Platina

    Platina bate aurul, așa că și „Partida latină” bate „Alianța pentru Unirea Românilor”. Bine dar aurul ni l-au luat rușii și platină nu avem!? Complicate sunt căile metalelor prețioase. Prima oară când am fost la Roșia Montană mă invitaseră canadienii. Am primit două zile o educație panamericană despre prezentul și viitorul industriei extractive a metalelor prețioase de pe glob. Apoi mi-au dat un costum din acelea de la aselenizare (cred că erau bune și acum în pandemie) și m-au coborât în minele romane. După vreo 40 de minute de colindat pe diverse paliere din inima Apusenilor am aflat de ce toate drumurile duc la Roma. M-au readus la lumina soarelui și mi-au studiat cătătura să vadă ce-am priceput.

   A doua oară, la câteva luni distanță, m-au invitat la Roșia Montană ai noștri. După trei zile de educație istorică am coborât iar în mină. În teniși, pantaloni scurți și tricou. De data asta am mers doar printr-un culoar lung de peste 100 de metri, tot în măruntaiele Apusenilor, pe pereții căruia se vedeau urmele de țiuri, crisne și crampe lăsate de moții noștri în timp ce murmurau „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă!”.

   Nici urmă de vreo pepită. Uite așa am ajuns la concluzia că AUR-ul e o minciună. O himeră bună de ademenit mireanul și clericul deopotrivă. Da' să trecem la ale noastre. Să revenim la suprafață. La gazon și/sau zăpadă pe alocuri. La mingile noastre ce ar putea fii nu numai rotunde ci și portocalii. Derby! Ăsta merită scris cu y că tot îmi spune cineva că nu ambele echipe sunt românești. Sărbătoarea va fi în Gruia, combatanții sunt cei ce Fac Ce Spune Becali și cei Ce Fură în România. Bineînțeles că fură are infinitivul a fi (sâc!). Dacă s-ar băga Becali numai o țâră la echipă precis c-or pierde.

   Un alt meci important pentru partea superioară a clasamentului este la Arad unde textiliștii se întâlnesc cu oltenii cu facultă. N-or fi goluri prea multe dar sper într-un rezultat pozitiv pentru „ai noștri”. Multe goluri or fi probabil la Mediaș, unde sâmbătă, la chindie, două echipe, Gaz Metan și Sepsi, fără ani și fără griji, ar putea da drumul la fotbal. Aș pleda pentru megieșii comunei Bazna, că tot e considerată localitatea din centrul României.

   Sâmbătă, după chindie, joacă Chindia. În calitate de gazde. Cu Viitorul lui Rednic. Nu le-o fi ușor nici unora, nici altora. Știe cineva cine este Marin Anastasovici? Vă spun eu. Este stadionul din Giurgiu pe care se joacă. Înainte de chindie, la Clinceni, își dau examenul argeșenii. Nu, nu pentru șofat. Carnetele le obțin ei în altă parte. Aici vin la Academica.

   Tot la Mediaș, pe terenul frământat în ajun de localnici, sibienii de la Hermannstadt i-a invitat pe volintirii din Voluntari la o horă. Sau la o bătută? Îngrijoratele etapei sunt Astra și Poli care au drum lung și bani puțini. Nu-i bai că nici gazdele din Botoșani, respectiv din Ștefan cel Mare n-o duc bine cu mălaiul. La unii n-a crescut păpușoiul, iar la ceilalți maiz-ul s-a dat pe peseta în loc de Euro.

  

Destructurarea structurilor structurate pe structuri stricte

  Dezambiguizarea titlului s-ar dori cam așa: „Desființarea formațiunilor concepute pe componente inflexibile”. Bineînțeles că este o lemă. Aș fi preferat să fie o axiomă sau cel mult un postulat. Dispariția rigidității, ca și cea a frigidității, ar fi un pas înainte în instaurarea sapienței generale. Cu alte cuvinte adaptarea și emoția sunt elemente absolut necesare înțelepciunii în general și înțelepților în particular.

   Nu, nu este vorba despre politică. Nici depre cultură. Vorbeam așa, în van, despre negociere, despre o combinație a politicii cu cultura. Despre viață. Am putea vorbi și despre un liant care să întrepătrundă cele două noțiuni. Ce ziceți despre civilizație? Ar putea fi un liant? Măcar acum, în mileniul trei. Am putea năzui spre un trai rafinat?

   E greu! Cum spune și prietenul meu Dan băcăuanul. Ce-i prea lung, prea dezvoltat, plictisește. Mai bine spus trece de capătul răbdării. Două-trei idei neduse la bun sfârșit care lasă pe fiecare să le dea interpretarea pe care și-o dorește, sau o pricepe, și gata: schimbăm pagina. Altă pagină, altă „copertă” (fb)! Până nu de mult fb însemna „foarte bine”, acum...

   Celor care nu suportă fotbalul până aici le-a fost drumul. Maradona... ce fotbalist de excepție! Maradona... ce caricatură de antrenor! Maradona... ce mizerie de om!  Dar să trecem la mizeriile noastre. Ăla măcar iubea fotbalul. La noi se perindă pe la echipe și în federații, în funcții cheie, aproape numai fripturiști. De fapt este o prelungire a sistemului politic și administrativ. De scăpat n-o să scăpăm. Poate doar i-om mai rări. Vorba aia: roșiile galbene sunt verzi!

   O favorită (FCSB) și o surpriză (UTA) au onoarea să dispute sâmbătă, de la nouă jumate, derbiul etapei a douăsprezecea pe Arena Națională înțesată de scaune goale. Cred că va fi un meci frumos nelipsit de surprize. Surpriza, semisurpriza sau rezultatul normal va fi dată de absența, prezența parțială sau prezența lui Man și/sau Tănase. Un alt duel important se va desfășura luni, la Craiova, în închiderea etapei, unde alți ardeleni, medieșenii Alceus, Baco, Cardoso, Junior, Chamed... după ce au fost mușcați de colții lui Colțescu (2-3 cu Steaua) vor să adâncească rana deschisă de Clinceni, Chindia și Botoșani în mândria oltenilor sadea Mamut, Ofosu și Pigliacelli tocmai pe modernul Ion Oblemenco.

   În deschiderea etapei, vineri, academicienii vor confirma probabil pe stadionul Anghel Iordănescu forma de excepție a lor (patru victorii consecutive) și de toată jalea a gazdelor din Voluntari (patru înfrângeri în ultimele cinci etape). Cam de aceeași amplitudine va fi probabil și victoria Oltului (că nu-i corect a spune Sepsiului) din Sfântul Gheorghe în fața celor veniți din orașul dintre Sitna și Dresleuca (Botoșani), cu diferența că aici favoriți sunt gazdele.

   Duminică, cu conștiința împăcată că am votat, ne așteaptă la Iași noua față a CFR-ului după divorțul pe cale amiabilă de Dan Petrescu și schimbarea la față ce o aduce Rednic la Ovidiu (Viitorul) în confruntarea cu echipa din Sibiu. Cenușăresele etapei sunt jocurile de la Giurgiu și Pitești unde luptă pentru emancipare Astra cu Chindia, respectiv FC Argeș cu Dinamo.

    

Recital dedicat „Zilei Naționale a României” la Filarmonica Dinu Lipatti

 

     Bucovineanul Ciprian Porumbescu (în cei doar treizeci de ani de viață, 1853 - 1883), bucureșteanul Angheluș Dinicu (1838 - 1905) și gălățeanul Lucian Moraru, contemporanul nostru, sunt trei ambasadori ai românismului pe note muzicale. Faptul că ei pot fi audiați în direct pe pagina electronică filarmonicasm.ro și fb, joi 3 decembrie, de la ora 18,30, este o onoare și o mândrie pentru orice sătmărean.

 

  Cvartetul FOURever al Filarmonicii Dinu Lipatti va reda cele mai sugestive trăiri ale folclorului românesc în muzica adevărată. De la Ciprian Porumbescu a împrumutat nemuritoarea „Baladă” adaptată de Lucian Moraru pentru cvartet de coarde, „Trei piese românești” al cărui aranjament muzical îi aparține regretatului clujean Mugurel Scutăreanu și „De când ne-a aflat mulțimea” (aranjament Marius Lengel) din care parcă a fost decupată vocea țiganului Zavaidoc (Marin Teodorescu pe numele său real).

 

 

 

   Din creațiile lui Angheluș Dinicu, bunicul dirijorului Sile Dinicu, nu putea lipsi „Ciocârlia” (aranjament gălățeanul Lucian Moraru) și „Suita Transilvană” (adaptare a băimăreanului Marius Lengel). Surprinzătoare este suita populară „Borșa” a lui Lucian Moraru ca o punte peste ani a spiritului românesc reflectat pe portative.

   Cred că este inutil să mai reamintesc pentru cunoscători componența binecunoscutului cvartet de coarde sătmărean FOURever, dar pentru că aceste rânduri nu se adresează doar melomanilor veterani ci și acelora în devenire iată-i pe cei patru vrăjitori ai arcușului: Alina Mihalca Mija și Emoke Kovacs (ambele vioară), David Budean (violă) și Dan Cătuna (violoncel).

  De remarcat că FOURever, în scurta sa istorie, a susținut nenumărate concerte în țară și străinătate. Pe mine totuși m-a impresionat apetența lor de a promova muzica de bună calitate în săli și orașe neobișnuite cu aceasta. Reprezentațiile lor în localități ca Tășnad sau Gherla, ori diferite săli din Carei îmi susțin cele spuse.

I perifánia mou, to yvridikó tou

   Stâng, drept, stângul...

