Casă de oaspeți

     Românul, prin tradiție, se bucură de musafiri. Tendința cvasigenerală de a împărtăși din propriile trăiri cu persoane mai mult sau mai puțin cunoscute are la bază nevoia de comunicare. Comunicarea se întinde pe o plajă întinsă de valori. De la replicile monosilabice la bârfe sau alocuțiuni, în funcție de caracterul și de pregătirea fiecăruia, omul caută să-și exprime dorințele, emoțiile și neliniștile. Unii mai mult, alții mai puțin. În acest spațiu carpatin nevoia de comunicare pare mai acută decât în alte zone. Spiritul latin în general este mai coleric.

    Astăzi, când scriu aceste rânduri, tocmai este ziua limbii române. Poate că instinctiv mi s-au înșirat ideile spre un asemenea subiect. Dar nu despre bogăția celui mai frumos grai de pe planetă vroiam să scriu. Nu despre structura gramaticală, fonetică sau lexicală a acestuia doream să vă atrag atenția la această privire peste umăr, ci despre consecința acestuia. Având un asemenea vocabular dezvoltat cam de un mileniu și jumătate (chiar dacă limba română modernă nu are decât 246 de ani, de la tipărirea la Viena a „Gramaticii limbii române” de către reprezentantul „Școlii ardelene”, Samuel Micu), timpul a cizelat și ornamentat limba română în primul rând cu influențe romanice (cam 72%) și slave (14%). Restul fiind un conglomerat de alte influențe în care doar bulgara depășește 2,5%.

    Să revenim la ospitalitate după acest intermezzo lingvistic. Se poate numi casă de oaspeți aproape orice construcție. De la gospodăriile țărănești la „Casa poporului” cam orice poate fi denumită casă de oaspeți. Stadioane (săli de sport), instituții de cultură (muzee, teatre, filarmonici...), hoteluri (hanuri, pensiuni...), biserici... Cinic și sarcastic vorbind chiar și cimitirele pot fi denumite case de oaspeți.

    Consecința acestor multitudini de posibilități de a-ți demonstra nevoia și plăcerea de a avea oaspeți ar trebui să fie un turism superdezvoltat. Cu toate acestea românul nu accesează nici măcar un sfert din posibilitățile incomensurabile economice și sociale ale unui domeniu care i-ar face traiul mai lesne. La ce am putea oferi noi, ca țară, turiștilor de pretutindeni nu multe zone de pe glob ar putea susține.

    Nu mă refer doar la frumusețile patriei naturale sau construite de mâna românului de ieri și de azi. Nu mă refer doar la ospeția și varietatea culinară de care dau dovadă gospodarii noștri. Nici de multiculturalitatea răspândită pe toată harta geografică, luând aici în calcul că ardeleanul, moldoveanul, munteanul, olteanul, bănățeanul, crișanul, dobrogeanul, maramureșeanul, oșeanul sau codreanul chiar dacă au particularități culturale specifice vorbesc toți aceeași limbă și formează împreună noțiunea de român. Mă refer la această bulă din univers care are ascunse în interiorul ei o sumedenie de atracții, mreje ce pot cuprinde imaginația oricărui pământean.

    Lăsând la o parte câteva răutăți cinice izolate ale unor invidioși, provocate probabil de inadaptări interioare ale sistemului lor nervos și facilitate de câteva evenimente nefavorabile cu participarea unor concetățeni de-ai noștri, românii sunt bine văzuți și în exterior. Atât ca diaspora cât și ca turiști.

    Opriți războaiele!

Zgârcenie și galantonie

     În pofida a ceea ce am scris săptămâna trecută gazdele și-au tăiat din nou halca cea mai mare și gustoasă din zestrea de puncte puse la dispoziție de etapa a șasea. Cele 17 puncte s-au obținut însă doar cu 9 reușite ale lor. Nici oaspeții nu au fost mai productivi, apropriindu-și cele cinci puncte (o victorie și două egaluri) cu doar cinci goluri.

