Șah, prin corespondență

     Entuziasmul din Bănie mi se pare deplasat. Cele doar trei, respectiv aproape șase, puncte care despart Craiova de locurile doi și trei nu cred că sunt suficiente atât timp cât mai au de disputat patru partide dificile în compania echipelor din Cluj și București. Poate doar cu Rapidul să obțină victoria. În rest nu-i văd cu un bagaj prea mare de puncte. În grupa retrogradare pare din ce în ce mai clar că ne îndreptăm spre un baraj între FCSB și Botoșani pentru a visa spre Europa, adică spre un alt baraj cu locul patru din grupa campionat. Zic asta pentru că e greu de crezut că finaliștii din Cupa României ajung mai jos de locul trei la sfârșitul campionatului.

    E drept că în ultima etapă disputată au apărut meciurile egale. Patru la număr. Gazdele cu cele nouă goluri înscrise au obținut trei victorii. Oaspeții, mai puțin pretențioși, au înscris doar cinci goluri.

    Grupa campionat: CFR - „U” 1-0 după szobisme; Dinamo - Rapid un 3-1 între mediocrii  și catastrofe; Argeș - Craiova 0-1 c-așa-i datu'.

    1. Craiova                    42p

    2. „U”                               39p

    3. CFR                             36,5p

    4. Dinamo                        34p

    5. Rapid                           32p

    6. Pitești                          30p

    Grupa retrogradare: Sibiu - Miercurea Ciuc 0-0 cu schimbări integrale premature la sași; FCSB - Petrolul 3-1 cât se poate de normal; Botoșani - Oțelul 1-1 moldovenesc; UTA - Farul 0-0 datornic; Metaloglobus - Slobozia 1-1 neconcludent.

    1. FCSB                        36p

    2. Arad                         31,5p

    3. Botoșani                   31p

    4. Galați                      27,5p

    5. Miercurea Ciuc        27p

    6. Constanța                23,5p

    7. Ploiești                     23p

    8. Slobozia                 19,5p

    9. Sibiu                       19,5p

  10. Metaloglobus           11p

    Cele patru etape rămase în grupa campionat și trei etape din grupa retrogradare par a fi deosebit de interesante la toți polii celor două clasamente. Nimic nu e decis. Poate doar prezența FCSB-ului în primul meci de baraj pentru Europa să fie cel mai greu de compromis. În rest se poate întâmpla aproape orice. Primele trei clasate pot spera la titlu, ultimele patru  se luptă pentru Europa. Asta în grupa campionat. Dincolo, bătălia pentru supraviețuire (evitarea retrogradării directe sau a barajului) cuprinde un spectru de patru echipe și mă refer aici la Farul, Petrolul, Slobozia și Sibiu.

    Craiova - Dinamo (duminică, ora 21) Derbiul etapei. Un meci deasupra căruia plutește amintirea ultimei lor dispute, cea din cupă, din care bucureștenii au ieșit cam năuci. Nu se va întâmpla și de data aceasta. După jocul prestat în ultimul timp nici unul din antrenori n-ar trebui să fie mulțumiți, chiar dacă și-au apropriat punctele puse în joc;

    „U” - Argeș (sâmbătă, ora 20,30) Un meci dificil pentru ardeleni, dar dacă nu intră în posesia celor trei puncte toată poliloghia mea din șapou se va dovedi neavenită. Așa că: haide „U”!

    Rapid - CFR (luni, ora 20,30) Nu știu ce se întâmplă la Rapid. Se pare că jucătorii vor să-l debarce pe Gâlcă, dar declarativ n-ar fi vorba de așa ceva. Jocul lor însă îi deconspiră. Nici mie nu-mi place Gâlcă. Îi consideră pe jucători piese de șah nu factori cu personalitate. Nu sunt eu prea bun șahist dar precis că l-aș învinge pe eșichier;

    Miercurea Ciuc - FCSB (vineri, ora 20,30) Cel mai interesant joc din play-out se dispută în secuime. Asta pentru că ungurenii se mai gândesc încă la a o depăși pe Botoșani în vederea unei confruntări suplimentare după încheierea campionatului. Nu zic nimic despre A1 de la FCSB deoarece oricum numele acestuia nu contează;

    Constanța - Botoșani (sâmbătă, ora 17,30) Plecarea lui Zicu de pe litoral nu mi-a fost pe plac chiar dacă aceasta părea necesară. S-ar putea ca ușor, ușor, marinarii să alunece spre al doilea eșalon al fotbalului românesc;

    Ploiești - Arad (duminică, ora 18,15) Arădenii au cam scăpat de temeri așa că prahovenii ar putea avea câștig de cauză, mai ales că Topal vrea să arate că echipa este pe mâini pricepute;

    Galați - Metaloglobus (sâmbătă, ora 14) Bucureștenii vor să mai încurce și ei pe cine pot. De la Superligă își vor lua în curând „la revedere!”. Eu aș prefera să fie un „adio!”;

    Slobozia - Sibiu (luni, ora 17,30) Cenușăreasa etapei. Se pare că acest meci dacă nu se încheie la egalitate va decide echipa care retrogradează direct. În caz de egalitate mai avantajată este echipa din sudul țării deoarece are un clasament mai bun în sezonul regulat.

    Opriți războaiele (și cele din parlament)!

Epigon

Tandemul Anton Șaburov - Vlad Răceu ne așteaptă la filarmonică

    În această săptămână avem un „Concert simfonic” de excepție pe care vă recomand să nu-l ratați. Faptul că la pupitrul acestui concert se află Anton Șaburov îmi întărește această convigere, maestrul fiind pe deasupra și un prieten al municipiului nostru, fiind al patrulea an consecutiv prezent pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti. Kovács Emőke, managerul acestei instituții, spune despre acesta că este „remarcabil prin precizie și expresivitate”.