Mân-dră ța-ră, / Tânăr colț de rai / Noi veghem să ai / Numai flori pe plai

Pri-mă-va-ră, / Liniște și cânt / Vrem să fie-n veci pe-acest pământ.

   Cadența spărgea dimineața pe caldarâmul UM 1300 din cartierul Hatvan al bătrânului „civitas Rivuli Dominarum”. Aerul vibra sacadat în aureola creată în jurul celor trei plutoane, circa 150 de voci. TR-iștii își îngroșau voit timbrul pentru a transmite hotărâre și maturitate. Poarta se deschide ca teleghidată sub salutul soldățesc al ofițerului de serviciu. Sub palma sa dreaptă aproape sprijinită de tâmplă, odihnea pe epolet o harpă ce-i indica arma pentru care-și slujea patria.

   Oare ce gânduri îi fluturau pe sub cască? Pentru ce sentimente avea întregul trup cabrat și privirea oțelită? Să fi fost pentru iubirea de țară? Să fi fost în onoarea tinerilor, majoritatea imberbi, ce părăseau simetric cazarma către tancodrom? Sau doar așa, că trebuia? Naiba știe! Sau Dumnezeu știe? Pe atunci nu prea era indicat să-i pronunți silabele.

                                       

Plutonul unu

   Dreapta marș! Până la ultimele case ale urbei versurile kaki se rostogoleau unele după altele, strofă după strofă, cânt după cânt. Apoi doar zgomotul uniform produs de bocanci la contactul cu asafaltul. Cu timpul nici acesta nu mai era chiar așa uniform. Se stricase parcă și alinierea plutoanelor. Era ma lejeră, chiar dacă se păstra cât de cât. După primii 2-3 kilometri cei cu încălțăminte ștoc (denumire improprie pentru nou) sau prea strâmtă începeau să șchiopăteze. Mai târziu făceau bătături și cei ce purtau bocanci cu două-trei numere mai mari. Puțini erau cei care erau doar obosiți la capătul celor 17 km. Unora li s-au rupt șosetele în dreptul rănilor și carnea se lipea secvențial de pielea călțunului. Timpul le anesteziase durerea.

   Se formau caractere. Se schimbau caractere. Cele mai multe se întăreau, se masculinizau. La cei predispuși spre depresie în schimb era nevoie de un sprijin. De un umăr sau de o idee. Ceva care să le înlăture bâjbâiala. Foarte puțini clacau. De fapt în cazul de față nimeni n-a cedat vizibil. Poate unii aveau să aibă perna umedă în timpul nopții. Umedă și sărată.

   Făceam parte integrantă din peisaj. Undeva, pe la coada plutonului unu, îmi târâiam gândurile. Nu aveam probleme cu bocancii. Mă dădăcise Mera, plutonierul de companie în magazia căruia mă aciuasem încă de când nu depusesem jurământul. Dea lungul celor 17 pietre de kilometraj mi-am perindat fanteziile pe creasta Pietrii Craiului, cătând în zare ridurile Bartolomeului și intarsiile Dealului Țiganilor pe care tocmai se construise cetate nouă. Cetate de cultură ce mă aștepta pentru un nou capitol din viața mea: Universitatea din Brașov.

 

    P.S. - Poate că titlul merita o cauză mai bună. Pentru cei care nu știu greaca (la drept vorbind nici eu nu am habar, noroc cu internetul) tălmăcirea lui am dorit-o cam așa: „Mândria mea, hybrisul lui”.

Sub titulatura „100 de ani de muzică - de la Chopin la Gershwin -” Filarmonica Dinu Lipatti îl are invitat pe piaqnistul Csiky Boldizsar jr.

    Miercuri, 25 noiembrie, fiul și tizul compozitorului de renume internațional, Csiky Boldizsar împlinește 52 de ani. Desigur, este vârsta deplinei maturități. Chiar dacă s-a născut în împărăția strunelor (Reghin), Csiky Boldizsar junior s-a dedicat clapelor. În urmă cu un an, la Cluj, pianistul afirma: „Un om se poate duce până unde vrea cu interpretarea. X cântă Mozart cu accentul pe X. Sau Y cântă Mozart cu accentul pe Mozart. Despre asta e vorba. Despre cât e de la tine sau cât de fidel vrei să fii compozitorului. Acum, un star poate face ce vrea dintr-un compozitor. Dar părerea mea este că trebuie un echilibru. Să încerci să exprimi ce a vrut să zică, dar, dincolo de partitură, să te exprimi liber. Libertatea trebuie s-o găsești în muzică așa cum un bun creștin vrea să trăiască frumos.”

   Din copilărie, a demonstrat surprinzătoare calităţi muzicale. A urmat Liceul de Artă din Târgu Mureş, unde i-a avut ca profesori pe Szőnyi Márta şi Ávéd Silló Éva. Şi-a continuat studiile la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj cu profesorii Ileana Prada şi Dana Borşan, iar la compoziţie cu Hans Peter Türk.

   Ca student a câştigat cinci premii naţionale de interpretare pianistică, iar în 1994 a primit premiul „Cella Delavrancea” acordat de maestrul Dan Grigore. Din anul 1991 a urmat cursuri postuniversitare cu Maestrul Jenő Jandó, profesor universitar la Academia de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta. În 1992 a primit o bursă de studii la cursurile de măiestrie din Lübeck (Germania) cu profesorul Lev Naumov. Între anii 1993-1997 participă la cursurile de măiestrie susţinute de profesorul Walter Krafft din München. În 1998 participă la recomandarea maestrului Dan Grigore la cursul de vară de la Fontainebleau (Franţa), unde frecventează cursurile profesorilor Gabi Cassadesus, Philippe Bianconi şi Philippe Entremont.

   În anul 2000, după numeroase colaborări, aproximativ 40 de concerte pe an, directorul muzical (Walter Krafft) al instituţiei Münchener Musikseminar (Germania) îi acorda titlul de solist permanent. A susţinut concerte cu toate orchestrele simfonice din România şi a realizat mai multe înregistrări: CD, la Radio şi TV. A fost invitat în repetate rânduri ca membru al juriului concursurilor internaţionale de pian, susţinând de asemenea cursuri de măiestrie în ţară şi în străinătate.

 

   Ca artist interpret, a susţinut peste 800 de concerte şi recitaluri în toate centrele muzicale din ţară şi peste hotare: Austria, Anglia, Bulgaria, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Scoţia, Rusia, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Cehia, America şi Japonia. A colaborat cu dirijori de talie mondială printre care amintim: Erich Bergel, Ion Baciu, Emanuel Elenescu, Emil Simon, Petre Sbârcea, Ludovic Bács, Aczél Ervin, Remus Georgescu, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Ilarion Ionescu-Galaţi, Sabin Păutza, Edvard Tschivzhel, Kocsis Zoltán, etc.

   A colaborat în diferite formaţii camerale, cu artişti consacraţi precum: Ruha István, Ligeti Diana, Carmen Gurban, Gaetano d´Espinosa, Fenyő László, Rolf Herbrechtsmeyer, Andreas Henkel, Valentin Arcu, Dan Grigore, Jandó Jenő, Cvartetul Transilvan, Cvartetul Gaudeamus, Trio Moscova, etc. În anul 2006 obţine titlul de Doctor în muzică cu lucrarea „Stileme ale creaţiei pianistice la A. Skriabin – de la postromantic la modern”.

   În prezent ocupă funcţia de profesor universitar la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. Studenţii clasei sale de pian sunt distinşi cu premii la concursurile de pian din ţară şi din străinătate, unii dintre ei având deja o activitate concertistică şi pedagogică bogată. 

   Csiky Boldizsár jr. este un nume cu rezonanță în perimetrul artistic mondial, un muzician care entuziasmează deopotrivă când cântă Mozart, Scriabin sau Enescu, un artist care parcurge cu suplețe istoria pianistică a ultimelor secole, retrăind-o impecabil,  printr-un consens stilistic și emoțional care fascinează.

   Joi, de la ora obișnuită, 18,30, Csiki Boldizsar jr., de pe scena Filarmonicii Dinu Lipatii, poate fi audiat pe căile deja cunoscute (pagina www.filarmonicasm.ro, fb sau yt). El va trece în revistă compozitori a căror carieră muzicală s-a întins pe aproximativ 100 de ani (1830 - 1937). Frederic Chopin (3 valsuri), Franz Liszt (Sonetele lui Petrarca), Johannes Brahms (Intermezzo), Alexandr Scriabin (3 studii) și George Gershwin (3 cântece).

 

 

De la secțiunea de minimă năzuință la crampoane, cramponări și crampe

       Unii ar spune că s-au aliniat astrele pentru naționalele de fotbal ale României. Eu aș spune că nu prea meritam. Dacă tot s-a întâmplat hai să maximalizăm. Asta înseamnă că, profitând de aliniere, să ne înhămăm la jug și să aducem profit din această baftă chioară. Să îmbibăm în sudoare talentul nativ. Să renunțăm la „secțiunea de minimă năzuință”, un fel de „merge și așa”, și să ne mândrim cu „greu, dar meritat!”. Adică să ne calificăm la turneele finale ale următorului campionat mondial (Cupă Mondială) și olimpiadă (2024), dacă or mai avea loc...

   Oslo (nu știu care minister), Belfast (nemeritat) și Belgrad (sârbii, prietenii noștri) au ornat în albastru - galben - roșu una din bilele din urna a doua valorică de la tragerea la sorți pentru grupele de calificare ale următoarei CM. La tineret e și mai și: Gdynia (Polonia - Bulgaria 1-1), Samsun (Turcia - Austria 3-2), Tiraspol (Moldova - Belgia 1-0), Sarajevo (Bosnia - Belgia 3-2), Netanya și Skopje (dublă Macedonia cu Israel încheiată cu 1-1 peste tot) l-au trimis pe Mutu cu „juniorii” săi la turneul final. Oricare din aceste evenimente dacă ar fi avut un final normal, conform cu valoarea mercantilă a combatanților, Rădoi, respectiv Mutu, ar fi fost demiși.

