Preocuparea din ce în ce mai evidentă pentru salvarea planetei de la tot ceea ce înseamnă ambalaj va fi subiectul privirii mele peste umăr din această săptămână. Un subiect care se află pe masa de lucru a fiecărui factor care ar putea avea influență asupra acestuia. Materialul ales, calitatea acestuia, depozitarea, reutilizarea acestuia, reciclarea lui, etichetarea și nu în ultimul rând costul ambalajului sunt principalele aspecte judecate atunci când vrem să ne aducem contribuția la a salva planeta. Un hâtru ar spune să punem accent mai mult pe cât ne costă în planul sănătății decât pe plan economic.
În ceea ce privește alegerea materialului pentru ambalaj se caută a se evita plasticul și, acolo unde nu se poate în principal din motive economice, să se studieze capacitatea de umplere a ambalajului (eliminarea spațiilor goale), de returnare și de refolosire sau reciclare (topire și reutilizare în același domeniu sau pentru alt scop). Hârtia (cartonul), țesăturile și sticla ar fi variantele mai puțin dăunătoare pentru plămânii Pământului dar costurile pentru producerea și utilizarea acestora sunt mari.
Pentru etichetare condițiile impuse sunt din ce în ce mai explicite și mai limitative, restricția fiind în primul rând pentru substanțele chimice dăunătoare, cele cancerigene fiind în fruntea listei. Impunerea de costuri suplimentare pentru asanare, costuri consistente care să pună pe gânduri utilizatorul, l-ar putea reorienta pe acesta să aleagă una din căile mai scumpe dar cu mai mică implicare asupra sănătății cetățenilor.
Dacă tot ne referim la ambalaje n-ar fi rău să ne referim și la cele mai puțin materiale. La „ambalajul” în care este oferită comunicarea. Și aici depinde de scopul pentru care se face transmiterea înștiințării. Acesta poate fi doar pentru a informa dar, de cele mai multe ori, și pentru a persuada. Adică pentru a determina pe cel înștiințat să acționeze într-un anumit fel, în interesul celui care face trimiterea. Acest sistem de convingere se poate face la vedere, adică cu transmitere directă a direcției de acțiune, sau subliminal, ceea ce implică acțiunea asupra subconștientului persoanelor vizate.
Internetul și televiziunea sunt principalele surse de informare astăzi. Această binefacere și, în același timp, plagă a societății moderne, internetul, este cel care acționează mai pronunțat în ambele sensuri mai sus descrise. Cu cât „ambalajul” este mai frumos colorat (îmbrăcat în nuanțe de excepțional, fantastic, fenomenal...) cu atât mai mult informațiile transmise au o capacitate de flatare a populației cu nivel de pregătire precar, mai ales asupra analfabeților funcționali care, din păcate, încep să ne copleșească numeric.
Încep să mă întreb din ce în ce mai des dacă sistemul actual de a vota (o persoană = un vot) nu ne va duce cu timpul la o dominație a nonvalorii, a imposturii și în final a corupției generalizate. Și mai zice lumea că „ambalajul” nu este important!?
Opriți războaiele
- mai puține risipe: ambalajele din plastic trebuie să fie fabricate parțial din conținut reciclat, cu obiective în creștere pentru 2030 și 2040
- complet reciclabil: toate ambalajele trebuie să fie reciclabile până în 2030, astfel încât componentele lor să poată fi folosite ulterior pentru altceva
- etichetat clar: etichetele și culorile clare facilitează sortarea gunoiului pentru reciclare - arătând din ce este fabricat, unde trebuie aruncat și cum să fie returnat pentru reutilizare
- mai inteligent: ambalajele inutile și spațiul gol din livrări vor fi reduse
- mai ușor de reutilizat, reumplet și colectat: sistemele de depozitare și returnare vor fi îmbunătățite. Companiile trebuie să pună la dispoziție opțiuni de reutilizare sau reumplere ori de câte ori este posibil, fără costuri suplimentare.
- mai echitabil și mai sigur: mărcile care utilizează materiale nereciclabile sau dăunătoare mediului vor trebui să plătească pentru curățarea acestora. Substanțele chimice „permanente” dăunătoare și cancerigene (PFAS) vor fi restricționate în ambalajele alimentare.