    Întrerup această Caricatura pentru a urmări o partidă de gală din snooker-ul mondial. Turneul de la Wuhan are programată în sferturi de finală întâlnirea dintre Ronnie O'Sullivan și Mark Selby. Revin... ...A meritat întreruperea. Ronnie a fost sublim. După ce a pierdut primele două partide, s-a recules și a câștigat cu 5-3 un meci spectaculos. Într-un alt „sfert”, un alt favorit de al meu, Trump (Judd, nu fanfaronul american), a pierdut fără drept de apel în fața unuia dintre pleiada de chinezi ce a invadat snooker-ul în ultimii ani, un oarecare Chang.

    Așadar, pe lânga penuria de realizări a celor 16 echipe implicate, aș remarca poziționarea celor trei echipe bucureștene pe podiumul interimar și dârzenia cu care CFR-iștii ardeleni s-au prezentat la meciul cu Becali. Nu cred că se va repeta repede un asemenea aplomb. Petrolul - Rapid 0-2 pe un teren execrabil; UTA - Corvinul 0-0 intens; Dinamo - „U” 2-1 prețios și meritat; Sepsi - Farul 1-1 pe principiul unul mie, unul ție; Craiova - Voluntari 3-1, i-a luat la unșpe metri; CFR - FCSB 1-0 sau cântecul de lebedă pe forța aburi(ri)lor; Botoșani - Miercurea Ciuc 1-0 moldovenesc; Galați - Argeș 1-0 mai repede brâncovenesc decât moldovenesc.

    Faptul că în primele șase etape din anul trecut gazdele s-au impus doar de trei ori iar anul acesta de fiecare dată, ne face să credem că ar putea crește numărul de spectatori pe meci. Nu știu ce aș putea crede însă despre spectacolul sportiv în acest caz. Cred că o influență spre această direcție a avut-o și calitatea arbitrajelor. Parcă ar fi primit o indicație de la „centru” să meargă pe mâna gazdelor, indiferent care ar fi acestea. Sper să mă înșel.

    Șase echipe din primele opt clasate joacă acasă așa că mă aștept la o nouă dominare a amfitrionilor. Zgârcenia despre care vorbeam în titlu se referă la echipele din Sf. Gheorghe și Pitești în partidele cărora s-au înscris doar 6, respectiv 8 goluri. Puțin, foarte puțin. Galantonia, pledoaria pentru partide spectaculoase, cu multe goluri, se regăsește de partea oltenilor și a celor de la Voluntari, la meciurile cărora s-au înscris o medie de 3,5 goluri pe meci.

    Hunedoara - Dinamo (sâmbătă, ora 21,30) Derbiul etapei. Comportarea foarte bună a castelanilor, în ciuda faptului că sunt o echipă nou promovată, i-a adus după șase etape în postura de a juca derbiul etapei. Pe vremuri un asemenea meci era câștigat de bucureșeni înainte ca acesta să înceapă. Chiar și galeria era tacit îngăduitoare, dar pe atunci exista un Mircea Lucescu. Asăzi nu mai e. Sunt curios să văd meciul de la Arad.

    Rapid - Craiova (luni, ora 20,30) Un nou derbi de tradiție. De data aceasta se întâlnesc nu doar două galerii rivale ci și cele mai apropiate sufletește de echipele pe care le susțin. Numeric s-a demonstrat acest lucru chiar în ediția trecută de campionat. Partidele în care au evoluat cele două echipe, acasă și în deplasare, au fost cele mai urmărite de spectatori. În ceea ce privește doar partidele de acasă, Rapid a fost clasată pe locul trei, dar asta numai datorită federației care a suspendat prezența spectatorilor pe Giulești în două partide (într-una doar pentru jumătate de stadion). Hai Rapid!

    Pitești - Sf. Gheorghe (sâmbătă, ora 18,30) Mi se pare interesant acest meci. Dacă ne uităm spre partea de sus a acestei Caricaturi vedem că șansele unui 0-0 sunt destul de mari, cele doar 14 goluri înscrise în 12 partide de către cele două formații cam asta ne-ar lăsa să prezicem. Eu sper totuși într-o partidă antrenantă cu cel puțin patru goluri.