   Să nu mai vorbim de meciul de la Ploiești. Toată lumea dă vina pe arbitru că meciul s-a terminat egal. Și eu zic la fel, dar pe alte considerente. Întru adevăr este că a acordat o lovitură de pedeapsă nemeritată danezilor (le-a lipsit cam 80 de centimetri), dar tot atât de adevărat este că a eliminat un jucător al oaspeților nemeritat și, mai ales, ne-a validat un gol marcat în condiții neregulamentare (după șutul lui Olaru în bară, mingea a revenit la Moruțan aflat într-o crasă poziție de ofsaid, tot 80 de centimetri). Deci, după „părerea” gruzinului, ar fi trebuit să câștigăm cu 2-1. N-am reușit.

   No, bine! Haideți acasă că începe etapa a unsprezecea cu două derbiuri în Transilvania. Parcă totuși aș zice că cel de la Mediaș este mai tare, deoarece favorita joacă în deplasare. După toată poliloghia mea de acum două săptămâni, excesiv de prolixă (asta ca să fiu acuzat de pleonasm), despre jocurile acasă-deplasare, parcă ăsta n-ar mai fi un criteriu de luat în seamă. În Gruia vine UTA. Rezultatele cred că vor fi surprize indiferent care vor fi acestea. Dacă vor învinge favoritele (FCSB și CFR) vor fi surprize pentru mine, deoarece cred că jucătorii lor vor fi obosiți și euforici. Dacă înving arădenii și Gaz Metanul atunci este surpriză pentru casele de pariuri. Egalul este dorit de olteni, de sfântgheorghieni, de clinceneni și de năvodăreni. Mi se limbă plimba-n gură!

   Apropo de Academica și Viitorul! Joacă între ele. Sâmbătă la amiază. Vreau Hagi, dar... Meciul de la Ploiești, Chindia - Sepsi, ar putea fi cel mai frumos al etapei. Jucători odihniți, năzuințe putincioase, griji secundare de ambele părți, așa că luni, după un serial coreean, în loc de Rex și înainte de latifundiar vă invit în fotolii.

   Unii ar spune că și meciul de la Botoșani e interesant. Poate doar în privința rezultatului dacă se joacă, dar și ăsta e străveziu. Năpăstuitele sunt Dinamo - Voluntari, Iași - Pitești și Sibiu - Giurgiu. Pe aici sunt crâmpeie de crampoane, cramponări și crampe!

Filarmonica Moldova din Iași, prin Cosmin Morariu și Mihai Ailenei, transmite mesajul lui Enescu peste timp și spațiu

   Faptul că la data de 9 octombrie 1942 Concertul inaugural al Filarmonicii Moldova din Iași  a fost dirijat de George Enescu dă o notă distinctă oricărui reprezentant al instituției de cultură ieșene. Ei au obligația și plăcerea ca mesajul renumitului compozitor român (unul din cei patru corifei ai culturii române alături de Eminescu, Grigorescu și Brăncuși cum ne-a explicat Nechita Stănescu), „Urez Filarmonicii Moldova să trăiască veacuri pentru a-și îndeplini preafrumoasa misiune ce îi este încredințată.” să fie tradus în realitate.

  Joi, 19 noiembrie, de la ora 18,30, pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare, doi dintre „misionarii” ieșeni, Mihai Ailenei, prim solo clarinet al orchestrei simfonice, în calitate de solist, și Cosmin Murariu, bas al Corului Academic Gavriil Musicescu, în calitate de dirijor, vor aduce în casele noastre propriile interpretări ale lui Donizetti, de la a cărei naștere se împlinesc pe 29, luna aceasta, 223 de ani (Concertino pentru clarinet și orchestră de cameră în Si bemol major), Rossini, de la al cărui deces au trecut vineri 152 de ani (Introducere, temă și variațiuni pentru clarinet și orchestră) și nemuritorul Beethoven (Simfonia a VII-a în La major, op 92).

Mihai Ailenei

                                                        

  După absolvirea Liceului de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, Mihai Ailenei a urmat cursurile Academiei de Arte „George Enescu” din acelaşi oraş, Facultatea de interpretare muzicală, specializarea clarinet-muzică de cameră. Doctor în muzică, Mihai Ailenei este profesor de clarinet la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi. A fost distins cu premii la concursurile naţionale, dar şi la cele din Germania şi Italia. Şi-a desăvârşit studiile muzicale prin cursuri de interpretare şi perfecţionare susţinute de profesori din ţară, din Germania, Franţa, Italia, Bulgaria. Prim-solo clarinet în orchestra simfonică a Filarmonicii „Moldova” din Iaşi, a susţinut recitaluri şi concerte cu orchestre de prestigiu din ţară şi din străinătate, sub bagheta unor dirijori de marcă: Ion Baciu, Gheorghe Costin, Alexandru Lăscae, Vlad Conta, Ovidiu Bălan, Tiberiu Soare, Michele Santorsola, Dietrich Scholler Manno, Afonso Calleya. Are înregistrări la radio şi televiziune, dar şi pe CD şi este promotorul proiectului în desfăşurare Clarinetul Tosca in Concert. A mai fost prezent la Filarmonica Piteşti în 22 decembrie 2011.

Cosmin Morariu

 

   Născut în 1976, la Reșița, într-o familie de muzicieni, Cosmin Petru Morariu este absolvent al Colegiului Național de Artă Octav Bancilă din Iași, secția pian și al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, secția dirijat orchestră. Încă din primii ani de facultate caută să își îmbogățească experiența muzicală prin participarea la Cursurile de vară de specialitate de la Macea (Arad), conduse de maeștrii Gheorghe Costin, Victor Dumănescu și Berry Webb (1996) și Cursurile Academiei Bach (Leipzig) la secțiunea dirijat orchestră și vocal-simfonic, inițiate și prezidate de maestrul Helmuth Rilling (1997, 1998).

   Își desăvârșește formarea sub tutela artistică a maestrului Enrique Garcia Asensio, mai întâi  în cadrul Festivalurilor Sergiu Celibidache (Iași, 2006) și Sergiu Celibidache 100 (București, 2012), apoi la Curso de Verano Brihuega (Spania, 2012) și, ulterior, în cadrul unui Masterclass Internațional de Dirijat organizat de Fundația Sergiu Celibidache la Iași (2013).

   Între instituțiile de artă cu care a colaborat Cosmin Morariu se numără Filarmonicile din Iași, Cluj, Ploiești, Botoșani, Arad și Râmnicu Vâlcea, Teatrul Muzical Elena Teodorini din Craiova, Orchestra Camerata regală București, Banda Briocense Brihuega din Spania ș.a.

  „Pe tot parcursul omenirii, muzica l-a însoţit pe om de-a lungul evenimentelor din viaţă, atât în momente de bucurie cât şi în cele de tristeţe. Din nefericire, societatea contemporană, prin volatilitatea ei tehnologică pare (doar pare) a nu avea nevoie de muzică. Deşi, în tumultul cotidian, cu toţii purtăm ritmul în noi înşine.

   Cred că printr-un proiect inteligent  făcut pentru a aduce muzica în sânul comunităţii şi nu invers, putem tinde să sperăm că lucrăm împreună la a face omul mai bun.

   Societatea actulă, deşi probabil că nu conştientizează, are mare nevoie de artă, chiar şi pentru acel Catharsis, dar nu numai. Rolul nostru de muzicieni e unul nobil: de a aduce bucurie. Şi asta nu se poate face în momentul actual fără un proiect bine definit. Au trecut vremurile în care societatea avea timp şi disponibilitate de a se apleca singură spre frumos. Acum, tot bombardamentul ăsta media, pseudocultural nu face altceva, decât să creeze omul Gri!” spunea în urmă cu patru ani, la Arad, Cosmin Morariu.

   Concertul poate fi urmărit on-line pe site-ul filarmonicii http://www.filarmonicasm.ro, pe fb și pe yt.

Pro România social liberală - o alternativă pentru sătmăreanul neînregimentat

    Am participat săptămâna trecută la o conferință de presă organizată în comun de partidele politice PRO România și ALDE. Departe de mine gândul de a vă îndemna sau de a vă determina să votați pe cineva anume. Gândul meu este doar pentru a vă determina de a merge la vot. Faptul că între timp cele două partide aflate la limita obținerii pragului electoral au hotărât să își unească destinele este o mișcare politică chibzuită. Desprinse din partide politice puternice, dominante, cu o rețea națională bine închegată, cele două ramuri, una de foioase și cealaltă de rășinoase (una de stânga și cealaltă de dreapta), au reușit să se desprindă cu tot cu o parte din rețea (rădăcini) aproape în fiecare județ, ceea ce le-a permis să existe separat pe perioada unui ciclu electoral dar nu ar fi reușit să pășească dintr-un ciclu în altul.

   Spuneam în titlu că noua formațiune politică formată din cele două coaste poate fi o alternativă pentru electoratul nehotărât. Să mă explic de ce. Acest nou născut este și de stânga și de dreapta (social liberal) zic ei. Eu zic că nu este nici de dreapta nici de stânga. Nici măcar de mijloc (moderat). Este o mixtură de urgență care paradoxal ar putea fi o soluție cu mari șanse de reușită deoarece cetățenii fără carnet de stânga sunt parțial nemulțumiți de PSD, iar cetățenii fără culoare cu orientări liberale nu sunt mulțumiți de PNL.

