Banca de informații interconectate

    Consider că nu este corectă denumirea agreată pe plan inetrnațional pentru „inteligența artificială”. Chiar dacă nu este explicitat în DEX pentru mine inteligența impune și un act de creație. De inovație sau de invenție, ceea ce deocamdată sistemele dezvoltate până acum nu reușesc să treacă acest prag. Așa cum rezultă și din titlu, cred că ele reprezintă doar bănci de date cu informații din foarte multe domenii. În plus sunt capabile să găsească conexiuni între diferite informații reușind să rezolve probleme sau să ofere soluții într-un spațiu temporal mult redus față de ceea ce ar putea oferi omul obișnuit. Chiar și față de cei cu pregătire de specialitate într-un domeniu sau altul celeritatea de redare a acestor bănci de date este impresionantă.

    Tot datorită acestei capacități de a stoca un număr impresionant de informații se pot creea confuzii între date similare cu efect diferit, date care nu pot fi „judecate” de sistemele ele ctronice, ca atare dau rezultante anacronice, hazlii sau chiar imposibile. Ca să fiu mai explicit dau și un exemplu: expresia „câmpul muncii” poate fi înțeleasă de o bancă de date prin cuvântul „tarla”, dar în viața de zi cu zi „câmpul muncii” poate fi și un laborator, o sală de clasă, un birou sau un cabinet. Ba chiar poate fi înlocuit cu termenul „angrenat” (într-o acțiune).

    Vă dați seama că pentru o lucrare mai elaborată, cu mulți parametri perturbatori, cu sensuri diferite de exprimare, în limbi diferite și cu valori interpretative diferite, o astfel de bancă de date este inutilă. Ba chiar reprezintă o sursă de informații false, uneori catastrofale. Consider că o astefel de bancă de date se apropie mai mult de analfabetismul funcțional decât de termenul de inteligență.

    Pe vremea când predam la un liceu din România am întâlnit de multe ori elevi care învățau pe de rost din manuale sau din ce încercam să le explic în timpul predării. Copiii aceia munceau acasă, părinții lor erau mulțumiți că aceștia „învață” dar eu nu puteam să le ofer mai mult de nota 7 deoarece nu reușeau să înțeleagă ceea ce au asimilat doar în memorie. Fiind vorba de materii tehnice gen „rezistența materialelor”, „organe de mașini” sau „normarea muncii” nu puteam fi mulțumit cu înșiruirea spuselor mele (uneori repetându-mi chiar eventualele bâlbe) fără ca acestea să fie conștientizate.

    Sunt prea tehnic? Hai să o luăm altfel. Hai să încercăm să explicităm prin literatură. Dacă avem ca temă „Miorița” și una din cerințe este să o învățăm pe de rost, putem deosebi pe cel care are memorie bună dar nu a pătruns esența mesajului de cel care înțelege contextul și mesajul transmis după modul de interpretare. Îmi veți spune că aici intervine actul artistic. Da, este adevărat. Dar și actul artistic reprezintă o „inteligență” nu numai un talent. În acest caz o bancă de date poate doar imita pe unul sau pe altul, poate face chiar un mixt între mai multe interpretări dar nu poate crea un act artistic uman, o operă de artă.

    Colegul și prietenul meu, Vasile Mic, în ultimii ani a căpătat o pasiune pentru pictura electronică. E un hobby bineînțeles, activitatea sa de bază fiind cultura literară, dar consider că este un domeniu care reprezintă un foarte bun exemplu în care putem face diferența între rezultanta unei baze de date și o creație umană. Un peisaj, de exemplu, obținut prin metode electronice poate fi multiplicat la nesfârșit, poate fi împopoțonat cu tot felul de interconexiuni care să ofere diverse interpretări privitorului dar niciodată nu poate fi comparat cu un peisaj unicat scos de mâna și penelul unui om, indiferent cât de priceput este acesta.

    Opriți războaiele!

„Stradivari virtuosi” la Tășnad și Satu Mare

     Cele două interviuri pe care le-a găzduit paginile cotidianului nostru cu Răzvan Stoica, deținătorul celebrei viori „Stradivarius ex-Ernst 1729”, sunt expresive pentru a releva dimensinea evenimentelor ce vor avea loc în această săptămână în județul nostru. Interviurile luate de colegii mei poartă eleganța și parfumul rebelei Raluca Jofi (17 februarie 2021), respectiv exigența și rigoarea documentaristului Nicu Ghișan (15 decembrie 2025). Despre sora sa, pianista Andreea Stoica, am redat câteva date biografice în una din precedentele sale vizite la Satu Mare (17 octombrie 2022).

