O nouă etapă după etapa a noua

  Pentru derbiul etapei trebuie să așteptăm până luni. Ca și etapa trecută cel mai interesant meci se joacă luni. La orele de maximă audiență joacă alții. Așadar, la Ovidiu, viitorul fotbalului românesc (de Nooijer, Houri, Rivaldinho și, eventual, Eric) dau ochii cu străinul Rusu. E doar un joc de cuvinte. Admir ce face Hagi la Ovidiu. Aș fi dorit să fi făcut această academie într-un oraș mai mare care să aducă mai mulți spectatori în tribune. Revelația Poli Iași ar putea profita de euforia puștilor după victoria detașată (doar pe tabela de marcaj) din fața găzarilor și să le pună probleme.

   Astăzi ne vom delecta cu un alt meci nu numai interesant ci și important pentru partea superioară a clasamentului. Găzarii nu ar trebui să jelească prea mult după deplasarea de la Ovidiu deoarece au jucat bine. Problemele de acolo s-au numit Căbuz și câteva inadvertențe în apărare. Craiovenii ar putea specula și ei astfel de oportunități. Forța de atac dezvoltată de Fernandes, Dumitru, Olaru de la gazde și Pițurcă de la oaspeți ne vor oferi un meci spectaculos cu multe goluri. Hai fotbalul!

   Campioana, după victoria formidabilă din Liga Europa, ar putea fi tentată să trateze meciul de pe Arena Națională mai lejer ținând cont de locul ocupat în clasament de FCSB. Nu cred că va fi așa deoarece există și orgolii. În general orgoliile expansive duc către eșec, acum s-ar putea să fie factorul revigorant. Aștept un joc aprins în care gazdele să consfințească sau nu revirimentul de care a dat dovadă în ultimele două jocuri.

   Dinamo, la fel ca și FCSB-ul, trebuie să arate că ultimele rezultate (două victorii și un egal) nu sunt întâmplătoare. Sunt curios de prestațiile lui Budescu la gazde (Astra) și D. Popa la oaspeți. Partida de la Giurgiu ar putea lâncezii pe alocuri dar cred că va fi pigmentată cu inserții de spectacol.

   Meci de mare interes printre ardeleni: Sepsi (Oltul) contra Hermannstadt (Sibiu). Lăsând la o parte denumirile cu tentă etnică jucătorii celor două echipe se vor încleșta într-o dispută sportivă, așa că, noi, suporterii, vom „suporta” cu aplauze reușitele din iarbă. Jocul contează pentru partea superioară a jumătății inferioare. Off! E complicat.

   Un joc care la prima vedere va fi dezechilibrat s-ar putea solda cu surprize. În cele nouă etape de până acum gazdele, botoșănenii, au înregistrat șase jocuri încheiate la egalitate, iar oaspeții, târgoviștenii, au suferit cinci înfrângeri. Așadar surpriza ar fi victoria lui Viorel Moldovan în fața lui Marius Croitoru.

   Derbiul „celor cari nu cuvântă” aș prefera să se încheie la egalitate. Voluntari și Clinceni, cele două echipe cu tribunele goale pentru nivelul primului eșalon, să facă loc Măriei Sale Suporterul. Așteaptă Ploieștiul, Clujul, Constanța, Timișoara, Brașovul (ăștia deocamdată așteaptă degeaba), Aradul, Oradea, Baia Mare, chiar Satu Mare (tot degeaba)... și Giuleștiul.

Prietenia

   „Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane” este definită rece prietenia în DEX. Păcat că nu toată lumea are prieteni. Sunt unii care nu au avut prieteni în viața lor. Îmi pare rău pentru ei. Lor nu le pare. Nu are cum să le pară pentru că nu știu ce au pierdut. Cicero spunea: SINE AMICITIA VITAM ESSE NULLAM, mai pe românește „fără prietenie n-ar fi viață”. Consecința logică este că cei care nu au prieteni nu trăiesc. Nu e chiar așa. Trăiesc, dar nu pătrund termenul. Iau doar partea de întovărășire din el. Tot la fel de adevărat este că în Historia Alexandri Magni, filozoful german Ernst Curtius declama în secolul al XIX-lea: INTER DOMINUM ET SERVUM NULLA AMICITIA EST, adică „între stăpân și sclav nu poate exista prietenie”. A spus, dar nu este neaparat veridic. Chiar și în lumea animalelor există prietenii, uneori ciudate, care desființează teoria lui Curtius.

   Unii confundă prietenia cu iubirea. Cazurile de iubiri neîmpărtășite sunt nenumărate. Prietenia nu poate fi neîmpărtășită. Iubirea mai trece câteodată, se mai uită, în prietenie se tace împreună. Iubirea este transparentă, prietenia este diafană. Iubirea este ca un material plastic: necesar, util, dar în timp poate deveni dăunător. Prietenia este ca o floare. Nu vreau să scot în evidență că este vie. Și iubirea este vie. Comparația se referă la faptul că atunci când prietenia dispare (moarte, depărtare,...) nu apare factorul vătămător: ura.

