Lumânări

   Nu, nu vreau să țin lumânarea nimănui. Zic unii că alții ar merita-o. Alții zic că unii ar merita-o. Îndreptarea este calea. Chiar dacă nu se ajunge la purificare intenția de îndreptare nu este suficientă. Trebuie făcuți pași în acest sens. Trebuie reconsiderată situația nu numai prin prisma ta sau a grupului din care faci parte, ci și din punctul de vedere al altora. Prin altora înțelegând nu numai prieteni sau apropiați ci și necunoscuți, concurență sau chiar dușmani. Și asta din biserică și până la Parlament.

    Materia grasă solidificată având la mijloc un fitil ne poate lumina o perioadă. Apoi trebuie să gândim. Să gândim noi nu dispozitivele electronice care ne înconjoară. Trebuie să inovăm și să inventăm noi, nu alții. Tot ceea ce vor inventa alții o fac pentru propriul folos. Nici nu trebuie să aruncăm la coșul de gunoi rezultantele lor. După ce studiem, analizăm și adaptăm la mediul în care trăim descoperirile lor s-ar putea să avem revelații.

    Nimeni nu poate fi drept ca lumânarea. Oricât ne-am strădui tot mai călcăm în străchini. Apropo! Știați că o lumânare, în vechime, era și o unitate de măsură. Ce altceva putea să măsoare decât lumina. Mai precis intensitatea luminii. O lumânare era aproximativ egală cu o candelă. Parcă și de candelă am auzit pentru prima oară la biserică. Mai târziu, pe la orele de fizică, cei care erau deosebit de atenți la oră și nu prea aveau absențe (ne)motivate, au aflat că o candelă... Dar intrăm în domenii prea tehnice.

    Să rămânem la elucubrațiile noastre, adică pentru unii la o expunere haotică de termeni și idei, iar pentru alții la un efort conștient și susținut de luminare. Să căutăm adevărul cu lumânarea. Nu va fi ușor. Nu numai pentru că intensitatea luminoasă e prea scăzută ci și pentru că, prin acțiunile noastre, îndepărtăm adevărul din ce în ce mai mult și mai des. Preferăm să ne creem propria noastră interpretare a realității și să credem în ea cu încăpățânare dusă până la becisnicie.

    În fine, trecând și peste lumânarea inutilă și periculoasă de pe dreptunghiul verde (cel de circa 80x110 metri pătrați cu porți de 7,32x2,44 deschidere), ce se mai întâmplă în general din neatenție sau neștiință, atingem pe final și botanica. Trebuie să recunosc că despre asta mi-a vorbit Adriana, partenera mea de drum lung. Abia după ce mi-a spus ea m-am documentat. Într-adevăr, există o plantă ierboasă ce poartă numele de lumânare, mai precis lumânărică. O găsiți pe marginea drumurilor. Un ceai, un ulei, o compresie sau prin inhalarea aburilor cu conținut de lumânărică devenim mai sănătoși. Nu știu dacă și la minte.

    Opriți războaiele!

    

Concertmaistrul Radu Chișu la debut în calitate de dirijor

     După interesul major al melomanilor sătmăreni pentru profunzimea spectacolelor și înzestrarea spirituală a artiștilor prezenți de-a lungul „Zilelor muzicale sătmărene”, urmează ca aceștia să le ofere girul și pretendenților la ascensiunea pe treptele ce duc la desăvârșirea carierelor lor. Să ofere ofranda aprecierii lor pentru cei tineri sau mai puțin tineri aflați la început de drum.

    „Concertul simfonic” de joi, 29 octombrie, ora 19 (abonment nr. 11) din sala filarmonicii sătmărene vă înlesnește acest lucru. Ca de obicei casieria instituției de cultură vă pune la dispoziție bilete chiar și în minutele de dinaintea evenimentului. Nu uitați cei cu abonamente, ca în cazul în care nu puteți participa la spectacol, să anunțați telefonic acest lucru pentru ca alți pasionați de muzica de cea mai înaltă calitate să beneficieze de posibilitatea de a încuraja protagoniștii.