    Spectacolele celor doi  maeștri vor avea loc miercuri, de la ora 18, în Sala Caritas din Tășnad (preț bilet 21 de lei) și joi, de la obișnuita oră 19 (abonament nr. 46 sau bilet procurat de la casieria filarmonicii), în Sala Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti.

    Programul după-amiezilor cuprinde selecții și lucrări din nemuritorii Wolfgang Amadeus Mozart, Camille Saint-Saëns, Niccolò Paganini, Maurice Ravel și Piotr Ilici Ceaikovski, astfel încât doar treburi foarte importante ne-ar putea face să lipsim de la asemenea întâlniri cu muzica de cea mai bună calitate.

Stradivarius (sursa wikipedia)

    Un Stradivarius este un instrument cu coarde, cum ar fi o vioară, o violă, un violoncel sau o chitară, realizat la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea de Antonio Stradivari și alți membri ai familiei Stradivari din Cremona (Italia). Aceste instrumente sunt cunoscute pentru măiestria lor, calitatea tonală și moștenirea durabilă și sunt considerate unele dintre cele mai bune realizate vreodată. Viorile lui Stradivari, în special, sunt râvnite de muzicieni și colecționari, multe dintre ele vânzându-se cu milioane de dolari.

    Antonio Stradivari a realizat peste 1.100 de instrumente, dintre care aproximativ 650 au supraviețuit până astăzi. Metodele exacte folosite de Stradivari pentru a produce sunetul faimos al instrumentelor rămân necunoscute, teoriile variind de la calitatea unică a lemnului folosit în timpul „micii epoci glaciare” până la lacurile și tratamentele chimice aplicate. În ciuda cercetărilor științifice extinse, inclusiv analize acustice moderne și scanări CT, nimeni nu a reprodus în mod concludent sau a explicat pe deplin calitățile tonale ale instrumentelor Stradivari.

    Reputația instrumentelor Stradivarius pentru calitatea inegalabilă a sunetului a fost ades dezbătută. Experimentele oarbe efectuate încă din secolul al XIX-lea nu au găsit nicio diferență semnificativă în construcția instrumentelor Stradivari și viorile moderne de înaltă calitate. Aceste descoperiri i-au pus pe unii să se îndoiască de obiectivitatea statutului legendar al instrumentelor.

    Instrumentele Stradivarius sunt încă folosite de muzicieni de renume și sunt găzduite în muzee din întreaga lume, cum ar fi „Museo del Violino” din Cremona, care păstrează mai multe instrumente Stradivarius. Inițiative precum „Stradivarius Sound Bank” au avut ca scop capturarea digitală și conservarea sunetelor acestor instrumente pentru generațiile viitoare. Instrumentele Stradivarius au devenit cunoscute în cultura populară reprezentând arta muzicală de elită.

    Opriți războaiele!

Văpăi de florar

     Iacă florarul își aruncă ultimele văpăi, anormale pe undeva, asupra unei lumi ce pare din ce în ce mai irațională, din ce în ce mai frustrată și din ce în ce mai dispusă să trecă la schimbări structurale. Doar FRF-ul și LPF-ul rămân închistate în chingile formalului precum tumorile. Bineînțeles că aceste schimbări ating și lumea sportului și, așa precum în viața de zi cu zi, aceste schimbări de cele mai multe ori nu duc spre bine. Ele se cer cu bunăcredință dar sunt confiscate de puteri corupte ce mai degrabă contorsionează firul cursiv al vieții.

    Gata cu filozofia că mă doare capul. Ultima etapă a grupei ce se bătea pentru titlu a trecut fără să tulbure clasamentul, infirmeriile sau planurile de vacanță: CFR - Argeș 1-1 pentru Deac; „U” - Dinamo 1-1 cu regretul că cele 7,5 puncte pierdute de studenți în fața „prietenilor” lor din șoseaua Ștefean cel Mare ar fi adus titlul în aula „șepcilor roșii”; Rapid - Craiova un 1-1 în care cartonașele s-au arătat doar pentru țineri elegante de tricou.