   Mi s-ar putea spune că alternativa ar fi alianța USR Plus. Nu este așa. Cu toate că startul (USBucureștiul) a fost fulminant, trecerea la USR normală și alianța cu Plus obligată de nerespectarea promisiunilor de după alegerile prezidențiale, actuala Alianță USR - Plus este în evidentă pierdere de teren în teritoriu. Lipsa unei infrastructuri este determinantă în acest sens. Există o fractură de logică în interiorul acestei alianțe (nu între părți ci în metodologia ei)despre care vă voi vorbi cu altă ocazie. După alegeri.

   Așadar conferința de presă susținută de Pro România (Octavian Petric secondat de Cristina Haiduc) și ALDE (Adrian Ștef secondat de Claudiu Sulea) a anunțat pentru început faptul că urmau să se unească, fapt ce s-a și întâmplat. Cei doi președinți, Octavian Petric și Adrian Ștef au luat cuvântul în această ordine (și la nivel național Ponta parcă are cravata mai lată decât Tăriceanu) și și-au spus păsul. Fiind la ora adevărului și având materie primă de cea mai bună calitate (eșecurile pe bandă rulantă atât din Parlament cât și din Guvern) cei doi au fost destul de credibili. Au atacat fiecare măsurile luate de cele două instituții, Petric pe cele de dreapta, iar Ștef pe cele de stânga.

   Octavian Petric - „Am început cursa pentru al treilea mandat de deputat...” au fost cuvintele din debutul alocuțiunii. Apoi, după ce a atras atenția asupra vicisitudinilor datorate pandemiei și implicațiile acestora în sistemele sociale, medicale și economice a trecut în revistă realizările sale la Camera Deputaților privind dezvoltarea infrastructurii în județul nostru și parțial în Maramureș (sectoare de legătură cu drumuri și poduri). A mai specificat că încă nu e mulțumit de cât s-a realizat din ceea ce și-a propus și dorește în continuare să pună presiune pe dezvoltarea infrastructurii în județul nostru.

   A menționat și regretul pentru nereușitele din proiectele sale pentru orașul Tășnad, arătând cu degetul către fostul primar și acuzându-l pe acesta de comportament mafiot, mai exact de atașarea acestuia de o persoană politică nocivă. În schimb are mare încredere în noul primar Adrian Farcău. Lăsând la o parte că noul primar este din echipa Pro România, țin să menționez că am stat de vorbă cu el după ce a fost ales și, dacă își va duce la bun sfârșit vorbele și planurile de pe hârtie, s-ar putea ca pe tășnădeni să îi aștepte vremuri bune.

   Pe final a pus accent din nou pe lupta politică, atrăgând atenția că „Pro România social liberală” va face o opoziție dură față de mezalianța UDMR-PNL-PSD. Spun mezalianță pentru că fiecare dintre partide le consideră pe celelalte două inferioare.

   Adrian Ștef - „Sunt la primul mandat dar am experiența unui mandat de președinte al Consiliului Județean pe care îl consider reușit chiar dacă multe din proiectele mele cu bătaie lungă nu au fost continuate de urmaș. Ca răspuns la laudele aduse de Octavian Petric și el, la rândul lui, a menționat din performanțele noului său partener.

   Închiderea piețelor (lovește în fermieri și în micii producători afectând totodată sănătatea sătmărenilor) și a târgurilor de animale, închiderea școlilor (a acuzat la un moment dat că mai mult sau mai puțin intenționat se cultivă „autismul funcțional”, grele cuvinte zic eu) și sistemul de sănătate deficitar (în Satu Mare cine dorește să doneze plasmă trebuie să-și facă analizele pe cheltuială proprie) au fost problemele principale pe care le-a dezbătut.

   Spre final a atras atenția asupra traiectoriei pe care unii oportuniști din alte partide doresc să o urmeze, neținând cont de promisiunile făcute electoratului credul. Se referă la faptul că unii primari nou aleși sau consilieri județeni și locali se regăsesc pe liste pentru parlament.

   Ultima sa parte speech-ul lui Adrian Ștef a atins două probleme importante din programul partidului expus la alegerile locale și pe care dorește să le implementeze și în parlament: înființarea de centre județene de colectare, depozitare și prelucrare a fructelor și legumelor și înființarea unor miniabatoare, ambele proiecte venind în sprijinul fermierilor și micilor producători pentru a se oferi populației o hrană mai sănătoasă.

   

  

Rupicapra rupicapra

    S-a suit capra pe piatră și s-a spart în patru, de s-ar sparge capu' caprei ca și piatra-n patru! Exercițiu de dicție pe care vi-l recomand atunci când urmează să intrați în direct la Nord-Vest TV sau la ori care alt post de televiziune sau radio. Exercițiu de răbdare atunci când e bine să luați o decizie importantă și timpul este o componentă esențială. Exercițiu de pătrundere și înțelegere atunci când vrei să-mi deslușești elucubrațiile. Biata capră neagră!

   Hai să vedem efectele pandemiei asupra campionatului nostru de fotbal după nouă etape, adică după patru sau cinci etape jucate acasă sau în deplasare. Prima constatare ar fi că în loc de 72 de meciuri s-au jucat doar 71, dintre care unul s-a terminat la masa verde din cauza unui virus din sistemul de iluminare. O partidă amânată. Au mai fost și altele dar s-au rezolvat.

   Ce spuneți de bilanțul acesta? 27 de victorii ale gazdelor, 27 de victorii ale oaspeților, 17 întâlniri încheindu-se la egalitate. Dar ce spuneți că doar 7 echipe din 16 au reușit să înscrie mai multe goluri pe teren propriu decât în deplasare? Interesant, nu? În ordinea cocoțării în clasament acestea sunt: FCSB, Viitorul, Academica, Chindia, Poli, Argeș și Astra. Mai sunt și alți parametri care ne arată că în lipsa publicului, a susținătorilor din tribună, echipele gazdă pierd avantajul terenului propriu, ba chiar, în unele cazuri reprezintă un dezavantaj (glumind puțin, unul din dezavantaje ar fi că nu se mai poate înjura pe teren pentru că se aude pe post).

   Să vedem ce ne așteaptă în acest sfârșit de săptămână. În primul rând să vedem că 5 din primele șase echipe ale clasamentului joacă meciuri acasă cu echipe aflate de la locul opt în jos. Adică vor fii bătălii play-out versus play-off, mai pe românește, „grupa campionat” (care se bate să câștige) contra „grupa retrogradare” (care se bate să nu piardă). Nu cred că toate cele cinci favorite vor obține victorii.

   Cele mai mari favorite sunt ocupantele primelor două locuri, oltenii lui Bergodi și miticii lui Becali care nu par să aibă probleme cu omologii lor olteanul Săndoi (Chindia) și meseriașul Ciobanu (Botoșani). Urmează ca importanță două derbiuri ale Ardealului, în care sunt implicate Aradul și Mediașul pe de-o parte și Sf. Gheorghe și Sibiul pe de alta.

   CFR este singura echipă dintre cele care se luptă pentru titlu care joacă în deplasare. Vorba vine. Tocmai am demontat avantajele echipelor care joacă acasă. Deplasarea frânarilor în Trivale pare interesantă totuși după cele ultime trei rezultate pozitive ale urmașilor lui Dobrin. N-am curaj să dau un pronostic în primul rând din cauza lui Dan Petrescu. În fine ultima echipă din primele șase, Viitorul, cu mersul ei sinuos, nu va avea viață ușoară cu suporterii lui Dinamo, pentru că de toreadorii de plastilină nu le-ar putea fi frică.

   Astra cu Academia și Voluntarii cu Poli Iași vor duce adevărate bătălii pentru împărțirea Regatului în cernoziom Liga 1 și miriști nonLiga 1. Eu țin cu aglomerațiile urbane, în cazul acesta cu sudul respectiv nordul, dar tare mi-e teamă că va fi pe dos. Exact așa cum mă simt după fiecare meci al Rapidului din ultimul timp: pe dos.

    

Plastica

 

    Impresionantă munca pe care a dezvoltat-o Transilvania Business pentru a scoate în evidență trăsăturile pozitive ale economiei ardelene. Acesta este și motivul principal care m-a determinat să răspund prezent inițiativei revistei Transilvania Business, chiar dacă ocupăm doar locul 17 în TOP 20 al județului Satu Mare. Modul în care s-a realizat selecția topurilor a favorizat într-un anume fel firmele care se bazează pe desfacerea produselor manufactoriate prin magazine și/sau depozite proprii. Acesta este și motivul pentru care din cele 30 de firme selectate pentru alcătuirea topului pe județul Satu Mare, mai mult de treisferturi dintre ele obțin puncte pe comercializarea produselor și mai puțin pe producția lor.

   Țin să menționez că aceasta este o constatare nu un reproș. Inițiativa unor astfel de clasamente la nivel de Ardeal este nu numai imbucurătoare ci și necesară. Cred că un stimul pentru competitivitate este exact ceea ce lipsea economiei din Ardeal, economie ce reprezintă hardware-ul și software-ul economiei a cărei carcasă este România.

   Obiectul nostru de activitate este un subiect sensibil pentru ecologie și biodiversitate. Studiem atent ultimele performanțe tehnologice pe plan mondial și ne adaptăm din mers astfel încât efectul pe care îl au produsele noastre asupra mediului să nu impieteze asupra vieții pe Pământ. Prin viață ne gândim atât la faună cât și la floră, cu un aspect de interes maxim pentru om. Reciclarea este una din modalitățile principale pe care o folosim în acest sens, având grijă ca produsele reciclate să nu ajungă în industria alimentară.