     A fi tânăr nu înseamnă neaparat că valoarea prestației poate fi mediocră. Palmaresul celor doi protagoniști este dovada fără tăgadă că lumea muzicii îi apreciază, cele mai pretențioase jurii de la diferite concursuri naționale și internaționale oferindu-i solistei locuri pe toate treptele podiumurilor. Proaspătul dirijor sătmărean, concertmaistrul filarmonicii sătmărene Radu Chișu și consacrata la doar 18 ani Sarang Seohyun Kim ne vor demonstra acest lucru. Violonista din Asia revine după nici un an pe scena sătmăreană. Cei care vor să-i cunoască biografia sunt invitați pe site-ul nostru www.gazetanord-vest.ro unde dacă tastați numele ei veți descoperi punctele tari ale carierei sale (20 ianuarie a.c.).

    Prestația foarte tinerei reprezentante a Coreei de Sud poate fi caracterizată și ca o repetiție generală pentru concertul simfonic cu același program și acompaniată de aceași Orchestră a Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti, concert ce va avea loc pe scena Ateneului Român trei zile mai târziu (1 noiembrie) sub denumirea de „Camerata regală <<Side by side>>”. La București, la pupitru va evolua maestrul Cristian Mandeal un nume care nu mai are nevoie de prezentare.

    Programul serii este deosebit de atrăgător. În prima sa parte vom asculta „Concertul pentru vioară” în re major a compozitorului Piotr Ilici Ceaikovski, iar după antract ne vom avânta în „Eroica” lui Ludwig van Beethoven („Simfonia nr. 3” în mi bemol major). Faptul de maxim interes pentru acest concert este și debutul consacratului violonist Radu Chișu în postura de dirijor.

    Opriți războaiele! 

Roșu prezis

     Din etapa a șasea nu s-au mai înscris mai puțin de 22 de goluri. Acum doar 18 (12 cu 6). Nu-i chiar sărăcie dar m-am așteptat la mai mult. Punctele s-au așternut cam la fel, 15 cu 6. Partea mai bogată le-a rămas gazdelor, așa cum era de așteptat. Am avut parte și de două surprize pentru care s-a produs o ruptură în partea de sus a clasamentului și o alta pe malul Dunării care au păstrat îngrijorările în sânul gazdelor. Celor patru victorii ale gazdelor oaspeții le-au răspuns cu doar un triumf, ce-i drept așteptat. Salutăm și pătrunderea soldaților lui Reghecampf în zona echipelor ce vor lupta pentru titlu.

    Oțelul - Miercurea Ciuc 1-1 cam nemeritat pentru gazde (două roșii în contul oaspeților); Dinamo - Botoșani 2-0 meritat, dar cu sincope și un roșu prezis; Petrolul - Sepsi 1-1 cu spectacol așteptat și întâmplat; Rapid - Corvinul 2-0 pe principiul proporționalității; UTA - CFR 1-0 care confirmă îngrijorările lui Șumudică; Craiova - Farul 2-0 natural; „U” - Argeș 2-2 în care arbitrul nu a studiat dreptul roman și, precum justiția românească, a acționat retroactiv, aducând șepcilor roșii primul egal al acestei ediții de campionat; Voluntari - FCSB un 1-2 obținut mai mult cu japca decât pe merit.

    Etapa norocoasă, vedem noi pentru cine, este cumva în oglindă față de etapa trecută. Dacă atunci primele cinci au jucat acasă acum ele joacă în deplasare. De data asta doar o singură echipă care dispută meciurile pe propriul teren este mai bine clasată decât vizitatoarea sa. Totodată vom avea parte și de derbiul codașelor programat, cum era și de așteptat, pe la ora dejunului. Deocamdată mijlocul clasamentului rămâne strâns, între locul patru și doisprezece fiind doar șase puncte.

    FCSB - Rapid (sâmbătă, ora 21) Derbiul etapei. Cică nu este doar un derbi al etapei ci și unul bucureștean. Aș minți dacă n-aș spune că mi-aș dori o victorie a feroviarilor dar dacă fac egal sau pierd în condiții de spectacol fotbalistic tristețea ar fi mai blândă. În meciul acesta pe lângă duelul celor două galerii va fi supus și presiunii dată de situația din clasament a celor două echipe, pentru fiecare din ele victoria fiind esențială în obținerea scopului final. Hai Rapid!

    CFR - Dinamo (duminică, ora 19) Și acesta poate fi socotit derbi chiar dacă ardelenii nu mai au cheful de fotbal pe care l-au arătat în ultimii ani. Greutățile datorate insolvenței nu aveau cum să nu se repercuteze și asupra comportării jucătorilor pe teren. Poate că aversiunea pe care o au ceferiștii față de Dinamo, aversiune datorată înfrățirii galeriei dinamoviste cu cea a concitadinei lor, să mai alimenteze dorința gazdelor de a câștiga. Sper să o facă civilizat.

