Crăciun la Ocna Şugatag

   Precis îmi veţi spune că naşterea Domnului trebuie întâmpinată acasă, în familie. Dar ce casă poate fi mai acasă decât cea strămoşească, din inima Maramureşului istoric, cea în care tradiţia s-a păstrat aproape nealterată în ultima mie de ani, fapt despre care ne putem da seama dacă ne uităm după împletitura nojiţelor obielelor sau opincilor. Vechile cnezate pot fi şi astăzi recunoscute după port şi obiceiuri de către cunoscători. Noi, ceilalţi, cu cătătura mai ignorantă nu putem decât admira cusăturile şi combinaţiile de culori din care negru este nelipsit.

   Ocna Şugatag, prin poziţionarea sa geografică, la răscruce de drumuri şi cnezate, este locul ideal de cazare pentru cei care pe lângă sărbătoarea creştină vor să facă şi mici excursii la Cavnic (schi), Săpânţa (Cimitirul Vesel, Mănăstirea Săpânţa-Peri - construcţia din lemn cu cea mai mare înălţime din Europa), Sighet (Muzeul Satului, Memorialul - unde au fost ucisă aproape toată floarea anticomunismului în frunte cu I.C. Brătianu şi Iuliu Maniu), Vişeu (Mocăniţa de pe Valea Vaserului), Borşa (schi, Cascada Cailor), Bârsana (cea mai frumoasă mănăstire de maici din ţară)... Chiar în Ocna Şugatag aţi putea vizita Pădurea Crăiasca sau cele mai sărate lacuri naturale din Europa, poate chiar din lume.

   Mi-a căzut în mână o invitaţie la pensiunea Popasul din Deal din Ocna Şugatag, invitaţie căreia eu nu-i pot da curs pentru că mi-am făcut alt program, dar o redistribui cu plăcere celor care sunt pasionaţi de turism, obiceiuri populare şi distracţie. Mai precis o ofertă de Crăciun, un sejur de din 22 până în 26 decembrie la doar 1255 lei pe persoană, bani în care pe lângă cazare şi masă (inclusiv cina de Crăciun şi prânzul festiv de a doua zi) mai sunt incluse: transport gratuit la slujba de Crăciun de la Mănăstirea Bârsana, program folcloric cu ceteră, zongoră şi trupă de dansatori în costume tradiţionale şi piscine cu apă sărată sau nu, după preferinţă. Mai sunt doar vreo 3 camere libere.

   Pentru detalii suplimentare vă rog să-l contactaţi pe domnul Pop(asul din deal) la telefon 0744 59 88 42.

Tomis Constructor - un imperiu al materialelor de construcţii

   Atunci când pasiunea face casă bună cu munca sunt mai uşor de îndeplinit idealuri. Având ca liant modestia şi drept catalizator familia totul devine nu numai uşor ci şi plăcut. Cele 10-15 minute petrecute în biroul domnului Tamaş Hotca mi-a dat câteva repere în a descoperi o lume interesantă, în a descoperi tainele aplicate ale unei afaceri reuşite, de lungă durată. Clădită lopată cu lopată, cărămidă cu cărămidă şi ţiglă cu ţiglă afacerea se sprijină pe o fundaţie solidă (legalitatea), se dezvoltă într-un mediu propice (munca) şi ţinteşte spre fericire, asigurată împotriva intemperiilor vremurilor.

   Birou. Impropriu spus birou. Este o încăpere ceva mai mare în care sunt dispuse câteva mese de lucru ale head-office-ului. Departamentul financiar-contabil aproape de ghișeu, şefii de depozite răspândiți astfel încât să nu se jeneze unul pe altul dar să și poată colabora la nevoie şi, contrar uzanţelor, cel mai apropiat de intrare se află biroul directorului general. Cele 4-5 persoane din încăpere şi-au văzut fiecare de treaba lor pe parcursul discuţiei mele cu amfitrionul.

   A insistat să nu scriu la mod laudativ despre el, despre afacerea lui sau despre familia lui. Cu greu am reuşit să aflu câte ceva despre bucuriile şi greutăţile ce i-au transformat Golgota în Olymp. Familia la început a fost doar motivaţie. Cu timpul a devenit un real sprijin. Maria, cea alături de care a început totul într-o mică intreprindere prin '90, se ocupă de partea administrativă și financiar-contabilă iar băieții, Tămaș și Florin, au preluat cu timpul hățurile şi hăţişurile depozitelor de materiale din Botiz şi Satu Mare. Dacă până acum vreo zece ani motivaţia era întruchipată în cei doi băieţi acum sentimentele filiale se răsfrâng asupra celor cinci nepoţei.
   Instabilitatea fiscală, lipsa predictibilităţii şi lipsa forţei de muncă atât calificată cât şi necalificată sunt problemele de sezon să zic aşa. Mi-a atras atenţia că în acest sens faptul că nu doar plecarea românilor la muncă peste hotare ar diminua numeric forţa de muncă ci şi faptul că salariile neconforme cu munca depusă din instituţiile de stat au determinat un exod al muncitorilor, mai mult sau mai puţin calificaţi, spre stat(ul degeaba).
   Întrebat spre final despre hobby-uri, mi-a spus cu simplitate dezarmantă: „Îmi place să muncesc, fac totul cu plăcere, dar trece totuși acolo că îmi place agricultura”. Adică tot munca trag eu concluzia. Și când te gândești că am pornit de la ideea de a face publicitate celei mai noi fabrici de fasonat fier-beton?

Să merg la vot?

   Să votez ce? Este o întrebare care miroase a fraudă. Cum adică să votez ce a adoptat parlamentul? Păi de ce nu spune clar: DA sau NU pentru ca o căsătorie să fie făcută între un bărbat şi o femeie? Atunci aş merge şi aş vota. Bineînţeles că aş spune da, dar aş şti ce votez. Parlamentul ne minte prea mult şi nu vreau ca prin votul meu să-l legitimez pe Dragnea.
    De ce pe Dragnea? Pentru că el este preşedintele PSD. Pentru că el este Prim Ministrul. Pentru că el este Parlamentul. Pentru că el conduce ţara. Pentru că este un infractor de drept comun.    Să votez pentru că spune popa în sau pe lângă biserică? Să fim serioşi! Popa nu este Dumnezeu! Aproape toată protipendada popească s-a aşezat pe băncuţe când membri PSD (bărbaţi şi femei) erau aşezaţi în altar cu spatele către Dumnezeu dându-le ordine ce şi cum să manipuleze mirenii. Marea majoritate chiar asta au făcut. Există o fotografie în sensul acesta. Eu nu am avut timp să o caut. Trebuia să nu merg la vot (sâc!).

