Ajutoare umanitare

     Recent (19 august) a fost „Ziua mondială a ajutorului umanitar”. Prima oară am auzit despre „ajutoare umanitare” abia după ce am fost direct implicat într-o acțiune de acest gen. Mai precis în 25-28 decembrie 1989 am condus un convoi de 4 autocamioane și un IMS cu 14 tone de alimente și alte bunuri către Brașovul aflat încă sub zăngănitul armelor.

    Abia mai apoi, prin ianuarie - martie am auzit expresia „ajutoare umanitare”. Nu numai că am auzit-o dar am și văzut-o înscrisă pe niște dubițe venite din Franța la Tășnad: „Aide humanitaire”. Erau pline cu ceva haine „seven hand”, niște ulei și coca-cola. Parcă erau și niște portocale. Este adevărat că Tășnadul doar s-a speriat la revoluție, nu a și pătimit, dar teama de teroriști a cam crispat fețele oamenilor.

    N-am să vă indispun aici cu „ia plasa cu feseneaua!” sau, cum îmi șoptește partenera mea de drum lung, ajutoarele sociale nemeritate împrăștiate cu larghețe maselor de votanți inocenți (ca să nu le spun altfel). N-am să vă vorbesc nici de numeroasele ONG-uri bazate pe voluntari care, așa cum pot, participă la viața socială a comunităților de care aparțin încercând să mai aline un of sau să peticească o gaură.

    Mă uitam deunăzi peste un raport dat de către Comisia Europeană despre ce înseamnă azi „ajutoare umanitare” și am rămas impresionat despre eforturile întregii lumi civilizate de a sări în ajutorul celor năpăstuiți. Doar Uniunea Europeană a alocat în acest an (2026) aproape două miliarde de euro în acest scop pentru 240 de milioane de oameni. Dacă ținem cont că planeta are peste 8,3 miliarde de pământeni reiese că la fiecare sută de oameni trei dintre ei au beneficiat de ajutoare.

    Principalele cauze care duc la existența acestor năpăstuiți sunt diverse și se pot împărți în două mari categorii: cele datorate influenței omului și cele naturale. Războaiele, schimbările climatice, supremația economică, epidemiile, pandemiile și sclavagismul (nu peste tot a fost eradicat) sunt doar câteva cauze provocate de mâna omului. Despre celelalte (cutremure, uragane...) chiar dacă au devenit uneori predictibile nu pot fi nici măcar atenuate. Doar reducerea pagubelor se poate face într-o oarecare măsură.

    Nu ajunge doar să ai un suflet mare, generos, pentru a putea ajuta pe cineva. De cele mai multe ori cineva trebuie să facă această muncă de selectare, împachetare, transport și distribuție a efortului generos al organizațiilor umanitare. Acești lucrători umanitari (mai ales cei locali) își depun la poalele crezului lor sănătatea și chiar viața. Uneori nu și le mai pot recupera. Cei aflați în zone de conflicte armate sau în epidemii sunt cei mai expuși.

    Selecția acestor lucrători umanitari, mai ales a celor locali, trebuie făcută cu grijă. Uneori între aceștia se pot strecura exemplare negative ale spectrului uman. Cei puși pe căpătuială, escroci sau traficanții de droguri, arme sau carne vie se pot infiltra cu ușurință între oamenii de bine.

    Opriți războaiele!

Doar Dinamo și Steaua...

    ...au mai puține puncte decât Olimpia. Colegului Florin Mureșan i-am șoptit ce titlu am de gând să pun Caricaturii din această săptămână și mi-a spus că am să atrag dezaprobări din partea fanilor Olimpiei. Bine, dar și eu sunt fan Olimpia. Totuși, recunosc, l-am cosmetizat puțin în a doua sa parte, cea trimisă în șapou. Acum încheiem îngrijorați incursiunea prin al doilea eșalon fotbalistic și revenim la oile (citește literele) noastre.