    Pe lângă prezența reputatului dirijor vom avea ca prim solist pe violonistul sătmărean Vlad Răceu, „apreciat pentru rafinamentul interpretării și expresivitatea scenică” cum îl consideră aceeași Emőke. Dacă despre Șaburov găsiți elemente ce-i caracterizează viața profesională în numărul nostru din 27 februarie 2023, pentru sătmăreanul nostru avem biografia în 24 mai 2021. Cam veche, ce-i drept, dar promit că la următoarea sa apariție ca solist pe scena filarmonicii sătmărene am să o împrospătez.

  „Programul serii propune două lucrări de mare anvergură din repertoriul romantic: <<Concertul pentru vioară și orchestră>> în re major de Johannes Brahms, o capodoperă a literaturii pentru vioară ce îmbină virtuozitatea cu profunzimea lirică, urmat de <<Simfonia>> în fa minor de Anton Bruckner, o lucrare de tinerețe ce anticipează monumentalitatea stilului său simfonic.” Vă dați seama că am reprodus aici un paragraf din comunicatul de presă pe care ni l-a remis aceeași Kovács Emőke.

    Accesul în sală se face joi, 30 aprilie, până la ora 19, pe baza biletului procurat de la casieria filarmonicii sau a abonamentului cu nr. 41. Nu uitați! Abonații care nu pot lua parte la eveniment sunt rugați să anunțe casieria pentru a da posibilitatea altor melomani să participe.

Concertul pentru vioară și orchestră în re major (sursă wikipedia) 

    A fost compus de Johannes Brahms în 1878 și dedicat și interpretat în premieră de prietenul său, violonistul Joseph Joachim. Este singurul concert pentru vioară al lui Brahms și, potrivit lui Joachim, unul dintre cele patru mari concerte pentru vioară germane. Germanii au patru concerte pentru vioară declarate capodopere. Cel mai mare, cel mai intransigent este cel al lui Beethoven. Cel al lui Brahms concurează cu acesta în seriozitate. Cel mai bogat, cel mai seducător, a fost scris de Max Bruch, iar cel mai interior, bijuteria inimii, este cel al lui Mendelssohn.

    Concertul pentru vioară este compus pentru vioară solo și orchestră, fiind format din 2 flaute, 2 oboaie, 2 clarinete în la, 2 fagoturi, 2 corni naturali strâmbi în re și 2 corni naturali strâmbi în mi, 2 trompete în re, timpane și coarde. În ciuda faptului că Brahms a compus pentru corni naturali (fără valve) în lucrările sale orchestrale, cornii cu valve au fost întotdeauna folosiți în interpretarea reală, chiar și în vremea lui Brahms.

    Concertul urmează forma standard a concertului , cu trei mișcări în modelul rapid-lent-rapid:

1. Allegro non troppo (re major)

   

2. Adagio (fa major)
   
3. Allegro giocoso, ma non troppo vivace – Poco più presto (re major)
   

    Inițial, lucrarea a fost planificată în patru mișcări, la fel ca cel de-al doilea concert pentru pian. Mișcările din mijloc, dintre care una era destinată a fi un scherzo (indicație că Brahms intenționa un concert simfonic mai degrabă decât o piesă de rezistență virtuoasă), au fost abandonate și înlocuite cu ceea ce Brahms numea un „Adagio slab”. O parte din materialul abandonat a fost prelucrat pentru cel de-al doilea concert pentru pian.

    Brahms, care era nerăbdător cu detaliile minuțioase ale pasajelor de legătură care marcau arcușul, mai degrabă decât cu frazarea, așa cum era practica sa obișnuită, i-a cerut sfatul lui Joachim cu privire la scrierea părții pentru vioară solo. Joachim, care fusese alertat inițial când Brahms îl informase în august despre „câteva pasaje pentru vioară” care vor sosi prin poștă, era nerăbdător ca lucrarea să fie ușor de interpretat și idiomatic și a colaborat de bunăvoie, dar nu toate sfaturile sale au fost luate în considerare în partitura finală. Cea mai cunoscută cadență, care apare în prima mișcare, este de Joachim, deși o serie de persoane au oferit alternative, inclusiv Leopold Auer, Henri Marteau, Max Reger, Fritz Kreisler, Jascha Heifetz, George Enescu, Nigel Kennedy, Augustin Hadelich, Joshua Bell și Rachel Barton Pine. O înregistrare a concertului lansată de Ruggiero Ricci a fost cuplată cu înregistrările lui Ricci a șaisprezece cadențe diferite.

    Lucrarea a avut premiera la Gewandhaus, în Leipzig, la 1 ianuarie 1879, de Joachim, care a insistat să deschidă concertul cu Concertul pentru vioară de Beethoven, scris în aceeași tonalitate, și să se încheie cu Concertul de Brahms. Brahms s-a plâns că „era mult re major și nu prea mult altceva în program”. Joachim nu prezenta două lucrări consacrate, ci una consacrată și una nouă, dificilă, scrise de un compozitor care avea reputația de a fi dificil. Cele două lucrări au unele asemănări izbitoare. De exemplu, Brahms face ca vioara să intre odată cu timpanii după introducerea orchestrală: acesta este un omagiu clar adus lui Beethoven, al cărui concert pentru vioară folosește, de asemenea, în mod neobișnuit timpanii.

    Opriți războaiele!

Începe returul play-off-ului

    În fiecare etapă din acest play-off/out oaspeții au obținut câte două victorii. În patru din cele cinci runde gazdele au obținut câte cinci victorii (în una au învins doar de patru ori). De asemenea se observă că numărul de meciuri egale pe etapă (6 în 5 etape) a scăzut față de sezonul regulat când am avut aproape 2 meciuri egale pe etapă (58 în 30 de etape). Am mai putea observa că cele 23 de goluri înscrise (13 de către gazde) ridică o țâră media campionatului și că toate cele șapte victorii din această etapă au fost obținute la limită.