    FCSB - Arad (duminică, ora 21,00) Despărțirea de Bârligea lasă un gol imens în atacul echipei manevrată cu telecomanda. Daniel nu dădea doar goluri ci și un impuls puternic sistemului ofensiv. Acum rămâne doar plictisul lui Tănase, individualismul lui Tavi Popescu și tenacitatea nu foarte eficace a lui Miculescu. Pe fondul necesității accentuate de procurare de puncte a arădenilor s-ar putea să vedem o nouă surpriză. Chiar mare surpriză.

    „U” - Ploiești (luni, ora 20,30) După cum arată clasamentul ar trebui să fie un meci echilibrat. Nu cred asta. Ardelenii vor obține lejer cele trei puncte, forma lor de moment fiind superioară celei a prahovenilor.

    Constanța - Botoșani (duminică, ora 16,00) Un derbi al estului. Mai exact sud-estul primește în ospeție nord-estul țării. Nu știu ce să zic despre această partidă. Este deschisă din toate punctele de vedere: spectacol, scor, interes...

    Voluntari - Galați (vineri, ora 18,00) Meciul de deschidere al etapei. Nou promovata are șansele să arate că merită să rămână în primul eșalon. Din câte îmi dau seama gălățenii nu prea ar fi de acord. Va fi încrâncenare. Sper să nu se lase și cu cartonașe roșii.

    Miercurea Ciuc - CFR (sâmbătă, ora 16) Cenușăreasa etapei. Și la propriu și impropriu. Nu știu dacă v-a plăcut jocul de cuvinte dar m-am referit la faptul că se întâlnesc „lanterna roșie” cu singura echipă care nu mai e stăpână pe finanțele sale.

    Opriți războaiele!

    

„Open air simphony” în P-ța 25 Octombrie

     Cum ai putea să reziști unei asemenea invitații? V-o redau integral tocmai pentru că prin simplitatea ei, prin modul direct de a se adresa și prin sinceritatea sa naivă are pe acel vino-ncoa care te dezarmează pur și simplu. Pe final, pentru dezvoltarea și împrospătarea noastră culturală am ales  să devoalăm viața unui artist mai puțin scos la rampă. Asta nu pentru că măiestria lui artistică nu ar fi de un nivel foarte înalt ci doar pentru că este de origine cubaneză. Așadar „Simfonie în aer liber”:

„Joi, 27 august 2026 | ora 19:00 | P-ța 25 Octombrie | Satu Mare

Intrare liberă

Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” din Satu Mare vă invită la OPEN AIR SYMPHONY, un concert în aer liber care aduce în centrul orașului pagini îndrăgite din repertoriul liric și internațional.

Sub conducerea dirijorului Ștefan Novak, orchestra îi va avea alături pe:

🎤 Valentina Puskás – soprană

🎤 Balázs Rebeka Asztrid – soprană

🎤 Emanuele Nori – tenor

🎤 Kincses Márk – bariton

🎼 În program: lucrări de Ernesto Lecuona, Giacomo Puccini, Giuseppe Verdi, Gaetano Donizetti, Mariano Mores, Léo Delibes, Luigi Arditi, Eduardo di Capua, Vincenzo di Chiara, Salvatore Cardillo, Ernesto De Curtis, Zequinha de Abreu, Enrico Cannio și Luigi Denza.

Vă invităm să ne fiți alături pentru o seară de muzică în aer liber, în Piața 25 Octombrie, alături de orchestra Filarmonicii și invitații săi.

Intrarea este liberă!

Concertele Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti” se desfășoară cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare, ordonatorul principal de credite.”

Ajutoare umanitare

     Recent (19 august) a fost „Ziua mondială a ajutorului umanitar”. Prima oară am auzit despre „ajutoare umanitare” abia după ce am fost direct implicat într-o acțiune de acest gen. Mai precis în 25-28 decembrie 1989 am condus un convoi de 4 autocamioane și un IMS cu 14 tone de alimente și alte bunuri către Brașovul aflat încă sub zăngănitul armelor.

    Abia mai apoi, prin ianuarie - martie am auzit expresia „ajutoare umanitare”. Nu numai că am auzit-o dar am și văzut-o înscrisă pe niște dubițe venite din Franța la Tășnad: „Aide humanitaire”. Erau pline cu ceva haine „seven hand”, niște ulei și coca-cola. Parcă erau și niște portocale. Este adevărat că Tășnadul doar s-a speriat la revoluție, nu a și pătimit, dar teama de teroriști a cam crispat fețele oamenilor.