   
   Încă o dată: de ce nu au pus întrebarea clar?

Biamnin, mai mult decât un motel la ștrandul din Tășnad

   Pasionații de turism de week-end pot găsi în Tășnad un minunat loc de a-și petrece câteva zile de toamnă într-un decor cel puțin interesant. Aglomerația din timpul verii a trecut cu nebunia sufocantă și sufocată de temperaturile prea ridicate pentru unele gusturi. Ștrandul (bazinele cu apă termală sau doar udă) pare mai mare acum când înghesuiala trupurilor arse și gălăgioase s-a pierdut în ruginiul toamnei. Pădurile și lacurile neștiute din ținut vă pot impresiona retina dacă puneți câteva întrebări meșteșugite localnicilor. Cadrul natural vă pune la dispoziție poteci bătătorite și locuri de pescuit ascunse în funcție de preferințe.

   Din multitudinea de pensiuni, hoteluri și alte locuri de cazare pentru toate buzunarele vă propun cochetul și discretul motel Biamin. De ce? Poate pentru că mie îmi place mult. Poate pentru că bunul simț al gazdei m-a făcut să revin totdeauna cu plăcere aici. Poate că piscinele interioare sunt curate și bine întreținute. Poate că mâncarea se asortează mai bine uneori gusturilor mele nu totdeauna sofisticate. Poate datorită curiozității mele înnăscute să văd ce a mai născocit Valer.

   Să mă explic. În ultimii douăzeci de ani cred că am fost de vreo cincisprezece ori la Biamin. De fiecare dată am găsit câte ceva nou. Ba o sală de nunți, ba o sală de conferință, ba un corp de clădire, ba o piscină exterioară apoi și una interioară, ba un tobogan, ba o grădină de flori îngrijită. Săptămâna trecută l-am găsit pe Valer udând florile de la intrarea în motel cu aerul modest al unui grădinar ce-și iubește petalele multicolore cu aceeași duioșie cu care o mamă își mângâie pe cap pruncul. Am descoperit un corp de clădire nou, cu camere mai aerisite, cu balcoane mai mari și o prezentare de produse care îți propun sănătate și imunitate. Ba chiar și o afacere independentă. Pentru curioasele noastre doamne le invit să sune la 0745931829. Vă va răspunde Rodica din Bistrița.

   Așadar nu uitați! Treceți pe la motelul Biamin din Tășnad. Nu o să vă pară rău. Pentru rezervare sunați la 0744612167, Valer.

100 de ani de fotbal pe plaiuri tășnădene

   Peste 700 de persoane sau perindat duminică pe terenul de fotbal (ar merita și ei un stadion) din Tășnad. De la Răzvan Andrei Gorbe (9 luni, fiul fotbalistului tășnădean Gorbe) la Tompe Pal (93 de ani, fost antrenor al echipei tășnădene pe când se numea Recolta) o mulțime de împătimiți locali ai fotbalului, și nu numai, au participat la o sărbătoare a fotbalului autohton. Foști fotbaliști, antrenori, conducători, copii de mingi, cadre medicale, arbitri și suporteri împreună cu familiile lor au adăugat o frumoasă poveste chiar dacă unele amintiri au fost triste sau chiar tragice.

   Picăturile de ploaie au trecut ca și neobservate, chiar și vântul s-a mai domolit când cele două echipe au început un joc peste generații. Schimbările n-au fost contorizate, nici nu știu dacă ar fi fost posibil pentru că au fost nenumărate. Până și arbitri mai făceau schimb din când în când. Chiar și subsemnatul a purtat un fanion pentru câteva minute. Drept e că nu am apucat să semnalizez nici măcar o aruncare de la margine. S-a jucat frumos, cursiv și s-au înscris multe, multe goluri. Nu mă întrebați câte că nu știu.

   Nu cred că este necesar să dau numele celor prezenți pentru că toate ar trebui menționate. Pe lângă actorii principali, cei enumerați mai sus, au mai fost intercalați și organizatori, oameni de ordine, politicieni, sportivi de la alte ramuri, muncitori, profesori, soldați, doctori, țărani, comandanți, neica nimeni sau foști și actual primari.

   Totuși, pentru efortul făcut de Federația Română de Fotbal de a participa la această acțiune merită să inserez două nume din delegația lor: un dinamovist și un fundaș central, altfel spus un militant pentru drepturile fotbalistului român în general și un susținător înfocat și aplicat pentru dezvoltarea fotbalului nostru juvenil. Ați ghicit: Prunea și Belodedici.

   Nu știu cum să închei acest mic articol care aș fi vrut să vă răscolească puțin așa că îl las pe Belodedici să o facă: „... suntem la Tășnad și sărbătorim 100 de ani de când s-a înființat echipa Unirea Tășnad; nici o altă echipă din România nu a mai împlinit 100 de ani; Unirea Tășnad acum și România peste câteva zile a reușit, respectiv va reuși așa ceva. Felicitări!”.

                                                        

                                                                                                

Luiza Fatyol s-a întrupat în Violetta Valery din Traviata de Verdi

   Încercam să pun la punct ultimele detalii pentru cazarea invitaților la zilele Poesis așa că am trecut de gaura neprimitoare de pe Corso ce duce către Filarmonică. Nu știu de ce, dar mă întorc câțiva pași și pătrund în gangul ce seara îți dă fiori dacă nu-i prea multă lume prin jur. Trec pe lângă pernuțele ce te îmbie la o cafea de pe terasa din apropiere și pătrund în lumea celui care, bolnav de leucemie, pe 16 septembrie 1950 urca pentru ultima oară pe o scenă (Besancon - Franța) și, nerespectînd programul, interpretează motivul "Jesus bleibt meine Freude" din cantata "Herz und Mund und Tat und Leben" de Johann Sebastian Bach („Isus rămâne bucuria mea” din „Inima și gura, acțiunea și viața”): Dinu Lipatti.

   Încă de la intrare respiram muzică de calitate, orchestra m-a vrăjit cu câteva puseuri Rimski-Korsakov ce mi-au întârziat pașii pe treptele ce duceau la birouri. Cu îngăduința fetelor din antecameră trec de pragul ce desparte lumea reală de cel mai longeviv manager de instituții de spectacole din România, Rudolf Fatyol. Ascuns în spatele unor imense coloane de dosare, parcurgea cu privirea actele din fața sa, iar pe unele chiar le semna.