      Se pare că va fi o luptă în doi pentru titlu. Cele aproape 6 puncte care le mai despart pe cele două Universități de muncitorescul loc trei face ca echipele de pe locurile 3-6 să poată aspira doar la titlul de vicecampion. Asta pentru că este aproape imposibil ca ambele echipe academice să se împotmolească în mlaștina neputinței. Aș zice chiar că nu le rămâne decât bătălia pentru bronzul campionatului și un eventual loc patru european în cazul în care Cupa României ajunge în brațele universitarilor. La ora la care scriu aceste rânduri nu cunosc rezultatul jocului de cupă dintre olteni și dinamoviști. Dacă juveții vor juca finala atunci automat locul patru va juca barajul cu o echipă din play-out pentru o vară europeană.

    Mai jos, în „Grupa retrogradare”, cele 7 puncte care o despart pe FCSB de locul cinci o poziționează în postura de favorită în a disputa barajul cu Botoșani sau Miercurea Ciuc, meci al cărei învingătoare va disputa un nou baraj cu una din echipele din play-off. În ceea ce privește retrogradarea directă se pare că Slobozia sau Sibiul se va alătura Metaloglobusului  pentru a juca la oră de matineu în sezonul viitor. Cine se salvează va încerca să evite locurile 7 și 8, locuri ce duc la un baraj de supraviețuire cu două din echipele actualei ligi secunde. „Candidate” la această dezonoare mai sunt, rațional vorbind, Farul și Petrolul.

    Rezultate: Argeș - CFR 0-1 pe buza cronometrului; Dinamo - „U” 2-1 frumos; Craiova - Rapid un 1-0 în care nici una din echipe nu merita vreun punct; Galați - UTA 1-0 după un penalti penal; Miercurea Ciuc - Slobozia 3-2 spectaculos; Botoșani - Metaloglobus 3-2 cu speranțe și temeri întemeiate; Farul - FCSB 2-3 cu speranțe și temeri neîntemeiate.

    Clasamente:

    1. „U”                             39p

    2. Craiova                       39p

    3. CFR                           33,5p

    4. Rapid                          32p

    5. Dinamo                       31p

    6. Pitești                          30p

    1. FCSB                          33p

    2. Arad                           30,5p

    3. Botoșani                      30p

    4. Galați                         26,5p

    5. Miercurea Ciuc           26p

    6. Ploiești                        23p

    7. Constanța                   22,5p

    8. Slobozia                     18,5p

    9. Sibiu                          18,5p

   10. Metaloglobus             10p

    

    De la etapa care vine ne putem aștepta atât la confirmări cât și la mari surprize. Remarcăm că în grupa campionat echipele care joacă în deplasare sunt mai bine clasate decât gazdele lor, iar în grupa retrogradare avem din nou un grupaj (locurile 4-8) de echipe ce joacă în deplasare. Totuși mă tem să spun că de data asta vom avea o etapă a oaspeților.

    CFR - „U” (sâmbătă, ora 20,30) Derbiul etapei. Totodată reprezintă și derbiul Ardealului și cel al orașului de sub Feleac. Nu mă hazardez spre nici un pronostic. Sper ca de data asta tribunele să dea dovadă de civilizație. Sper degeaba?

    Pitești - Craiova (luni, ora 20,30) În ultimul joc, cel din compania Rapidului, craiovenii au lăsat impresia de oboseală fizică și psihică. Sunt curios cum s-au prezentat aseară în cupă, comportament pe care voi l-ați dibuit deja. Ar părea favoriți pe Argeș dar nu mi-aș orienta preferințele spre ei;

    Dinamo - Rapid (duminică, ora 21) Pe de-o parte este un meci cu sonoritate, pe de alta este un meci al nădejdii și deznădejdii. Pentru fiecare dintre combatante ar putea fi o ultimă șansă de a se agăța de podiumul campionatului. Dacă Dinamo a arătat în ultima etapă că vrea și că poate concret (pe teren), Rapidul s-a limitat să arate doar la modul declarativ că ar vrea și ar putea;

    Botoșani - Galați (sâmbătă, ora 15) Derbiul Moldovei. Nordul și sudul ținutului istoric duc o bătălie a orgoliilor chiar dacă pentru botoșăneni o miză suplimentară ar fi ocuparea unuia din primele patru locuri ce ar duce la un meci suplimentar cu FCSB pentru o iluzorie prezență estivală europeană;

    FCSB - Ploiești (vineri, ora 20,30) Un meci care pare ușor pentru bucureșteni. La prahoveni revenirea lui Topal, experiența lui Grozavu și sclipirile lui Rareș Pop par a fi insuficiente pentru o adevărată revigorare. Dar... cine știe?

    Arad - Constanța (duminică, ora 14) Arădenii au cam scăpat de griji, pe când la constănțeni le tremură ciucurii. Altfel spus țesătura din războaiele textiliștilor pare să aibă un design agreabil în timp ce mateloții și mușii de pe Bricul Mircea înfruntă furtuna cu prova în vânt;

    Sibiu - Miercurea Ciuc (vineri, ora 17,30) Meciul de deschidere al etapei ne plasează într-o adevărată dilemă: sașii sau secuii? Pe cine păstrăm la suflet? Pentru ca ambele formații să mai aibă șanse să rămână în primul eșalon ar trebui să bată sașii;

    Metaloglobus - Slobozia (luni, ora 17,30) Cenușăreasa etapei. Ce n-aș da să câștige gazdele... Aceste două echipe, alături de Farul, au cei mai puțini suporteri și, logic, cei mai puțini spectatori. De multe ori la meciurile de acasă oaspeții au mai mulți susținători decât gazdele, chiar dacă nu sunt nume sonore.

   Opriți războaiele!

    

Picat răspicat

     Faptul că suntem într-o criză perpetuă se știa de mult. Această criză plutitoare a devenit certă. Cine este de vină? Toți. Fiecare are partea sa de vină. Mai mică sau mai mare. Începând cu președintele și terminând cu partidele politice nereprezentate în parlament. Chiar și fiecare dintre noi avem partea noastră de vină. Să o luăm de jos în sus.

