Frenezia de sub spectrul liniştii

   Încă sunt sub impresia unui pamflet scris de Daniel Şendre al cărui rost nu numai că nu i-l găsesc, dar îl consider chiar o răutate la adresa unui om care nu este sub influenţa tarelor cu care acesta îl infierează. Are el alte bube şi lacune, ca şi noi toţi ceilalţi, dar nu pot să-l consider pe Colţescu nici Vanghelie, nici Becali, nici Copilu minune (scuze dacă nu i-am scris numele corect), nici chiar superior ca Şendre, ci doar ipohondru la beţie. Alţii suferă de infatuare la beţia înălţimilor. Să trecem la etapa care stă să-nceapă, cum îi place unui comentator TV să spună, nu spui care.

   AN-ul se pregăteşte de sărbătoare. Nu ştiu dacă pe dreptunghi va fi spectacol dar pe zona rezervată plătitorilor de bilete va fi sigur. Am auzit că pentru prima dată în lume nu se va auzi nici un cuvânt trivial, nici o înjurătură şi toţi spectatorii vor aplauda reuşitele jucătorilor, indiferent de ce tricou poartă aceştia. Dacă Reghe reuşeşte şi de data aceasta să-i ţină în priză pe stelişti îi va creşte considerabil cota. Sper că nu şi guşa. Poate că Guriţă a învăţat ceva de la nea Grigoraş despre respectul faţă de adversar. E pe un drum bun în ceea ce priveşte meseria propriu-zisă. Poate că galben-albaştri vor vi mai dornici să arate ce ştiu.

   Sub Coloana Infinitului alb-albastră profesorul de matematică încă mai numără taburetele de la Masa Tăcerii şi calculează curbura Porţii Sărutului mulată pe un adversar din Hall of fame-ul fotbalului românesc. Din două nevoi este posibil să se nască un fotbal de calitate. Etapa trecută dinamoviştii au întâlnit un arbitraj corect şi au fost neplăcut surprinşi. Ar fi bine să se obişnuiască de acum înainte. Butoanele s-au risipit între butelii, nisipul din Miami şi documentele WikiLeaks.

   Astra s-ar putea să întâlnească un adversar mai greu decât ar fi crezut în "făurarul" acestui an. Să vină acum descătuşarea? Da şi ba. Debordanţa lui Niculae stimulată de fanaticul Horia nu a făcut bine unor multiple încercări de strângere a albinelor în jurul câte unei mătci mai mult sau mai puţin veritabilă. Bucuria trântorilor. Plăieşii de sub cetatea neamţului abia aşteaptă să mai smulgă câte un boţ de mămăligă pentru zile şi nopţi negre.

   Braşov - Galaţi, Două municipii în care pe vremea când industria duduia în România nu prea găseai locuri în tribunele din preajma Bartolomeului sau a Cocuţei. Viitorul - Rapid, un meci al controverselor: dacă l-am îmbrăca pe Dică în vişiniu şi pe Vasile Nicolae l-am îmbarca pe bricul Hagi am avea un joc între lăstari şi răscopţi.. Aceste două jocuri ar trebui să fie cele mai frumoase ale etapei.

   Porumboiu, molipsit de la Copos, nu are aceeaşi baftă ca jucătorii săi să lupte pe teren pentru o galerie care să le umfle cu emoţie spaţiul liber din buzunare. Ba, pe deasupra, îl mai şi vorbesc de rău pe la colţuri. Debutul va fi peste câteva minute la Cluj, unde universitarii le pot mulţumi printr-o dispută acerbă pentru faptul că i-a găzduit în cursul anului trecut. De fapt încins a fost meciul şi de pe acea vreme.

   Dacă avem un derbi la nordul clasamentului uite că avem unul şi aicea în sudul lui. Cam greu ca una din cele două echipe să se salveze dacă nu intră în ecuaţie şi legalitatea participării unor echipe mai bine situate în ediţia viitoare.

Mihai Stoica

   Mihai Stoica este autorul moral al actului terorist din 11 septembrie 2001. Mihai Stoica este cel care a comandat înzidirea oamenilor vii. Mihai Stoica este cel care îi zgândăre pe nordcoreeni să folosească arme nucleare. Mihai Stoica este iniţiatorul tuturor păcatelor de pe Pământ. Mihai Stoica sau unul de teapa lui.