    Hunedoara - „U” (vineri, ora 21) Nu știu cu cine să țin. Ambele îmi sunt dragi. Parcă totuși de la castelani am mai multe amintiri din copilărie. Meciul pare pe muchie de cuțit, gazdele fiind recunoscute pentru jocul lor deschis, avântat, oaspeții răspunzându-le cu meticulozitatea dată de italianul din Bergodi. Adică unii vor să înscrie un gol mai mult decât adversarul iar ceilalți vor să primească cu un gol mai puțin.

    Sf. Gheorghe - Craiova (luni, ora 20) Oltenilor le convine să dispute meciul luni, la închiderea etapei, mai ales pentru că vor să pună cât mai mare distanță de meciul din cupele europene (în Andora cu Inter de Escaldes, rezultat pe care voi îl cunoașteți la ora la care apar aceste rânduri). Asta nu înseamnă că vor avea o sarcină ușoară. După cum vedeți nici una din primele patru clasate nu se poate considera câștigătoare înainte de fluierul final.

    Botoșani - Ploiești (vineri, ora 18) Meciul de deschidere al etapei are pe vino-ncoa. Chiar dacă le despart șapte locuri în clasament despre nici una nu se poate spune că se află pe locul meritat. Gazdele parcă sunt prea jos, iar oaspeții prea sus. Să se regleze conturile după acest meci?

    Constanța - Galați (duminică, ora 16) Sper că v-ați reglat ceasurile. Nu de alta dar să nu vă așezați cu o oră înainte în fața televizoarelor. Meciul celor două rănite are un favorit cert: Farul. Asta nu înseamnă că nu se pot întâmpla minuni. Burta prea plină ar putea fi un motiv.

    Pitești - Arad (sâmbătă, ora 18) Să fie oare egal? Ambele echipe au avut comportări contradictorii de la un meci la altul. Atât Bogdan Andone cât și Adi Mihalcea au zile bune și altele neinspirate. Fiecare vrea să părăsească zona aceea tumultoasă.

    Miercurea Ciuc - Voluntari (sâmbătă, ora 15,30) Cenușăreasa etapei. Parcă nu am avut în acest an competițional un meci între ultimele două clasate. Avem acum.

    Opriți războaiele!

Profesie, profesare, profesionism

     Mileniul trei, chiar dacă nu vrem să recunoaștem, ne-a surprins cu o creștere asimptotică a tehnologizării. Puțini sunt cei care reușesc să țină pasul cu vremurile, iar cei care reușesc, în funcție de caracterul lor, de mediul în care s-au dezvoltat și de educația de care au avut parte, stăpânesc lumea. Unii, cei care nu pot rezista tentației aurului, s-au îmbogățit fără măsură și mai ales fără sens.

    Alții, pentru care puterea este un deziderat, au trecut la configurații fantasmagorice prin care, aciuați pe lângă dregătorii din spațiul politic pe care tot ei le-au ridicat la cel mai înalt nivel, conduc efectiv destinele popoarelor. Pentru cât timp? Asta vom vedea. Plebea s-ar putea să nu-și fi spus ultimul cuvânt. Un alt mod tragic de a se sfârșii dominația lor ar fi să cadă pradă propriilor mașinării. Zic mașinării în ambele sale sensuri. Adică mă refer și la inteligența artificială, cea reală care întunecă orizontul prezumtiv, și la uneltirile pizmașe care nu întotdeauna converg.

    Pentru cei mai mulți care au reușit să țină pasul cu vremurile aurul și puterea nu au reprezentat o tentație, motiv pentru care nu au intrat în gura lumii, adică au rămas în anonimat. Ei de fapt sunt forța vitală care ne mai menține universul deasupra liniei de plutire. Neșansa lor este că neieșind la rampă nu prea se cunosc între ei, ceea ce le slăbește capacitatea de a-și uni forțele pentru binele comun.

    În acest context profesia pare desuetă, profesarea nu include un studiu în domeniu, iar profesionalismul este doar asumat. Pentru a explica ceea ce am afirmat în acest paragraf am să iau două exemple din propria mea experiență: ingineria și jurnalismul.

