Parcimonia miticilor

   Cu mulți ani în urmă Franța era singura țară din Europa, poate și din lume, în care capitala țării nu avea echipă în primul eșalon fotbalistic al țării. Așa a fost inventat PSG. Noi, în bunul obicei francofon, ne raliem acestei direcții și uite că am ajuns cu o singură echipă bucureșteană cu stadion în București în Liga I. E adevărat, este o situație de conjunctură, dar este un adevăr. Poate că Mitică al lui Caragiale a ajuns astăzi Dorel al agențiilor de publicitate, dar în fotbal acesta poartă numele de „clanul Becali”, iar superficialitatea și neseriozitatea acestuia a împiedicat ani la rând fotbalul românesc să se dezvolte armonios. Și în politică la fel: „clanul Dragnea” (i-am numit așa pe pușcăriabilii lui; scuzați-mi licența) a întârziat și încă mai întârzie maturizarea și consolidarea spiritului românesc. Nu faceți trimitere din aceste cuvinte către Steaua sau PSD. Ele sunt doar „gazdele” în care s-au dezvoltat aceste buboaie. Au ales cele mai populare gazde. Atenție! Nu și cele mai iubite. Acolo unde există iubire, respect și dedicare paraziții nu germinează.

   Chiar dacă primele patru clasate își vor disputa partidele din etapa a șaptea pe teren propriu, cifrele spun că partidele echilibrate vor predomina de vineri până luni. Derbiul etapei va fi în primul meci al zilei de duminică, unde frânarii, cu gândul la Praga, trebuie să facă față croielii lui Croitoru. Croială parcă mai bine însăilată între nou veniți și rămași decât la frații lor moldoveni de pe Bahlui. Egalul cu goluri în ambele porți reiese din calcule, dar și din rațiune. Să vedem.

   Curios, dar al doilea meci ca importanță al etapei este cel de la Ovidiu de pe stadionul „Central Academia Hagi”, unde gazdele sunt mari favorite în fața „voluntărenilor” cum incorect se alintă ilfovenii cu ancora pe piept. Ar fi normal să vedem vreo cinci goluri.

   Poate că am nedreptățit puțin partidele de la Iași și Craiova situându-le pe locul trei ca însemnătate. La Iași ne așteptăm la un mult la zero, prin mult înțelegând cel puțin trei. Cei din Târgoviște își vor găsi într-un târziu linia de plutire, dar nu vineri. Tot vineri, când umbrele serii se lasă peste cel mai frumos Muzeu de Istorie pe care l-am văzut în România, Bănia va avea probabil din nou o mică deziluzie pe frumosul și modernul „Ion Oblemenco”. Cei din Giurgiu sunt din ce în ce mai harnici, iar oltenii mai risipitori.

   La Mediaș, pe „Gaz Metan”, acolo unde am văzut primul meci de fotbal pe viu (renumitul derbi local Gaz Metan - Vitrometan, prin '61-'62), echipa fără identitate dar cu patron, ar putea avea ceva șanse doar dacă nu Face Ce Spune Becali, acest lucru fiind mai ușor în deplasare.

   Un alt meci egal cred că vom vedea la Clinceni sub ochii câtorva spectatori și a și mai puținor telespectatori. Oltul Sfântul Gheorghe ar avea chiar șansa victoriei dacă s-a mai omogenizat un pic.

   Singura echipă cu stadion în București în această ediție, Dinamo, are șansa și obligativitatea unei a doua victorii. Sibienii din Portugalia, Brazilia, Croația, Coasta de Fildeș, Congo și câțiva băștinași nu cred că au reușit să încropească o echipă, chiar dacă baciul lor, Costel Enache, ca orice bun român, a ales săptămâna trecută dintre două rele. Probabil în ultimul joc al etapei vom vedea și cele mai multe goluri. Vreo șase.