    N-am să vă indispun aici cu „ia plasa cu feseneaua!” sau, cum îmi șoptește partenera mea de drum lung, ajutoarele sociale nemeritate împrăștiate cu larghețe maselor de votanți inocenți (ca să nu le spun altfel). N-am să vă vorbesc nici de numeroasele ONG-uri bazate pe voluntari care, așa cum pot, participă la viața socială a comunităților de care aparțin încercând să mai aline un of sau să peticească o gaură.

    Mă uitam deunăzi peste un raport dat de către Comisia Europeană despre ce înseamnă azi „ajutoare umanitare” și am rămas impresionat despre eforturile întregii lumi civilizate de a sări în ajutorul celor năpăstuiți. Doar Uniunea Europeană a alocat în acest an (2026) aproape două miliarde de euro în acest scop pentru 240 de milioane de oameni. Dacă ținem cont că planeta are peste 8,3 miliarde de pământeni reiese că la fiecare sută de oameni trei dintre ei au beneficiat de ajutoare.

    Principalele cauze care duc la existența acestor năpăstuiți sunt diverse și se pot împărți în două mari categorii: cele datorate influenței omului și cele naturale. Războaiele, schimbările climatice, supremația economică, epidemiile, pandemiile și sclavagismul (nu peste tot a fost eradicat) sunt doar câteva cauze provocate de mâna omului. Despre celelalte (cutremure, uragane...) chiar dacă au devenit uneori predictibile nu pot fi nici măcar atenuate. Doar reducerea pagubelor se poate face într-o oarecare măsură.

    Nu ajunge doar să ai un suflet mare, generos, pentru a putea ajuta pe cineva. De cele mai multe ori cineva trebuie să facă această muncă de selectare, împachetare, transport și distribuție a efortului generos al organizațiilor umanitare. Acești lucrători umanitari (mai ales cei locali) își depun la poalele crezului lor sănătatea și chiar viața. Uneori nu și le mai pot recupera. Cei aflați în zone de conflicte armate sau în epidemii sunt cei mai expuși.

    Selecția acestor lucrători umanitari, mai ales a celor locali, trebuie făcută cu grijă. Uneori între aceștia se pot strecura exemplare negative ale spectrului uman. Cei puși pe căpătuială, escroci sau traficanții de droguri, arme sau carne vie se pot infiltra cu ușurință între oamenii de bine.

    Opriți războaiele!

Doar Dinamo și Steaua...

    ...au mai puține puncte decât Olimpia. Colegului Florin Mureșan i-am șoptit ce titlu am de gând să pun Caricaturii din această săptămână și mi-a spus că am să atrag dezaprobări din partea fanilor Olimpiei. Bine, dar și eu sunt fan Olimpia. Totuși, recunosc, l-am cosmetizat puțin în a doua sa parte, cea trimisă în șapou. Acum încheiem îngrijorați incursiunea prin al doilea eșalon fotbalistic și revenim la oile (citește literele) noastre.

    Cronologic, după primele cinci meciuri gazdele nu obținuseră nici o victorie, ceea ce mă făcuse să cred că în sfârșit oaspeții vor obține mai multe puncte decât gazdele. Nici vorbă. Ultimele trei jocuri au adus 9 puncte amfitrionilor așa că, per total, cu 11 goluri tot ei au obținut mai multe puncte, 12 față de doar cele 9 ale gazdelor (două victorii și trei meciuri nule cu 8 goluri înscrise): Voluntari - Petrolul 1-2 pragmatic; Argeș - Farul 1-1 tainic; Miercurea Ciuc - Sepsi 0-0 smuls de ciucani; Rapid - Dinamo 0-1 pentru Campos; Oțelul - Univ. Craiova 1-1 cu indolență; Corvinul - CFR 3-0, să fie începutul sfârșitului? „U” - UTA 2-1 după Untold; FCSB - Botoșani 3-2 pe principiul mecanismului bielă-manivelă (transformă mișcarea de du-te-vino într-o mișcare de rotație).