   Afacerea pe care am pornit-o în 1992, la început cu acea frică pozitivă din care se naște curajul, s-a dezvoltat an de an în principal prin reinvestirea profitului. În 1997 am achiziționat un spațiu de circa 4.000 de mp, o veche fabrică de fapt, pe care l-am adaptat la necesitățile noastre (hale, depozite, birouri, laboratoare...) pe care l-am „mobilat” cu utilajee moderne la acea vreme importate din Germania, Italia, Taiwan, țări care erau lideri pe piața producției de utilaje de acest gen. An de an ne-am dezvoltat după un grafic relativ liniar, fără hopuri și impasuri, astfel încât la începutul deceniului al doilea al mileniului trei nu prea ne mai încăpeam în pene, să zic așa, astfel că ne-am mutat în casă nouă. Printr-o investiție de 5,5 milioane euro, în 2013, am construit o fabrică nouă cu utilaje de ultima generație, constând în coextrudere, mașini de imprimat si mașini de confecționat, devenind astfel cea mai modernă fabrică de ambalaje flexibile din România.

   Prin efortul nostru de a ține pasul permanent cu ultimele inovații în domeniu și de a investi permanent in tehnologia ultimativă, oferim clienților soluții inovative și actuale care satisfac cele mai ridicate standarde în domeniu. Astfel am ajuns să fim una din cele mai apreciate și solicitate companii de ambalaje flexibile.

    Un factor decisiv în importanța activității societății noastre este calitatea serviciilor si produselor. Din dorința noastră de a satisface cerințele clienților noștri la cel mai înalt nivel, am implementat și certificat în cadrul companiei, sistemul de management al calității ISO 9001. Totodată din dorința de a ne asigura clienții că pot avea încredere în faptul că firma noastră, cum spuneam și mai sus, minimizeaza activ impactul asupra mediului prin procesele, produsele si serviciile proprii, compania noastră este certificată cu ISO 14001, îmbunătățindu-ne continuu performanțele de mediu.

   Un aspect important pe care l-am luat în mâinile noastre este sectorul de cercetare - dezvoltare inovare, sector pentru care am creat laboratorul nostru propriu de testări fizico-chimice. În anii trecuți ne trimiteam angajații la diferite training-uri pentru specializare sau documentare, astăzi organizăm training-urile la noi, chemând pentru susținerea lor pe cei mai cunoscuți factori din domeniu: specialiști, profesori, oameni de știință... Cei aproximativ 70 de angajați (20 la birouri și 50 în hale) sunt echipa pe care ne bazăm și facem tot posibilul ca și noi să reprezentăm un punct de sprijin pentru ei.

   În ceea ce privește producția aplică cinci tehnologii principale: extrudare, tipar Flexo, laminare, confecționare și reciclare.

      Extrudarea

   Datorită celor cinci utilaje de ultimă generație, de prelucrare a granulelor, avem o capacitate ridicată de producție. Controlăm atent procesul de extrudare prin selectarea atentă a granulelor de polietilenă și a aditivilor folosiți. Inovăm procesul de combinare a granulelor cu aditivi, astfel încât să obținem folii a căror caracteristici fizico-chimice să fie conform solicitărilor clienților. Avem posibilitatea de a produce folii de polietilenă în structuri de până la trei straturi.

    Tipar Flexo

   Flexografia este un procedeu de imprimare rotativ, ce utilizează ca mijloc de transfer al cernelii pe suportul de imprimat, clișeele fotopolimerice. La început, procesul flexografic a fost creat pentru imprimarea ambalajelor de carton, azi ajungând să fie folosit la imprimarea de etichete, folii, ziare etc. În cadrul secției de imprimare asigurăm imprimarea multicolor a foliilor cu lățime maximă de până la 1400 mm, cu posibilități de imprimare până la opt culori, inclusiv combinații ale lor.

   Laminarea 

   Proces de aplicare a unui strat transparent, polimeric, de protecție pe suprafața materialului cu imagine. Prin procesul de laminare reușim sa îmbinăm structuri compuse din două sau mai multe folii, obținându-se astfel foliile multistrat. Stratul de laminat protejează imaginea de praf, de acțiunile nefavorabile ale mediului înconjurător, de razele ultraviolete ale soarelui, de umiditate și acțiunea oxigenului care acționează ca un oxidant puternic. Laminarea redă o rigiditate suplimentară suportului imaginii, totodată mărindu-i și termenul de păstrare.

   Confecționarea

   Produsele noastre se adresează clienților din trei mari sectoare de activitate: producători de produse alimentare, producători de produse nealimentare (igienă personală, detergenți, industria farmaceutică, publicitate) și producători de produse industriale.

   Reciclarea

   Concept modern in gestiunea deșeurilor, reprezentând reprocesarea materialelor în produse noi. Investind în utilaje pentru reciclarea propriilor deșeuri am prevenit pierderea unor materiale potențial folositoare, reducând consumul de materii prime și consumul de energie, totodată reducând și impactul proceselor de producție asupra mediului.

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretariat                                Tel./Fax : +40 261.769.529

Tel.: +40 261.757.920

E-mail : office@plastica.ro

 

Cod Fiscal                                RO 642922

Registrul Comertului                  J30/951/1991

Cont BRD                                 RO23BRDE310SV02562923100

 

Director Vanzari (vezi harta)    Platon Lucian                   Tel: +40 746.122.363

E-mail: lucian@plastica.ro

Director Vanzari (vezi harta)    Nemes Daniel                  Tel: +40 749.277.696

E-mail: daniel@plastica.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fi indicativ prezent

    Sunt consternat, speriat și intrigat în același timp. Ești expus la tot felul de informații contradictorii. Este cvasi imposibil de a pătrunde în adevărul fiecăruia dintre noi pentru a forma un adevăr general real. Suntem norocoși unii dintre noi care credem că înțelegem fenomenul și acționăm în consecință? Sunteți creativi în a reduce posibilitatea de multiplicare a capetelor balaurului? Sunt creduli și prost informați sau reticenți și neinformați? Iacă! Am reușit să conjug verbul a fi la indicativ prezent fără a elucida vreo necunoscută. Afirmațiile sunt goale de soluții iar întrebările sunt declamatoare.

   O nouă etapă. Etapa a noua. Din nou în derbiul etapei sunt cei care Fac Ce Spune Becali. Apropo! Le merge prea bine. Trebuie să-i vină o idee lui Becali să mai încetinească acest mecanism care funcționează la parametri aproape de ideal. Să facă ceva... să scoată un șurub de pe undeva... Ce-ar fi să schimbe antrenorul? Unde e Târgoviștea? La Ploiești desigur. Din superstiție probabil latifundiarul a programat meciul tot luni, ultimul al etapei. Până nu se face modificarea de care vorbeam clubul din Ghencea (Pipera desigur; iar am greșit) rămâne favorit și vom vedea multe goluri.

   După capul meu al doilea meci ca importanță este cel de la Botoșani unde se întâlnesc două vecine din partea superioară a clasamentului. Dacă Botoșaniul a confirmat părerea înălțimii noastre (un metru și ceva) despre ea, UTA s-a strecurat felin în TOP 6 cu doar trei meciuri din opt decise. Tare mă tem că n-or prea fi jucători care să trimită mingea dincolo de linia porții.

   Jocurile de la Clinceni și Sibiu (scuzați-mă că alătur pe aceeași pagină aste două citadele ale culturii românești; să nu-mi spuneți că localitatea Clinceni nu e citadelă că nu vă cred; are Academie) au o doză destul de ridicată de interes, echipele mai bine clasate, Oltul Sf. Gheorghe (locul 4), respectiv Știința Craiova (primul loc) jucând în deplasare. Probabil că una dintre ele va câștiga.

   Mă aștept ca în Gruia, duminică seară, locomotiva fotbalului românesc (indiferent de rezultatul jocului din etapa a doua a cupelor europene, rezultat pe care nu-l cunosc când scriu aceste elucubrații) să tragă după ea o garnitură cu vagoane doar de clasa întâi și să învingă lejer pe găzari. Mă refer la găzarii din Ardeal nu cei din Prahova. Ăia năclăiesc păcura cu apă rece prin smârcurile eșalonului secund alături de Rapidulețul meu.

  Un regal de goluri aș dori la Iași unde Andrei Cristea, Gabi Iancu, Kevin Luckassen și Juan Pablo Passaglia au rămas cam datori în ultima perioadă. Bată cine o putea, numa' goluri de-om vedea! 

   În ultimele două jocuri (primele programate, vineri) se fuge de retrogradare. Argeșul cu Voluntari și Dinamo cu Astra vor obține fiecare cel puțin un punct dar mai degrabă toate trei. Ăsta e trendul la Pitești și nevoia în Ștefan cel Mare. Cum se spune Ștefan cel Mare pe spaniolă?

Spectacole-coupé de percuție susținut de Alexandru Anastasiu la Filarmonica Dinu Lipatti

   Filarmonica Dinu Lipatti ne invită joi, 29 octombrie, la o nouă provocare. În seria Concertelor Simfonice din stagiunea 2020 - 2021, ne oferă o călătorie prin lumea celor care cuvântă cu ciocănele sau alte ustensile de lovire astfel încât vibrația membranelor, lamelor sau a plăcilor metalice să ne afecteze plăcut melomania,creând o emoție aparte.

   Sub bagheta dirijorului Alexandru Ilie, tizul său, Alexandru Anastasiu, ne va delecta cu pasaje din „Iarmarocul” lui Joe Porter (concert pentru vibrafon), dar mai ales prin „Despărțirea” lui Joseph Haydn (simfonia nr. 45 în fa diez minor).

   Alexandru Anastasiu este un virtuoz al vibrafonului și unul dintre cei mai apreciați instrumentiști din România. Nascut în 1979, a absolvit cursurile Universității Naționale de Muzică București – secția Percuție și pe cele ale Internationale Sommerakademie Universitat Mozarteum din Salzburg.