    Baza acestei piramide a vinovăției suntem noi, alegătorii. Vina noastră principală este faptul că, din frustrare, am dat prea mare credibilitate unor partide extremiste (AUR - 62 membri, POT - 16 membri, SOS - 15 membri), unor partide care nu au nici un trecut și nici un orizont prosper. Extremiștii nu vor decât să distrugă. Din păcate nu distrug doar tumorile maligne din cotidianul politic al vremurilor ci și structura benignă a unei orientări generale spre prosperitate, aducându-ne cu fața spre un răsărit retrograd. Nu au nici un program la vedere ceea ce ne face să credem că de fapt au un program ascuns, un program care i-ar decredibiliza în fața cetățenilor.

    La partidele neparlamentare (în ordine alfabetică: Noua Republică, Partidul Alternativa Dreaptă, PLUS, PLAN, Partidul România în Acțiune, Partidul Verde, Patrioții Poporului Român și UNPR) principala vină este conjuncturală: nu sunt reprezentative. Cele mai multe n-au structuri în teritoriu, iar cele care au nu au avut conducători credibili, programe atrăgătoare și/sau capacitate de mobilizare a alegătorilor.

    Minoritățile (17 membri) și neafiliații (13 membri) sunt acea parte a parlamentului fluctuantă după cum bate vântul. Vântul nefiind o convigere politică stabilă în cele mai multe cazuri, ci o adiere de moment dependentă de interese personale și/sau capricii. Procentul lor comun este 9% ceea ce ar părea că în situații limită ar putea face diferența. Nu este așa tocmai pentru că vântul bate aleatoriu.

    Partidele extremiste, despre care am făcut vorbire mai sus, s-au cocoțat prea sus, votul lor unit reprezentând cu ceva peste 28%, ceea ce le face ca o amenințare directă, un adversar redutabil, motiv pentru care s-a construit monstruoasa coaliție. Spun monstruoasă pentru că nicăieri în lume nu poate fi benefică o coaliție dintre un partid de stânga și unul de dreapta atunci când combatantele nu-și părăsesc doctrinele și caracterul politic. Să nu uităm că la data alegerilor procentul parlamentarilor care făceau parte din partidele extremiste era mai mare, iar cifrele pe care vi le-am dat sunt cele de marți, 21 aprilie, ora 10.

    UDMR-ul, cu cei 22 de membri, pare să fie partidul cel mai puțin vinovat. Să fie chiar așa? În chestiunile de anvergură ia poziții corecte în general și la suprafață. Linia lor pare a fi una de tip elvețian, adică neutră. Asta la suprafață pentru că dacă puricăm mai atent, comportarea lor caracteristică este de a băga zâzanie ba spre „cea”, ba spre „hăis”, după cum le dictează interesele, nu totdeauna pertinente, ale comunității pe care o reprezintă.

    USR se bazează pe 40 de membri în general stabili. Lipsa de experiență politică le-a jucat deseori feste. Până deunăzi aveau lacune și în a-și alege conducătorii, perindându-se la cârme (națională și locale) tot felul de personaje, figuri apropiate de doctrina partidului doar declarativ. Despre actuala conducere la nivel național este prea devreme să mă exprim. Pare a fi totuși mai apropiată de crezul uniunii.

    PNL are 51 de membri, adică 15,5% din totalul parlamentarilor. Asta din cauza pantei descendente pe care se aflau la momentul alegerilor. Nici acum nu stau prea bine. Îi salvează câteva individualități care și-au apropiat mai mulți susținători, în general nemembri de partid. Cum este ușor de observat principala lor vină pleacă tocmai din liberalismul individualizat și nu din cel de grup, liberalism care îi divide în interiorul stupului.

    PSD posedă la ora actuală cei mai mulți membri, 94 la număr. Adică 28,5%. Sunt conștienți că acest procent ridicat le dă putere și tocmai acest lucru îi face ca nu toate deciziile lor să fie spre binele mulțimii, în schimb sunt apropiate de interesele membrilor săi. De asemenea sunt conștienți că acest procent nu ar mai fi valabil în cazul unor alegeri anticipate, motiv pentru care caută și găsesc tot mai multe subterfugii pentru a le evita. Ce-i drept în momentul de față, niște alegeri anticipate ar fi catastrofale pentru viitorul României. Nu numai pentru pericolul interior (extremismul) ci și pentru felul cum vom fi priviți din exterior. Am pierde orice șansă la credibilitate. Economic ar fi dezastruos, iar politic ar fi funest.

    Președintele țării are mare parte din vină. Moliciunea sa în a lua decizii se vede diferit din unghiuri diferite. Pentru un neutru pare că aceasta ar fi calea pe care i-o permite republica semiprezidențială pe care o dezvoltăm. Pe de altă parte, din interiorul fiecărei orientări politice, este acuzat că nu ia decizii ferme care să-i avantajeze. Părerea mea este că nu ar mai trebui să-și plece urechea de-o parte sau de alta. Să privească în țară doar spre români, să țintească în afară doar spre binele României. Cu aceste două țeluri ar mai putea prinde încă un mandat.

    Opriți războaiele!

    

    

Recital de pian și concert simfonic în acestă săptămână

🎹 RECITAL DE PIAN 🎹

 

    Marți, 21 aprilie | ora 19:00 | Sala Filarmonicii | ab. 39

 

    Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” vă invită la un recital de pian susținut de pianistul George Țăranu, un artist care impresionează prin sensibilitate, virtuozitate și profunzimea interpretării.

    Programul serii propune o călătorie muzicală fascinantă, de la rigoarea și echilibrul barocului lui Johann Sebastian Bach, la dramatismul intens al Sonatei „Appassionata” de Ludwig van Beethoven, continuând cu strălucirea tehnică a studiilor lui Frédéric Chopin și rafinamentul impresionist al lui Claude Debussy. Publicul va avea ocazia să descopere și universul sonor poetic al lui George Enescu, pentru ca recitalul să culmineze cu spectaculosul „Mephisto-Walzer nr. 1” de Franz Liszt, o lucrare de mare virtuozitate și forță expresivă.

 

    🎼 CONCERT SIMFONIC 🎼

 

    Joi, 23 aprilie | ora 19:00 | Sala Filarmonicii | ab. 40

 

    Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” vă invită la un concert simfonic sub bagheta dirijorului Mihnea Ignat, apreciat pentru precizia construcției muzicale, alături de violoncelistul Andrei Ioniță, solist cu o carieră internațională solidă, remarcat pentru expresivitatea discursului muzical. 

