Nu știu de ce i se spune card de sănătate. Practic el te ajută doar atunci când suferi. Toți îl avem. Sau aproape toți. Șontâc, șontâc până la urmă se face util. Mai greu cu digitalizarea însă. Primele probleme au apărut la calitatea materiei prime. Mai apoi pregătirea cadrelor care au ocupat posturi în tehnologia informației (IT-iștii). De, erau posturi bine plătite. După ce s-au găsit specialiștii respectivi, au apărut carențe în pregătirea cadrelor medicale care ar fi trebuit să utilizeze sistemul introdus. În fine, când și problemele de supraîncărcare au fost aproape rezolvate (ce să vezi?) se schimbă sistemul din temelii. Altă materie primă, alte pregătiri profesionale, alte teste...
Din păcate cardul acesta de sănătate nu este inteligent. Măcar de-ar semnaliza nivelul de inteligență al posesorului. Un fel de măsurare a IQ-ului (coeficientul de inteligență) fiecăruia pe baza căruia să ni se permită sau nu ocuparea anumitor funcții la stat. Ar fi util și la privat dar acolo fiecare ia decizii pe banii lui. S-ar găsi o primă aplicație în învățământ și sănătate. De fapt eu țintesc administrația. Zona aceea unde politicul face și desface după bunul plac, promovând uneori cu bună știință persoane cu deficit retard cognitiv sau, în lipsa acestora, șarlatani.
Iarăși din păcate, mulți dintre aceștia nu se rezumă doar la a lua decizii în comunități minore (nici acolo nu sunt de acceptat) ci se implică în treburile țării. Din neștiință, din interes sau din rea voință produc pagube care ne afectează pe noi toți, de la prunc la moșneag, de la sărăntoc la bogătaș, de la ignorant la erudit...
Recent Comisia Europeană ne-a reamintit că există și un card european de asigurări sociale de sănătate. Îi spune CEASS. Este util atunci când pleci în Europa. Mai precis în Uniunea Europeană, în Elveția, în Marea Britanie, în Norvegia, în Islanda și în Liechtenstein. Tot Comisia Europeană ne atrage atenția că acesta nu este o asigurare de călătorie, nu acoperă asistența medicală privată și nici cea planificată. Am reamintit existența acestui card pentru că nu-mi aduc aminte să se fi blocat vreun „sistem” pe unde m-am perindat. Poate nu m-am plimbat suficient.
Acest card de boală nu-ți asigură gratuitatea în străinătate în schimb, dacă accidental suferi de vreo afecțiune în regim de turist de exemplu, vei fi tratat ca orice cetățean băștinaș, fără costuri suplimentare pentru că nu ai cetățenia țării în care te afli. Ba mai mult, dacă la noi acasă (în România) tratarea bolii respective este gratuită și acolo nu, ți se vor rambursa toate cheltuielile pe loc sau la revenirea în țară.
Cardul de boală românesc (CEAS) nu este singurul act de care am prefera să nu avem nevoie în schimb e singurul care ne poate alina suferița fără a ne goli conturile. Ce bine dacă ne-ar apăra și de bolile altora. De boli incurabile precum egocentrismul, naționalismul exacerbat, venalitatea (corupția), invidia, revanșismul...
Opriți războaiele!
