! Peste o oră începe meciul şi trebuie să retrăiesc clipele din copilărie când mă prezentam la joc cu mult înainte de începerea acestuia. Intru. Masa presei nu mai este la locul ei. Cu doar doi trei ani în urmă, din dreapta treptelor ce duceau spre tribuna oficială, puteam privi deasupra noastră şi mă desfătam cu chipurile relaxate ale unui Colea Răutu sau Florian Pitiş. Nu mai sunt. Nu mai sunt nu numai datorită faptului că masa presei s-a mutat în stânga, ci şi pentru că loja lor s-a mutat undeva deasupra, în eternitate, unde străjuiesc asupra spiritului Rapidului pe care l-au moştenit şi l-au lăsat moştenire.
Începe meciul. Acordurile Imnului Rapidului (text şi muzică Victor Socaciu) tocmai s-au stins. Miron, adus mai mult cu forţa pe un teren unde se joacă fotbal, îmi spune că n-a crezut că va fi atras de ceea ce vede şi aude. Lăsând la o parte "scandările de bun găsit şi de bun sosit" dintre rivalii de o viaţă, "găzarii" şi mai ales "frânarii" au fost superbi pe tot parcursul jocului. Prin minutul 18, la doi zero, mi-l pomenesc pe Miron spunând "echipa noastră joacă mai bine!". Tac şi încerc să nu-mi citească pe chip satisfacţia ce mă copleşea la gândul că poate tocmai s-a mai adăugat un exemplar la numărul de rapidişti de pe mapamond.
Pauză. 3-0. Căpitanului Rapidului, Costin Lazăr, tocmai i se năştea al doilea fecior, Nicolas Adrian. Avea să afle după meci. Noi abia a doua zi. Voie bună în tribune, dar şi în loje. George (îmi permit să-i spun aşa în virtutea celor câteva luni de foşti colegi de cancelarie la Liceul din Tăşnad şi a "lecţiilor" de tenis pe care mi le-a cam predat pe terenul înfiinţat la dorinţa lui în curtea aceluiaşi liceu), nu-şi putea ascunde satisfacţia unui joc deosebit al celor pentru care cheltuieşte anual circa 6-7 milioane de euro. Un Cola şi nişte floricele de porumb deosebesc atmosfera de azi de cea cu Ci-Co şi seminţe de floarea soarelui (mai rar de dovleac).
După 4-0 arbitrul meciului se apropie de al patrulea oficial şi îi şopteşte oarece. După nici un minut revine pe marginea terenului şi sub pretextul unor indicaţii preia setul de cartonaşe uitate probabil la vestiar în antract şi îl strecoară în buzunarele echipamentului. "Uf! Bine că nu au fost probleme majore" cred că-şi închipuie Ionel Ivan şi totodată mi-aduc aminte că am păţit ceva similar pe teren la Abatorul în urmă cu vreo 15 ani. A doua zi mi-am dat seama că presa nu a remarcat incidentul. Oare cum ar fi reacţionat?
La plecare simt o umbră în spatele meu care doreşte să se ascundă. Era George ce încerca să treacă neobservat de barajul de fotoreporteri, cameramani şi redactori. Din păcate "Înălţimea mea" de un metru şi ceva nu i-a permis să ducă la bun sfârşit intenţia. După 5-0 cred că a fost doar orgoliul la mijloc.
A doua zi, în drum spre Satu Mare, savuram momentele petrecute şi îmi imaginam cum am să le descriu prietenilor, adică vouă, noua experienţă din templul giuleştean.
Pe marţi.


joi, 16 septembrie 2010

Şansa Stelei ar fi MU?