 

    Programul serii aduce în prim-plan două lucrări reprezentative ale repertoriului romantic: Concertul pentru violoncel și orchestră în si minor, op. 104 de Antonín Dvořák – o lucrare amplă, cu un lirism profund – urmat de Simfonia a IV-a în mi minor, op. 98 de Johannes Brahms, o creație de mare coerență și forță interioară.

    Biletele sunt disponibile la casieria Filarmonicii. Concertele Filarmonicii „Dinu Lipatti” se desfășoară cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare, ordonatorul principal de credite.

    După cum v-ați dat deja seama mai sus aveți edificatorul comunicat de presă pe care ni l-a trimis Filarmonica de Stat Dinu Lipatti cu privire la activitatea sa muzicală din această săptămână. Pe lângă câteva date legate de personalitățile prezente pe scena instituției de cultură mai adaug rugămintea ca posesorii de abonamente care nu pot să fie prezenți la unul sau altul dintre evenimente să anunțe casieria la numărul de telefon 0786-085.416.

 

Andrei Ioniță (sursă: site-ul Festivalului Internațional George Enescu)

    Pentru Andrei Ioniță, viața, muzica și artele nu urmează niciodată un drum liniar, ci își găsesc mereu propriul mod de a se exprima. „The Times” din Londra îl numește „unul dintre cei mai fascinanți violonceliști care au apărut în ultimul deceniu”, iar „British Gramophone” consideră că este „un violoncelist cu o abilitate și o imaginație muzicală superbe, fiind devotat muzicii timpului nostru”.

    Andrei Ioniță a colaborat cu un număr extins de orchestre europene, printre care Filarmonica din München, Filarmonica din Dresda, Orchestra Tonhalle din Zürich, Orchestra Simfonică Națională Radio din Polonia, Orchestra Filarmonică din Londra, Filarmonica de Stat din Nürnberg, Filarmonica Cehă, printre altele.

    Măiestria sa muzicală l-a condus în turnee prin SUA, unde concertează cu orchestrele simfonice din Chicago, Detroit, Milwaukee, San Diego și Grand Rapids.

    A colaborat cu dirijori renumiți precum Lawrence Foster, Herbert Blomstedt, Paavo Järvi, Cristian Măcelaru, Joana Mallwitz, Sylvain Cambreling, Kent Nagano, Michael Sanderling, Sascha Goetzel și Jonathan Bloxham.

    Talentul excepțional al lui Andrei Ioniță face din el un interpret versatil și căutat pentru muzica de cameră. În aparițiile sale, a interpretat alături de Martha Argerich, Christian Tetzlaff, Sergei Babayan, Steven Isserlis și mulți alții.

    Este adesea invitat la săli de concerte și festivaluri de renume internațional din lumea muzicii clasice. „Muzica prinde viață într-un mod magic și se revarsă către public, atingând sufletul în mod direct”, spune Andrei Ioniță.

    Cele mai importante apariții orchestrale ale stagiunii 2024-2025 includ spectacole cu Orquesta Sinfónica de Radio Televisión Española (RTVE), Orchestra de Stat Saarland și Orchestra Simfonică din St. Louis, ambele sub conducerea lui Ruth Reinhardt. Alte evenimente din această stagiune includ Orchestra Filarmonică Moravă Olomouc cu un turneu de câteva zile, Filarmonica BBC sub conducerea lui Ben Gernon, Orchestra de Stat Antalya sub conducerea lui Marzena Diakun și Orchestra Simfonică Arkansas sub conducerea lui Geoffrey Robson.

    Ca muzician de cameră apreciat, Andrei Ioniță va fi invitat la BBC din Londra în septembrie 2024, pentru o rezidență de câteva zile. În Germania, va evolua într-un ansamblu (septetul Beethoven) alături de Franziska Hölscher, Sebastian Manz, Felix Klieser și alți artiști de renume, la Grünwald, Nürnberg, Bamberg, Schumann Saal Düsseldorf și Brucknerhaus Linz. O nouă colaborare de recital în duo cu pianista Nathalia Milstein îl va aduce pentru a doua oară la Bamberg. Alte invitații la Festivalul de Muzică din Schleswig-Holstein, Festivalul de Muzică de Cameră din Utah și Festivalul Intonations fac parte, de asemenea, din actuala sa stagiune.

    Pe primul său CD solo, Oblique Strategies, de altfel foarte apreciat, Andrei Ioniță prezintă în premieră mondială o lucrare de Brett Dean, discul incluzând și piese semnate de Bach și Kodály. Interpretările sale creează o gamă largă de timbre, registre și tehnici care pun în valoare violoncelul. Aceste „strategii oblice” sunt necesare pentru a face muzica și artele să strălucească.

    Andrei Ioniță însuși remarcă: „instrumentul va găsi în cele din urmă muzicianul care îi este predestinat”. Cântă la un violoncel semnat de Filippo Fasser din Brescia, Italia.

Speranță și teamă

    De câte ori mă apuc să scriu Caricatura mă cuprinde o stare de efervescență, un amalgam între speranță și teamă combinat cu cel de bucurie și îngrijorare. Asta nu numai prin prisma că sunt rapidist, ci și pentru că iubesc fotbalul românesc în general. Compar ce se întâmplă pe dreptunghiurile înierbate de la noi cu cele de la vecini și mai apoi cu cele din vestul Europei. Adică cu fotbalul comparabil cu al nostru, gen Ungaria, Bulgaria sau cel din țările fost iugoslave, cu cel superior nouă gen Olanda, Grecia, Ucraina, Turcia sau Portugalia și cu cel din stratosfera tip Anglia, Spania, Germania, Franța și Italia.

