Să dezvelim "Veşmântul poeziei" lui Teodor Curpaş

   I-am ridicat voalul de pe ochi şi-am dat de nasul rece al amurgului de toamnă speriat de venirea iernii, venirea... I-am dezgolit umerii puţin aduşi de cele 39 de forme personale ale experienţei şi-am dat de blesteme ascunse în rugăciuni... I-am mângâiat inelarul încins de atâtea poveşti cu soţi şi amanţi şi-am dat de lacrimi pierdute în seri solitare... I-am strâns corsetul pe trupul din fum şi imaginaţie şi-am regăsit contururi ce s-au dorit şi forme neîmplinite... I-am desfăcut coapsele fecunde în desfătare şi-am rămas cu regretul poftelor zădărnicite... I-am sărutat gleznele, loc de adăstare a belciugelor din oţel şi mătase, iar buzele mi-au rămas lipite pe îngheţatele fiare.

   Cine n-a trăit toate acestea este invitat de Teodor Curpaş în lumea satului său natal cu poeziile adolescenţei. Cine a trăit câte un pic din fiecare este şi el chemat să dezvelim  "Veşmântul poeziei", al patruzecilea volum de profil ieşit de sub pana cinstitei noastre gazde.

   Aşadar, joi (poimâine) la ora 16, la restaurantul Mioriţa, Teodor Curpaş ne aşteaptă cu noul său volum şi, bineînţeles, cu partea a opta a trăilor sale din faţa cameramanilor de televiziune "Oameni şi fapte".

Scândura

Motto: "Nu v-am mai spus, dar o repet" - Ioan Gyuri Pascu

   O scândură plutea pe valuri. Când încă soarele nu spărgea linia orizontului, o barcă plină cu frânghii şi plase, mirosind a alge şi peşte, trece în linişte pe lângă scândură fără să o clatine prea mult. Barca s-a dus în drumul ei. Poate mai târziu se întoarce cu linia de plutire adâncită binişor în zgomotul glasurilor surescitate de rom. Poate se întoarce neblagoslovită de Neptun şi Fortuna, dar cu speranţa că mâine va fi mai bine. În oricare din cazuri scândura este tot acolo, legănată de valuri. Nici mai lungă, nici mai scurtă.

   O scândură plutea pe valuri. Când soarele privea pieziş spre ea de la distanţa unei suliţe, o barjă păcurie împinsă spre larg, mirosind a alge şi smoală trece în linişte pe lângă scăndură clătinând-o niţel. Barja s-a dus în drumul ei. Poate că până la întoarcere păcura din cală a aprins opaiţul în câteva case sau poate, cine ştie, câteva motoare au început să se învârtă aducând puţină bunăstare unora, altora... În oricare din cazuri scândura este tot acolo. Nici mai lată, nici mai îngustă.

   O scândură plutea pe valuri. Când soarele încălzea binişor trupurile dezvelite ale celor dornici de o culoare mai închisă, un iaht cu vele şi petrecăreţi, mirosind a Chanel şi Metaxa, trece fremătând spre pitorescul cotidian. Un colţ de stâncă deasupra apei, o peşteră în care iahtul dispare misterios, un fiord de o frumuseţe aparte impresionează retina. La întoarcere scândura este tot acolo. Nici mai udă, nici mai uscată.

   O scândură plutea pe valuri. În apropierea ei plutea un colac de salvare. Două trupuri vlăguite de efort, neputând să mai ajungă prin forţele proprii la mal se agaţă de scândură, respectiv de colac cu gândul să-şi mai tragă sufletul. Scândura dispare în adâncuri în vreme ce colacul de salvare se îndreaptă spre mal. Privirea cătătoare şi tristă a celui salvat priveşte spre larg la scândura solitară. Plutea pe valuri.

Sathmarer Oktoberfest

   Pe vremea când cavalerii priveau pe furiș spre botinele domnițelor de la curte sperând ca măcar din greșeală să le zărească glezna trandafirie, pe vremea când întorși în zale de prin turniruri sau chiar de prin războaie, aceiași cavaleri sperau ca altor doamne de curte să le pice, din "neatenție", batista înmiresmată, pe acea vreme deci, prin 1539, a apărut în Bavaria o lege dură: este interzis consumul de bere între 24 aprilie și 28 septembrie!

