Pentru astăzi, de la ora 19 (abonament nr. 4), conducerea Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti” din minunatul nostru municipiu a pregătit un program special. Mai precis a fost invitată „Orchestra filarmonicii naționale maghiare” care sub bagheta dirijorului Vashegyi György ne va prezenta un program dedicat creațiilor compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart, cel care în cei doar 35 de ani de viață ne-a lăsat moștenire una din cele mai bogate amprente din muzica clasică.
Soliștii, Szabó Anita – flaut și Sipkay Deborah – harpă, aparțin de asemeni filarmonicii din țara vecină, harpista doar colaboratoare, ea predând la un liceu de muzică din Budapesta. Pentru a afla biografia celor două vă invit pe fb-ul site-ului filarmonicii sătmărene (filarmonicasm.ro), Ele vor avea în program trei din cele mai reprezentative lucrări ale celebrului compozitor austriac: „Simfonia nr. 34” în do major (1780), „Concertul pentru flaut și harpă” în do major (1778) și „Simfonia nr. 41 - Jupiter” tot în do major (1788).
Pentru joi, de la aceeași oră 19, suntem invitați la un „Concert pentru familii - Lacul lebedelor” la care putem participa doar pe bază de bilet, prețul fiind de 21 lei pentru copii și de 42 de lei pentru adulți. Conform celor spuse de organizatori ne așteaptă „un concert dedicat întregii familii, în care muzica, povestea și atmosfera de basm se întâlnesc într-o experiență accesibilă și captivantă pentru cei mici, dar și pentru cei mari”.
Fiind vorba de copii este normal să avem și un moderator care să explice viitorilor melomani cum e cu chestia asta: muzica de înaltă calitate. Moderatorul este chiar dirijorul ce se va afla la pupitrul „Orchestrei filarmonicii Dinu Lipatti”, Ion Marina Uifălean. Pentru secțiunea de împrospătare și îmbunătățire a cunoștințelor noastre muzicale am ales scurte prezentări ale compozițiilor din această săptămână. Acestea le puteți găsi pe site-ul www.gazetanord-vest.ro, având ca sursă de inspirație wikipedia.
A fost compusă în luna a(mai precis finalizată în ), când compozitorul avea 24 de ani. Contemporană cu Vecernia solemnă a unui mărturisitor, această simfonie este ultima dintre cele compuse la Salzburg. După ruptura cu arhiepiscopul Colloredo, Mozart a părăsit orașul pentru a se stabili la Viena peSimfonia are doar trei mișcări, ca o treime din simfoniile lui Mozart; celelalte au patru mișcări, cu un menuet inserat de obicei după a doua mișcare.
Un menuet a fost într-adevăr compus (terminat sau început ?) imediat după prima mișcare, dar paginile au fost rupte, iar cele 14 măsuri de pe pagina rămasă au fost tăiate, fără a fi clar dacă acest lucru reflecta intenția lui Mozart de a lăsa simfonia cu trei mișcări. S-a sugerat că un menuet ulterior,, din 1782, a fost compus de Mozart pentru această simfonie, dar nu există nici o dovadă a acestei ipoteze; în consecință, este rareori interpretat sau înregistrat ca a treia mișcare. Acesta este cazul, de exemplu, în înregistrarea lui Igor Markevitch cu Filarmonica din Berlin sau în înregistrarea completă a simfoniilor lui Mozart de către Karl Böhm.
S-au făcut încercări de a reconstitui menuetul original ca a treia mișcare, dar simfonia este cel mai adesea interpretată cu cele trei mișcări originale ale sale :
- Allegro vivace, în do major;
- Andante di molto (più tosto Allegretto), în fa major;
- Final: Allegro vivace, în do major.
Durată : aproximativ 21 de minute.
Concertul pentru flaut și harpă în do major
A fost compus în mla Paris, la ordinul ducelui de Guisnes. Mozart a scris acest concert în timpul ultimei sale șederi la Paris. Ducele de Guînes, el însuși flautist, i-a cerut un concert pe care să-l poată interpreta împreună cu fiica sa, harpista Marie Louise Philippine Bonnières de Guînes.
După moartea lui Mozart, lucrarea - în special finalul - a fost considerată una dintre cele mai reușite piese simfonice ale sale și a primit titlul de „Simfonie cu fugă finală”. Allgemeine musikalische Zeitung din 1808 a relatat că la Leipzig lucrarea era acum „considerată piesa preferată a iubitorilor de artă ai orașului, până în punctul în care nu le putea fi refuzată în fiecare an”. La Londra, lucrarea a fost primită cu căldură. Partitura a fost tipărită acolo în 1810, iar simfonia a fost aclamată drept „cel mai mare triumf al compoziției instrumentale ”.
Pe lângă porecla „Simfonie cu fugă finală”, care este rar folosită astăzi (se găsește în a treia ediție a Köchelverzeichnis din 1937, dar nu ca subtitlu principal), simfonia a primit porecla „Jupiter” sau „Simfonia Jupiter”, care a devenit comună. În jurnalele editorului englez Vincent Novello și ale soției sale, Marie, care au vizitat-o pe Constanze Mozart la Salzburg, se poate citi despre data de , o notă conform căreia fiul lui Mozart menționa că promotorul concertului, Johann Peter Salomon, a dat lucrării porecla „Jupiter”. Kurt Pahlen relatează și o altă „legendă”, conform căreia porecla provenea de la pianistul Johann Baptist Cramer, pentru a aminti de „perfecțiunea divină” a compoziției.
Titlul „Simfonia Jupiter” a apărut pentru prima dată în programul Festivalului de Muzică de la Edinburgh pe , apoi în programul Filarmonicii Regale din Londra pe și în Corespondentul londonez pentru Allgemeinen musikalischen Zeitung a scris: „al treilea concert de pe a început aici cu Simfonia nr. 41 în do major, foarte populară, de Mozart, cunoscută sub numele de Jupiter. În 1822, Muzio Clementi a publicat o reducție pentru pian a simfoniei, numită în titlu „Jupiter”. Zeul Jupiter este înfățișat tronând pe nori și ținând tunete și fulgere în mâini.
Opriți războaiele!