    Cronologic, după primele cinci meciuri gazdele nu obținuseră nici o victorie, ceea ce mă făcuse să cred că în sfârșit oaspeții vor obține mai multe puncte decât gazdele. Nici vorbă. Ultimele trei jocuri au adus 9 puncte amfitrionilor așa că, per total, cu 11 goluri tot ei au obținut mai multe puncte, 12 față de doar cele 9 ale gazdelor (două victorii și trei meciuri nule cu 8 goluri înscrise): Voluntari - Petrolul 1-2 pragmatic; Argeș - Farul 1-1 tainic; Miercurea Ciuc - Sepsi 0-0 smuls de ciucani; Rapid - Dinamo 0-1 pentru Campos; Oțelul - Univ. Craiova 1-1 cu indolență; Corvinul - CFR 3-0, să fie începutul sfârșitului? „U” - UTA 2-1 după Untold; FCSB - Botoșani 3-2 pe principiul mecanismului bielă-manivelă (transformă mișcarea de du-te-vino într-o mișcare de rotație).

    Etapa a șasea pare totuși că va aparține oaspeților. În primul rând pentru faptul că patru din primele șase clasate joacă în deplasare, iar cele care joacă acasă nu au meciuri deloc ușoare. Doar moldovenii din nord și oltenii din Bănie se pot gândi la o victorie facilă. Bucuria liderului de moment este într-un fel estompată de faptul că șepcile roșii nu au toate meciurile jucate și, la felul cum tratează concitadina meciurile, studenții ar putea obține lejer încă trei puncte în restanță.

    Dinamo - „U” (sâmbătă, ora 21,30) Derbiul etapei. Cele două echipe s-au bucurat de favorurile Fortunei în etapa precedentă. Ce se va întâmpla acum pe Arcul de Triumf numai cârtițele știu. Mă refer la cârtițele reale, cele din mușuroaiele ce împânzesc terenul dedicat inițial doar jocurilor de rugbi;

    Ploiești - Rapid (vineri, ora 20,30) Primvs derby. Aș fi vrut să spun că Petrolul vine obosită după meciul de cupă cu prelungiri, dar uitându-mă peste lotul folosit în partida de la Reșița nu prea mai am curajul. Mulți titulari au fost doar rezerve iar unii nici măcar nu au făcut deplasarea. Totuși, valoarea Rapidului ar trebui să le dea încredere că vor obține cele trei puncte. Doar să nu mai rateze atâta...

    Galați - Pitești (luni, ora 21,30) Meciul de închidere al etapei. Interesant joc. Aș merge pe piciorul și bagheta oaspeților mai mult decât pe tactica și cravașa gazdelor;

    CFR - FCSB (duminică, ora 21,30) Ce meci ar fi fost ăsta în urmă cu doi-trei ani? Astăzi, ce să zic? Consider conjunctural locul ocupat de echipa maestrului de pe canapea. N-au prea avut adversari. Nici acum nu au. Poate că până le vin oponenți pe măsură se pun și ei la punct. O bilă albă pentru Oct. Popescu. Poate îl recâștigă România ca jucător;

    Sf. Gheorghe - Farul (duminică, ora 16) Primul meci din această ediție care se dispută la o oră mai depărtată de apusul soarelui. Oare-i bine? Cred că secuii își vor augmenta bagajul de puncte după acest joc chiar dacă mușii „Moțului” au arătat că știu să se așeze pe teren. O partidă care ar merita urmărită;

    Craiova - Voluntari (duminică, ora 18,30) Meci ușor pentru campioană chiar dacă între timp vor disputa joi un meci în Liga Europa. Noroc că meciul este tot acasă;

    Arad - Hunedoara (sâmbătă, ora 18,30) Cele două echipe au împărțit terenul textiliștilor în acest început de campionat. Se pare că nu mai e mult până când terenul din Valea Jiului e apt pentru Superligă și hunedorenii se vor muta la ei în județ. Chiar și așa nu se poate spune că nu au avut suporteri la meciurile disputate „acasă”. Aș fi mers pe mâna transilvănenilor dar nevoia de puncte a „bătrânei doamne” s-ar putea să muște din castelani;