    Pentru a deveni inginer am respectat rigorile impuse într-un regim comunist, regim care în această privință nu era condamnabil. Școala și educația au făcut din mine un inginer de talie medie, cu câteva inovații la activ și o invenție. E drept că nu au fost brevetate, dezinteresul meu pentru birocrație venind dintr-o lene ancestrală. Eram mulțumit că mi-am văzut operele funcționând și chiar dezvoltate ulterior de către alți confrați. Traseul meu în această direcție a avut apogeul atunci când, prin studii de data aceasta acoperite de brevete, am ajuns șeful unei unități nucleare.

    Trecerea mea de la inginerie la jurnalism s-a petrecut datorită schimbărilor din traseul istoric al României. Revoluția nu a avut doar transformări benefice ci și perceperi defectuoase ale realității. Regresul din industrie a făcut ca ingineria, la noi în țară, să devină inutilă, fără viitor pe termen scurt și mediu, ceea ce m-a îndepărtat de ea și din motive familiale. Noua cale, jurnalismul, fiind din perspectiva mea o cale de viitor.

    Chiar dacă n-am avut o pregătire temeinică, educațională în acest domeniu, trecerea mea prin aproape toate pozițiile care definesc jurnalismul acelor timpuri, adică de la zețar (profesând ca autodidact pozițiile de tehnoredactor, cap limpede, redactor economic, redactor sportiv și agent de publicitate) la director de publicitate (fără a mă da în lături de la jurnalismul de investigație sau cel cu caracter social) m-a adus în poziția în care am putut ajuta presa locală printată a acelor vremuri. Asta mai ales datorită alegerii mele de către confrații din întreaga țară să-i reprezint în Biroul Român de Audit al Tirajelor (astăzi Biroul Român de Audit Transmedia) ca membru în Consiliul Director.

    Puțini dintre tinerii de azi din „industria” jurnalismului local au pregătirea necesară pentru a practica ceea ce și-au ales ca profesie. Asta nu înseamnă că nu le admir elanul și dorința de a se perfecționa, dar uneori bunul simț, alteori tupeul exacerbat, îi fac să perceapă distorsionat realitățile vieții și să comită erori de interpretare a metodelor de lucru în acest domeniu. N-am scris aceste lucruri pentru a-i descuraja, ci din contră, pentru a-i determina să aprofundeze meseria nu numai practic ci și teoretic, prin studiu.

    Opriți războaiele!

„Zilele muzicale sătmărene” se încheie joi

     Afirmația din titlu nu exclude „Concertul cameral” de marți (astăzi de la ora 19), un concert „de mare expresivitate, în care lirismul, virtuozitatea și intensitatea muzicală se întâlnesc într-un dialog captivant între vioară și pian” după cum ne lasă să înțelegem Emöke Kovacs, managerul Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare.

    Programul pe care cei doi soliști, Valentin Șerban (vioară) și Mihai Diaconescu (pian) îl vor susține conține acea intensitate muzicală de care amintea amfitrioana: „Amintirea unui loc prețuit” (Souvenir d'un lieu cher) de Piotr Ilici Ceaikovski, „Poem”-ul (Poéme) lui Ernest Chausson și „Sonata pentru vioară nr. 9” compusă de Ludwig van Beethoven și dedicată violonistului francez Rodolphe Kreutzer. Pentru a putea fi prezenți în sală este suficient să fiți în posesia unui bilet procurat de la casieria instituției de cultură sau să folosiți abonamentul cu nr. 9.

    Încheierea celei de-a IL-a ediție a ZMS se va produce joi, de la ora 19, atunci când, în prima parte a serii, pianistul hispano-american de reputație mondială Josu de Solaun va interpreta „Concertul pentru pian nr. 2” al lui Serghei Prokofiev sub bagheta maestrului maghiar Huba Hollókői care spune despre sine că „este un dirijor și violonist maghiar a cărui operă leagă tradițiile muzicale din Europa centrală și de nord și, în calitate de director artistic al „Orchestrei simfonice Kecskemét”, este cunoscut pentru construirea de spectacole prin audiție, claritate și încredere”.

    În deschiderea programului de joi vom asculta „Uvertura lui Coriolan” a lui Ludwig van Beethoven, lucrare compusă pentru opera „Coriolan” a lui Heinrich Joseph von Collin, iar după antract ne vom îndrepta atenția către un final triumfal al acestei ediții a tradiționalului festival sătmărean. Este vorba de „Simfonia nr. 5” în mi bemol major, lucrare realizată de compozitorul finlandez Jean Sibelius.

    Concertele Filarmonicii „Dinu Lipatti” se desfășoară cu susținerea ordonatorului principal de credite, Consiliul Județean Satu Mare.

    Opriți războaiele!