De ce ar fi Manchester United şansa Stelei? Simplu. Pentru că partida din Liga Europei, de joi seară, de pe Anfield, partidă care se va fi încheiat când citiţi aceste rânduri în Informaţia zilei pe la miezul nopţii, va fi urmată la nici 40 de ore distanţă, mai exact după 38 de ore şi jumătate (spălat, refacere, somn, antrenament, refacere, deplasare Liverpool-Manchester, antrenament de acomodare, recreere, somn, încălzire; porţionaţi-le dumneavoastră că eu n-am curaj) de derbiul de pe Old Trafold contra lui ditamai Manchester United. Oare la ce se gândeşte FC Liverpool în dupăamiaza zilei de astăzi (n.a. - ieri)?
Dar să trecem la Liga noastră cea de toate zilele. Derbiul unei etape în orice punct al lumii se determină prin două metode. Ori suma locurilor ocupate de combatante să fie cea mai mică din etapa respectivă, ori suma punctelor acumulate de protagoniste în acea etapă să fie maximă. Oricare criteriu l-am lua în considerare, derbiul etapei a opta a Ligii lui Mitică este Gaz Metan Mediaş - "U" Cluj Napoca. Adică, o scăpată de la retrogradare în ultima etapă a precedentului campionat cu o nou promovată. Să nu uităm că în această etapă se mai joacă Dinamo - Vaslui, Galaţi - Urziceni şi Craiova - Rapid! E drept că aceste jocuri ocupă următoarele locuri pe primul criteriu de catalogare al derbiurilor descris mai sus.
Ora adevărului va suna şi la Bistriţa unde două echipe (Gloria şi FC Braşov), acum vreo două luni "pretendente" la retrogradare în ochii unora, vor trebui să arate că începutul bun de campionat nu a fost doar conjunctural. Apropo! Ştiaţi că nea Jean Pădureanu a fost jucător la Gloria Bistriţa şi în anul 1957 a promovat cu Gloria din Regională în divizia C, iar un an mai târziu în div. B?
Steaua (joacă luni) şi Timişoara au meciuri considerate de "1" pentru amatorii de pronosticuri, dar n-aş băga mâna în foc. Astra, pe fondul oboselii (sau euforiei) Stelei ,şi Sportul Studenţesc, pe fondul efectului de gaşcă nebună, ar putea încurca socotelile gazdelor.
Noi, românii, îl ştim pe Cârţu. În disputele pe care le va avea contra antrenorilor români, e greu să-i surprindă cu ermetizarea şi pragmatismul lui. Acum are la bază un lot cu mult peste nivelul mediu al Ligii I. Nu cred că novicii de la Tg. Mureş, chiar dacă şi l-au tras antrenor pe Sabău, îi vor putea pune probleme, însă sunt convins că nu aseară (n.a. - miercuri) a fost ultima echipă din Liga Campionilor care se lamentează după o confruntare cu el.
Derbiul codaşelor se va disputa la Buzău, unde lanterna roşie, "comunarzii" din Brăneşti, vor face pe gazdele în faţa minerilor pripăşiţi în aval de Valea Jiului.
Pe marţi!

marți, 14 septembrie 2010

Iosif Ţiproc

Nu avea pană. Dar avea creion. Nu mânuia cu dexteritate epitetul, dar lectura textelor lui te izbăvea. Simplă şi directă, pagina lui transmitea necontorsionată atmosfera omului obişnuit, a faptului cotidian. Calitatea ţăranului de pe prispă îl impresiona mai abitir decât anvergura birăului. Bătrânul, trecut atât prin viscol şi nevoi cât şi prin poieni şi nunţi, avea mai multe să-i spună decât un directoraş ascuns în spatele unui maldăr de dosare (ne)rezolvate. Miuţa încinsă pe maidanul de la capătul satului îl atrăgea mai mult decât stadioanele împopoţonate cu brâu de reclame de pe sticla din faţa fotoliului.
A creionat, în drumurile sale, toate cătunele judeţului. A transmis aproapelui său, ţie cititorule, toate şerpuirile cărărilor pe care le-a bătut. Aşa cum le-a călcat. Aşa cum le-a înţeles. Fără patimă şi senzaţional. Fără îndulciri sau interes.
Ultima copertă. Privesc intens ultima lui copertă şi mă întreb dacă nu ştia. Acolo, în subconştientul lui era rămasul lui bun. Era testamentul lui scris pe filele de sub ultima copertă: "Dumbrava Mică este satul natal al părinţilor mei, acolo unde şi eu mă voi retrage după ce voi obosi să bat satele judeţului în lung şi în lat." Printre fraze şi idei pătrundem şi în năzuinţele sale de după. Vedem cum "masa festivă" şi-ar dori-o la tarabele lui Gabor Pali din Livada, nu departe de poarta de fier a bisericuţei făcută de Ovidiu şi Nicolae Aciu din Botiz. Pe fundal se aud siluetele melodice ale corului din Botiz.
Rămas bun!