   După politețurile obișnuite mă întreabă profesional de ce l-am căutat. Răspunsul meu îl cam descumpănește: „așa, am venit doar să te văd”. Pixul se oprește în aer, iar privirea se îndepărtează de coli și se așterne pe mine neîncrezătoare. De la una la alta trecem la bucuria nestăpânită ce simțeam că-l toacă mărunt, dar din modestie nu mi-o împărtășește. Cu un comportament meșteșugit reușesc să-i ies în întâmpinare și-l stârnesc. Atâta mi-a trebuit. Nu l-am mai putut opri.

   Vorbele îi ieșeau pe gura rotunjită de-a valma, uneori neterminate. Bogăția verbală și pasiunea puneau stăpânire pe el dar și pe mine. Nu l-am mai putut asculta. Simfonia mâinilor, înflăcărarea din priviri, echilibrul instabil al unei coloane de dosare și tremurul aerului mi-au destabilizat acuitatea auditivă. L-am rugat să-mi scrie pe hârtie ce a spus. Nu știu dacă a fost indignare sau efect de surpriză dar mi-a scris doar atât: Deutsche Oper am Rhein, Dusseldorf, premiera operei verdiene Traviata, în rol principal soprana Luiza Fatyol. Am plecat de acolo cu hârtiuța în mână, cu un CD cu autograf „Fatyol Rudolf - Orchestra de cameră Liszt Ferenc Kamarazenekar” și cu dorința de a mă edifica.

   În vara anului 2013, după o stagiune fructuoasă, Luiza, fiica lui Rudi, a oferit un interviu la Radio România Muzical (http://www.romania-muzical.ro/articol/cantareti-romani-peste-hotare-soprana-luiza-fatyol/1215731/1511/2). Spre finalul acestuia și-a dezvăluit marele țel: „...ca orice soprană în dezvoltare doresc să abordez repertoriul belcanto, deoarece mi-e tare, tare drag, Lucia di Lammermoor de Donizetti, iar într-un final, apogeul, să ajungem la Traviata, să sperăm, să fim sănătoşi şi să fim în putere.” Cuvintele nu-și mai au rostul dar dacă vreți să o cunoașteți mai bine pe Luiza Fatyol vă dau două link-uri pe care dacă le accesați veți avea și surprize: http://jurnaldesoprana.ro/de-vorba-cu-luiza-fatyol/ și https://www.youtube.com/watch?v=a7rF6ZCXeGY. Abia după ce am ascultat melodia de pe al doilea link de mai sus am înțeles de ce am auzit de mai multe ori cuvântul Paris printre spusele doctorului în artă și interpretare muzicală Rudolf Fatyol.

  Iată că vineri, 14 octombrie, Luiza Fatyol și-a îndeplinit visul. Rose Alphonsine Plessis, micuța fugară dintr-un sat francez devenită curtezana (traviata în limba italiană) Marie-Duplessis la Paris și, după ce i-a intrat în grații, transformată de Dumas jr. în Marguerite Gautier în romanul autobiografic Dama cu camelii, a fost introdusă pentru veșnicie în lumea muzicii de Giuseppe Verdi în capodopera Traviata (un fiasco la premiera absolută din Veneția anului 1853) sub numele de Violetta Valery. Debutul Luizei Fatyol în rolul Violettei Valery a fost, spune presa de specialitate din Germania, „charmant zu erhaben” adică încântător spre sublim.
   Celor ce doresc să-și facă o părere personală îi anunțăm că duminică 23 septembrie, sâmbătă 6 octombrie la  teatrul din Duisburg și pe 16 mai anul viitor la  Deutsche Oper am Rhein din Dusseldorf o pot urmări în toată splendoarea.

Vinovatul nevinovat

   Într-una din postările mele anterioare atrăgeam atenția despre misia avocaților și demisia(terea) procurorilor. Se tot bate moneda pe faptul că în ultimul timp mulți dintre acuzați, chiar dintre cei condamnați, au fost declarați nevinovați. Din punct de vedere etic nu este adevărat. Ei nu au fost declarați nevinovați. Toți participanții la actele de justiție respective (procurori, avocați, judecători) sunt conștienți de vinovăția inculpaților. Probele sunt evidente. Singura problemă este că aceste probe evidente nu pot fi luate în considerare. Cele mai multe nu pot fi aplicate deoarece au fost obținute pe căi care la ora respectivă erau legale iar acum nu mai sunt constituționale. Cu alte cuvinte Constituția apără corupția. Greșesc. Nu Constituția apără corupția ci Curtea Constituțională apără corupția.

   Din punctul meu de vedere este normal ca instituțiile de stat să colaboreze între ele. Este normal ca un urmărit pentru spionaj să fie cercetat și pentru pedofilie dacă în timpul anchetei s-au găsit probe în acest sens. Cu alte cuvinte dacă un hoț de găini a fost probat în timpul anchetei că este și adept al terorismului probele nu pot fi accesate pentru că nu se ocupă aceleași instituții de culpe și nu au voie să colaboreze între ele. Toate tărășenia pleacă de la secretizarea acestor colaborări.

   Din exces de zel și din impulsul dat de importanța funcției pe care și-o arogă fiecare au pus ștampila „secret de stat” pe niște nimicuri care nu interesează pe nimeni din cei care vor să facă rău României. Din contră. Abia după secretizarea (clasificarea) acestora pot face rău României. Haosul creat de Dragnea și susținut mai mult sau mai puțin conștient de Tăriceanu folosește nemijlocit acestora și indirect puterilor ostile (Rusia, Trump...).
   Nu este mai puțin adevărat că separația puterilor în stat devine din ce în ce mai pregnant o frază desuetă. Cauza ștergerii granițelor dintre legislativ, judiciar și executiv, așa cum le definise Baronul de Montesquieu, Charles-Louis de Secondat se poate căuta prin grădinile Cotrocenilor. Acolo este cineva care s-ar plimba cu bicicleta sau pe cărări de munte, s-ar îmbăia în mulțimi multicolore, ar zâmbi condescendent... ar face orice mișcare blajină pentru un vot, numai nu-l puneți să ia taurul de coarne că dă-ndărăt. Tot celălalt spectru politic nu face decât mult zgomot pentru nimic. Singurii care tac sunt UDMR-iștii. Am impresia că ei vor pierde și cei mai mulți votanți.

   Uite așa apar justițiarii!