    Mai contează clasamentul? Hai să-l trecem frugal în gazetă: Craiova, „U”, CFR, Dinamo, Rapid și Argeș sunt înșiruite de sus în jos. Cele patru goluri în trei meciuri nu au adus nici un învingător. Chiar dacă s-a încheiat campionatul mai sunt câteva virgule de așezat, virgule care se cer poziționate în funcție de rezultatele din baraje. Făgărășeanul Marcel Bârsan nu s-a mulțumit să-i facă înainte de termen campioni pe olteni așa că s-a dus să dea și o mână de ajutor lui Becali în barajul pentru baraj (ca să ne jucăm cu cuvintele), 4-3 cu Botoșani. Astăzi de la ora 20,30 Dinamo și FCSB se întâlnesc pe Arcul de Triumf pentru a afla care dintre ele va avea o vară europeană. 

    Mai pline de suspans și spectacol au fost jocurile de baraj pentru retrogradare/promovare. Aici au existat emoții până în finalul meciurilor tur și semne de întrebare pentru retururi: Sibiu - Voluntari 3-2 după 3-0; Chindia - Farul 3-3 surprinzător. Retururile au loc duminică (Farul - Chindia) și de Ziua Copiiilor (Voluntari - Sibiu) de la orele 20,30.

    De-a lungul verii probabil, în Caricatură, veți găsi date despre comportarea echipelor românești în preliminariile cupelor europene și a celorlalte echipe în cantonamente. Poate vom aborda și mișcările de trupe acolo unde acestea sunt definitive, că de vorbe goale suntem sătui. În plus poate atingem și performanțe ale altor sportivi români. Las pe penița penei inspirate mânuită de preferatul vostru, Florin Mureșan (Mumu), rezultatele, comentariile și bârfele meciurilor din cele 38 de zile de foc din America de Nord și Centrală (Cupa Mondială).

    Opriți războaiele!

Miercuri și joi „Ad libitum voices” la Filarmonică

    Au trecut doi ani de când „Ad libitum voices” nu ne-a mai vizitat orașul. Poate nu întâmplător ultima dată s-a întâmplat tot cu ocazia „Zilelor municipiului Satu Mare”. Pe atunci vocile au fost asigurate de un cvartet. De data asta avem parte de un trio care va fi acompaniat tot de „Orchestra simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti” la pupitrul căreia se va afla același maestru timișorean Andreas Schein.

    Cei trei soliști, tenorul Sergiu Coltan, baritonul Vlad Moraru și basul Cristian Ignuța vor dezvolta din anvergura muzicii vocal simfonice unele din cele mai cunoscute și, în același timp plăcute, compoziții ale genului liric de aici și de pretutindeni: „Caruso” (vezi secțiunea rezervată culturii muzicale din finalul articolului), „You Raise Me Up” (M-ai crescut), „Vivo per lei” (Trăiesc pentru ea), „Volare” (Zbor), „Bella ciao” (cântec popular antifascist italian), „That’s Amore” (Asta-i dragostea), „Love in Portofino” (Dragoste în Portofino), dar și lucrări de pe meleagurile noastre precum „Oameni” sau „Tu ești primăvara mea”.

    Spectacolele vor avea loc în ambele seri de la ora 19, intrarea se face doar pe bază de bilet (63 de lei), poartă numele de „WITH LOVE – Armonii Simfonice” și se produce sub egida ordonatorului principal de credite Consiliul Județean Satu Mare.

    Caruso

    Este o melodie scrisă de cântărețul și compozitorul italian Lucio Dalla în 1986. Este dedicată celebrului tenor italian Enrico Caruso. După moartea lui Lucio Dalla, melodia a intrat în topul single-urilor italiene , ajungând pe locul doi timp de două săptămâni consecutive. Single-ul a fost, de asemenea, certificat cu disc de platină de către Federația Industriei Muzicale Italiene.

    Melodia povestește pur și simplu despre durerea și dorințele unui bărbat care este pe cale să moară, în timp ce privește în ochii unei fete care i-a fost foarte dragă. Versurile conțin diverse referințe subtile la oameni și locuri din viața lui Caruso.

    Lucio Dalla a povestit originea și semnificația cântecului într-un interviu acordat unuia dintre principalele ziare italiene, „Corriere della Sera”. A vizitat orașul de coastă Sorrento și a stat la Hotelul Excelsior Vittoria în aceeași cameră în care tenorul Enrico Caruso petrecuse ceva timp, cu puțin timp înainte de a muri. Dalla a fost inspirat să scrie cântecul după ce proprietarii i-au povestit despre ultimele zile ale lui Caruso și, în special, despre pasiunea acestuia din urmă pentru una dintre tinerele sale studente.