    Etapa a șasea pare totuși că va aparține oaspeților. În primul rând pentru faptul că patru din primele șase clasate joacă în deplasare, iar cele care joacă acasă nu au meciuri deloc ușoare. Doar moldovenii din nord și oltenii din Bănie se pot gândi la o victorie facilă. Bucuria liderului de moment este într-un fel estompată de faptul că șepcile roșii nu au toate meciurile jucate și, la felul cum tratează concitadina meciurile, studenții ar putea obține lejer încă trei puncte în restanță.

    Dinamo - „U” (sâmbătă, ora 21,30) Derbiul etapei. Cele două echipe s-au bucurat de favorurile Fortunei în etapa precedentă. Ce se va întâmpla acum pe Arcul de Triumf numai cârtițele știu. Mă refer la cârtițele reale, cele din mușuroaiele ce împânzesc terenul dedicat inițial doar jocurilor de rugbi;

    Ploiești - Rapid (vineri, ora 20,30) Primvs derby. Aș fi vrut să spun că Petrolul vine obosită după meciul de cupă cu prelungiri, dar uitându-mă peste lotul folosit în partida de la Reșița nu prea mai am curajul. Mulți titulari au fost doar rezerve iar unii nici măcar nu au făcut deplasarea. Totuși, valoarea Rapidului ar trebui să le dea încredere că vor obține cele trei puncte. Doar să nu mai rateze atâta...

    Galați - Pitești (luni, ora 21,30) Meciul de închidere al etapei. Interesant joc. Aș merge pe piciorul și bagheta oaspeților mai mult decât pe tactica și cravașa gazdelor;

    CFR - FCSB (duminică, ora 21,30) Ce meci ar fi fost ăsta în urmă cu doi-trei ani? Astăzi, ce să zic? Consider conjunctural locul ocupat de echipa maestrului de pe canapea. N-au prea avut adversari. Nici acum nu au. Poate că până le vin oponenți pe măsură se pun și ei la punct. O bilă albă pentru Oct. Popescu. Poate îl recâștigă România ca jucător;

    Sf. Gheorghe - Farul (duminică, ora 16) Primul meci din această ediție care se dispută la o oră mai depărtată de apusul soarelui. Oare-i bine? Cred că secuii își vor augmenta bagajul de puncte după acest joc chiar dacă mușii „Moțului” au arătat că știu să se așeze pe teren. O partidă care ar merita urmărită;

    Craiova - Voluntari (duminică, ora 18,30) Meci ușor pentru campioană chiar dacă între timp vor disputa joi un meci în Liga Europa. Noroc că meciul este tot acasă;

    Arad - Hunedoara (sâmbătă, ora 18,30) Cele două echipe au împărțit terenul textiliștilor în acest început de campionat. Se pare că nu mai e mult până când terenul din Valea Jiului e apt pentru Superligă și hunedorenii se vor muta la ei în județ. Chiar și așa nu se poate spune că nu au avut suporteri la meciurile disputate „acasă”. Aș fi mers pe mâna transilvănenilor dar nevoia de puncte a „bătrânei doamne” s-ar putea să muște din castelani;

    Botoșani - Miercurea Ciuc (luni, ora 18,30) Cenușăreasa etapei! Precum am lăsat să se înțeleagă gazdele vor avea un meci ușor. Nu înțeleg de ce oaspeții nu se debarasează de principiul lor falimentar. Nici un meci nu au început până acum cu mai puțin de cinci jucători (nu tot tumpul aceiași) din Ungaria, chiar dacă se vede de la Sopron că majoritatea acestora n-au valoare nici măcar de eșalonul secund din România.

    Opriți războaiele!

    

Orchestra simfonică a muzicienilor maghiari de pretutindeni

     „Concertul festiv” la care ne invită Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare în această săptămână este dedicată marii sărbători a comunității maghiare, mai ales că aceasta se află la o ediție jubiliară, a XXV-a. Vom avea plăcerea de a-i reaudia pe pianistul Mihály Berecz a cărui biografie o găsiți în numărul nostru din 5 noiembrie 2024 și violonista Melinda Béres (22 ianuarie 2024) pe post de concertmaestru, ambii sub bagheta maestrului György Vashegyi (22 august 2022) și acompaniați de „Orchestra simfonică a muzicienilor maghiari de pretutindeni”.