Invitație la Festivalul Prunelor

   Când vorbești despre simboluri ale ținutului Sătmarului este imposibil să nu te gândești și la pălincă. Dacă pălincă este cuvântul de ordine ”Țuica Zetea de Transilvania” este bijuteria de preț, este cristalul prelucrat cu fațete perfecte a cărui puritate este de neatins deocamdată.

   La începutul acestui deceniu, în 2011, în trend cu povestea la modă „dezvoltarea turismului”, a avut loc prima ediție a „Festivalului Prunelor” la Medieșu Aurit. Unul dintre inițiatorii și susținătorii ideii a fost tocmai Silviu Zetea, un om al cărui atașament pentru dezvoltarea culturală și economică a plaiurilor natale l-a adus, prin aportul consătenilor, în fruntea comunității.

   Ajuns primar în 2012 a adus comuna Medieșu Aurit pe noi trepte în cele două domenii pe care a dovedit că le stăpânește: din punct de vedere economic a câștigat duelul cu corupția din sistem și a atras spre vistieria comunei foarte mulți bani (bilanțul contabil în 2012 față de 2016 fiind edificator: de la un deficit de 2,5 milioane lei la un profit de 1,5 milioane lei) și au apărut pe harta comunei, implicit a județului, noi investitori care chiar și astăzi mai aduc locuri de muncă și bunăstare localnicilor (vezi Alu Menziken - swiss technology, companie elvețiană ce va produce componente pentru industria aeronautică); din punct de vedere cultural pe mandatul său au fost restaurate Castelul Medieval și Cuptoarele Dacice având prin sertarele minții și un plan de restaurare pentru Castelul Lonyai, iar pe alt plan a contribuit la festivalul „Rozmarin în colțul mesii” și a menținut și transformat în tradiție Festivalul Prunelor, o sărbătoare mai aparte, caracteristică Medieșului, care scoate din monotonia veșnicelor „ziua comunei...”, „fiii satului...” răspândite în mediul rural.

   După doi ani în care actualii edili au tratat cu nepăsare acest aspect cultural (să nu mai vorbim de situația economică a comunei a căror conturi sunt blocate și cercetate de fisc), familia Zetea a dorit, și se pare că a reușit, să repună pe tapet (citește Atelierele Zetea) o nouă ediție a Festivalului Prunelor, a șasea.

   Să-l fi văzut cu câtă pasiune și dorință de capacitare a interlocutorilor ne arăta unde va fi scena pe care se vor reproduce printre alții Pionierii, Ceatăra, Meda, Petrică Mureșan, Lavinia Roman sau Dan Helciuc, unde vor fi mesele cu mâncărurile tradiționale, unde vor fi expuse produsele gastronomice din prune care vor participa la un concurs jurizat de către Chef Ștefan Bercea din Predeal, președinte al Asociației Naționale a Bucătarilor și Cofetarilor din Turism România, unde vor fi standurile cu pălincă și, dacă vor fi curioși, care va fi traseul de vizitare a distileriei Zetea și a „muzeului țuicii Zetea”. Toate acestea cu o molipsitoare înflăcărare în priviri.

   Silviu Zetea nu a fost singur în realizarea acestui eveniment. Primul sprijin l-a primit de la familie. Teodora soția, Gerard și Tanita copiii și ceilalți angajați reprezintă, prin extensie, familia Zetea. Un asemenea eveniment nu ar fi putut avea loc fără organizatori oficiali, adică Zetea Transilvania și Zetea Events, fără susținători apropiați Alu Menziken și DRW sau fără susținători logistici Grupul de Acțiune Locală (GAL) Microregiunea Someș-Codru, Programul Național de dezvoltare rurală și LEADER măsura 19.

   Așadar ne vedem sâmbătă, 1 septembrie, la Atelierele Zetea după ora 10 la o degustare de produse (vă recomand un magiun senzațional), urmând ca după un simpozion pe tema festivalului (nu vreau să-l pierd) urmează programul artistic de care vă vorbeam și care va conține și câteva surprize. Ne vedem acolo!

  

Arătătorul și cel mare

   Dacă am să mă întâlnesc fortuit cu Dragnea pe undeva sigur îl voi privi sfredelitor și îi voi bate obrazul. Cu arătătorul. Chiar dacă nu am nici o intenție criminală (printre altele nu aș dori să-l absolv de oprobriul public post guvernare) degetul mare se plasează, firesc, în dreptul jugularei. Ochii paranoici sau calculați ai sfredelitului vor vedea doar degetul mare.

   Dacă n-aș bănui că toate aceste desfășurări de situații sunt doar pentru urechi între care nu se găsesc prea multe puncte IQ mi-ar fi milă de Dragnea (repet și aici: mila este cel mai urât sentiment). Mi-ar fi milă de omul cu handicapul de a nu-și da seama că reacția celor mulți din jurul său este firească. Este ca efect al acțiunilor lui.

   Dar pentru că el delirează hai să delirăm și noi. Credem că galeria stelei a fost urgent angajată în rândul jandarmeriei și cea dinamovistă trimisă la granița protestanților. Sau invers. Doar așa se explică vorba din folclor cum că a crescut nivelul de trai al bucureștenilor deoarece se livrează gazul gratuit. Credem că un plan machiavelic i-a lăsat pe cei doi jandarmi intenționat pe mâna uneia din galerii pentru că au crâcnit în front față de cealaltă. Văd că nimeni nu-și mai aduce aminte că au fost salvați de protestatari. Chiar să nu conteze?

   Zbaterea USR-ului este deocamdată ineficientă, vânzoleala din PNL nu are efecte benefice, expectativa UDMR-ului nu mai este lăudabilă nici măcar în ochii maghiarilor, iar în opoziție restul nu prea au putere. Dacă tot suntem la ora elucubrațiilor hai să punem un păcătos într-o eprubetă să-l spălăm de toată smoala, să-i rotunjim urechile și să-l punem să-i șteargă cu șpițul turul pantalonilor lui Dragnea. Cin e să fie? Johannis? Nu-i în stare! Tăriceanu.

   Ș-apoi om vedea de-i bine! Adică schimbăm corupția cu abaterea de la moralitate.

Să trăiți, am înțeles!

   Am înțeles că Dragnea vrea să scape de pușcărie.

   Am înțeles că PSD vrea ca la alegerile următoare (nu astea care bat la ușă) să se impună. Știe că acum n-are nici o șansă și pregătește plebea pentru a fi nemulțumită de cei care vor urma acum. Pe scurt cei care vin sunt obligați să ia niște măsuri nu prea populare ceea ce va duce la un val de nemulțumiri al celor obișnuiți cu acțiuni populiste și promisiuni. Promisiuni ce nu se pot onora decât cu sacrificarea conștientă a viitorului generațiilor de mâine (tinerii care ne părăsesc) și mai ales de poimâine (copiii pe care nu-i va mai primi nimeni din Europa pentru că nu vom mai face parte din ea, decât geografic).