    Botoșani - Miercurea Ciuc (luni, ora 18,30) Cenușăreasa etapei! Precum am lăsat să se înțeleagă gazdele vor avea un meci ușor. Nu înțeleg de ce oaspeții nu se debarasează de principiul lor falimentar. Nici un meci nu au început până acum cu mai puțin de cinci jucători (nu tot tumpul aceiași) din Ungaria, chiar dacă se vede de la Sopron că majoritatea acestora n-au valoare nici măcar de eșalonul secund din România.

    Opriți războaiele!

    

Orchestra simfonică a muzicienilor maghiari de pretutindeni

     „Concertul festiv” la care ne invită Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare în această săptămână este dedicată marii sărbători a comunității maghiare, mai ales că aceasta se află la o ediție jubiliară, a XXV-a. Vom avea plăcerea de a-i reaudia pe pianistul Mihály Berecz a cărui biografie o găsiți în numărul nostru din 5 noiembrie 2024 și violonista Melinda Béres (22 ianuarie 2024) pe post de concertmaestru, ambii sub bagheta maestrului György Vashegyi (22 august 2022) și acompaniați de „Orchestra simfonică a muzicienilor maghiari de pretutindeni”.

    Programul evenimentului este deosebit de ispititor: Compozițiile „Preludiile” și „Dansul morților” aparținând celebrului FranzLiszt din prima parte și lucrările „Imagini ungare” și „Concertul pentru pian nr 3” în mi major compuse de nu mai puțin cunoscutul Béla Bartók sunt meniul perfect pentru o seară autentic maghiară.

    Deoarece despre cei trei eroi marcanți ai serii de joi, 20 august (ora 20,00), am mai scris în coloanele acestui ziar, pentru scevența de îmbunătățire și împrospătare a cunoștințelor noastre muzicale am ales să vă vorbesc despre una din lucrările importante ale compozitorului Franz Liszt cu toate că nu este frecvent trecută pe afișele instituțiilor de cultură: Totentanz (Dansul morții)

    Totentanz (sursă wikipedia)

    Este numele unei lucrări pentru pian solo și orchestră de Franz Liszt, remarcabilă pentru că este bazată pe melodia gregoriană „Dies irae” (Ziua judecății), precum și pentru inovațiile stilistice. A fost planificată pentru prima dată în 1838, finalizată și publicată în 1849 și revizuită în 1853 și 1859.

    Unele dintre titlurile pieselor lui Liszt, precum „Totentanz”, „Funérailles”, „La lugubre gondola” și „Pensée des morts”, arată fascinația compozitorului pentru moarte. La tânărul Liszt putem observa deja manifestări ale obsesiei sale pentru moarte, pentru religie, pentru rai și iad. Potrivit lui Alan Walker, Liszt a frecventat „spitalele, cazinourile de jocuri de noroc și azilurile” pariziene la începutul anilor 1830 și chiar a coborât în ​​temnițele închisorilor pentru a-i vedea pe cei condamnați la moarte.

    În epoca romantică, datorită fascinației pentru tot ceea ce era medieval, aspectul fantastic sau grotesc macabru al ironiei a înlocuit adesea intenția morală originală. Un exemplu muzical al unei astfel de ironii poate fi găsit în ultima mișcare a „Simfoniei fantastice” de Hector Berlioz, care citează melodia medievală (gregoriană) „Dies Irae” într-o manieră șocant de modernistă. În 1830, Liszt a participat la prima reprezentație a simfoniei și a fost impresionat de originalitatea sa puternică. „Dansul morții” s-a născut ca un set de variațiuni pentru pian și orchestră.