    Programul evenimentului este deosebit de ispititor: Compozițiile „Preludiile” și „Dansul morților” aparținând celebrului FranzLiszt din prima parte și lucrările „Imagini ungare” și „Concertul pentru pian nr 3” în mi major compuse de nu mai puțin cunoscutul Béla Bartók sunt meniul perfect pentru o seară autentic maghiară.

    Deoarece despre cei trei eroi marcanți ai serii de joi, 20 august (ora 20,00), am mai scris în coloanele acestui ziar, pentru scevența de îmbunătățire și împrospătare a cunoștințelor noastre muzicale am ales să vă vorbesc despre una din lucrările importante ale compozitorului Franz Liszt cu toate că nu este frecvent trecută pe afișele instituțiilor de cultură: Totentanz (Dansul morții)

    Totentanz (sursă wikipedia)

    Este numele unei lucrări pentru pian solo și orchestră de Franz Liszt, remarcabilă pentru că este bazată pe melodia gregoriană „Dies irae” (Ziua judecății), precum și pentru inovațiile stilistice. A fost planificată pentru prima dată în 1838, finalizată și publicată în 1849 și revizuită în 1853 și 1859.

    Unele dintre titlurile pieselor lui Liszt, precum „Totentanz”, „Funérailles”, „La lugubre gondola” și „Pensée des morts”, arată fascinația compozitorului pentru moarte. La tânărul Liszt putem observa deja manifestări ale obsesiei sale pentru moarte, pentru religie, pentru rai și iad. Potrivit lui Alan Walker, Liszt a frecventat „spitalele, cazinourile de jocuri de noroc și azilurile” pariziene la începutul anilor 1830 și chiar a coborât în ​​temnițele închisorilor pentru a-i vedea pe cei condamnați la moarte.

    În epoca romantică, datorită fascinației pentru tot ceea ce era medieval, aspectul fantastic sau grotesc macabru al ironiei a înlocuit adesea intenția morală originală. Un exemplu muzical al unei astfel de ironii poate fi găsit în ultima mișcare a „Simfoniei fantastice” de Hector Berlioz, care citează melodia medievală (gregoriană) „Dies Irae” într-o manieră șocant de modernistă. În 1830, Liszt a participat la prima reprezentație a simfoniei și a fost impresionat de originalitatea sa puternică. „Dansul morții” s-a născut ca un set de variațiuni pentru pian și orchestră.

    O altă sursă de inspirație pentru tânărul Liszt a fost faimoasa frescă „Triumful Morții” de Francesco Traini (pe vremea lui Liszt atribuită lui Andrea Orcagna și astăzi și lui Buonamico Buffalmacco) din Campo Santo (Pisa). Liszt fugise în Italia cu amanta sa, contesa d'Agoult, iar în 1838 a vizitat Pisa. Doar zece ani mai târziu, primele schițe ale lui Liszt s-au materializat într-o versiune completă a lucrării sale „Totentanz”. Au urmat revizuiri în 1853 și 1859, iar forma sa finală a fost interpretată pentru prima dată la Haga pe 15 aprilie 1865 de către elevul lui Liszt, Hans von Bülow, căruia îi este dedicată lucrarea.

        Întrucât se bazează pe material gregorian, lucrarea conține pasaje cu sonorități medievale, cu contrapunct canonic, dar de departe cel mai inovator aspect al partiturii este natura șocant de modernistă, asemănătoare percuției, a părții de pian. Deschiderea se apropie surprinzător de mult de introducerea din Sonata pentru două piane și percuție de Bartók, o lucrare compusă aproape o sută de ani mai târziu. Acest lucru s-ar putea să nu fie o coincidență, deoarece Bartók a interpretat frecvent „Totentanz”. Alte caracteristici moderniste sunt secțiunile asemănătoare toccatei, în care notele repetate ale pianistului bat cu o intensitate diabolică și efectele sonore speciale în orchestră - de exemplu, col legno din coarde sună ca niște oase care tremură sau zăngănesc. Richard Pohl (un biograf al timpului) notează: „Fiecare variațiune dezvăluie un personaj nou, de la omul serios la tânărul volubil, de la cel disprețuitor și îndoielnic la călugărul pios, de la soldatul îndrăzneț la fata tandră și copilul jucăuș.”