   Să trecem la fotbal. Aici sunt mai mult iubiri decât prietenii. Cele mai multe se termină cu ură sau cu subjugare. De fapt în această etapă ura predomină. Singurul meci în care aceasta nu-și face prezența este derbiul etapei. Aici este doar spirit de competiție. Pe timpuri, după un asemenea meci, se mergea la o terasă împreună. Dar pentru acesta trebuie să așteptăm până luni, când la Ovidiu, pe Central Academia Hagi vine liderul: Gaz Metan Mediaș. Ar trebui să fie un meci frumos încheiat cu victoria gazdelor.
   La Craiova ura plutește peste tot. Între Pițurcă și Becali (scuzați-mă că am alăturat merele cu neghina), între fanatici (se va încuraja mai puțin decât se va huidui), între telespectatori (zic și eu așa, după ce se postează pe site-uri), chiar și sub pământ Oblemenco nu s-a împăcat cu Alecsandrescu (cei doi ioni, ambii pozitivi), s-au urât de la distanță, manevrele Sfinxului, conducător la Steaua, l-au ținut departe de echipa națională pe Tunarul din Bănie.
   Pe Arena Națională și pe Emil Alexandrescu merită să mergem. Bineînțeles trebuie să facem abstracție de extremiștii dinamoviști. E simplu: copiii rămân acasă. Iar ceilalți purtați căști. Pe teren, Dinamo și Botoșani, respectiv Iașiul și Sibiul, vor face probabil spectacol cu multe goluri.
   În Gruia, CFR este clar favorită în fața codașei din Voluntari. Acolo vorbele de duh vor lipsi de pe banca frânarilor din cauza Comisiei de Disciplină care l-au trimis în tribună pentru vreo lună pe harnicul dar nestăpânitul Petrescu.
   La Călărași aproape nimeni în tribune. Poate câțiva care vor să-l revadă pe Budescu, alții pe Alibec... Pentru Academica Clinceni și Ioan (ion negativ) Niculae nu cred că sunt prea mulți admiratori. Aș spune că din contră.
   Derbiul suferinței va fi la Ploiești, pe Ilie Oană, unde chiar dacă nu joacă vreo echipă prahoveană, vor fi mai mulți spectatori decât la Călărași. Acolo ar putea fi o altă ură despre care nu vreau să vorbesc. Oaspeții sunt Sepsi, o echipă care mă aștept să crească de la etapă la etapă.

  

BRAVO Bianca

   În primul rând trebuie să-mi cer scuze. Nu bine trecuse Sfântul Ilie că Michiduță m-a pus să afirm pe pagina asta că Serena Williams nu va mai juca niciodată o finală de Mare Șlem. Iată că înainte de Nașterea Maicii Domnului vorbele mi-au fost doar rătăciri.

   Cu câteva minute înainte, copleșit de emoție, am vrut să scriu multe. Despre Bianca Andreescu, despre tenis, despre US Open, despre Pitești, despre Maria și Nicu, despre Hristache, despre Federația Română de Tenis, despre toate... Dar acum, când m-am așezat în fața tastaturii nu mai știu să spun decât: BRAVO Bianca!

Pancu, Manole și abia apoi arbitrul

   Pe Pancu aș vrea să-l îmbărbătez, pe Manole să-l desființez, iar pe omul al cărui nume nu vreau să-l pronunț (nici să-l mai aud) îl las în plata Domnului.

   Pancu nu se pricepe la apărători. Nu e un capăt de țară. Poate fi ajutat dacă orgoliul îi permite să-și dea seama de acest fapt. Îndemnul meu este să meargă mai departe pe planul conceput. Mi se pare un plan realist cu șanse de reușită. Detractorii există și vor exista. Să nu facă prostia să-i ignore. Ar trebui să-i înțeleagă și să ia partea benefică din criticile lor. Mi-a plăcut cum imediat după meci a încercat să-l îmbărbăteze pe Manole. Sunt de acord. Să-l îmbărbăteze și să-l îndepărteze. Cartonașul galben luat de Lazăr l-a determinat pe Pancone să-l schimbe la pauză. Cred, totuși, că Lazăr este prea important pentru Rapid la ora actuală. Mi-aduce aminte de Mișa Klein, chiar dacă n-a fost rapidist. Sau de Dinu. De Dinu rapidistul anilor 60-70. Din greșeli învățăm. Noi să iubim rapidul el să antreneze.