    O altă sursă de inspirație pentru tânărul Liszt a fost faimoasa frescă „Triumful Morții” de Francesco Traini (pe vremea lui Liszt atribuită lui Andrea Orcagna și astăzi și lui Buonamico Buffalmacco) din Campo Santo (Pisa). Liszt fugise în Italia cu amanta sa, contesa d'Agoult, iar în 1838 a vizitat Pisa. Doar zece ani mai târziu, primele schițe ale lui Liszt s-au materializat într-o versiune completă a lucrării sale „Totentanz”. Au urmat revizuiri în 1853 și 1859, iar forma sa finală a fost interpretată pentru prima dată la Haga pe 15 aprilie 1865 de către elevul lui Liszt, Hans von Bülow, căruia îi este dedicată lucrarea.

        Întrucât se bazează pe material gregorian, lucrarea conține pasaje cu sonorități medievale, cu contrapunct canonic, dar de departe cel mai inovator aspect al partiturii este natura șocant de modernistă, asemănătoare percuției, a părții de pian. Deschiderea se apropie surprinzător de mult de introducerea din Sonata pentru două piane și percuție de Bartók, o lucrare compusă aproape o sută de ani mai târziu. Acest lucru s-ar putea să nu fie o coincidență, deoarece Bartók a interpretat frecvent „Totentanz”. Alte caracteristici moderniste sunt secțiunile asemănătoare toccatei, în care notele repetate ale pianistului bat cu o intensitate diabolică și efectele sonore speciale în orchestră - de exemplu, col legno din coarde sună ca niște oase care tremură sau zăngănesc. Richard Pohl (un biograf al timpului) notează: „Fiecare variațiune dezvăluie un personaj nou, de la omul serios la tânărul volubil, de la cel disprețuitor și îndoielnic la călugărul pios, de la soldatul îndrăzneț la fata tandră și copilul jucăuș.”

    Ca la majoritatea pieselor de Liszt, există o serie de versiuni. Pe lângă prima versiune a lucrării, o a doua versiune „De Profundis” a fost pregătită din surse manuscrise ale lui Liszt de către Ferruccio Busoni (1919). Versiunea standard este versiunea finală și a treia a piesei (1859). Liszt a scris și versiuni pentru două piane (S.652) și pian solo (S.525).

    Editată de Emil von Sauer, ediția originală pentru două piane a încorporat însă doar partea solo a interpretării lui Liszt pentru pian și orchestră, cu o transcriere a acompaniamentului orchestral la al doilea pian. Dr. Andrey Kasparov a reimaginat ulterior această adaptare ca o lucrare pentru duo de piane. Aceasta demonstrează cu mare efect amploarea piesei „Dansul morții”, atunci când este distribuită uniform între doi interpreți. 

    Opriți războaiele!

Ambalaje

     Preocuparea din ce în ce mai evidentă pentru salvarea planetei de la tot ceea ce înseamnă ambalaj va fi subiectul privirii mele peste umăr din această săptămână. Un subiect care se află pe masa de lucru a fiecărui factor care ar putea avea influență asupra acestuia. Materialul ales, calitatea acestuia, depozitarea, reutilizarea acestuia, reciclarea lui, etichetarea și nu în ultimul rând costul ambalajului sunt principalele aspecte judecate atunci când vrem să ne aducem contribuția la a salva planeta. Un hâtru ar spune să punem accent mai mult pe cât ne costă în planul sănătății decât pe plan economic.

    În ceea ce privește alegerea materialului pentru ambalaj se caută a se evita plasticul și, acolo unde nu se poate în principal din motive economice, să se studieze capacitatea de umplere a ambalajului (eliminarea spațiilor goale), de returnare și de refolosire sau reciclare (topire și reutilizare în același domeniu sau pentru alt scop). Hârtia (cartonul), țesăturile și sticla ar fi variantele mai puțin dăunătoare pentru plămânii Pământului dar costurile pentru producerea și utilizarea acestora sunt mai mari.