    Dar să trecem la ale noastre. S-au cam limpezit apele atât în grupa speranțelor cât și în grupa temerilor ar spune unii. Actuala configurație a clasamentelor le-ar da dreptate, doar că sfera din piele de multe ori devine ovoidă, mai ales atunci când combatantele o șfichiuesc de mama focului cu acea speranță și teamă de care vă vorbeam. Așa că nu-i bine să decretăm încă. Să mai lăsăm teama și speranța să se manifeste în dorința noastră de a trăi periculos.

    Gazdele iară și-au atras majoritatea punctelor, 14 mai exact (patru victorii și două egaluri), prin cele 15 goluri înscrise. Oaspeții cu cele doar patru goluri marcate au obținut totuși 8 puncte, cu unul mai mult decât până acum în play-off/out. Grupa speranțelor: CFR - Dinamo 1-1 mai roșu decât vișiniu; Rapid - Argeș 0-0 deplorabil cu un Gâlcă nepăsător; „U” - Craiova 4-0 moralizator. Grupa temerilor: Sibiu - Farul 1-0 „al ultimo minuto” sau mai bine spus „in letzte Minute”; UTA - Botoșani 3-1 lent dar meritat; FCSB - Oțelul 4-0 lejer; Unirea - Petrolul 1-2 aici și eu am ținut cu Petrolul dar nu așa intens ca arbitrul; Metaloglobus - Miercurea Ciuc 0-1 cu coada sub abdomen.

    Ultima etapă din turul play-off/out-ului ne rezervă oare o nouă etapă favorabilă gazdelor? Dacă la optimiști acest lucru este mai puțin plauzibil la pesimiști, dintre echipele ce joacă în deplasare, doar pe litoral oaspeții nu s-ar mulțumi cu un egal.

    Grupa campionat:

    Craiova - Rapid (duminică, ora 21) Derbiul etapei. Oare cât a contat înfrângerea la scor a oltenilor din etapa precedentă? Dar muștruluiala din tabăra giuleștenilor de după prestația îngrozitoare, datorată în principal lui Gâlcă zic eu, din partida cu argeșenii? În general meciurile dintre cele două echipe au ritm, dar distanța de patru puncte dintre ele va fi o obsesie pentru Rapid și un sentiment de încredere pentru juveți. Hai Rapid!

    Dinamo - „U” (sâmbătă, ora 21) Să-i încurce oare dinamoviștii pe prietenii lor clujeni din marșul triumfal al acestora spre primul lor titlu de campioni? Singurul trofeu al „șepcilor roșii” a fost Cupa României obținută acum 61 de ani. În general clujenii au fost cei care își dovedeau „prietenia”. Să fie rândul bucureștenilor acum? Aș prefera să se joace cinstit chiar dacă în vizorul celor două echipe se află și meciurile de cupă de săptămâna viitoare (joi, respectiv marți);

        Pitești - CFR (vineri, ora 20,30) Uite un meci care trebuie văzut. Acea jumătate de punct care le desparte face din această partidă un joc de care pe care în care cel care (vă place jocul de cuvinte?) iese învingător se poate gândi conștiincios la Europa, mai ales că finala Cupei României este foarte probabil să se dispute între echipe de pe podiumul campionatului și atunci locul patru intră în discuții pentru o prezență la barajul cu, cel mai probabil, FCSB.

    1. „U”                     39p

    2. Craiova               36p

    3. Rapid                  32p

    4. CFR                   30,5p

    5. Argeș                  30p

    6. Dinamo              28p

 Grupa retrogradare

    Galați - Arad (vineri, ora 17,30) Cel mai interesant meci al grupei se desfășoară, în deschiderea etapei, pe malul Dunării. Chiar dacă administrațiile celor două echipe nu și-au făcut temele și nu se pot prezenta la un eventual baraj pentru Europa, orgoliul lor va fi zgândărit;

    Constanța - FCSB (luni, ora 20,30) Meciul de închidere al etapei. Schimbarea de antrenor din sânul marinarilor nu are cum să se vadă în acest scurt timp, mai ales că aceasta a picat cu totul neprevăzut. Pe de altă parte se pare că bucureștenii și-au regăsit ritmul; 

    Miercurea Ciuc - Slobozia (sâmbătă, ora 14,30) Secuii, pentru a le crește probabilitatea de a disputa un joc de baraj pentru o vară europeană au nevoie strict de victorie. Nu le ajunge doar un loc patru pentru aceasta. Trebuie să-i depășească și pe botoșeneni sau pe cei ce fac ce spune Becali. Grea treabă!

    Botoșani - Metaloglobus (luni, ora 17,30) Normal ar fi ca moldovenii să câștige lejer această partidă. Nu știu ce mă face să cred că vom avea parte de o surpriză;

    Ploiești - Sibiu (duminică, ora 17,30) Cenușăreasa etapei. Dacă vă aduceți aminte Cenușăreasa din poveste până la urmă a avut câștig de cauză. Cred că această partidă va fi deosebit de spectaculoasă, cele două echipe având prestații mult peste nivelul arătat anterior după ce și-au schimbat antrenorii.

    1. UTA                           30,5p

    2. FCSB                          30p

    3. Botoșani                     27p

    4. Oțelul                        23,5p

    5. Miercurea Ciuc          23p

    6. Farul                         22,5p

    7. Petrolul                      22p

    8. Slobozia                   18,5p

    9. Sibiu                         17,5p

  10. Metaloglobus            10p

 Opriți războaiele! 

     

  

O chitară oarbă și o simfonie surdă

     Poate că titlul vă cam intrigă un pic dar, după ce citiți aceste rânduri, precis că veți dori să fiți prezenți joi, de la ora 19, în sala instituției de cultură sătmărene care ne alină săptămână de săptămână dorul de muzică de calitate. După ce sărbătorile pascale au lăsat urme pe psihicul și fizicul fiecăruia dintre noi și după ce vecinii noștri din est și-au ales cărarea pe care vor să se regăsească, suntem invitați la un „Concert simfonic” mai puțin obișnuit. La această manifestare culturală sunt valabile abonamentele cu nr. 38 și, bineînțeles, biletele procurate de la casa de bilete din foaierul filarmonicii.