   Am înțeles că președintele e prea slab pentru că are bube. El pretinde că n-are. Cine ne-ar putea edifica tace. Vorbesc doar cei care au interes de-o parte sau de alta a conflictului. Nimeni credibil. Are, n-are, tot slab e. Uneori lasă impresia că este dispus la compromisuri doar pentru a-și salva un nou mandat.

   Am înțeles că în PNL nu există coeziune.Că dreapta lui Orban nu prea se întâlnește cu dreapta lui Blaga. Că epurarea din interior nu ar fi fost tocmai încheiată și că mulți parlamentari votează cot la cot cu puterea pentru avantaje personale sau de grup restrâns.

   Am înțeles că bătrânul lup chior cu joben ar parca un pic. Nu fiți convinși. Ne vom mai bucura și vom mai pătimi datorită și din cauza acțiunilor lui.

   Am înțeles că USR și Cioloș vor același lucru dar nu cad de acord. Eh! Fiecare cu orgoliul și pretențiile lui.

   Le-am înțeles pe toate acestea dar nu sunt de acord!

   Vreau ca Dragnea să pătimească pentru tot ceea ce a făcut poporului român (vom mai suferi consecințe mult timp...). Vreau ca PSD să devină stânga de care are nevoie românul de rând. Vreau ca președintele să pună piciorul în prag atunci când abuzurile se ridică la rang de normalitate. Vreau ca PNL să aibă puterea de a oferi investitorului în general și investitorului român în special posibilitatea de a crea locuri de muncă normale cu salarii normale. Vreau ca partidele mici (USR, UDMR, PMP, ALDE și cine or mai fi...) să aibă posibilitatea de a îndrepta derapajele spre stânga sau spre dreapta ale puterii de conjunctură.

   Vreau ca niciodată să nu mai fim conduși de inculți gen Dăncilă, infractori gen Dragnea sau Năstase, rusofili gen Vâlcov sau Iliescu pe deoparte și prin extensie (dar cu rezerve) oameni ca Băsescu, Constantinescu sau Johannis pe de alta.

   Am înțeles că iar vom alege răul cel mai mic! Sau...

  

Burleanu redivivus

   Reciclarea lui  Burleanu este fenomenală. În general mă feresc de termeni atât de tari (gen fenomenal) dar ce se întâmplă acum la nivelul FRF este de-a dreptul formidabil. Se pare că revitalizarea fotbalului românesc este aproape. Bani sunt, materie primă de calitate este (copii talentați), dorință este, acum vor fi și mijloace. Tot ce am gândit și am scris rău despre acest om pălește acum prin hotărârile luate la „Hotărârea Comitetului de Urgență din 3 august 2018”
   În sfârșit ruralizarea fotbalului va fi abolită. Echipe gen Brănești, Voluntari, Chiajna... nu mai au ce căuta în elita fotbalului românesc decât dacă își pun la punct centrele de copii și juniori. În sfârșit patronii de mucava din fotbalul românesc își vor vedea năruite speranțele izvorâte din orgoliul personal. În sfârșit se va pune bazele unor structuri piramidale ale centrelor de copii și juniori care să nu existe doar pe hârtie și pline de nontalente provenite din familii cu bani mulți. Vor fi promovate adevărate talente din toate mediile sociale.
   
   "Fotbalul românesc a trecut într-o nouă etapă, de consolidare a proiectelor inițiate în ultimii patru ani. Acum se pregătesc rezultatele viitorului". Luasem în derâdere aceste cuvinte ale lui Răzvan Burleanu. Am crezut că sunt vorbe goale. Cred că dacă se întâmplă toate aceste reforme fotbalul românesc este pe un drum bun.

   Da-i-ar Dumnezeu putere! 

  Redau mai jos HCU din 3 august a.c.

„În conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Statutul Federaţiei Române de Fotbal, Comitetul de urgenţă compus din Răzvan Burleanu - Preşedinte FRF, Gino Iorgulescu – Prim-vicepreşedinte FRF, Octavian Goga – Vicepreşedinte FRF:

- Aprobă modificarea alin. 1 al art. 19bis din ROAF astfel:
Pentru competițiile organizate de LPF, cluburile participante vor prezenta lista cuprinzând lotul celor 25 de jucători (denumită în continuare ”Lista A”) ce va fi compusă din următoarele categorii de fotbaliști profesioniști:
a) un număr minim de 6 jucători formați la nivel național
b) un număr minim de 2 jucători formați la nivelul clubului;
c) un număr maxim de 4 jucători non-UE, cu respectarea următoarelor condiții:

• doi jucători non-UE, cu respectarea condiției că fiecare jucător non-UE dintre cei doi poate fi inclus în Lista A numai dacă, în ultimele 12 luni anterioare legitimării la clubul din România, a fost convocat la echipa națională a țării sale de cel puțin 3 ori.
• un jucător non-UE poate fi înscris în Lista A dacă deține naționalitatea unei țări participante la ultima ediție a Cupei Mondiale de seniori.
• un jucător non-UE poate fi înscris în lista A fără nicio restricție.