    Pentru etichetare condițiile impuse sunt din ce în ce mai explicite și mai limitative, restricția fiind în primul rând pentru substanțele chimice dăunătoare, cele cancerigene fiind în fruntea listei. Impunerea de costuri suplimentare pentru asanare, costuri (amenzi) consistente care să pună pe gânduri utilizatorul, l-ar putea reorienta pe acesta să aleagă una din căile mai scumpe dar cu mai mică implicare asupra sănătății cetățenilor.

    Dacă tot ne referim la ambalaje n-ar fi rău să povestim și despre cele mai puțin materiale. La „ambalajul” în care este oferită comunicarea. Și aici depinde de scopul pentru care se face transmiterea înștiințării. Acesta poate fi doar pentru a informa dar, de cele mai multe ori, și pentru a persuada. Adică pentru a determina pe cel înștiințat să acționeze într-un anumit fel, în interesul celui care face trimiterea. Acest sistem de convingere se poate face la vedere, adică cu transmitere directă a direcției de acțiune, sau subliminal, ceea ce implică acțiunea asupra subconștientului persoanelor vizate.

    Internetul și televiziunea sunt principalele surse de informare astăzi. Această binefacere și, în același timp, plagă a societății moderne, internetul, este cel care acționează mai pronunțat în ambele sensuri mai sus descrise. Cu cât „ambalajul” este mai frumos colorat (îmbrăcat în nuanțe de excepțional, fantastic, fenomenal...) cu atât mai mult informațiile transmise au o capacitate de flatare a populației cu nivel de pregătire precar, mai ales asupra analfabeților funcționali care, din păcate, încep să ne copleșească numeric.

    Încep să mă întreb din ce în ce mai des dacă sistemul actual de a vota (o persoană = un vot) nu ne va duce cu timpul la o dominație a nonvalorii, a imposturii și în final a corupției generalizate. Dar cine îmi dă mie dreptul să mă consider mai puțin „egal” decât alții? Și mai zice lumea că „ambalajul” nu este important...

    Opriți războaiele!

Cearșaful de la infirmerie

     În cinci din cele șapte partide disputate din etapa a treia s-au înscris doar două goluri în total. În celelalte două s-a înscris de nouă ori. Pentru a opta patidă, LPF și/sau FRF-ul s-a/u gândit să le ofere o minivacanță în Norvegia ceferiștilor clujeni pentru că tot s-au străduit să în caseze cinci goluri în Gruia în Liga Conferinței. Halal treabă!

    Chiar și așa, cu doar opt goluri înscrise de către gazde, acestea și-au tăiat bucata mai mare din oferta de 21 de puncte (12 obținute cu trei victorii și trei scoruri albe). Așadar continuă zodia convenabilă echipelor care joacă acasă: UTA - Rapid 0-0, primul al acestei ediții; Farul - Miercurea Ciuc 3-2 mult mai lejer decât o arată scorul; Dinamo - Voluntari 4-0 natural; Petrolul - Oțelul 1-0 într-un joc în care s-au confruntat sărăcia cu lenea; Craiova - Argeș 0-1 cu trudă și noroc cu carul; Botoșani - Corvinul 0-0 cu bilele pe masă; Sepsi - FCSB 0-0, au scăpat ieftin oaspeții.

    Nici de la etapa care vine nu se așteaptă ca majoritatea punctelor să se îndrepte către oaspeți, mai ales că primele trei clasate joacă acasă iar echipele „europene” în deplasare. Totuși, la o privire mai atentă a țintarului musafirii s-ar putea lipii de mai multe puncte decât au obținut în oricare din etapele precedente.