    Caruso a fost un cântăreț de operă italian apreciat, unul dintre cei mai mari și mai căutați cântăreți de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Din păcate, a trăit o viață foarte dificilă și destul de nefericită, având multe provocări și probleme cu operele italiene, dar a câștigat mai multă faimă și succes în Statele Unite.

    Caruso s-a născut într-o familie săracă din Napoli. A fost adesea implicat cu femei și a avut mai multe aventuri amoroase cu femei căsătorite proeminente din artele spectacolului, care adesea se terminau prost. Cea mai lungă și mai pasională poveste de dragoste a sa a fost cu Ada Giachetti, cu care s-a căsătorit și a avut doi fii. S-a încheiat când ea l-a părăsit pentru șoferul lor. Cu câțiva ani înainte de a muri a întâlnit și s-a căsătorit cu o femeie cu 20 de ani mai tânără decât el, Dorothy Park Benjamin, pe care Lucio Dalla o descrie în acest cântec „Caruso”. Cu ea a avut o fiică pe nume Gloria.

Guardò negli occhi la ragazza, quegli occhi verdi come il mare

(S-a uitat în ochii fetei, acei ochi verzi ca marea)

Poi all'improvviso uscì una lacrima e lui credette di affogare

(Dar apoi, o lacrimă i-a căzut și a crezut că se sufocă)

    Sorrento este denumit „Surriento”, nume în limba napolitană . Se referă la vizitele frecvente ale lui Caruso la orașul de coastă și la Hotelul Excelsior Vittoria. Muzica și versurile refrenului sunt scrise într-un amestec de italiană standard și napolitană și se bazează pe un cântec corsican, intitulat „Dicitencello vuje” (Spune-i că îl vrea), publicat în 1930 de Rodolfo Falvo (muzică) și Enzo Fusco (text), scris conform celei mai bune tradiții a „romantelor” napolitane, cu un stil care amintește de operă.

    Videoclipul oficial al piesei realizat de Lucio Dalla a fost filmat în „Suita Caruso” de la Hotelul Excelsior Vittoria, unde Caruso și-a petrecut majoritatea ultimelor săptămâni din viață, deși Caruso a murit la Hotelul Vesuvio din Napoli.

    În 2015, cu ocazia celei de-a treia aniversări a trecerii în neființă a lui Dalla, GoldenGate Edizioni a publicat romanul biografic de Raffaele Lauro, „Caruso, cântecul, Lucio Dalla și Sorrento”, care, prin mărturii inedite, reconstituie legătura de aproape cincizeci de ani (din 1964 până în 2012) a marelui artist cu Sorrento („Sorrento este adevăratul colț al sufletului meu”) și inspirația autentică pentru capodoperă. Filmul documentar al aceluiași autor, „Lucio Dalla și Sorrento – Locuri ale sufletului”, a fost prezentat în premieră națională pe 7 august 2015 la Festivalul de Film Social World 2015 de la Vico Equense.

    Opriți războaiele!

Auscultând ralul plămânilor nației

     Am fost interpelat în dese rânduri de prieteni, mai puțin prieteni și/sau chiar de persoane necunoscute în legătură cu faptul că folosesc deseori cuvinte cu circulație restrânsă. Unii pun acest lucru pe faptul că am crescut în Brașov și m-am școlit prin București, alții mă consideră un infatuat, alții... Să știți că nu este chiar așa. Fac asta pentru a pune în evidență diversitatea, bogăția și frumusețea limbii române, o limba care în ultimul timp este din ce în ce mai stâlcită. După țigănismele (scuzați licența!) care au pătruns în special în sudul țării și franțuzismele ce și-au găsit lăcaș inițial în Moldova, lumea modernă cu tehnologia ei fără limite comensurabile ne-a transformat în adepți ai basic-english-ului.

    Să știți că de multe ori găsesc termeni pe care nu i-am cunoscut, dar după ce mă consult cu prietenii mei DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), DE (Dicționarul enciclopedic) și mai rar DLRM (Dicționarul limbii române moderne) fac cunoștință cu aceste cuvinte și încerc să le utilizez pentru a le putea pătrunde corect înțelesul. După cum am spus și cu alte prilejuri pentru a-mi îmbunătăți vocabularul m-a ajutat foarte mult rebusul.

