Jertfa copilei

   Reflexivul „a se jertfi” are o nuanță de conștiență. Și dacă, în ultima clipă, copila a fost conștientă că va zbuciuma o lume coruptă? Că va zdruncina din temelii acel „merge și așa” care ne-a oprit din drumul spre normalitate? Că ar putea reprezenta o întoarcere a civilizației din drumul spre prostire - dezumanizare - cretinism - dezagregare și dispariție înapoi către umanitate? Chiar dacă este foarte puțin probabil eu vreau să cred că așa a fost. Și chiar așa a fost!

   Corupția ucide! Cât adevăr! Și cât i-a trebuit omului să-și dea seama de asta? Și cea făcut după ce și-a dat seama? A exploatat acest adevăr. Ce rost mai au războaiele când cea mai la îndemână armă este corupția. Cu ea ucizi dușmani, ucizi prieteni, ucizi popoare, ucizi orice. Te poți chiar sinucide. Așa ca în aritmetică: degeaba o lemă s-a adeverit de „n” ori dacă a „n+una” oară nu s-a verificat. N-a existat, nu există și nu va exista om necorupt. În afară de mine și de tine, bineînțeles!

   Dar oare copila a fost ucisă? Jertfa ei a dus-o către îngeri sau către drogate și violate, drogate și violate, drogate și violate...? Deocamdată noi, plebea, nu știm. Argumentele pro și contra sunt numeroase și confuze. Vreau să cred că cei care se ocupă de acest caz sunt într-adevăr profesioniști. Că știu ce fac. Că lasă presei acele elemente care pot deruta mintea făptuitorului (un cuib sau o rețea). Că nu sunt din sistem. Pentru ambele ipoteze sunt fapte logice și fracturi de logică induse.

   Elemente ca inele și dinți în cenușă nu pot fi luate în seamă. Un om are o dantură nu câțiva dinți. Pentru a incinera un corp astfel încât să rămână doar cenușa nu ajunge un foc într-un butoi. Nici măcar nu s-a precizat dacă cenușa provine de la un corp viu. Povestea telefoanelor poate fi interpretată în favoarea sau defavoarea ambelor ipoteze. „Închide telefonul să mai poată suna și alții” e o monstruozitate, dar „închide telefonul să te poată suna echipajul trimis să te caute” are un înțeles. Din moment ce monstrul s-a dus să-i cumpere alifie pentru mâini înseamnă că nu avea în plan să o ucidă, adică presupunerea că este ucigaș în serie dispare. La fel de neînțeles este și faptul că a plecat cu mașina la farmacie cale de 3 km și s-a întors pe jos (fapte pe care le cunoaștem fără voia autorităților, acestea fiind relevate din diferite camere de filmare fixe, particulare).

   El declară că a ucis-o. Dacă există o rețea atunci aceasta l-ar putea șantaja/determina să declare omorul. Faptul că după ora la care a declarat că a înfăptuit crima s-a întors să-și recupereze mașina din preajma farmaciei cu o altă mașină condusă de altcineva ar putea fi interpretat că ar avea un complice, dar nu e obligatoriu. Bâjbâielile polițiștilor pot fi intenționate (cum îi stă bine unei adevărate rețele de trafic de orice fel) sau din lipsă de profesionalism.

   Deocamdată despre convorbirea cu polițistul din echipaj pe telefonul particular al acestuia nu știm decât povești. Nouă, novicilor, nu ni s-au dat probe concrete. Sper să facă bine ceea ce fac. Pot fi și tehnici de anchetă, dar pot fi și acoperirea adevărului, măsluirea lui. Depinde până la ce nivel se întinde plaga.

   Dragnea e de vină! Nu vorbesc de Liviu Dragnea. Dacă nu era Liviu era un alt buboi. Așadar Dragnea a supurat, a supurat până a crăpat. Sper că în scurt timp să crape de tot. Dragnea e fostul PCR împrăștiat în sute de mii de corpuri pesediste, să le spunem așa prin generalizare, peneliste, penețiste (mai puțini, de aia sunt cvasidispăruți), udemeriste... ...și în ultimul timp useriste. Vai, Doamne! Nu pot să-i iert. Cum au înșelat ei poporul român care i-a votat cu atâta speranță?!

   Cum să se jertfească ei? S-a jertfit copila!