    Spun mai puțin obișnuit deoarece chitara este mai rar întâlnită pe scenele muzicii clasice, ea fiind considerată în general prea frivolă, dar în imaginația compozitorului spaniol Joaquin Rodrigo, complet orb de la vârsta de trei ani, aceasta cuprinde forme și culori pe care noi, văzătorii de rând, avem nevoie de multă concentrare pentru a ne pătrunde în simțuri. Așa că veniți la concert descărcați de orice alte preocupări pentru a aspira „Concertul de Aranjuez” în întregimea sa emoțională. Asta și pentru că mai vechea noastră cunoștință, chitaristul Ilie Dragoș, este cel care o va pune în valoare.

    Nici „Simfonia a II-a” în re major a lui Ludwig van Beethoven nu face parte din tipicul simfoniilor obișnuite. Fiind compusă în perioada în care compozitorul și-a dat seama că va rămâne fără auz are ceva din frustrarea acestui moment greu din activitatea sa de compozitor. De fapt presa vremii nu a fost prea amabilă cu referințele despre calitatea lucrării. Totuși aceasta a răzbătut peste timp și timpuri, fiind astăzi un eveniment la modă în lumea melomanilor.

    Să nu uităm despre deschiderea acestui concert, deschidere în care ne vom reîntâlni cu opera lui Gioachino Rossini, mai precis vom audia uvertura operei „Bărbierul din Sevilla” a acestui compozitor italian, o uvertură care, după un debut în forță, te plimbă prin toată Andaluzia medievală creându-ți libertatea senzorială de a urmări cu nesaț ceea ce urmează.

    La pupitrul întregului eveniment din această săptămână se va afla dirijorul israelian Noam Azur, cel despre care la precedenta sa vizită în Satu Mare am relatat biografia acestuia, biografie pe care o puteți regăsi în numărul nostru din 19 noiembrie 2024. În ceea ce privește istoricul lui Dragoș Ilie și al lui Joaquin Rodrigo vă invităm să-l parcurgeți mai jos.

Dragoș Ilie 

    Chitaristul român Dragoș Ilie s-a remarcat drept unul din cei mai carismatici și expresivi tineri muzicieni ai generației sale, încântând publicul din Europa, Asia și Statele Unite. De la o vârstă fragedă a început studiul instrumentului, primele acorduri fiind învățate de la tatăl său. A urmat cursurile Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă”, din Iași, la clasa profesorului Marius Țîmpău. Concomitent a studiat și cu conf. univ. dr. Daniel Dragomirescu.

    Perseverența și tenacitatea artistică l-au ajutat să obțină diverse burse de studiu atât în țară cât și în străinătate. Printre acestea menționăm Fundația MOL pentru Comunitate, Programul „Tinere talente” oferit de Fundația  „Principesa Margareta”, cu sprijinul „Casei regale a României”, bursele „START”, și bursa „Moștenitorii României muzicale” oferită de Radio România și Rotary club Pipera. În anul 2015 Dragoș a obținut prestigioasa bursă “Woodruff” pentru completarea studiilor de licență la „Școala de muzică Schwob” din Columbus State University (SUA), la clasa compozitorului și pedagogului Andrew Zohn.
    Dragoș a obținut peste 40 de premii la competiții internaționale, cu peste 20 de premii I. Printre acestea se numără Koblenz Guitar Festival, Tokyo Guitar Competition, Culiacan International Competition, Changsha International Guitar Festival, Indiana Guitar Festival, Columbus Guitar Symposium, Texas A&M Guitar Competition și Miami Guitar Festival. A susținut concerte, masterclass-uri și workshopuri în Europa, Statele Unite și Asia și a apărut în revistele Classical Guitar Magazine, Gendai Guitar și Acoustic Guitar Magazine. De asemenea, Dragoș a concertat alături de Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania” și Orchestra Națională Radio din România, grație bursei „Moștenitorii României  muzicale”.
    Dragoș este activ și în domeniul muzicii camerale. În anul 2021, s-a alăturat cvartetului de chitară Austin Guitar Quartet, grup al cărui album de debut „Chitara muzicală” a fost nominalizat la premiile Grammy, alături de „Los Angeles Guitar Quartet”, „Texas Guitar Quartet” și ansamblul coral „Conspirare”. Spectacolele recente ale cvartetul cuprind „Electric Counterpoint” de Steve Reich, împreună cu compania de balet din Austin.
    În vara anului 2022, Dragoș a concertat în turneul „Stradivarius – Paganini Magic” alături de celebrul violonist român Alexandru Tomescu. Cei doi au interpretat primul caiet de sonate pentru vioară și chitară Centone di Sonate, scris de Niccolò Paganini în 17 concerte și 13 orașe din România. Cu acest concert a trecut și prin Satu Mare.
    În 2020, Dragoș s-a alăturat grupului Ex-Aequo, organizație non-profit ce se străduiește să reprezinte un reper în lumea chitarei. În contextul pandemiei care a afectat viața muzicală internațională, Ex-Aequo a lansat o serie de workshop-uri online, masterclass-uri și concerte, precum și o competiție cu peste 200 de participanți. Cel mai recent proiect a implicat 9 compozitori afro-americani ce au scris lucrări originale pentru chitară. Proiectul numit „Scimbarea regulilor” a culminat cu o înregistrare CD cât și video, disponibilă pe toate platformele media.
    Pasionat de promovarea repertoriului românesc pe scena globală, Dragoș a conceput CD-ul său de debut drept un proiect ce îmbină atât aranjamente (opere ale lui Ciprian Porumbescu, Béla Bartók) cât și lucrări scrise de compozitori români contemporani. Albumul a fost înregistrat împreună cu Radio România Muzical și este disponibil la editura Casa Radio.
    În prezent, Dragoș își finalizează studiile doctorale la University of Texas at Austin (SUA), la clasa renumitului pedagog și interpret Adam Holzman. În același timp Dragoș este și asistent universitar, predând în cadrul aceleiași universități. Interesat de metode de prevenire a accidentarilor în rândul muzicienilor, Dragoș integrează somatici alternative de tipul Body Mapping în activitatea sa didactică.
    Dragoș este reprezentat de Augustine Strings, prima companie de corzi pentru chitară clasica din lume. În prezent cântă la o chitară Gernot Wagner, donată de către Carson McKowen, o chitară Steven Walter și una Martin Blackwell.