   Despre Manole nu prea am ce să spun. Nu avea valoare de Rapid nici în Liga a treia. Acum cu atât mai puțin. Chiar dacă Pancu se pare că îl are la inimă ar trebui să renunțe la el. Pentru el au plecat mulți fundași centrali. Unii mult mai buni decât el. E o investiție ratată, dar nu-i nimic. Se mai întâmplă. Mergem mai departe, zic eu, fără el. Cine nu mă crede să revadă toate jocurile din această vară și să-l urmărească doar pe Manole. Și pe mine în urmă cu aproape 50 de ani, după trei ani de juniorat, m-au lămurit că nu am valoare de Rapid. Tot rapidist am rămas.

   În ceea ce privește arbitrajul nu sunt prea multe de spus. Rapidul a fost dezavantajată aproape în toate partidele din acest tur. Îl admir pe Pancu pentru poziția lui față de arbitri și arbitraje. Îmi permit să nu fac același lucru și cu experiența mea de 21 de ani de arbitraj să comentez. În afară de arbitrajul la comandă (nu știu dacă de sus, dar de pe banca oaspeților sigur) i-aș mai imputa orgoliul. Pentru arbitrajul la comandă am ca dovadă faza în care s-a dat golul doi al târgjienilor, când, la o fază înghesuită de joc în apropierea băncii de rezerve a oaspeților, acestia au explodat, iar arbitrul a fluierat. Nu numai că a fluierat dar i-a mai dat și galben lui Sefer. Reluările au demonstrat că n-a fost nimic. A ieșit gol. În altă ordine de idei faultul din suprafața de pedeapsă a fost mutat în afara acesteia în mod intenționat, arbitrul fiind foarte bine plasat.

   Deci vinovații pentru acest eșec sunt în ordine: Pancu (introducerea lui Labeau în locul lui Lazăr, titularizarea și menținerea lui Manole...), Manole (lipsă de valoare, lipsă de atașament față de echipă, nu se cere „afară”...) și omu' negru.

Întoarcerea pe(ntru) toate fețele

   Plâng plaiurile după tinerii noștri. Plâng creșele și grădinițele după părinți care au uitat de unde au plecat. Plâng centre de reeducare și închisori de prea plin. Plâng muncitorii că n-au de lucru și patronii că n-au mână de lucru. Plângem și noi, tinerii de peste o jumătate de veac, că ni se fac promisiuni care n-au cum să fie respectate. Toți plângem din cauza întoarcerilor. Sau neîntoarcerilor. S-au întors toate pe dos Pe dosul nostru rezistent și pe dosul lor nerușinat. Care lor? Al lor, al tuturor claselor politice de până azi.  De ce naiba...? Sau lasă!

   Mai bine ne întoarcem și noi la fotbalul nostru, cel de toate zilele, în așteptarea marilor întoarceri. Poate că peste trei-patru ani la startul campionatului vom avea pe Rapid, Dinamo, Steaua, U. Cluj, Petrolul, UTA, Univ. Craiova, FC Brașov (chiar Steagul Roșu dacă-mi este cu iertare), Poli Iași, FC Argeș, Farul Constanța, Crișul Oradea (merge și FC Bihor), SC Bacău și bineînțeles Poli Timișoara. Am uitat pe cineva? Nu-i nimic. Trecem la 18 echipe și vin și celelalte nume. Poate chiar și Olimpia noastră dragă sătmărenilor. Atunci să vezi tribune și galerii. Apropo! Vrem galerii nu ultrași. Existența fanaticilor este un alt motiv pentru care tribunele sunt goale. Galerii care să încurajeze echipa favorită, nu huligani care să-i înjure pe adversari.

   Așadar Spania. Favorită certă în meciul din seara asta. Nu cred că ne speriem. Avem atâtea exemple de dăruire totală a tricolorilor încât speranțele noastre sunt îndreptățite. Îmi veți spune că nu-s aceleași nume pe teren. Vă răspund că Dobrin, Răducanu, Dinu, Dumitru, Sătmăreanu, Dumitrache, Domide, Dembrovschi, Lupescu, Dan Coe, Neagu... în '70 sau Dan Petrescu, Răducioiu, Lăcătuș, Balint (doar Hagi făcea excepție)... în '90 aveau aceeași rezonanță pe plan internațional ca și majoritatea componenților tineri de azi. Pe ei ne bazăm. Bineînțeles cu câteva implanturi mai târșâite prin competiții importante.

   Săpunaru? Nu știu ce să zic. Este decizia selecționerului și o respectăm. Dar totuși nu așa se procedează. Contra ar fi trebuit să-l anunțe personal. Poate chiar să pună la cale un meci de retragere. Emfaza, că nu trebuie să sune orice jucător dacă nu-l cheamă la națională, nu ține. Ne lasă să înțelegem că au avut o răfuială personală. Chiar și așa, Contra ar fi trebuit să țină cont de banderola de căpitan pe care „Săpun” a purtat-o în peste 10 jocuri ale naționalei noastre. Banderola de căpitan al echipei României nu se „negociază” în răfuieli personale.