Moftin - istorie și actualitate

   Pe 7 iulie 1601 o oaste românească formată din 16.000 de suflete poposea în apropierea Careilor Mari, pe un islaz la marginea satului Moftin (Moftinu Mic de astăzi). La vreo 30 de kilometri spre nord, la Satu Mare, oastea Generalului Basta își așezase și ea tabăra. În noaptea de 30/31 iulie, Mihai Viteazul, conducătorul celor 8.000 de călăreți și 8.000 de pedestrași de la Moftin, îl primește pe Generalul Rothal împreună cu cei 2.000 de silezieni trimiși de Împăratul Rudolf al II-lea (Casa de Habsburg, la acea vreme Împărat al Sfântului Imperiu Roman, Rege al Germaniei, Rege al Ungariei și Croației și Rege al Boemiei) și pornesc către Guruslău unde, alături de Generalul Basta, pe 3 august, Mihai Viteazul îl alungă pe Sigismund Bathory de pe tronul Transilvaniei, aceasta fiind ultima victorie a ultimului reprezentant al familiei nobiliare Dinastia Drăculeștilor. Șase zile mai târziu, în apropiere de Turda, Mihai Viteazul este ucis mișelește, zic eu, de niște mercenari trimiși de Generalul Basta.

   Acesta este motivul pentru care primarul de astăzi al comunei Moftin, Gheorghe David, de 19 ani încoace, începe Ziua Comunei Moftin de la Monumentul Mihai Viteazul. În anul 2.000, anul primului său mandat de primar, a organizat prima ediție a acestei manifestări culturale și, de atunci, în această perioadă a anului, cei aproape 4.300 de locuitori ai comunei sărbătoresc. Poate acesta este și motivul pentru care reprezentanții UDMR-ului au lipsit de la deschiderea oficială. Oare când vom înțelege ce este istorie și ce este prezent și că a sosit timpul să construim nu să jelim. Spre lauda lor cetățenii comunei au fost prezenți fără a ține cont de interese politice, așa că în proporție aproximativ egală cu componența etnică a comunei (54% români, 26% maghiari, 10% țigani, 5%șvabi, 2% ruteni...) s-au bucurat de programul de excelență pe care l-au pregătit organizatorii.

   După intonarea Imnului României și al Imnului Uniunii Europene (al cărei drapel a lipsit de la locul faptei) intonate de „Fanfara din Căpleni” și după „Tatăl nostru” recitat de un sobor de preoți a urmat un scurt program cultural patriotic la rădăcina marelui unificator în care Rafila Bărbos și corul Asociației Unirea 2009 Carei au cântat și recitat din portofoliul de profil al neamului. Am fost impresionat nu numai de repertoriul ales ci și de calitatea celor care s-au produs.

   Depunerea de coroane a lăsat locul politicului șă-și facă simțită prezența: Prefectura, Consiliul Local Moftin, Primăria Moftin, Asociației Unirea 2009 Carei, PSD (Aurelia Fedorca, președinte PSD Satu Mare) și ALDE (Adrian Ștef, vicepreședinte ALDE Satu Mare). Martori la depunerile de coroane au mai fost PNL (Adrian Albu, președinte PNL Satu Mare) și FDG (Ioan Leitner, președinte FDG Satu Mare). Liderii au fost fiecare în fruntea unui smoc de politicieni.

   Cele 7 sate care alcătuiesc comuna Moftin (în ordine alfabetică: Domănești, Ghilvaci, Ghirolț, Istrău, Moftinu Mare, Moftinu Mic - reședința comunei și Sânmiclăuș) și-au prezentat portul popular, obiceiurile meșteșugărești și câmpenești, talentele gastronomice și modul de a se bucura până aproape de miezul nopții. Pe scena instalată pe terenul de fotbal din localitate (mă apucă nostalgia gândindu-mă câte meciuri am arbitrat pe acest teren în urmă cu 20-35 de ani), rând pe rând, și-au adus măsura talentului lor, unii chiar întrecându-se pe sine: Fanfara din Carei (în port național șvăbesc), Rafila Bărbos (voce profundă din patrimoniul cultural al seminției), Sânziana Toader și Cătălin Ardelean (ardeleni prin extensie și în nume și în cânt), Iulia Balaj (cu taraful Ionuț Rotar și în recital), Văru Săndel, Ciprian Picovici și Vasile Coca (acompaniați de formația Ciprian Picovici), Gemeinsam (copii și tineri din Moftinu Mare într-un impresionant program cultural), Bodi Guszti & Margo (îndrăgite bucăți melodice din repertoriul maghiar).

   Când umbrele nopții s-au așternut Dan Bitman cu Holograful său a convins prin mesajele sale despre dragostea eternă și sensibilitatea magică a gestului. În final, acordurile de petrecere răzbăteau nu numai de pe scenă ci și de la mesele împânzite de-a lungul și de-a latul terenului. Pe scenă cântau trupa Erik avându-l ca solist pe Gereben Kristian. La mese fredonau moftinenii.

   A douăzecea ediție a Zilei comunei Moftin s-a încheiat și așa cum ne spunea „vechilul” comunei, Gheorghe David, urmează un an în care cuvântul de ordine este: „La muncă!”.