    „Dragos este un narator care folosește chitara pentru a spune o poveste din perspectiva sa captivantă și profundă.” spune despre el Lorenzo Micheli, iar Rene Izquierdo adaugă:„Un ton frumos, sensibilitate și o muzicalitate deosebită. Dragos stăpânește instrumentul nostru de minune! Un prezent luminos și un viitor și mai luminos.”

 Joaquín Rodrigo Vidre (sursa Wikipedia)

    Primul marchiz al Grădinilor din Aranjuez (născut în  22 noiembrie 1901 și decedat pe 6 iulie 1999) a fost un compozitor spaniol și un pianist virtuoz. Este cunoscut mai ales pentru compunerea „Concertul de Aranjuez”, o piatră de temelie a repertoriului pentru chitară clasică .

Joaquín Rodrigo
Monument în Rosario, Argentina

    Rodrigo s-a născut în Sagunto, provincia Valencia. La vârsta de trei ani, și-a pierdut complet vederea după ce a contractat difterie. La vârsta de opt ani a început să studieze solfegiu, pianul și vioara, iar de la vârsta de 16 ani a studiat armonia și compoziția. Și-a scris compozițiile în Braille, iar acestea au fost transcrise pentru publicare. Deși s-a distins prin faptul că a ridicat chitara spaniolă la demnitatea de instrument de concert universal și a fost cel mai bine cunoscut pentru muzica sa pentru chitară, nu a stăpânit niciodată cântatul la acest instrument.

    Rodrigo a studiat muzica sub îndrumarea lui Francisco Antich la Valencia și sub îndrumarea lui Paul Dukas la „Școala normală de muzică” din Paris. După ce s-a întors pentru scurt timp în Spania, a revenit în Paris pentru a studia muzicologia, mai întâi cu Maurice Emmanuel, apoi cu André Pirro. Primele sale compoziții publicate datează din 1923. Din 1947, Rodrigo a fost profesor de istoria muzicii, deținând Catedra Manuel de Falla de Muzică la „Facultatea de filosofie și litere” a Universității Complutense din Madrid. Printre studenții notabili se numără Yüksel Koptagel, compozitor și pianist turc.

    Cea mai faimoasă lucrare a sa, Concierto de Aranjuez, a fost compusă în 1939 la Paris pentru chitaristul Regino Sainz de la Maza. Mai târziu în viață, el și soția sa, Victoria, au declarat că lucrarea a fost scrisă la avortul spontan al primului lor copil. Compoziția este un concert pentru chitară și orchestră. Mișcarea centrală adagio este una dintre cele mai recunoscute din muzica clasică a secolului al XX-lea, prezentând interacțiunea dintre chitară și cornul englez.

    Această mișcare a fost adaptată ulterior de aranjorul de jazz Gil Evans pentru albumul din 1960, Sketches of Spain, de Miles Davis. La cererea lui Nicanor Zabaleta, Rodrigo a adaptat compoziția pentru „Concertul pentru harpă și orchestră” din 1974 și i-a dedicat adaptarea lui Zabaleta. Chitaristul de jazz Jim Hall a adaptat în continuare a doua mișcare pe înregistrarea sa intitulată „Concierto” (1975, Creed), care a inclus interpretări de Paul Desmond (saxofon alto), Steve Gadd (tobe), Chet Baker (trompetă), Ron Carter (chitară bas) și Roland Hanna 8 (pian).

    Succesul acestui concert a dus la comenzi din partea mai multor soliști proeminenți, inclusiv a lui Zabaleta, căruia Rodrigo i-a dedicat „Concierto serenata” pentru harpă și orchestră. Pentru Julian Lloyd Webber, Rodrigo a compus „Concierto como un divertimento” pentru violoncel și orchestră. Pentru flautistul James Galway a compus „Concierto pastoral” pentru flaut și orchestră.

    În 1954, Rodrigo a compus „Fantasía para un gentilhombre” la cererea lui Andrés Segovia. „Concierto andaluz”, pentru patru chitare și orchestră, a fost comandat de Celedonio Romero pentru el și cei trei fii ai săi.

    Dintre lucrările lui Rodrigo, cele care au obținut cel mai mare succes popular și critic sunt „Concierto de Aranjuez” și „Fantasia para un gentilhombre”. Aceste două lucrări sunt foarte des asociate în înregistrări.

Monument în Aranjuez , Spania

Stema primului marchiz al Grădinilor din Aranjuez

    În 1983, a fost decorat cu cea mai înaltă distincție spaniolă pentru compoziție, Premio Nacional de Música. La 30 decembrie 1991, Rodrigo a fost înnobilat de regele Juan Carlos I, cu titlul ereditar de Marqués de los Jardines de Aranjuez (Marquis al grădinilor din Aranjuez). A primit prestigiosul Premiu Prințul de Asturias, cea mai înaltă distincție civilă a Spaniei, în 1996. În 1998 a fost numit Comandor al Ordinului Artelor și Literelor de către guvernul francez.

    S-a căsătorit cu Victoria Kamhi în 1933. Ea era o pianistă de origine turcă pe care o cunoscuse la Paris. Au avut interese profesionale comune, iar ea le-a documentat viața împreună în cartea „Hand in Hand With Joaquín Rodrigo: My Life at the Maestro's Side” (1992). Căsătoria lor a durat până la moartea ei, în 1997. Fiica lor, Cecilia, s-a născut pe 27 ianuarie 1941.

    Rodrigo a murit la casa sa din Madrid pe 6 iulie 1999, la vârsta de 97 de ani. Fiica sa i-a succedat sub numele de Marquesa de los Jardines de Aranjuez. Joaquín Rodrigo și soția sa Victoria sunt înmormântați la cimitirul din Aranjuez.

    Opriți războaiele!