duminică, 8 septembrie 2013

Olimpia Satu Mare egală în bine și rău Universității lui Mititelu.

   Circa șase-șapte mii de spectatori și-au dat întâlnire sâmbătă cu fotbalul românesc din a doua grupă valorică. Mărturisesc că nu cred că de când a părăsit acest eșalon am văzut de la fața locului mai mult de 2-3 meciuri ale Olimpiei așa că pentru a avea putere de comparație am așteptat seara aceleiași zile în care am urmărit pe micul ecran un alt meci de același nivel, Universitatea Craiova - Gloria Bistrița. Nu, nu e vorba de o confruntare între Gavril Pele Balint, Viorel Moldovan & Co cu Balaci, Cămătaru și alți olteni. E o chestie mai nouă între Olguța cea fierbinte și matusalemicul Jean Pădureanu (care se tot retrage, dar pe site-ul oficial al clubului tot el este trecut președinte).
   În cinci cuvinte aș concentra acestă confruntare în "nu suntem la nivelul competiției!". Adversarii noștri, încropiți statutar chiar în ajunul meciului aveau pieptul mai albastru și mai bombat decât paloarea în tonul tricoului galben pe care am văzut-o pe obrajii sătmărenilor în tunelul dintre vestiare și teren. Chiar și Lulu Dragomir, antrenorul secund, a trecut pe lângă mine cu un aer îngrijorător de preocupat fără să-mi răspundă la salut. Probabil nici nu m-a auzit. Nicolo Napoli, antrenorul italo-oltean  a fost mai agreabil și, chiar dacă nu știa de unde să mă ia, mi-a întins mâna și a marjat pe ideea "să câștige cel mai bun!". Am fost puțin malițios și i-am adus aminte, prin această afirmație, de meciul cu Rapid când ar fi trebuit să piardă ca să prindă oltenii cupele europene.
   Jocul ca atare a fost unul de slab nivel tehnic și pe un palier spectacular urcând spre mediu pe alocuri. Chiar dacă Ciucă a fost stâlpul apărării mie mi-a plăcut mai mult olteanul de abanos Acka. Per ansamblu scorul egal l-au cam meritat ambele echipe chiar dacă în subiectivismul meu tot mai cred că am fost o țâră mai acătării.
   După meci am stat de vorbă cu Cristi Constantinescu, noul patron al Ediției Speciale (cotidian al județului Dolj deținut până de curînd de controversatul Mititelu) și direcor de marketing la clubul oltean. Era foarte supărat că a primit un 11m gratuit după părerea sa, părere pe care i-a comunicat-o telefonic și lui Mititelu. I-am readus aminte că sunt neclarități în privința golului înscris de echipa sa (portarul Șuta ieșind să boxeze un balon din plonjon l-a lăsat în poziție de ofsaid pe Bălan, jucătorul de care s-a lovit balonul schimbându-i direcția către plasa buturilor sătmărene, iar până la linia porții noatre nu mai era decât un singur tricou galben) și că, cu doar un minut înaintea acelui penalti, a mai fost un henț, cei drept involuntar dar care a influențat decisiv o fază de gol, pe care arbitrul nu l-a văzut (din poziția în care se aflau plasați nici el, nici asistentul de pe acea parte nu aveau cum să-l vadă, doar tribuna I și arbitrul de rezervă l-au văzut, motiv pentru care cred că s-a și fluierat așa repede cu prima ocazie când au fost circumstanțe. Eu n-aș fi acordat acel penalti, dar contact neprovocat a fost.
   Sper ca pălinca pe care i-am oferit-o la despărțire să-i mai domolească amarul, dar cum rămâne cu amarul meu și al președintelui Consiliului Județean, Adi Ștef (patronul nestatutar al galben-albaștrilor)?