   În anul 1999 accede în semifinala Concursului Internațional de Vibrafon de la Clermont-Ferrand, iar doi ani mai târziu (2001), câștigă Bursa Yamaha pentru instrumente de percuție. Printre alte premii câștigate se numără premiul Fundației Soros pentru întreaga activitate din 1998 împreună cu ansamblul de percuție GAME și premiul “Revelația anului 2009” al Galei de Jazz, oferit de Fundația Muzza.

   Alexandru Anastasiu (preferă Alex Anastasiu) a participat la numeroase festivaluri, precum Festivalul International de Jazz Bucuresti (2004, 2005, 2006), Festivalul de muzică contemporană „Săptămâna Internațională a Muzicii Noi” (1998, 2000, 2008, alături de ansamblul de percuție GAME), Festivalul International „George Enescu” (1998, 2001, 2005, 2007, 2009, 2011, în calitate de membru al Orchestrei Naționale Radio). În plus, este inițiator și organizator al Festivalului Internațional de Vibrafon (prima editie a avut loc în martie 2012 la București).

   În prezent este angajat al Orchestrei Naționale Radio (din 2003) și colaborator în diferite formații de jazz (Marius Popp Band, Nicolas Simion and the Wild Dogs, Andreea Pauta Band). Din 2012 este profesor în cadrul Academiei ICon Arts, sectia de Percuție.

   Dirijorul Alexandru Ilie s-a născut în Bucureşti, unde a absolvit Colegiul Naţional de Muzică şi Universitatea Naţională de Muzică. În prezent acesta este dirijor permanent şi conduce departamentul de Studii Muzicale al Operei Comice pentru Copii din Capitală, din luna februarie a anului 2017, iar din anul 2019 a preluat şi funcţia de dirijor permanent al Teatrului de Operetă şi Musical "Ion Dacian". Colaborează şi cu orchestre din întreaga ţară.

    Pentru acest spectacol sunt valabile abonamentele cu nr. 11. Biletele se găsesc la sediul Filarmonicii Dinu Lipatti la prețurile de 42 de lei pentru adulți și 21 de lei pentru elevi studenți și pensionari. În continuare vor fi respectate regulile legate de protecția față de vicisitudinile pandemiei.

   

 

   G. Ruia

 

Cutremurul și alunecările de pământ de la Cămărzana nu au produs victime importante

   Cămărzana sau „Cămara Zânelor”, legenda de la care și-a împrumutat numele bucolic așezarea dintre cele șapte înălțimi vulcanice, a suportat la sfârșitul săptămânii trecute consecințele unui cutremur urmat la scurt timp de o alunecare masivă de pământ în apropierea Gemenelor. Gemenele sunt două înălțimi muntoase care se ridică în nordul comunei și au cam aceeași alură, formând alături de Cetățeaua, Piatra Cornii, Trei Holmi și Coparcea o căldare în care sunt presărate casele sătenilor. Dacă la cutremur și la alunecări de pământ nu prea se aștepta lumea, forma conică a masivului de origine vulcanică Cetățeaua pune pe gânduri câteodată pe locuitorii comunei: „Oare nu o răbufni împielițatu' care acum este bine dosit de natură?”.

   Să revenim la ale noastre. Așadar imediat după ce cutremurul a încetat organizația de voluntari a comunei s-a mobilizat exemplar atât prin ajutor direct cât și prin cererea de ajutor. Primul obiectiv salvat de sub dărâmături a fost școala. Din fericire în incinta școlii nu se aflau decât puțini copii care mai mult s-au speriat. Unul singur dintre ei a fost salvat de sub câțiva drugi de lemn picați din acoperișul școlii, dar nici acesta nu a suferit vătămări complexe, viața fiindu-i totuși salvată. Spun asta pentru că și în timpul căutărilor printre bârne și cărămizi te mai trezeai cu câte un zgomot înfundat de căzătură. Echipați corespunzător prin programul Uniunii Europene ”COOPERAREA TRANSFRONTALIERA A ECHIPELOR DE INTERVENTIE SI SALVARE NEGUVERNAMENTALE SI PUBLICE – CROSCOOP -”, proiect finanțat cu bani europeni, voluntarii de la SVSU Cămărzana au primit un nesperat și grabnic ajutor de la colegii lor din Târșolț, de la o brigadă de pompieri din Csenger (Ungaria) și din Apșa de Jos (Ucraina). Ultimii au monitorizat evenimentul doar prin internet contribuind doar prin sfaturi, pandemia obligându-i să rămână acasă.

   Alunecarea masivă de pământ, dealul de la poalele Gemenelor a pornit la vale, a afectat tot ce a găsit în cale: case, mașini, animale... Noroc că oameni nu erau prea mulți, fiind plecați la oraș sau în străinătățuri. Cei care totuși se mai găseau prin curți au reușit să se aciueze prin pădurea din apropiere rugându-se să nu le mai fugă pământul de sub picioare. Doar trei persoane au fost afectate fizic și o altă familie a suferit de panică.

   Un sătean a fost aruncat de combinația cutremur - alunecare de pământ într-un puț. Noroc cu drona celor de la Multisalva (o organizație de tip salvează tot și peste tot, adică salvamont, salvamar... chiar și salvapuț de data asta, condusă de Szabolcs Fulop) care l-a reperat și o echipă combinată formată din voluntarii din Cămărzana, pompierii din Csenger și câțiva „multisalviști” au reușit să scoată la timp apa din puț, au coborât în puțul relativ îngust (circa 70 de cm diametru) și cu mijloacele și aparaturile specifice au adus la suprafață pe bietul năpăstuit care a fost predat pe mâinile descurcărețe ale personalului medical prezent și el (mai bine zis prezente și ele) la fața locului, personal care în scurt timp l-au readus în simțiri. Cu asemenea mâini și chipuri era și normal.

   Un alt cămărzan a fost dus de năpaste într-un iaz din apropiere și a intrat în șoc hipotermic. Și aici intervenția s-a făcut la timp așa încât tipul, care nu știa să înoate, a ajuns tot la frumoasele cadre medicale. Normal. I-au trecut toate. Cred că și acum îi lipsește masajul cardiac și respirația indusă de la suflet la suflet.

   Mai dificilă a fost recuperarea șoferului dontr-o mașină pe care a fost aruncată, nu știu cum, o conductă de beton de vreo patru metri lungime și cu un diametru de vreo 180 de cm. Conducta știm ce căuta acolo. Nu știm în schimb ce căuta mașina acolo. Probabil a fost și ea adusă de alunecarea de pământ de pe drumul neasfaltat de pe coama dealului. Segmentul de conductă face parte dintr-un alt proiect european la care harnicul și statornicul (proaspăt reales cu peste 70% din voturi) primar al comunei, Florin Ionici, a aplicat pentru a introduce în comună atât apaă la robinet cât și canalizarea. Despre alte proiecte realizate, în curs de realizare sau de viitor vom vorbi în aceste pagini în scurt timp. Se vede că este un primar ales pentru ce face nu pentru ce promite!

   Să revenim la bietul șofer pe care l-am uitat prins între fiarele contorsionate ale mașinii. După ce s-au încercat diferite metode moderne de eliberare a mașinii de sub uriașa greutate de beton s-a recurs la o metodă mai tradițională. Oșanul, om descurcăreț, a trecut la volanul și levierele unui escavator de mari dimensiuni din apropiere și l-a folosit pe post de macara, înlăturând segmentul de conductă de pe capota turtită a mașinii. Rănitul nu era nici pe departe rănit, doar ușor amețit și speriat de faptul că nu putea să iasă din mașină. După operațiunile de descarcerare, tăiere uși și a diferitor părți ale scheletului metalic ale mașinii, omul a reușit să iasă și primul lucru pe care l-a făcut a cerut o iagă de pălincă.

   Cei refugiați în pădure s-au întors pe la casele lor să evalueze pagubele. Un oșan a observat că la casa din vecinătatea lui nu s-a întors nimeni cu toate că îi simțise că fuseseră acasă înainte de belea. A anunțat primarul care a anunțat rapid echipa de coordonare a acțiunii de intervenție. În scurt timp a fost reperat de dronă un grup de patru persoane destul de aproape de liziera pădurii. Inițial nu s-a înțeles din ce cauză acestea nu revin la casa lor. Abia după ce o echipă de recuperare a ajuns la fața locului și-au dat seama că un acces de panică a blocat starea de conștiență a grupului (mamă, tată, băiat, fetiță). De fapt doar cea mică nu era afectată, dar era prea mică pentru a lua decizii importante. Bineînțeles că echipele de intervenții și-au făcut datoria până la capăt.

   Într-un final, cam pe la ora 16, exercițiul fiind terminat fiecare s-a dus către casele lor. La crâșmă nu erau fiindcă pe acolo am trecut noi. Off! Pandemia bat-o vina!

    Exercițiul a avut ca scop exersarea deprinderilor dobândite la cursurile de formare organizate pentru echipele serviciilor voluntare pentru situații de urgență (SVSU) a comunelor Cămărzana și Târșolț (România), Csenger (Ungaria) și Apșa de Jos (Ucraina - doar on-line din cauza condițiilor specifice de pandemie): orientare cu ajutorul sistemului de poziționare globală (GPS), creșterea capacității de gestionare a situațiilor de urgență și tehnici de observare, urmărire și prindere a infractorilor pe sol, aer și apă.