Budva - Un colț de rai pe nisip auriu

   Cu ochii împăienjeniți de nesomn mă urc în autocarul modern (climă, sistem audio-video, scaune reglabile, bar, frigider...) pus la dispoziție de prietenul meu Lică. Nesomnul vine de la emoția ce mă cuprinde atunci când în dimineața zilei următoare mă așteaptă ceva important. Muntenegru, Doamne(!), țara despre care am auzit și citit atâtea... În sfârșit am ocazia să o văd.

   Zalăul, Clujul, Oradea, Timișoara trec înșiruite pe geamul generos al autocarului, pe sub privirea mea parcă mai puțin curioasă acum, când știu că urmează Muntenegru. Intrăm în Serbia. N-am mai fost pe aici de când se numea Iugoslavia, în 1990, și mă minunam de realizările celei mai liberale țări din fostul bloc socialist. Din păcate casele și mașinile care parcă s-au oprit în timp, pământurile nelucrate și aerul bătrânesc îmi arată cum ar fi arătat România dacă nu am fi intrat în Uniunea Europeană. Vorba aia: rău cu rău, dar mai rău fără rău! Belgradul încărcat de istorie, îmbătrânit de nemuncă și plumburiu datorită condițiilor meteorologice l-am străbătut la pas: Parlamentul, Palatul Regal, Teatrul Național, Muzeul Național, Biserica Sf. Sava și Ceatatea Kalemegdan mi-au arătat un popor cu o istorie încărcată, dar parcă fără prezent.

   Trecerea de a doua zi spre Muntenegru a fost banală, dar după câțiva zeci de kilometri imaginile de dincolo de sticlă încep să impresioneze retina, să dezmorțească interesul pentru natura sălbatică culminând cu Cheile Tara, cele mai lungi și mai adânci chei din Europa, monument UNESCO, care fac parte din Parcul Național Durmitor. Cuvintele nu prea își au rostul. Trebuie neaparat să le vezi, să le absorbi. Imaginile sunt formidabile.

   După ce am trecut tangențial pe lângă capitala administrativă, Podgorița, ne-am îndreptat spre capitala turismului muntenegran, Budva. Pădurile care dispar treptat în Marea Adriatică, fac loc plajelor de mici dimensiuni, cochete, cu câteva iahturi, la început simple, mai apoi sofisticate. Plajele se lărgesc, nisipul devine mai fin, marea mai frumoasă cu cât ne apropiem de Budva. Plaja Rafailovici este un vis. Surpriza a fost că atunci când am ajuns la concluzia că Rafailovici e cea mai frumoasă plajă să descoperim că hotelul nostru are deschiderea spre această plajă. A fost superb!

   Unii au rămas doar pe plajă absorbind cu nesaț razele soarelui și băuturile răcoroase sau spirtoase servite direct pe plajă de angajații hotelului. Alții s-au dus în Golful Cotor cu fiorduri adânci și orașe medievale, alții au vizitat Dubrovnicul, alții...

   A fost de vis! De aceea îndemn sătmărenii să nu rateze o asemenea ocazie. Din câte știu, agenția de turism Accord BT, va organiza o nouă experiență de acest gen spre sfârșitul lunii mai. Pentru detalii interesați-vă la sediu (undeva pe IC Brătianu) sau la telefon 0756 085 244, unde glasul prietenos al lui Lică Bradea vă va da cu siguranță amănunte în acest sens.

Drept mulţumesc

   Drept mulţumesc iubito îţi spun că fiecare fir de nisip, perfect sau imperfect, din clepsidra ultimelor patru decenii, a fost însoţit de un fir de nisip, perfect sau mai puţin perfect, din clepsidra vieţii tale!

   Drept mulţumesc copile îţi spun că oricând poţi să-mi dai un sugestie astfel încât ţie să-ţi meargă mai bine.

   Drept mulţumesc celor ce trecutul şi trecuţii ne-au adus ca rămurele pe acelaşi arbore genealogic le doresc să fie mai prudenţi în faţa încercărilor şi mai deschişi în faţa fericirii.

   Drept mulţumesc celor care mi-au cerut o dată un sfat le spun că poate sfatul meu a fost uneori bun, dar important este ca alegerile lor în viaţă să fie cele bune.

   Drept mulţumesc celor ce le-am cerut un sfat să ştie că le-am cerut sfatul pentru că am avut încredere în ei.

   Drept mulţumesc tuturor celor pe care i-am îmbrăţişat le spun că nu am făcut-o gratuit.

   Drept mulţumesc tuturor celor care le-am strâns mâna încerc să-i încredinţez că respectul meu este însoţit doar de gânduri pozitive.