    Ca la majoritatea pieselor de Liszt, există o serie de versiuni. Pe lângă prima versiune a lucrării, o a doua versiune „De Profundis” a fost pregătită din surse manuscrise ale lui Liszt de către Ferruccio Busoni (1919). Versiunea standard este versiunea finală și a treia a piesei (1859). Liszt a scris și versiuni pentru două piane (S.652) și pian solo (S.525).

    Editată de Emil von Sauer, ediția originală pentru două piane a încorporat însă doar partea solo a interpretării lui Liszt pentru pian și orchestră, cu o transcriere a acompaniamentului orchestral la al doilea pian. Dr. Andrey Kasparov a reimaginat ulterior această adaptare ca o lucrare pentru duo de piane. Aceasta demonstrează cu mare efect amploarea piesei „Dansul morții”, atunci când este distribuită uniform între doi interpreți. 

    Opriți războaiele!

Ambalaje

     Preocuparea din ce în ce mai evidentă pentru salvarea planetei de la tot ceea ce înseamnă ambalaj va fi subiectul privirii mele peste umăr din această săptămână. Un subiect care se află pe masa de lucru a fiecărui factor care ar putea avea influență asupra acestuia. Materialul ales, calitatea acestuia, depozitarea, reutilizarea acestuia, reciclarea lui, etichetarea și nu în ultimul rând costul ambalajului sunt principalele aspecte judecate atunci când vrem să ne aducem contribuția la a salva planeta. Un hâtru ar spune să punem accent mai mult pe cât ne costă în planul sănătății decât pe plan economic.

    În ceea ce privește alegerea materialului pentru ambalaj se caută a se evita plasticul și, acolo unde nu se poate în principal din motive economice, să se studieze capacitatea de umplere a ambalajului (eliminarea spațiilor goale), de returnare și de refolosire sau reciclare (topire și reutilizare în același domeniu sau pentru alt scop). Hârtia (cartonul), țesăturile și sticla ar fi variantele mai puțin dăunătoare pentru plămânii Pământului dar costurile pentru producerea și utilizarea acestora sunt mai mari.

    Pentru etichetare condițiile impuse sunt din ce în ce mai explicite și mai limitative, restricția fiind în primul rând pentru substanțele chimice dăunătoare, cele cancerigene fiind în fruntea listei. Impunerea de costuri suplimentare pentru asanare, costuri (amenzi) consistente care să pună pe gânduri utilizatorul, l-ar putea reorienta pe acesta să aleagă una din căile mai scumpe dar cu mai mică implicare asupra sănătății cetățenilor.

    Dacă tot ne referim la ambalaje n-ar fi rău să povestim și despre cele mai puțin materiale. La „ambalajul” în care este oferită comunicarea. Și aici depinde de scopul pentru care se face transmiterea înștiințării. Acesta poate fi doar pentru a informa dar, de cele mai multe ori, și pentru a persuada. Adică pentru a determina pe cel înștiințat să acționeze într-un anumit fel, în interesul celui care face trimiterea. Acest sistem de convingere se poate face la vedere, adică cu transmitere directă a direcției de acțiune, sau subliminal, ceea ce implică acțiunea asupra subconștientului persoanelor vizate.

    Internetul și televiziunea sunt principalele surse de informare astăzi. Această binefacere și, în același timp, plagă a societății moderne, internetul, este cel care acționează mai pronunțat în ambele sensuri mai sus descrise. Cu cât „ambalajul” este mai frumos colorat (îmbrăcat în nuanțe de excepțional, fantastic, fenomenal...) cu atât mai mult informațiile transmise au o capacitate de flatare a populației cu nivel de pregătire precar, mai ales asupra analfabeților funcționali care, din păcate, încep să ne copleșească numeric.

    Încep să mă întreb din ce în ce mai des dacă sistemul actual de a vota (o persoană = un vot) nu ne va duce cu timpul la o dominație a nonvalorii, a imposturii și în final a corupției generalizate. Dar cine îmi dă mie dreptul să mă consider mai puțin „egal” decât alții? Și mai zice lumea că „ambalajul” nu este important...

    Opriți războaiele!