Pentru evitarea oricărui dubiu privind criteriile de mai sus, doar 3 din cei 4 jucători non-UE trebuie să îndeplinească condiții de eligibilitate, unui jucător nu i se aplică nicio restricție;
d) cu titlu de excepție, cluburile care, la data de 19.03.2015, aveau în derulare contracte cu un număr mai mare de 4 jucători non-UE îi vor putea înscrie pe toți în Lista A, cu respectarea celorlalte condiții privind numărul minim de jucători formați la nivel național și la nivel de club. Jucătorii non-UE legitimați la cluburi din România la data de 19.03.2015 vor putea fi înscriși în Lista A, chiar dacă nu îndeplinesc condiția privind numărul minim de participări la echipa națională și vor beneficia în continuare de excepțiile instituite prin prezentul articol și în situația în care se legitimează la alte cluburi sau își prelungesc prin acte adiționale contractele existente. Dacă un jucător non-UE legitimat la un club din România la data de 19.03.2015 se legitimează la un club din străinătate, el poate reveni fără a fi necesară îndeplinirea condiției prevăzute de art. 19bis alin.1 lit. c), doar dacă anterior a fost legitimat cel puțin 3 ani la cluburi din România;
- Aprobă modificarea art. 19bis alin. 7 din ROAF astfel:
Pentru Campionatul Național ”Liga a 2-a”, cluburile participante au obligația de a înscrie în raportul de arbitraj următoarele categorii de fotbaliști profesioniști:
a) un număr minim de 10 jucători formați la nivel național (a se vedea art. 45, alineatul 7);
b) un număr de maxim 2 jucători extracomunitari.
- Aprobă modificarea art. 45 alin. 7 lit. c din ROAF astfel:
c) Echipele din Liga a 2-a au dreptul să folosească maxim 2 jucători non-UE în același timp în teren şi sunt obligate să înscrie în raportul de arbitraj la fiecare joc oficial minim 10 jucători formaţi la nivel naţional.
- Aprobă completarea art. 19bis din ROAF cu un nou alin., numerotat 11 ce va avea următorul conținut:
Pentru sezoanele 2019 -2020, 2020 – 2021 și 2021- 2022, cluburile participante la competițiile organizate de LPF vor prezenta lista cuprinzând lotul celor 25 de jucători (denumită în continuare ”Lista A”) ce va fi compusă din următoarele categorii de fotbaliști profesioniști:
Sezonul 2019 - 2020
a) un număr minim de 8 jucători formați la nivel național
b) un număr minim de 2 jucători formați la nivelul clubului;
c) un număr maxim de 4 jucători non-UE cu respectarea condițiilor de la alin. 1 lit. c de mai sus
Sezonul 2020 – 2021
a) un număr minim de 10 jucători formați la nivel național
b) un număr minim de 2 jucători formați la nivelul clubului;
c) un număr maxim de 4 jucători non-UE cu respectarea condițiilor de la alin. 1 lit. c de mai sus
Sezonul 2021 – 2022
a) un număr minim de 8 jucători formați la nivel național
b) un număr minim de 4 jucători formați la nivelul clubului;
c) un număr maxim de 4 jucători non-UE cu respectarea condițiilor de la alin. 1 lit. c de mai sus
- Aprobă ca începând din sezonul 2019 – 2020, echipele din Liga 1 să folosească doi jucători U21 formați la nivel național, eligibili pentru echipa națională a României ca jucători titulari și să utilizeze efectiv, pe toată durata jocurilor un jucător U21 format la nivel național, eligibil pentru echipa națională a României.
- Aprobă ca începând din sezonul 2019 – 2020, cluburile din Liga 1 să aibă obligația de a avea și o echipă de juniori U16.”

Doamna docilă

   Doamna care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze, trebuie schimbată. Știe oricine. Chiar și Dragnea, cu toată suferința din decizie, a trimis-o în concediu. Nu poate să o schimbe pentru că nu la el este decizia „cu cine?”. Chiar pune în balanță posibilitatea ca Johannis să nu-i mai accepte un al patrulea guvern PSD în ultimele 550 de zile.

   Ca atare se folosește de tot felul de subterfugii pentru a o înlocui pe perioade mai scurte sau mai lungi de la treburile zilnice. Nu cred că se va întoarce repede în biroul de ”primă ministresă” (citește: docilă a prim-ministrului în fapt). Ar fi mulți oameni capabili în PSD să îi ia locul și care să fie acceptați de Administrația Prezidențială, dar aceia nu o să fie niciodată propuși în configurația actuală a organigramei partidului.

   Se naște o altă întrebare: dacă nu din PSD atunci de unde? Nu se va înghesui nimeni. În PNL este haos atât în sânul cât și în capul său, USR-ul așteaptă alegeri de orice fel, strada stă la soare (deocamdată)... Să mocnească vreo idee în ALDE? Idei precis sunt, nu de acuma, dar pe moment nu pot fi ciripite decât prin Ministerului Justiției care picură, picură, picură în speranța că va umple paharul. Dacă nu, îl sparge și gata coaliția! Dragnea nu mai poate fi albit decât în ochii justiției nu și a românilor. Probabil că în momentul de față nu conștientizează chestia asta, dar pentru alegerile următoare, de oricare tip, PSD-ul nu are decât de pierdut dacă nu se fac schimbări la nivel de head office.

   Să revenim totuși la doamna cu pricina. La capitolul minusuri sunt multe. Nu chiar câte se vehiculează în spațiul mioritic dar oricum, destule... La capitolul plusuri nu pot menționa decât că va râmâne în istoria României ca prima femeie prim-ministru.

Toader, avocatul...

   Meseria de avocat este una nu numai frumoasă, dar și urâtă, nu numai respectată dar și detestată, nu numai bănoasă și invidiată, dar și la limita eticii, nu numai oportunistă, dar și necesară. Atâta timp cât un nevinovat inculpat este dovedit nevinovat de un avocat după o muncă asiduă de studiere a cazului, această meserie este frumoasă, respectată, necesară și foarte bine că este bănoasă.
   Atunci când un inculpat nevinovat este dovedit vinovat este o mare greșeală. Pentru chestii de zi cu zi toți am fost la un moment dat judecați greșit, toți am fost la momentul nepotrivit la locul nepotrivit. La unii cu consecințe minore la alții cu urmări grave (pușcărie sau deces). Trebuie să recunoaștem că aceste cazuri sunt foarte rare și este tributul pe care îl plătește un om pentru binele omenirii.

   Inculpații vinovați dovediți vinovați sunt marea majoritate a cazurilor și reprezintă normalitatea. Ce se întâmplă însă cu inculpații vinovați dovediți vinovați pentru vini mai mici decât cele reale? Avocații acestora câștigă bani mai mulți și consideră victorii diminuarea unei pedepse față de cât ar spune legea în mod normal. Cele mai anormale „victorii” sunt cele în care un vinovat este scos basma curată.

   În cele mai multe cazuri inculpatul vinovat se destăinuie în totalitate oportunistului avocat împreună cu suma pe care o va câștiga duhovnicul în caz de victorie. Acest sistem se bazează pe lipsa de probe concrete a acuzatorilor, pe probe concrete obținute prin proceduri neagreate, prin colaborări cu alte instituții de profil... Efectul este același și este devastator. Vinovatul scapă de pedeapsă. Dacă a furat un cocoș îi va da avocatului creasta, dacă a furat 10 milioane de euro va renunța la circa 20% din sumă.