luni, 13 septembrie 2010

Febra UCL

După logica rece a lucrurilor echipele din Liga Campionilor ar fi normal să aibă rezultate supărătoare în campionatele proprii abia după jocurile din competiţia supremă a cluburilor, motivate de oboseală, drumuri lungi, euforia succesului sau, din contră, de amărăciunea nereuşitei. Se pare că nu e chiar aşa. Ca dovadă stau rezultatele oficiale obţinute de cele 32 de echipe prezente la startul Ligii Campionilor în acest sfârşit de săptămână. Din cele 96 de puncte posibile favoritele au acumulat doar 52 de puncte, adică 54%.
Printre cele care, cu gândul la intensitatea jocurilor din LC, au tratat neatent competiţia internă sunt şi câteva echipe ale căror rezultate sunt demne de a fi catalogate ca surprize cu cântec. Cântecul nu este neaparat cel dat de acordurile imnului Ligii Campionilor, ci are posibile fine dezacorduri rezultate din implicarea mafiei pariurilor. Chestia cu hoţul neprins e negustor cinstit în lumea moralităţii nu prea are acoperire. Să sperăm că replica ulciorul nu merge de multe ori la apă să se aplice şi aici.
Aşadar marile lovituri în aria pariurilor s-au dat la Barcelona (înfrângere a campionilor acasă cu o nou promovată), Liverpool (MU conducea cu 3-1 în minutul 91 şi Everton a egalat), Cagliari (5-1 cu Roma), Cesena (doar 2-0 cu Milan) şi Kiev (arhinecunoscuta Obolon din capitala Ucrainei a trecut cu 1-0 de Şahtiorul lui Mircea Lucescu). Au mai pierdut în deplasare, Shalke 04 la Zuzenhausen (pe franceză Sinsheim, puţini ştiu că este localitatea de domiciliu a echipei Hoffenheim), Benfica la Guimaraes în faţa Vitoriei (nu Lipan), Braga la Porto şi, bineînţeles, CFR la Rapid.
Nu au reuşit să iasă învingătoare în faţa propriilor suporteri Bayern Munchen, Kobenhavn şi cele trei reprezentante ale hexagonului: Marseille, Auxerre şi Lyon. Din deplasări s-au întors cu câte un punctuleţ în desagă Bremen (tocmai la Munchen), Tottenham, Hapoel Tel Aviv şi adversara noastră Basel (2-2 la Berna cu Young Boys).
Steaua cu toate că nu va asculta "imnul" a făcut prostii. Mai exact prostia prostiilor.
Pe vineri.

joi, 9 septembrie 2010

Dezamorsate

La derbiuri mă refer. După tragerea la sorţi a ţintarului ediţiei 2010-2011 a Ligii I la fotbal, etapa a şaptea părea una dintre cele mai interesante etape. Asta pentru că Steaua betonată de Piţurcă ar fi mers la Urziceniul lui MM Stoica, derbiul vişiniu din Giuleşti ar fi trebuit să aducă două echipe din Big Four, iar floarea Olteniei şi-ar da întâlnire lângă Poarta Sărutului. Uite că nu-i aşa. La Urziceni se joacă total dezechilibrat (evit să spun în familie), Rapidul şi CFR-ul ocupă doar locurile 5, respectiv 10, iar Masa Tăcerii ar putea bântui sub Coloana Infinitului prin neprogramarea jocului (ştire în care nu prea am mare încredere deoarece beneficiare nu-s nici Steaua, nici Dinamo şi nici CFR-ul, iar Craiova nu are prea mulţi susţinători în "comiţii").
Par totuşi interesante jocurile de la Braşov, Vaslui şi Tg. Mureş unde se deplasează ocupantele locurilor 2 (Dinamo), 3 (Oţelul) şi 4 (Gaz Metan) care trebuie să demonstreze că nu întâmplător s-au cocoţat pe metereze. Cred că cel mai greu le va fi bucureştenilor pentru că în Moldova se joacă tontoroiu pe Porumboiu, iar în Ardeal penultima clasată nu s-a adaptat la jocul ielelor.
Ar mai rămâne doar stadionale pe care galeriile oaspeţilor vor fi mai numeroase decât cele ale gazdelor: în Regie (unde apar cetăţenii comunei,) la Ploieşti (fruncea lui Iancu de Timişoara) şi undeva în Ardeal (unde TR-iştii clujeni fac pe gazdele în faţa fraţilor Moraes & company).
Parcă totuşi în Giuleşti se dă tonul la spectacol. Şi asta nu pentru că eu sunt rapidist şi giuleştenii sunt printre cei mai civilizaţi.
Pe marţi!