    Pitești - Constanța (vineri, ora 21,30) Derbiul etapei. Liderul primește acasă ocupanta locului cinci. Părerea mea este că nici una din cele două nu-și merită locul ocupat, dar jocul rezultatelor și influența arbitrajelor le-a avantajat. După jocul practicat până acum parcă totuși gazdele sunt mai îndreptățite la victorie;

    Rapid - Dinamo (sâmbătă, ora 21,30) N-o fi el derbiul etapei dar e un derbi de tradiție al fotbalului românesc. N-are vechimea unui Rapid - Petrolul sau „U” - Poli Timișoara dar pentru perioada postbelică este reprezentativ. Aproape cât mult înfrumusețatul Dinamo - Steaua;

    Galați - Craiova (duminică, ora 18,30) N-are meci ușor campioana. Nici foarte greu. Va avea totuși o influență emoțională rezultatul din Cupa Europei. Dacă citim doar numele aflate pe băncile de rezerve ale celor două echipe, criteriu din ce în ce mai de luat în seamă, atunci oltenii ar trebui să obțină o victorie la cel puțin două goluri. Dacă mai adăugăm și titularii va rezulta o victorie la scor a oaspeților;

    FCSB - Botoșani (luni, ora 21,30) În mod normal ar trebui să fie o victorie lejeră a gazdelor în ultimul joc al etapei, dar cum canapeaua pe de o parte și terenul execrabil (Arcul de Triumf) pe de alta sunt parametri perturbatori, se poate întâmpla orice. Zic orice pentru că mă gândesc că de ambele părți vor fi jucători care sar coarda la gândul că ar putea face cunoștință cu cearșaful de la infirmerie;

    Voluntari - Ploiești (vineri, ora 18,30) Un meci al suspinelor. Fiecare dintre combatante se gândește să adune puncte albe pentru nopți fără lună; Meciul de deschidere al etapei chiar este un meci cu final incert. Nu se prezintă nici din punct de vedere spectacular de prea mare interes. Dar mai știi?

    Hunedoara - CFR (duminică, ora 21,30) Corvinul ar câștiga cu siguranță dacă frânarii s-ar întoarce din Cercul Polar cu o calificare aproape imposibilă. Altfel partida rămâne deschisă unui rezultat de egalitate sau a unei victorii a clujenilor.

    „U” - UTA (luni, ora 18,30) Arădenii trebuie să arunce în luptă toate resursele pentru a avansa în clasament. Dacă ne imaginăm că o victorie a șepcilor roșii în disputa amânată cu concitadinii săi i-ar fi făcut lideri, ne dăm seama cât de greu le este textiliștilor să spere măcar la un punct.

    Miercurea Ciuc - Sf. Gheorghe (sâmbătă, ora 18,30) Cenușăreasa etapei. Nu-i prea văd bine pe harghiteni. Dacă nici acum nu obțin vreun punct se pot gândi la reorganizare și când spun reorganizare mă refer la împrospătarea lotului cu jucători cel puțin de valoarea ligii secunde a campionatului nostru. Forțarea unor petarde venite dinspre Budapesta nu avea cum să dea roade. Echipa din Covasna este mult mai bine înfiptă în fenomenul fotbalului românesc.

    Opriți războaiele!

    

Esența - eseu muzical despre arta plastică (Brâncuși)

    Astăzi se deschide în sala Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti microstagiunea estivală oferită melomanilor de către organizatori. Evenimentele din această vară se desfășoară pe parcursul lunii august, două dintre acestea având loc chiar în această săptămână. De menționat este faptul că pentru toate aceste concerte intrarea este liberă, motiv pentru care mă aștept ca sala să fie plină de un suflu nou. Adică pe lângă cei atinși de această binecuvântare a muzicii clasice de calitate să avem în sală și pe potențialii împătimiți ai vremurilor noi.

    Primul concert, cel care va avea loc astăzi de la ora 19, va aduce în fața publicului doi maeștri ai genului, este vorba de violonistul Radu Dunca și pianistul Dragoș Dimitriu. Ei vor încerca să ne transpună în note muzicale impresiile pe care le-au trăit atunci când au admirat capodoperele maestrului Constantin Brâncuși. Pentru aceasta s-au ajutat de câteva lucrări faimoase sau mai puțin cunoscute ale compozitorilor Fritz Kreisler, Franz von Vecsey, Joseph Achron, George Gershwin, Erik Satie, Henryk Wieniawski, Robert Schumann, John Cage și Maurice Ravel.