   Ce legătură are avocatul Toader cu toate acestea? Nu întâmplător, dar vremelnic, este Ministrul Justiției. Conjunctura și noi, cetățenii români, i-am dat puteri discreționare. Oportunist, ca un adevărat avocat al inculpaților vinovați, caută să-i scape. Să-i spele pe toți. Mă întrebam anul trecut dacă va mai călca vreodată într-o aulă universitară. M-am lămurit de curând. Va reveni în avocatură cu tot bagajul său de fost legiuitor lipsit de demnitate.

Laudatio binemeritat și binecuvântat la ”Strigătul inimii” lui Teodor Curpaș

   Se îndreaptă acele ceasului către ultima treime a celei mai luminate zi a anului. Pe terasa Miorița câteva zeci de persoane forfotesc printre mese interesându-se unde are loc evenimentul. În Salonul Alb? Nu, căci suntem prea mulți. În sala mare, ascunși de zăpușeala de afară, sub adierea aerului condiționat și îmbiați de apa minerală de pe mese, au loc primele pupături, strângeri de mâini, scurte interviuri (de presă), urări...

   Primul laudatio îi aparține lui Felician (întrerupt de binecuvântarea bisericii) care a scos în evidență episoade din prietenia sa cu amfitrionul de facto și faptul că acesta nu s-a născut la timpul lui. Protoprezbiterul Marian, cu gândul la întunericul de după sacrificiu, a conchis că cineva trebuia să aducă lumină prin carte. Edilul Doina, înfășurată în emoția dată de ineditul situației în care se afla, a acceptat că poate face mai mult și a promis. George, cu simțurile lui vulturești de a eticheta un act cultural ascuns între coperți, și-a adus aminte că Dorel este unul dintre puținii prieteni care i-au călcat bârlogul (cuibul de creație aș spune). Ultimul laudatio a fost de la Robert.

   Bineînțeles că sala a reacționat. S-au perindat la microfon oameni de cultură aflați acum în posturi vremelnice sau mai puțin efemere: preoți, primari, directori, politicieni, dascăli și nu în ultimul rând editorul. Inspiratul George (al II-lea, după ordinea pripășirii sale pe meleaguri sătmărene), chiar dacă mai târziu, și-a prezentat aportul. Atât prin laudatio cât și la realizarea volumului.

   Asta a fost povestea lansării celei mai reușite realizări literare a profesorului Teodor Curpaș. O carte despre sine și despre părerea altora despre el. Merită citită.

STRIGĂTUL INIMII lui Teodor Curpaş

    Bazată pe laitmotivul "prietenia adevărată ţine cât viaţa" cartea lansată astăzi de prof. Teodor Curpaş ne aduce în meandrele vieţii sale din două perspective. A sa personală şi a celor pe care i-a invitat să-l descrie. Totul pare ca un munte. Un munte parcurs invers. Din vârf coboară doar o cărăruie ce pe parcursul ei se întretaie cu alte poteci mai mult sau mai puţin definite, mai mult sau mai puţin povestite, apar apoi primele izbucuri din stânci umezind păşuni (iarba aceea mătăsoasă pe care nu poţi călca sub 2000 de metri), primii jnepeni, primele conifere. Apar foioasele a căror frunze plate te mângâie sau te pleznesc după voia Domnului.

   Nu este o Golgota (căpăţână). Este drumul vieţii, nu al morţii. Este punctul lui de vedere asupra a ceea ce l-a înconjurat şi punctul de vedere al celor care pe care i-a lăsat să-şi spună părerea despre ceea ce l-a înconjurat. Titlul, "Strigătul inimii", este puternic influenţat de ultimii ani. Este vorba strict de inima lui, de strigătul lui care în final are puternice nemulţumiri politice.

   Poate aflăm mai multe chiar de la el, Teodor Curpaş, joi, 21iunie, de la ora 16,00 la restaurantul Mioriţa unde va avea loc lansarea cărţii. Poate aflăm şi părerea prietenului său de o viaţă, Gheorghe Iacob, a cărui apariţie între pagini e prea efemeră după părerea mea.

Ocna Şugatag - punctul de inflexiune al sănătăţii

   La o diagramă pe a cărei abscisă se aşează implacabilul timp iar pe ordonată diamantul numit sănătate, în general, după punctul de maxim convexitatea graficului devine din ce în ce mai abruptă. Stavilă acestui curs nu se poate pune, deocamdată timpul este ireversibil, dar asupra stării de sănătate se poate umbla. Se poate umbla artificial (medicamente) sau natural (Ocna Şugatag).

   Localitate aflată într-o depresiune muntoasă la poalele crestei de origine vulcanică Gutâi - Ţibleş, pe culmea unui deal străjuit de valea Marei şi cea a Cosarului, la nici 20 de km de Sighetul Marmaţiei, la o altitudine medie de 490 m, Ocna Şugatag este punctul de inflexiune al sănătăţii noastre, a celor care am practicat sportul, a celor care am sărit de deceniul al patrulea, a celor care ne place muntele... Să dăm convexul pe concav!

   Trecând de la criptic la clar ca lumina zilei să vă spun de ce este bine să stăm măcar 7 zile pe an la Ocna Şugatag:

   1. Apa sărată

      - are cea mai ridicată salinitate din ţară în condiţii naturale

      - tratează singură (de la medic trebuie să cereţi doar permisiunea) reumatismul, bolile neurologice periferice, insufucienţa ovariană, afecţiunim posttraumatice, artroze, poliartroze...

   2. Clima

      - aer curat şi odihnitor

    - specifică zonelor intramontane (veri răcoroase, ierni nu foarte reci) cu izvoare minerale clorusodice concentrate

   3. Proceduri
      - hidroterapie (băi calde/reci)
      - aerohelioterapie
      - masaj medical profesionist
      - termoterapie
      - electroterapie...
  4. Turism
     - Săpânţa (Cimitirul Vesel şi Mănăstirea Săpânţa-Peri)
     - Mocăniţa de pe Valea Vişeului
    - Mănăstirea Bârsana
    - Cicloturism organizat sau liber (se pun la dispoziţie biciclete)
    - Monumentul lui Vida Geza de la Moisei (din păcate în paragină)
    - Pădurea Crăiasca
   - Turism montan (Creasta Cocoşului în Gutâi, Cascada Cailor, vârfurile Pietrosul şi Inău din Rodnei)
    - Staţiunea montană Cavnic (iarna)...
  5. Tradiţii locale (port, gastronomie, festivaluri...)
  
  

Pădurea Crăiasca

   Las maşina în parcarea de la Popasul din Deal. Privesc, cu gândul la nepoţei, la locul de joacă special amenajat pentru copii unde glasurile cristaline parcă se iau la întrecere cu ciripitul multicolorat al numeroaselor specii de păsărele. Mă aşez cu faţa către pădure la singura masă liberă (e ora prânzului pentru majoritatea cazaţilor din pensiune) şi comand un ceai. Din plante bineînţeles.