luni, 6 septembrie 2010

Descătuşarea

Cătuşele se află în mintea lui Răzvan. Nu se poate să rămânem de-a pururea la bunul plac al familiei mafiote care a adus fotbalul românesc în halul în care este. Nu se pot uita:
1. Vânzarea generaţiei de aur în străinătate pe preţuri de nimic, dar cu comisione (şpagă) maxime;
2. Lipsa totală a unei preocupări pentru noile generaţii;
3. Monopol pe echipele cu rezonanţă din fotbalul românesc, pe care le-a dezbrăcat de onoare, sportivitate şi, în ultimul timp, de performanţă;
4. Implicarea pe principii mafiote în activitatea echipelor naţionale de-a lungul timpului;
5. Monopol pe principalele suporturi (print şi TV) din presa sportivă românească.
Acesta este principalul motiv pentru care Răzvan trebuie să rămână la echipa naţională indiferent de rezultatul de la belaruşi.
Pe lângă toate acestea cred în Răzvan. Chiar cred că poate califica România la mondialele din 2014. Sau s-a uitat că acesta a fost obiectivul lui? Cred că se poate debarasa de 1-0. Este scorul pe care niciodată nu a ştiut să-l gestioneze. Poate după noaptea petrecută pe podul Grant ar mai trebui să petreacă una pe culoarele Casei Poporului sau mai bine pe Vf. Moldoveanu. Cu puţin noroc am putea ajunge şi în turneul final din Polonia-Ucraina.
Daţi-vă singuri răspuns la întrebarea "care români se vor bucura de înfrângerea României la Minsk?" şi veţi obţine forţa de a învinge. Hagi şi Boloni sigur nu se vor bucura.
Hai România!

vineri, 3 septembrie 2010

Somon cu terci

Prăpastia dintre dorinţă şi furt devine doar un şănţuleţ atunci când mentalitatea bişniţarului se lăfăie pe culoarele palatelor ducale. Mă aflam prin Munţii Rodnei într-un început de noiembrie. Toamna întârziată n-a lăsat norii albi să-şi aştearnă plapuma rece peste coamele vârfurilor Galaţi, Ineuţ şi Ineu, iar apa rece din Lala şi Buhăescu împingeau din ce în ce mai greu câteva şiroaie spre un pârâiaş ce căta din piatră în rădăcină drumul spre Marea Neagră. Am păşit mândru peste izbuc şoptindu-mi în barba nerasă de câteva zile: "Am traversat Bistriţa!".
Regulamentul de fotbal a fost astfel conceput încât "cineva", într-un mod "delicat", să beneficieze de imperfecţiunile lui. O bârfă inocentă sau o şoaptă de seară au adus la urechile unei minţi şprinţare planurile secrete ale axei Dragomir - Paskany. Cu metehnele parvenitului, mintea şprinţară s-a hotărât să tragă toate foloasele pe spinarea sa şi în cel mai brutal mod posibil a călcat cu cizmele în străchinile tuturor comesenilor de la masa Ligii Întâi. Nu l-a interesat de imagine. Nu cunoaşte sensul cuvântului partener, n-are idee despre termenul competiţie. El acceptă doar legile bişniţarilor, înţelege doar cuvântul potrivnic, iar lupta pentru el se asociază cu ura. Vă rog nu mai jigniţi tagma ciobanilor. Nu introduceţi un asemenea element printre ei.
Începe sfârşitul pentru Liga I.
Pe marţi.