Cârlig de macara

  În urmă cu vreo 7-8 ani eram la gala sportului românesc (sau aşa ceva) la Intercontinental. Erau de faţă elita sportului românesc de atunci şi de dinainte în frunte cu Ilie Năstase (lipseau Hagi şi Nadia). Dintre "actuali" erau vreo zece campioni olimpici (actuali sau foşti din gimnastică, canotaj, caiac - canoe, atletism, scrimă...), Mutu, Mihai Leu... La masa centrală erau doar laureaţii acelui an. Alături era masa "foştilor" cu Năstase şi Patzaichin în prim plan. Ţopescu pendula printre mese. Camere de luat vederi  şi reporteri răspândiţi peste tot.
   Apare latifundiarul cam la o oră după începerea festivităţii. Nebunie!! Reporteriţe cu picioarele în sus, cabluri care ştrangulau somităţi ale sportului, camere care izbeau coafuri şi ziduri deopotrivă... ce mai... isterie totală. În nimicnicia lui protipendistul a încercat să se aşeze la masa centrală. Spre surprinderea lui a fost refuzat. S-a îndreptat spre masa lui Năstase. Spre surprinderea mea a fost acceptat. Patzaichin s-a ridicat şi s-a dus la altă masă unde se afla Iolanda Balaş în ciuda tuturor reflectoarelor ce creau un halou la masa lăsată în urmă.
   După circa o repriză de fotbal personajul devenit central în opinia pseudoziariştilor s-a plictisit şi pe nepusă masă s-a ridicat şi a plecat. Iar camere, iar cabluri, iar coafuri distruse, iar glasuri piţigăiat-isterice, iar hărmălaie... În fine. Mi-am promis să nu mă mai întâlnesc cu astfel de situaţii. Până acum am reuşit.