Încheiere apoteotică

     V-am rămas dator de săptămâna trecută cu câteva date despre fotbalul nostru feminin la nivel de naționale. Fetele mari ale lui Pedrazzini au pierdut ambele meciuri cu naționala Norvegiei (0-2 aici și 0-6). Nici de la junioare n-avem vești bune. La sub 19 ani echipa lui Constantin Olariu după o victorie încurajatoare cu Kazahstanul (6-1) au urmat un egal cu Malta (1-1) și o înfrângere cu Cehia (1-3) rezultate care ne-au eliminat din cursa pentru Euro 2027.

     Fetele sub 17 ani aflate sub mâna lui Ionuț Florea ar fi avut o sarcină mai ușoară la prima vedere. Pentru runda a doua de calificare la Euro 2027 ar fi suficient să luăm locul trei din grupa de patru în care ne aflăm, dar înfrângerile de până acum, 0-3 acasă cu Scoția și 0-4 în Finlanda ne obligă să ne disputăm acest loc cu Ucraina, aflată și ea cu 0 puncte după primele două etape. Golaverajul deocamdată ne dezavantajează.

    Interesantă această etapă a unsprezecea. Nici un meci egal. De patru ori s-au impus oaspeții și de patru ori gazdele. Dacă luăm în considerare și victoria musafirilor din restanță ajungem la concluzia că vizitatorii au ieșit în avantaj cu un golaveraj total de 13-14. Hunedoara - Voluntari 3-2 într-un debut spectaculos al castelanilor pe terenul din Valea Jiului; Sepsi - Dinamo 0-2, victoria s-ar fi obținut și fără ajutorul arbitrajului; Botoșani - Arad 2-0 din răsfăț; FCSB - Oțelul 1-0 cu un reviriment al jocului de ambele părți; Miercurea Ciuc - Craiova 0-1 cu gândul la meciul cu Getafe; Farul - Petrolul 3-1 în lupta pentru un loc în grupa campionat; Argeș - CFR 0-1 cu impicația Fortunei; „U” - Rapid 3-4 într-o încheiere apoteotică a etapei.

    Avem în față etapa a douăsprezecea. Primele cinci clasate joacă acasă. Următoarele șase în deplasare. Mai trebuie să spunem la ce ne așteptăm? Normal ar fi să avem un record de goluri marcate acasă. Până acum cele mai multe s-au înscris în etapa a zecea, când gazdele au perforat de 20 de ori porțile adverse. Dintre oaspeți doar deziluziile de până acum din Cluj și București sunt mai bine clasate decât amfitrionii lor.

    Craiova - Constanța (duminică, ora 21,00) Derbiul etapei. Oltenii nu au meci ușor. Vor fi și mai obosiți după meciul cu Getafe. Pe de altă parte „Moțul” arată că a trecut repede peste perioada de acomodare la noua echipă și s-a obișnuit cu briza mării. O partidă de urmărit.

    Rapid - Hunedoara (sâmbătă, ora 21,30) Pancu le-a atras atenția alor lui, chiar imediat după victoria strălucitoare de la Cluj, că meciul următor nu este o joacă. Maxim și castelanii lui oricând se pot ridica, prin joc, la nivelul echipelor din fruntea clasamentului. Drept e că mai au și sincope.

    Dinamo - Botoșani (vineri, ora 21,00) Cred că moldovenii vor trage cu dinții să obțină măcar un rezultat de egalitate. Nu cred că vor reuși, iar dacă mușcă prea adânc rămân și fără dantură (s-ar putea întoarce cu câteva cartonașe roșii obținute pe teren sau pe bancă).

    Ploiești - Sf. Gheorghe (sâmbătă, ora 17,15) Ambele echipe sunt pe locuri superioare atât lotului avut la dispoziție cât și valorii componenței lui. Sperăm să avem parte de un meci frumos. Voi ține cu secuii.

    „U” - Pitești (luni, ora 18,00) Urmează descătușarea? Argeșenii sunt periculoși pentru că nu au nimic de pierdut. Bergodi cu studenții lui sunt favoriți, cele opt locuri și șapte puncte care despart cele două echipe sunt edificatoare în acest sens.

    Arad - CFR (duminică, ora 18,15) Meci de tradiție dintre cele două centre universitare. Nici Someșul nu se varsă în Mureș și nici Mureșul în Someș. Să vedem care are debitul mai mare la ora meciului. Nu de alta dar simțim nevoia să ne adăpăm cu fotbal aici, la noi, la poalele Carpaților, căci prin Scandinavia nu prea avem șanse. Norvegienii, finlandezii și suedezii ne spulberă pe unde ne prind.