   În dorinţa exacerbată de a nu exista decât Steaua în mintea lui, Mihai Stoica duce acest club în mocirlă. Un club cu tradiţie, cu performanţă, cu realizări deosebite pe plan sportiv, cu demnitatea uniformei militare româneşti pe care a purtat-o pe toate meridianele, culminând cu supercupa mondială la fotbal şi cele 86 de medalii olimpice... Când spui Steaua în ultimul timp spui doar fotbal, sau Becali, sau Mihai Stoica mai nou. Ai uitat de Ilie Năstase, de Ivan Patzaichin, de Gheorghe Gruia, de pleiada de luptători, boxeri şi scrimeri(e), de Constantin, Iordănescu sau de Hagi. Pentru Mihai Stoica termeni ca etică, morală, mândrie au alt sens decât pentru "uitaţii" de mai sus.
   Păcat! La dimensiunile sale intelectuale a ales o cale greşită. S-a aşezat o pâclă deasă pe acea parte a creierului său care era dispusă să înţeleagă frumosul, logica şi socialul. Oare dacă i-ar spune cineva că Osama bin Laden a fost împuşcat, că Sergiu Băhăian are de ispăşit 26 de ani de închisoare, că biserica lui Becali nu-l absolvă în faţa oamenilor normali de faptele sale din umbră, are capacitatea să priceapă?
   Pentru ceea ce s-a întâmplat aseară pe Giuleşti acelui malefic Mihai Stoica trebuie să-i "mulţumim". A fost modul său de a-şi pregăti echipa (mentorul, antrenorul şi huliganii stelişti - atenţie!, nu includ aici jucătorii şi suporterii stelişti) pentru nevoia de a scoate în evidenţă noua Steaua. Steaua cea invincibilă. Mai e ceva. Nu numai faptul că este stelist. Cred că aici s-a aplicat mai mult ura sa ancestrală pentru tot ce nu este Steaua (cu precădere Rapid). Oare când vom reuşi ca în sport, în oricare ramură a lui, să ţinem cu o echipă nu să urâm adversarul acestei echipe? E greu, dar nu-i târziu pentru oameni ca Mihai Stoica.
   Nu va păţi nimic Mihai Stoica. Cel puţin deocamdată. Viitorul său însă va fi trist. Va fi uitat. Nici măcar nu va fi dat ca exemplu "nu faceţi ca el!" de către mămicile grijulii. Nu va păţi nimic pentru că ştie ROAF-ul (Regulamentul de Organizare a Activităţii Fotbalistice, dacă se mai numeşte aşa) mai bine decât oricare membru al oricărei comisii de judecată din fotbalul românesc. Îi joacă pe degete.
   Aştept un alt Mihai Stoica. Un Mihai Stoica de care să-mi aduc aminte. Un Mihai Stoica lepădat de Satana. Un Mihai Stoica la care Steaua este doar un club de fotbal în întrecere cu alte cluburi de fotbal cu care se află în competiţie, pe care poţi sau nu să-l îndrăgeşti, dar pe care nu poţi să-l urăşti. Oare îşi aduce aminte Mihai Stoica de puritatea din sufletul său când avea 10-14 ani şi se afla în tribuna unui meci de fotbal? Sau de cum îşi privea prima legitimaţie de fotbalist?
   O tempora, o mores!!

I-or gazona din interes.

   Da. Iorga este o zonă de interes. Sau mai bine, cum am spus mai sus, din interes. Bineînţeles că nu este vorba despre gazonul de pe Arena Naţională (e un domeniu la care nu mă prea pricep, spre deosebire de o grămadă de ziarişti sportivi care l-au călcat doar cu pantofi în picioare).

   De fapt nu este vorba numai despre Iorga ci despre fotbalistul român tânăr, cu ceva talent, cu ceva pregătire, aflat la răscruce de drumuri într-o echipă de Liga 1 şi care a strălucit în unul-două meciuri. Un jucător care, bine educat, bine antrenat şi bine apărat de clanul Becali ar putea deveni un pion principal al echipei noastre naţionale.

   Nu spun că a juca la Steaua nu poate fi un ţel pentru cei mai mulţi dintre tinerii jucători români, dar între a juca la Steaua şi a face parte din clubul Steaua se cască o mare crevasă. Clanul cumpără fără discernământ tot ce mişcă în front, adică pe toţi cei care fac un pas în faţă. Nu contează că în teren nu pot intra decât 11 oameni o dată (printre care doi-trei "bătrâni" sunt necesari), nu contează că la un joc mai mult de 14 jucători nu poţi introduce pe teren, nu contează că pe raportul de joc şi cel de arbitraj nu pot fi introduse mai mult de 18 nume cu prenumele aferente. Chestia este că numai supervalorile de moment se reţin, restul înregistreză un eşec căruia celor mai mulţi dintre ei nu le pot face faţă. Cei aflaţi în curs de acumulare, care pot fi în viitor mai valoroşi decât aceste sclipiri de moment (în general însoţite de ifose şi mofturi, gen fraţii Costea), sunt cei care pierd. Pierd ireversibil. Nu numai ei pierd. Pierd şi echipele de la care au plecat, pierde şi campionatul nostru (vezi distanţa dintre locurile unu şi doi), pierd şi loturile naţionale de tineret şi seniori, pierde şi fotbalul în general.

   Acesta este motivul pentru care salut din toată inima acel milion de euro pe care l-a cerut Oţelul Stelei. Nu ştiu cum se face, dar pofta latifundiarului pentru astfel de jucători vine întotdeauna cu cel mult trei etape înainte ca Steaua să joace cu echipa la care este legitimat respectivul jucător. Uneori îi trece. După meci.

   În final aş vrea să atrag atenţia asupra unui tânăr antrenor în care eu personal nu am încredere, dar pentru care aş fi deosebit de bucuros să fiu contrazis. Prost sfătuit de exuberantul MM, Reghe - cel alături de care am suferit şi eu când şi-a pierdut fetiţa la doar câteva luni de la naştere (trecusem şi eu prin aceeaşi traumă nu cu mult timp înainte), tinde să o ia pe urmele infatuatului, norocosului şi eternului antrenor al naţionalei (antrenor nu pe merit, bineînţeles). Nu acestea sunt aşteptările noastre de la el.

   Da, Reghe. Iorga face un milion de Euro!