 

 

 

 

 

 

Trei din cinci români apreciază pozitiv măsurile UE antiCOVID

 

     Standard Eurobarometer 93 este instrumentul cu care Uniunea Europeană derulează propriile sondaje pentru a afla cum gândesc cetățenii europei despre acțiunile pe care le desfășoară. În subsidiar de fapt capetele luminate doresc să afle ce înțeleg cetățenii europei din cele întâmplate. Atrag atenția cititorului că sondajele nu dau cifre despre acțiunile UE ci doar părerea cetățenilor din fiecare țară despre politicile UE. În cele ce urmează voi trece în revistă doar cifrele referitoare la părerile românilor în comparație cu părerile cetățenilor tuturor celor 27 de state membre UE.

 

   Așadar, sondajul a fost făcut de Standard Eurobarometer după metoda față în față, în perioada 9 iulie - 26 august a.c. (în România în perioada 10 iulie - 6 august) studiindu-se 26.681 de cetățeni din care 1. 112 au fost români. Despre situația din România nu au fost chestionați decât cetățeni români.

În ceea ce privește „economia”, 64% (cu 14% mai mult decât în toamna anului trecut) dintre cetățenii europei consideră că merge prost și 34% (cu 13% mai puțini decât în toamna anului trecut) că merge bine. Restul nu știu sau nu au dorit să răspundă (n.a. - acești neștiutori/nehotărâți vor fi la fiecare din întrebări; pentru a afla ce procent reprezintă scădeți din 100 suma celorlalte răspunsuri). Românii sunt și mai prăpăstioși, 70% dintre ei considerând că situația economiei naționale merge prost (+7%) și doar 28% (-7%) că merge bine.

   Cetățeanul european consideră că la el în gospodărie situația merge în general bine (70% față de 28% cărora le merge mai greu). Românul, mai șmecher decât statul, crede în proporție de 60% că le e bine și doar 39% sunt nemulțumiți. În ceea ce privește situația economică de la locul de muncă valoarea cifrelor este mai ponderată: 57% bine cu 24% rău în Uniunea Europeană și 46% bine versus 30% rău la noi în țară. Tu ce-ai fi răspuns la întrebarea asta cititorule?

   Următoarea chestiune pusă pe covorul multicolor al economiei europene se referă la așteptările cetățeanului, la ce crede el că se va întâmpla în următoarele 12 luni cu:

- situația economică în țara lui - 20% din europeni cred că va fi mai bine, 49% cred că situația se va înrăutății și 28% mizează pe statu quo; pentru români procentele sunt de 23, 44 respectiv 29.

- șomajul - europenii cred în proporție de 19% că va fi mai bine, de 47% că va fi mai rău și 29% cred că nu se vor face mutații în acest sens; temerile românilor sunt tot pe acolo: 23%, 44%, respectiv 28%.

- situația la locul de muncă - europenii nu văd mari mutații, 17% mai bine, 13% mai rău și 58% stagnare; pentru români însă pesimismul este destul de ridicat: 22% mai bine, 26% mai rău și doar 34% cred că n-a fi nici mai bine nici mai rău.

- situația economică a UE - 16% mai bună, 42% mai rea și 32% menținere își dau cu părerea europenii; 26%, 32% și 31% zic românii.

   La întrebarea „Care sunt cele mai importante două probleme pe care trebuie să le rezolve UE răspunsurile mi se par interesante, dar parcă mai interesantă este ordinea priorităților în România față de UE. Pentru cetățenii Europeni ordinea a fost: 1. situația economică - 33%; 2. sănătatea - 31%; 3. șomajul - 28%; 4. inflația - 18 %; 5. schimbările climatice - 14%; 6. datoriile de stat - 12%,... Pentru români problemele importante și ordinea lor sunt puțin modificate: 1. sănătatea - 40%; 2. economia - 31%; 3. inflația - 28%; 4. situația pensiilor - 16%; 5-6. șomajul și educația - 14%. Suma procentelor depășește 100% deoarece fiecare respondent a nominalizat două probleme. Au mai fost invocate și alte probleme cum ar fi imigrația, crimele, locuințele, taxele, terorismul sau energiile suplimentare.

   Despre încrederea cetățenilor în UE, în guvernele naționale sau în parlamentele fiecărei țări răspunsurile au fost pe o plajă foarte largă de la o țară la alta așa că media europeană se învârte pe la 50%. Mai precis procentele sunt de 43 „da” versus 48 „nu” la UE, 40/56 în guvernele naționale și 36/58 în parlamentele naționale. La noi cifrele sunt un pic mai nuanțate mai ales la guvern și parlament (54/38 la UE, 34/61 la guvern și doar 27/66 la parlament).

   În ceea ce privește părerea cetățenilor despre existența Uniunii Europene 40% apreciază ca pozitivă și doar 19% ca negativă (40% sunt neutri, iar 1% habar n-au). Românii sunt mai pozitiviști (51%) decât negativiști (11%), 37% dintre ei fiind indiferenți. În ceea ce privește viitorul Uniunii Europene optimismul este ridicat atât pe plan global (60%), dar mai ales la noi (71%), pesimiștii fiind de 38%, respectiv 28%.

   S-au luat în considerare și politicile aplicate de Uniunea Europeană. Părerile pro/contra ale cetățenilor sunt următoarele:

- libertatea de mișcare pentru (trai, muncă, studii sau afaceri) - 84/11 în UE; 74/20 în RO

- politica energetică unitară - 77/15, respectiv 63/27;

- politică de apărare și securitate unitară - 77/17, respectiv 70/22;

- politici ale comerțului unitar - 74/18, respectiv 66/25;

- politica externă comună - 71/20, respectiv 68/23;

 

- politica imigranților - 71/22, respectiv 64/27;

- aderarea de noi state la UE - 44/45, respectiv 61/28.

   Spre final întrebările sau îndreptat către o Europă Verde. Mai exact s-a referit la principalele probleme care stau în calea unei Europe mai curate. Dacă românii au identificat plasticul ca cea mai mare amenințare (37%), abia apoi urmând necesitatea dezvoltării energiei regenerabile (35%), susținerea fermelor prin subvenții și programe (35%), economia circulară (resurse naturale și diminuarea până la zero a deșeurilor, 31%), reducerea emisiilor de gaze (28%), diminuarea poluării (27%)..., ceilalți europeni au pus pe primul plan dezvoltarea energiei regenerabile în proporție de 52%. Abia apoi s-au gândit la plastic (49%), ferme (38%), economie circulară (36%), reducerea consumului de energie (31%), protecția biodiversităților (29%)... Fiecare chestionat a trebuit să specifice patru elemente de luat în calcul. Unul dintre elemente a fost și impunerea de taxe pentru produsele provenite din țări cu legi prea permisive.

   Sondaj UE: Trei din cinci români apreciază pozitiv măsurile UE antiCOVID

Au fost și întrebări la care s-a răspuns cu da sau nu, gen „Te simți cetățean european?”. Răspunsurile au fost de 70% cu „da” și 29% cu „nu” pentru europeni și 68 versus 30 la români. La întrebarea capcană dacă „Vrei mai multe drepturi pentru tine?”, răspunsul a fost mai ponderat pentru europeni (68/30) și mai motivant pentru români (73/24). Bineînțeles că a urmat și întrebarea „Îți cunoști drepturile de cetățean european?” la care 57% dintre europeni și 63% dintre cetățenii români au avut impertinența să zică „Da”. Doar 42% europeni și 35% români au recunoscut că nu. În realitate nu cred că sunt 2-3% oameni care își cunosc toate drepturile. Mărturisesc că nu mă aflu printre ei. Dacă le-aș fi știut aș fi trăit mai puțin intens și mai mult pe anumite culoare încărcate cu paragrafe și articole.

   O altă întrebare interesantă a fost: „Când crezi că se va descoperi vaccinul sau tratramentul pentru COVID? Dintre europeni 2% au spus că anul acesta, 17% au spus că anul viitor, pentru 2022 au optat 29%, iar 42% cred că sunt necesar trei sau mai mult de trei ani, ba chiar 7% cred că nu va fi descoperit niciodată. Pentru români cifrele sunt în ordine 10%, 20%, 25%, 31% și 11%.

   Ultima întrebare are o doză de sarcasm după părerea mea: „Cum îți merge cu pandemia asta?”. După părerea mea răspunsurile nu prea contează, probabilitatea ca acestea să fie improvizate, de moment, este destul de mare. Totuși: 7% din europeni au răspuns foarte bine, 31% au zis că relativ bine, 30% au zis că nu le-a fost nici mai ușor, nici mai greu, 25% au spus că le-a fost greu și 7% că a fost foarte greu. Românii au răspuns în ordine 7%, 25%, 35%, 4% respectiv 9%.

Stacojiu, ruginiu, chihlimbariu

    Toamna își etalează culorile prin meandrele artificiale din parcuri și prin cele naturale din păduri. Locuri mascate unde putem lăsa masca pe-o ureche. Pândim cu grijă pe la răspântii în sus și în jos, la stânga și la dreapta, ne orientăm în așa fel încât pașii să ni se încrucișeze cu cât mai puțini alți pași. Parcă toamna trecută era altfel. Aveam loc pe pătura pentru picnic nu numai pentru cunoștințe. Acum acceptăm doar vreun cățel pofticios, fără zgardă, sau o veveriță curioasă.

    Sportul competițional mondial a suferit o lovitură puternică. Lovitura este cei drept atenuată de televiziune și internet. Nu-i același lucru totuși. Una era să te bucuri de fericire sau să răbufnești de necaz între alte zeci de mii de persoane care sunt de aceeași părere cu tine sau, din contră, fac parte din cealaltă emisferă emoțională. Singura parte bună este probabil dispariția din tribună a extremiștilor care sub capa unor blazoane sportive organizau sesiuni de injurii și bătăi ad-hoc sau premeditate.

