Preocuparea din ce în ce mai evidentă pentru salvarea planetei de la tot ceea ce înseamnă ambalaj va fi subiectul privirii mele peste umăr din această săptămână. Un subiect care se află pe masa de lucru a fiecărui factor care ar putea avea influență asupra acestuia. Materialul ales, calitatea acestuia, depozitarea, reutilizarea acestuia, reciclarea lui, etichetarea și nu în ultimul rând costul ambalajului sunt principalele aspecte judecate atunci când vrem să ne aducem contribuția la a salva planeta. Un hâtru ar spune să punem accent mai mult pe cât ne costă în planul sănătății decât pe plan economic.
În ceea ce privește alegerea materialului pentru ambalaj se caută a se evita plasticul și, acolo unde nu se poate în principal din motive economice, să se studieze capacitatea de umplere a ambalajului (eliminarea spațiilor goale), de returnare și de refolosire sau reciclare (topire și reutilizare în același domeniu sau pentru alt scop). Hârtia (cartonul), țesăturile și sticla ar fi variantele mai puțin dăunătoare pentru plămânii Pământului dar costurile pentru producerea și utilizarea acestora sunt mai mari.
Pentru etichetare condițiile impuse sunt din ce în ce mai explicite și mai limitative, restricția fiind în primul rând pentru substanțele chimice dăunătoare, cele cancerigene fiind în fruntea listei. Impunerea de costuri suplimentare pentru asanare, costuri (amenzi) consistente care să pună pe gânduri utilizatorul, l-ar putea reorienta pe acesta să aleagă una din căile mai scumpe dar cu mai mică implicare asupra sănătății cetățenilor.
Dacă tot ne referim la ambalaje n-ar fi rău să povestim și despre cele mai puțin materiale. La „ambalajul” în care este oferită comunicarea. Și aici depinde de scopul pentru care se face transmiterea înștiințării. Acesta poate fi doar pentru a informa dar, de cele mai multe ori, și pentru a persuada. Adică pentru a determina pe cel înștiințat să acționeze într-un anumit fel, în interesul celui care face trimiterea. Acest sistem de convingere se poate face la vedere, adică cu transmitere directă a direcției de acțiune, sau subliminal, ceea ce implică acțiunea asupra subconștientului persoanelor vizate.
Internetul și televiziunea sunt principalele surse de informare astăzi. Această binefacere și, în același timp, plagă a societății moderne, internetul, este cel care acționează mai pronunțat în ambele sensuri mai sus descrise. Cu cât „ambalajul” este mai frumos colorat (îmbrăcat în nuanțe de excepțional, fantastic, fenomenal...) cu atât mai mult informațiile transmise au o capacitate de flatare a populației cu nivel de pregătire precar, mai ales asupra analfabeților funcționali care, din păcate, încep să ne copleșească numeric.
Încep să mă întreb din ce în ce mai des dacă sistemul actual de a vota (o persoană = un vot) nu ne va duce cu timpul la o dominație a nonvalorii, a imposturii și în final a corupției generalizate. Dar cine îmi dă mie dreptul să mă consider mai puțin „egal” decât alții? Și mai zice lumea că „ambalajul” nu este important...
Opriți războaiele!