    Tot în această săptămână, mai precis duminică de la ora 16, în foaierul filarmonicii sătmărene se va dezveli o plachetă comemorativă „In Memoriam RUHA ISTVÁN ~95~”. Evenimentul va fi urmat de un film documentar despre marele om de cultură careian cunoscut pe plan internațional drept Ștefan Ruha.

Dragoș Dimitriu

    Născut la Brașov în anul 1991, și–a făcut debutul internațional in 2011 la sala Filarmonicii din Berlin cu concertul numărul 5 „Imperialul“ de Beethoven. În 5 decembrie 2018 a cântat pentru prima oară cu orchestra la Konzerthaus Viena interpretând „Rhapsody in Blue” de Gershwin.

    A început studiul pianului la vârsta de 6 ani cu profesoara Viorica Burcică și pe urmă cu profesoara Francisca Lupu (Liceul de Arta Brasov). În 2010 a intrat la Universitatea de Muzică și Arte Dramatice din Viena unde a lucrat sub îndrumarea lui Martin Hughes și pe urmă cu Stefan Arnold. Ca pianist solo sau în ansambluri camerale a obținut peste 25 de premii întâi la concursuri internationale.

    În ultimii ani, Dragoș și-a propus să susțină artiștii și arta de bună calitate în rândul muzicienilor de vârsta sa, astfel a fondat agentia de impresariat Aegeria Artists Management la Viena si Transylvanian International Piano Competition la Brașov care a adus  sub Tâmpa până acum 100 de pianiști din toate colțurile lumii. În 2019, este cofondator al Festivalului TAMTAM la Brașov, alături de pianistul Horia Mihail, în cadrul căruia au evoluat în trei zile, pe cele 7 scene din aer liber, peste 400 de artiști în cadrul a peste 100 de evenimente. De asemenea, incepand cu martie 2020, cei doi au lansat #ScenaVirtualaTAMTAM.

• View Larger Image

Radu Dunca

    Violonistul Radu Dunca s-a născut în anul 1990 la Bistrița. Începe studiul viorii la vârsta de 7 ani, studiind la clasa de vioară a profesorilor Liliana Făgărășan și, apoi, Adrian Cârdan din cadrul Liceului de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj-Napoca.

    Radu este licențiat al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj, clasa prof. Nicușor Silaghi, și în anul 2018 obține Diploma de Master de la Conservatorul din Amsterdam, clasa prof. Liviu Prunaru. 

    A participat la cursuri de măiestrie cu profesorii: Adelina Oprean (Basel) Alexander Sitkovetsky (Londra), Alexandru Tomescu, Gabriel Croitoru, Priya Mitchell (Oxford), Semion Yaroshevich (Tel Aviv), Stefan Gheorghiu, Daria Zappa (Berna), Natalia Lomeiko (Londra), Florin Paul (Hamburg), Eszter Haffner (Graz), Maxim Vengerov și Mihaela Martin (Köln). 

    În postură solistică, Radu Dunca a apărut alături de orchestre importante din țară, precum: Filarmonica Transilvania din Cluj-Napoca, Filarmonica din Craiova, Filarmonica de Stat din Sibiu, Filarmonica din Satu Mare, Filarmonica din Râmnicu Vâlcea, Filarmonica din Botoșani, Orchestra Operei Naționale Române din Cluj-Napoca și Orchestra Română de Tineret, sub bagheta unor dirijori renumiți ca: Gabriel Bebeșelea, Cristian Mandeal, Alexandru Lascae, Petre Sbârcea, David Crescenzi, Josef Horvath, Adrian Morar.