   Etapa a opta a ligii întâi are ca și cap de afiș ultimul joc al etapei, luni pe Național Arena, când sibienii vin furioși spre capitală că încă nu au autostradă spre ANAF. Atât de furioși încât are să-și neglijeze ariergarda așa că am putea vedea cel puțin vreo trei-patru goluri. În ambele porți. Probabil că cei care Fac Ce Spune Becali vor pleca cu trei puncte către Plevna, pardon(!), spre Pipera.

   Seara de duminică ne prezintă pe Iordănescu din Voluntari al doilea meci ca importanță în ceea ce privește partea superioară a clasamentului. Nici nu-mi vine să cred că Voluntariul la jumătatea turului se află pe un loc așa onorabil, șapte. Probabil că Dan Petrescu cu ai lui frânari le vor veni totuși de hac.

   La Craiova, cum ne-am obișnuit, beția înălțimilor s-ar putea să sucească un pic mintea oltenilor și să se poticnească tocmai când le e lumea mai dragă. Dacă tot nu e Rapidul care să mai dea culoare campionatului vom tânji după minuni alb-albastre. Ion Oblemenco, om cu piatră la cap, încă mai bântuie prin mintea noastră supărat că nu a fost convocat la națională, așa că nu tare i-ar pica bine o restanță cu academicienii din Clinceni.

   Jocuri de tip Pădureanu (Dumnezeu să-l ierte, că are ce ierta) vor fi aici, dincoace de Carpați, la Arad, Sf. Gheorghe și Mediaș unde Târgoviștea, Dinamo, respectiv Botoșaniul vor să demonstreze că Regatul e mai tare ca Ardealul. Nu prea cred să reușească. La Arad se întrevăd puține goluri iar la Mediaș, în deschiderea etapei, cele mai multe. Dar mai știi? Total imprevizibil este rezultatul de la Sf. Gheorghe unde se va război lucrul elaborat cu improvizația cu vedete.

   Meciurile care par fără sare și piper sunt la Giurgiu, Astra fiind în căutarea primei victorii, și Năvodari, Viitorul fiind favorită. Adversare sunt loturile celor din Iași, proaspăt căsăpiți în Potou) și Pitești unde stafia lui Dobrin a schițat un surâs după prima victorie a violeților.

  

Rabdă și taci!

    Cum se spune corect „taci măi sau touch me”? E chestie de vârstă. De la zero la șapte ani și peste 75 de ani se spune taci măi. Așa, în familie. De la 18 la 64 de ani se spune touch me. Așa, familiar. În rest cum vrea Domnul. Sau doamna? Amu, cu COVIDU', nu mai ține nimeni cont de Ovidiu. Toți spun una și gândesc alta. Nici nu știi cum să reacționezi. Oricum te trezești cu o palmă. Că-i o palmă cu degetele în dezintegrare sau că e una ce ține unealta cadiului rămâne de constatat.

   Na, că ne-am luat cu vorba și începe etapa. E prima după o Europă deprimantă (Islanda, Norvegia, Austria, Pușcaș, copilul Hagi) și deprimată pandemic. După cum arată clasamentul cică derbiul tot la Cluj e. Vin botșenenii Yameogo, Berisha și Bourama să facă schimb de impresii cu cloujainii Omrani, Cestor și Pareira. C-așa-i la țurcă. Pițurcă. Maxim un gol.

   Un meci interesant are vicelidera, SB-ul, oițele latifundiarului vor să verifice cum se fac studiile la academie. Cum care academie? Cea din Clinceni (oare am scris corect?). Multe goluri. Aproape câte vor fi și la Iași unde este un alt duel Ardealul - Restul lumii. Secuii merg să ne reprezinte. Să le ținem pumnii.

  Dinamo - Univ. Craiova a picat în desuet. Din cauza lui Negoiță zic unii. Eu zic că din cauza lui Becali. Nu Gheorghe, ăla dinamovistul, în zeghe, Victor. Derbiuri regionale la Sibiu, pardon, în orașul lui Her(mann) Iohannis unde vin arădenii (oare mai știe cineva ce înseamnă UTA?) și la Voluntari (firesc merg și Firea, tot nu mai au treabă...) unde Viitorul își caută trecutul recent.

   Probabil cel mai anost meci va fi la Ploiești, unde înainte de chindii, cam pe când evadații din Târșolț vor fi prinși de bravii noștri polițiști de frontieră (exercițiu în forță în nordul Țării Oașului) Chindia vrea să debranșeze găzarii de la fluidul inodor. Medieșenii se laudă în schimb că au mercaptan. Cine va râmâne pe ultimul loc se decide la această oră la Pitești unde argeșenii fac, deocamdată, schimb de ratări cu giurgiuvenii. Ca-ntre regățeni. Probabil statu-quo.

Camera din turn

    Pentru că tot am fost certat că n-am scris nimic despre cea de-a treia seară de jazz voi însăila câteva verbe despre inedita seară pregătită cu migală și pricepere de administrația Filarmonicii Dinu Lipatti, administrație în care se simte din ce în ce mai mult elanul tineresc și dorința de performanță a violonistei Emoke Kovacs. Despre jazz n-am mai scris pentru că aș fi fost jenant să-mi dau cu părerea după ce au vorbit somități în domeniu ca Florian Lungu sau Sorin Zlat.

   Nu am avut prezența de spirit să filmez cum au urcat tuba (Helmut Schuller) în Turnul Pompierilor fără să-i altereze calitatea notelor expulzate prin imensul pavilion. Până la urmă totul a fost ok. Chiar și unele intervenții canine sau ale păsăretului parcă făceau parte integrantă din acordurile celor trei tromboane (Gheorghița Radion, Botond Bartos și Albert Szavuly) mustrate grav de Helmut.

   Concertul de camera a fost format dintr-un potpuriu (cu pauze de data asta) de linii melodice și compozitori, un dodecaedru în care unghiurile și laturile purtau nume celebre sau mai puțin celebre cu compoziții cunoscute sau mai puțin cunoscute. În ordinea în care au răsunat de la înălțimea Turnului Pompierilor aceștia și acestea au fost: Csaba Vedres cu „Lăudat fie Domnul”, G.F. Handel cu „Unde te plimbi?”, Tielman Susato cu „Dans maur”, Saskia Apon cu „Primul cvartet de trombon”, Nick La Rocca cu „Tigrul meloman”, Anonymous cu „Voi merge la câmp”, Scott Joplin cu „Câștigătorii facili” Klaus Badelt/Hans Zimmer cu „Pirații din Caraibe”, G.W. Lotzenhiser cu „Trombumba”, John Williams cu „Mărșăluitori”, King/Leiber/Stoller cu „Stai alături de mine” și Henry Mancini cu „Pantera roz”.

   Notele grave au binedispus un public eterogen care a susținut cu aplauze prestația la înălțime (la propriu și figurativ) a cvartetului, public care apoi s-a îndreptat câtre terasele din jur pentru un pahar cu vin sau o înghețată. Poate le dau o idee patronilor acelor terase să susțină și ei cultura cât de cât, nu doar să beneficieze de pe urma ei!

Povești din „lumea celor cari nu cuvântă” și povești manifest

 

    Cea de-a doua seară de culturalizare propusă de Gigi Molnar și Babi Matei și produsă de echipa sa de la GM Zamfirescu (Ciprian Muntean, Tatiana Vaida, Ionel Bledea, Ciobci, Radu Lup și Robbie Costea) a adus pe scenă trupele Essential Notes și Blazzaj.

    Născut duo, electronică și tobe, notele de bază, esențiale, ale muzicii propuse au pentru început accentele muzicii progresive din anii '70. Din 2018 apare și un saxofon. În majoritatea compozițiilor de pe scena de la Turnul Pompierilor s-a reflectat acest lucru. Pe parcursul desfășurării fiecărei povești, târziu, după ce simțurile au fost amorțite de melosul sacadat-obsesiv apare în scenă lupul, adică saxofonul. Nu este lupul din Scufița Roșie, ci cel din Colț Alb. Este lupul care aduce sălbăticia, mai bine zis răzvrătirea, din pădurile întinse, albe sau verzi, în mijlocul unei civilizații ultramoderne dar terne. Până și tobele parcă au un efect mai acut spre finalul basmelor. În concluzie, degetele lui Simion Bărnuțiu, încheieturile lui Robert Kanyadi și suflul lui Alex Munte ne-au purtat în lumea celor care nu cuvântă.

    Dacă la Essential Notes ne-am bazat doar pe note, la Blazzaj cuvintele au un rol primordial. Așa cum am mai explicat, denumirea trupei provine din citirea inversă și alipirea cuvintelor „jazz_alb”. Ne-au propus un jazz mai mult decât alb, ne-au propus un jazz transparent. Un jazz atât de transparent încât până și parlamentarii îl pot înțelege. Sau nu? Majoritatea cuvintelor spuse, uneori răstite, pe scenă de Octavian Horvath au fost mesaje manifest. Mesaje ale unei lumi nemulțumite. Uneori cu intarsii de pamflet, alteori încercări subtile de promovare a adevărului, a onestității, a cinstei... Dar unde? ...în lumea cui? Chiar dacă am spus că rolul primordial îl au cuvintele (de stradă, chiar de cartier) importante în desfășurarea evenimentului nocturn au fost și notele, bine articulate, emanate de trompeta și clapele lui Petre Ionuțescu, trombonul grav al lui Vlad Faur, saxofonul și alte instrumente de respirație ale lui Lucian Nagy, chitara și sintetizatorul lui Gabriel Almasi, bass-ul lui Alexandru Pascu, percuția electrizantă și electronică a lui Sergiu Catană și, bineînțeles, tobele lui Valentin Potra. Lume multă. Multă dar bună ar spune un mucalit!