    Voluntari - FCSB (luni, ora 21,00) Joc între două echipe cu obiective diferite. Fiecare dintre ele se uită mai mult spre etapa viitoare, considerând că acest meci trebuie doar bifat. Să fie chiar așa? Să avem parte de o lipsă de orgoliu din partea gazdelor și de o superioritate pe toate planurile a oaspeților?

    Galați - Miercurea Ciuc (vineri, ora 18) Cenușăreasa etapei. După fotbalul arătat etapa trecută de dunăreni în fața FCSB-ului se pare că noul antrenor al lor a găsit repede hibele din jocul oțelarilor și vor părăsi cât de curând subsolul clasamentului. Etapa trecută ciucanii au folosit pentru prima oară doar patru jucători din Ungaria la debutul meciului. Să fie un semn de normalizare?

    Opriți războaiele!

Frica

    Neliniștea și tulburarea pot proveni din motive reale sau imaginare. Faptul că dormi noapte de noapte într-o casă cu bulină roșie la intrare ar trebui să determine o frică reală. Ce-i drept ea se estompează în timp. Cam același lucru îl simțim și noi, plebea, atunci când incertitudinea zilei de azi planează asupra noastră în fiecare dimineață când deschidem ochii. Faptul că, atunci când ești într-o poziție decizională, amâni la nesfârșit o poruncă pe care oricum, într-un fel sau în alte feluri, trebuie să o faci, pornește tot dintr-o teamă. Una imaginară. Una determinată de nevoia de a ști cu precizie matematică ce se întâmplă dacă. Nu toți se nasc Nostradamus.

    Și într-un caz și în celălalt pericolul este iminent. Și este real în ambele situații. În primul, puterea obișnuinței din spațiul temporal duce la amânarea unei decizii pe care trebuie să o iei pentru a evita catastrofa. În al doilea slăbiciunea emoțională creează în spațiul administrativ așteptări neonorate care se întorc tocmai împotriva celui care le-a provocat, fără ca asta să înlăture răul din ecuație.

    Motivația ar trebui să fie cea care reduce la zero temerile, dar pentru asta aceasta trebuie să fie puternică și să vină dinăuntru și îndreptată spre rezultatul pozitiv. Motivațiile care vin din exterior nu sunt de neglijat, dar trebuie ținut cont că acestea pot fi alterate de factori pertubatori. Pe de altă parte acestea pot fi și contradictorii. Pot pleda pentru una sau alta din direcțiile decizionale, nu totdeauna în folosul propriu sau al comunității implicate.

    Nu oricine are capacitatea de a-și învinge temerile. Doar nesăbuiții și chibzuiții au această putere. Cu rezultate diferite, evident. Dacă pentru nesăbuiți doar întâmplarea îi poate scoate la liman, în cazul chibzuiților rata de succes este mult îmbunătățită în marea majoritate a cazurilor. Chibzuit nu înseamnă neapărat o inteligență sclipitoare ci una creatoare. Cu alte cuvinte drumul cel mai scurt nu este linia dreaptă ci cea care nu trece pe la cârciumă, prin cârciumă înțelegându-se de această dată poftele celor puțini în defavoarea celor mulți. Asta pentru că mulți sunt în cârciumă dar de n ori mai mulți sunt cei care ocolesc cârciuma.

    Frica transformată în panică este răul întruchipat. Un panicard găsește foarte rar o soluție cel puțin rezonabilă. De cele mai multe ori se instalează black-out-ul (întunericul total), sau noaptea minții cum le place unora să spună, și decide contrar propriilor sale interese, nemaivorbind (scuzați licența!) de interesele de grup.

    Privind peste umăr, frica a avut și în viața mea influențe. De cele mai multe ori am avut abilitatea de a depăși astfel de momente. Au fost și cazuri când am depus mai mult efort pentru a înlătura sentimentul, dar niciodată nu m-am panicat. Mai bine zis nu țin minte să mă fi înspăimântat atât de violent încât să iau decizii aberante. În schimb m-am ciocnit de situații în care persoane apropiate mie și persoane din anturajul meu profesional să fi trecut prin astfel de emoții. Cele mai multe am reușit să le consiliez dar unul din aceste cazuri mi-a schimbat complet viața, fără a mă dărâma însă.

    Opriți războaiele!