    Acum să trecem la tema acestei priviri peste umăr: zgomotul ce străbate dinspre palmele și tălpile țării către simțurile noastre cvasi adormite. Spun așa pentru că dacă muncitorimea, țărănimea și intelectualitatea din trecut se întrepătrund armonios astăzi în fiecare dintre noi, nu același lucru se întâmplă cu componența celor cărora le-am oferit hățurile țării. Calitatea acestora nu se ridică din punct de vedere educațional, intelectual și moral la nivelul celor din trecutul din ce în ce mai îndepărtat.

    Din dorința de a căuta altceva riscăm să cădem în mâinile primitoare ale dușmanului pentru a ne modela, încorseta și apoi dezintegra ca personalitate și tradiție. Asta nu înseamnă că nu avem nevoie de altceva. Ceea ce încerc să spun este că acel altceva trebuie căutat cu prudență, discernământ și consecvență.

    Acel altceva (eventual altceva-uri), nu trebuie să fie un geniu. De fapt dacă ne luăm după expresia franceză „Le genie n'est autre chose qu'une grande aptitude a la patience” (Geniul nu este altceva decât o mare aptitudine pentru răbdare), rezolvarea problemelor noastre constă în ordonarea ideilor, studierea oportunităților, repartizarea aleșilor pe funcții și verificarea periodică a îndeplinirii obiectivelor de către aceștia. Pare simplu. Nu?

    În orice direcție ne-am uita acum trebuie să recunoaștem că suntem la o răspântie periculoasă. O răscruce de drumuri care ne invită să alegem între bagatelizarea problemelor existente, menținerea conștientă a unei degenerări continue, soluționarea pieptișă a fenomenelor negative sau, în ultima instanță, extirparea tumorii maligne. Pentru fiecare din aceste variante ne putem găsi aliați. Unii sunt doar binevoitori (cam rar așa ceva), alții sunt binevoitori cu interese și, cei mai periculoși, răuvoitori cu interese.

    Stetoscopul pe care îl folosim pentru a ne ausculta ralul trebuie să fie rațiunea nu întâmplarea, nevoia nu camăta!

    Opriți războaiele!

Jocuri de-a vacanța

    V-ați dat sema că titlul prezentei Caricaturi este o parafrază după celebra piesă de teatru scrisă de Mihail Sebastian în 1936 „Jocul de-a vacanța”. Merg mai departe cu comparația dintre play-off-ul Superligii fotbalistice din România și actul cultural pus în scenă în 1938 de Sică Alexandrescu la teatrul „Comedia” (a nu se confunda cu actualul „Teatru de Comedie” inventat de Radu Beligan prin 1961) din București și asociez fiecăruia din cele șase personaje principale de la cabana montană Weber câte o protagonistă din „Grupa campionat” a superligii.

    „Corina” nu poate fi decât Universitatea Craiova, laureata. „Ștefan” este cel care s-a atașat cel mai mult de regina competiției așa că îl asociez cu „U”. I-am făcut loc pe podium (sub forma CFR-ului) personajului atipic „Jeff”. Purtătorul de epoleți, „Maiorul”, nu putea fi întruchipat decât în Dinamo. Gândindu-mă mai mult la Șucu, am apropiat personajul „Domnul Bogoi” de Rapid. Pentru Argeș nu a mai rămas decât „Madame Vintilă”, aducându-ne aminte astfel și de portarul Bogdan „Argeș” Vintilă lansat la echipa din Pitești.

    De ce am făcut aceste asemănări vă las pe voi să deduceți. Între timp să vedem cum s-a încheiat ultima etapă din play-out: Miercurea Ciuc - Botoșani 2-0 în singurul joc care nu putea schimba nimic esențial; Sibiu - FCSB 2-0 într-un joc în care oaspeții n-au avut mândria de a se bate pentru primul loc din „Grupa retrogradare”, iar gazdele țineau morțiș să scape de retrogradare; Petrolul - Galați 1-5, un meci ciudat în care prahovenii parcă știau că lanterna roșie îi va salva de un meci de baraj; Farul - Metaloglobus 0-1 inexplicabil deoarece oaspeții erau de mult coborâți în liga secundă, iar gazdele aveau nevoie de un egal (în condițiile date de meciul de la Ploiești) pentru a se salva de la baraj; Slobozia - UTA 0-1 rezultat care a trimis în al doilea eșalon al fotbalului românesc echipele cu cei mai puțini spectatori de-a lungul campionatului.