    Pe lângă activitatea solistică, Radu Dunca a aprofundat și repertoriul cameral, fiind bursier în cadrul celebrului Festival de Muzică de Cameră SoNoRo, participând la cursuri de măiestrie cu Daria Zappa, Alexander Sitkovetsky, Natalia Lomeiko, Eszter Haffner, susținând concerte în București, Brașov, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Cluj-Napoca, Arezzo și Montepulciano (Italia). 

    În prezent ocupă funcția de concertmaistru al Operei Naționale din București, al Orchestrei Române de Tineret și al Orchestrei Naționale Simfonice a României.

    Opriți războaiele!

Cardul de boală

     Nu știu de ce i se spune card de sănătate. Practic el te ajută doar atunci când suferi. Toți îl avem. Sau aproape toți. Șontâc, șontâc până la urmă se face util. Mai greu cu digitalizarea însă. Primele probleme au apărut la calitatea materiei prime. Mai apoi pregătirea cadrelor care au ocupat posturi în tehnologia informației (IT-iștii). De, erau posturi bine plătite. După ce s-au găsit specialiștii respectivi, au apărut carențe în pregătirea cadrelor medicale care ar fi trebuit să utilizeze sistemul introdus. În fine, când și problemele de supraîncărcare au fost aproape rezolvate (ce să vezi?) se schimbă sistemul din temelii. Altă materie primă, alte pregătiri profesionale, alte teste...

    Din păcate cardul acesta de sănătate nu este inteligent. Măcar de-ar semnaliza nivelul de inteligență al posesorului. Un fel de măsurare a IQ-ului (coeficientul de inteligență) fiecăruia pe baza căruia să ni se permită sau nu ocuparea anumitor funcții la stat. Ar fi util și la privat dar acolo fiecare ia decizii pe banii lui. S-ar găsi o primă aplicație în învățământ și sănătate. De fapt eu țintesc administrația. Zona aceea unde politicul face și desface după bunul plac, promovând uneori cu bună știință persoane cu deficit retard cognitiv sau, în lipsa acestora, șarlatani.

    Iarăși din păcate, mulți dintre aceștia nu se rezumă doar la a lua decizii în comunități minore (nici acolo nu sunt de acceptat) ci se implică în treburile țării. Din neștiință, din interes sau din rea voință produc pagube care ne afectează pe noi toți, de la prunc la moșneag, de la sărăntoc la bogătaș, de la ignorant la erudit...

    Recent Comisia Europeană ne-a reamintit că există și un card european de asigurări sociale de sănătate. Îi spune CEASS. Este util atunci când pleci în Europa. Mai precis în Uniunea Europeană, în Elveția, în Marea Britanie, în Norvegia, în Islanda și în Liechtenstein. Tot Comisia Europeană ne atrage atenția că acesta nu este o asigurare de călătorie, nu acoperă asistența medicală privată și nici cea planificată. Am reamintit existența acestui card pentru că nu-mi aduc aminte să se fi blocat vreun „sistem” pe unde m-am perindat. Poate nu m-am plimbat suficient.

    Acest card de boală nu-ți asigură gratuitatea în străinătate în schimb, dacă accidental suferi de vreo afecțiune în regim de turist de exemplu, vei fi tratat ca orice cetățean băștinaș, fără costuri suplimentare pentru că nu ai cetățenia țării în care te afli. Ba mai mult, dacă la noi acasă (în România) tratarea bolii respective este gratuită și acolo nu, ți se vor rambursa toate cheltuielile pe loc sau la revenirea în țară.

    Cardul de boală românesc (CEAS) nu este singurul act de care am prefera să nu avem nevoie în schimb e singurul care ne poate alina suferița fără a ne goli conturile. Ce bine dacă ne-ar apăra și de bolile altora. De boli incurabile precum egocentrismul, naționalismul exacerbat, venalitatea (corupția), invidia, revanșismul...

    Opriți războaiele!