   Aerul sănătos îmi îmbie paşii către verdele mult prea crud al pădurii din cauza porţiei de zăpadă nelalocul ei din acest april. Trec pe lângă terenul de minifotbal şi cel de baschet şi mă trezesc, neavertizat, în mijlocul unei păduri. Am mai trecut eu prin păduri dar parcă asta este altfel. Arbori seculari se înalţă impresionant, în simbioză cu arboretul tânăr. Ridurile adânci ale stejarilor schiţează un zâmbet îngăduitor către lăstarele ce n-au dat încă ghindă. Brazii desfrunziţi mi-au creat iniţial impresia că sunt uscaţi, dar privindu-i mai atent am observat cum din crengile subţiri iţesc nişte mici ace care în scurt timp vor reprezenta culcuşul răşinos al conurilor.

   N-a trecut mult timp şi m-am cam dumirit cu ajutorul materialelor informative plasate arar în locuri special amenajate. Erau larice, adică singura specie de conifere care iarna renunţă din proprie iniţiativă la culoarea verde. Tot din materialele respective am aflat multe alte curiozităţi despre această pădure aflată sub oblăduirea titlului de rezevaţie de pe la mijlocul secolului al XV-lea. Indiferent că sau numit ardeleni, austro-ungari, polono-ucrainieni sau comunişti Crăiasca le-a dus pe toate cu stoicism şi demnitate. Simţi această mândrie numai din interiorul ei.

   Aş mai avea multe de spus despre Crăiasca dar parcă tot n-aş putea să vă transmit ceea ce veţi simţi singuri dacă păşiţi prin cărările ei, unele chiar marcate cu cerc albastru.

    Pentru cei interesaţi pensiunea Popasul din Deal vă împrumută biciclete pentru plimbări mai scurte sau mai lungi peste culmile Şugatagului. Despre asta poate mai discutăm. Pentru conformitate domnul Pop, asul din deal, cum îmi place mie să-i spun, vă stă la dispoziţie cu poveşti, cazare, biciclete, mese sănătoase şi apă sărată. Nu rămâne decât să sunaţi la 0744598842.

Moruţan a aruncat tricoul României pe jos

    Eram contrariat din fragedă bătrâneţe de obiceiul de aţi arunca hainele de pe tine înainte de a ajunge în pat. Dar ca să îţi baţi joc de un întreg leat doar pentru că pe tine te cheamă Moruţan mi se pare prea... să-i spunem prea mare naivitate ca să nu-i spunem altfel (prostie ar fi cel mai dulce termen).

   Din păcate nu-i doar problema lui. Nivelul de inteligenţă al românului scade o dată cu scăderea sistemului de sănătate. Nivelul de pregătire al românului scade o dată cu sistemul învăţământului de pe plaiurile noastre. Nivelul de înţelegere al românului scade o dată cu becalizarea (n-am găsit alt termen mai josnic) culturii României.

   De fapt ce a realizat imberbul? Dacă l-ar fi lovit mingea şi intra în poartă poate ar mai fi avut motiv (să se bucure nu să arunce cu tricoul României pe jos) să privească timid către antrenor. Ar trebui să se gândească că a dat pasă la portarul advers în fond şi la urma urmei, că a intrat mingea în poartă n-are nici o legătură cu el. Că avea deja cartonaş galben (cred că îi cereţi prea mult) nici nu mai contează.    

   Am totuşi o speranţă... Să fie aceasta o bază de plecare, un exemplu pentru toţi antrenorii, sfătuitorii şi conducătorii din fotbalul românesc. Să nu mai văd pe gazonul verde (autentic, nu contrafăcut sau făcut de mântuială) pseudofotbalişti care plâng înainte de a suspina, care care aleargă doar când se uită preparatorul fizic către ei, care se aşează în genunchi înaintea latifundiarului la primul zvon sau care se cred fotbalişti.

   Aţi văzut vreodată supărarea lui Hagi atunci când jucătorii lui trag de timp? Dar la antrenamente ce se întâmplă? Bag sama că nu prea participă. Nu mă înţelegeţi greşit. Îl admir pe Hagi pentru tot ceea ce a făcut şi ceea ce face pentru fotbalul românesc, dar... când era pe teren scotea mingea la picior din propriul careu mic (al portarului cu alte cuvinte), respingea cu capul de pe punctul de la 11m, bătea aruncări de la margine... (restul îl ştie oricine).

   Cu alte cuvinte ar fi fost mai bine pentru "sub 19 ani" fără golul unui oarecare. Sper să nu-l mai văd curând prin fotbalul românesc. Talentul nu este suficient.

   Dacă îi vine mintea la cap... Totuşi... calificare pierdută!

De ce conducerea județului nu face cunoscută Ordinea de Zi a Ședinței ordinare a Consiliului Județean?

   Astăzi, de la ora 14, în sala mică de ședințe din clădirea administrativă, se desfășoară ședința ordinară a Consiliului Județean. Este făcută publică pe site-ul Consiliului Județean. Câți dintre dumneavoastră cunoașteți adresa site-ului? Câți dintre dumneavoastră care cunoașteți această adresă ați accesat săptămâna aceasta site-ul respectiv? Dar luna aceasta? Dar anul acesta? Dar anul trecut? Știți că aveți dreptul să participați la aceste ședințe? Știți că unele subiecte ne-ar putea interesa?

   Oare ce subiect din ședința de mâine trebuie să treacă în liniște și pe repede-înainte? Poate:

   1. preluarea Filarmonicii de către CJ?

   2. bugetul general pe 2018?

   3. bugetul Aeroportului pe 2018?

   4. salariile funcționarilor publici?

   5. contractele de finanțare nerambursabile?

   6. problemele căminului de bătrâni din Viile Satu Mare?

   7. a cui proprietate este imobilul din Berindan, str. Principală nr. 109?

   8. cui i se vor oferi serviciile juridice de consultanță?

   9, 10. 11. cine primește licență de transport persoane?

   12. rețeaua școlară pentru învățământul special?

   13. ce se întâmplă cu evidența populației?

   14 organigrama spitalului de plămâni?

   15. ordinea de prioritate la repartizarea locuințelor pentru specialiști străini (din locuințe ANL)?

   Dacă unul din aceste subiecte vă interesează vă poftesc la ședință. Deocamdată intrarea este gratuită.