    1. Arad                             38,5p

    2. FCSB                            37p (baraj pentru Europa)

    3. Galați                          34,5p

    4. Botoșani                      33p (baraj pentru Europa)

    5. Miercurea Ciuc           33p

    6. Ploiești                        25p

    7. Constanța                   24,5p (baraj pentru evitarea retrogradării)

    8. Sibiu                          24,5p (baraj pentru evitarea retrogradării)

    9. Slobozia                    21,5p (retrogradare)

  10. Metaloglobus            16p (retrogradare)

    În „Grupa campionat” s-au limpezit aproape toate apele. Doar ocupantele ultimelor două locuri nu se cunosc, dar dacă oltenii merg în Giulești cu juniorii (așa cred) putem spune că nici acestea nu creează suspans. Argeș - Rapid 2-2 risipind astfel orice șansă a Rapidului de a prinde Europa; Dinamo - CFR un 0-0 care a încremenit podiumul; Craiova - „U” un 5-0 care a fost mânjit de prestația execrabilă a arbitrului făgărășean. Oltenii ar fi putut deveni campioni și fără masacrul din prima repriză în care armele au fost fluierul, cartonașele și fanionul. Păcat!

    1. Craiova            49p (campioană și participare în preliminariile Ligii Campionilor)

    2. „U”                  45p (vice campioană și participare în preliminariile Ligii Europa)

    3. CFR               41,5p (participantă în preliminariile Ligii Conferinței)

  4. Dinamo           38p (baraj cu învingătoarea dintre FCSB și Botoșani pentru preliminariile                                 Ligii Conferinței)

    5. Rapid             33p

    6. Argeș             31p

    Ultima etapă completă (8 jocuri) a cumulat 21 de goluri din care patru șeptimi le-au înscris gazdele. Atât gazdele cât și oaspeții au obținut câte trei victorii. Ce urmează? Păi „Corina” îi face o vizită „Domnului Bogoi” luni de la ora 20,30, „Ștefan” se întâlnește sâmbătă de la ora 20,30 în Ardeal cu „Maiorul” după ce „Corina” i-a părăsit, iar „Jeff” își alină frustrările în brațele „Madamei Vintilă” vineri de la ora 20,30.

    Opriți războaiele!

Ranchiunosul

     Ranchiunosul de obicei este perdantul de serviciu. În general pe un ranchiunos nu-l interesează dacă este natural și etic ce i s-a întâmplat. Pentru el contează doar cine a provocat întâmplarea care îl afectează. În înverșunarea lui calcă orice principiu. Nu-l mai ineteresează soarta celor apropiați lui precum prietenii, familia sau echipa din care face parte și pe care uneori o călăuzește.

    Un ranchiunos trăiește în lumea lui obtuză, închisă oricărei intervenții din exterior, blocată pe a face rău „vinovatului” său pe orice cale, de cele mai multe ori trecând peste granițele logicii și marginile moralității. Cum spuneam, nu contează dacă cei din preajma lui au mai mult de pierdut decât de alimentat o vanitate cognitivă de grup.

    Pentru un ranchiunos ideea de progres se estompează din cauza țâfnei ce-i blochează judecata obiectivă. Trăiește în universul lui unicompartimentat fără clanțe și fără perdele. Coșmarurile sale din timpul nopții minții se prelungesc mult după ce ia contact cu realitatea, performând prin grimase și disimulări. Din păcate, din cauza trufiei lui nu pătimește doar el ci și cei din preajma lui, cei care i-au acordat încrederea urmându-i învățăturile.

    Noțiunea de dezvoltare nu mai reprezintă o prioritate în mentalitatea ranchiunosului. Nevoia lui de satisfacție egoistă împiedică creația, orizontul lui de timp și spațiu se cramponează într-un cerc malefic fără ieșire. Ego-ul său nu lasă loc unui alter ego. A acelui alter ego care să răzbată din chingile butoiului în care s-a închis și să se reverse în naturalul mediului înconjurător.

    Probabil că toți am trecut prin asta. Fiecare dintre noi am avut clipe de asemenea rătăciri. Până la urmă este o reacție umană. Urâtă emoție dar umană. Contează însă când și cum am reușit să depășim asemenea situații. Contează când și cum am reușit să ne autocapacităm pentru a evita asemenea manifestări. Până la urma urmei este ca lăsatul de fumat. Depinde de propria ta voință.

    Ce se întâmplă însă dacă nu și nu? Dacă nu poți singur? Dacă cei care te înconjoară nu reușesc să te adapteze? Dacă nici o terapie curentă nu te aduce pe linia de plutire? Unii ar spune că trebuie aplicată terapia de șoc. Ce înseamnă asta? E dificil de prognozat, dar ne cam pândește...

    Opriți războaiele!