Elucubrații

   Primul eșalon al fotbalului nostru începe să arate mai așezat, mai urban. În urmă cu câțiva ani scriam despre pericolul ruralizării fotbalului românesc. Pericolul s-a materializat într-un lung șir de ani în care echipe fără susținători precum Brănești, Chiajna, Năvodari, Corona, Voluntari, ASA, Călărași, Urziceni, Mioveni, Otopeni sau Curtea de Argeș (Doamne, 11 echipe!) au regresat fotbalul românesc până în mocirla urnelor a treia și chiar a patra la tragerile la sorți pentru diverse competiții naționale, atât la nivel de echipe de club, cât și la nivel de reprezentative. Am inclus în această listă Corona și ASA chiar dacă acestea reprezentau orașe mari (Brașov și Tg. Mureș) pentru că nu aveau susținători. Fotbalul, de fapt sportul în general, fără spectatori e inutil. Nu am inclus în această listă Viitorul dintr-un motiv lesne de înțeles așa că nu-l mai explic.

   Nici anul acesta n-am scăpat de Voluntari și ne-am procopsit cu Clinceniul, dar să nu uităm că nu puteau retrograda patru echipe, iar Petrolul și „U” și-au tras singure gloanțe în talpă până n-au mai simțit gazonul. Nu-i nimic. Pentru că tot am dat titlul acestui articol „Elucubrații” lăsați-mă să delirez un pic: anul acesta pică cele două și sper că nu Dinamo și intră la pachet, Rapid, Petrolul și „U”. Dacă Rapidulețul meu nu va reuși din prima, sigur va promova din a doua încercare, dar sunt acolo UTA, Farul, Poli, FC Argeș, Pandurii... echipe care numai pronunțându-le numele mi se furnică pielea (Domide, Sorin Avram, Dembrovschi, Dobrin, Pițurcă... îi mai țineți minte?).

   Ca derbi al etapei a patra vă propun jocul de sâmbătă după-amiază (15,30) de la Botoșani unde noua trupă a lui Croitoru, care a dat dovadă de mai multă omogenitate decât am crezut, își încrucișează crampoanele cu mai puțin busculata echipă a lui E. Iordănescu (el fiind de altfel noutatea, dar dom' Profesor e sus, în tribună, și vede). Sper să nu-i doboare căldura.

   Al doilea joc pe care vi-l propun este cel de duminică seara (21) de la Sf. Gheorghe în care acest antrenor român, Laszlo CSaba (cică-i neamț azi) perindat prin Scoția (foarte mulți ani) și Ungaria se va saluta la început de meci (sperăm și după) cu Gică Hagi. Vom vedea desigur o partidă tacticizată dar deschisă. Nu va fi vorba de acel catenaccio al lui Helenio Herrera, dar nici harababura latifundiarului (era să scriu B. Andone).

   Cred că la Târgoviște și Sibiu oaspeții (CFR și Craiova) vor fi printre cele 4-5 formații care vor câștiga în deplasare. Alexa (Astra) poate profita de zăpăceala de la FacețiCeSpuneB și ar mai putea aduna puncte albe pentru zile negre. Mari favorite sunt Poli Iași (la Voluntari) și Dinamo, chiar dacă cei din Ștefan cel Mare sunt vecini de clasament cu ruralii dintre Ciorogârla și Sabar.

   După cum vedeți nu prea am încredere în echipa care luptă pe două fronturi (național și internațional) și nu are lot și antrenor adecvați.

  

Jertfa copilei

   Reflexivul „a se jertfi” are o nuanță de conștiență. Și dacă, în ultima clipă, copila a fost conștientă că va zbuciuma o lume coruptă? Că va zdruncina din temelii acel „merge și așa” care ne-a oprit din drumul spre normalitate? Că ar putea reprezenta o întoarcere a civilizației din drumul spre prostire - dezumanizare - cretinism - dezagregare și dispariție înapoi către umanitate? Chiar dacă este foarte puțin probabil eu vreau să cred că așa a fost. Și chiar așa a fost!

   Corupția ucide! Cât adevăr! Și cât i-a trebuit omului să-și dea seama de asta? Și cea făcut după ce și-a dat seama? A exploatat acest adevăr. Ce rost mai au războaiele când cea mai la îndemână armă este corupția. Cu ea ucizi dușmani, ucizi prieteni, ucizi popoare, ucizi orice. Te poți chiar sinucide. Așa ca în aritmetică: degeaba o lemă s-a adeverit de „n” ori dacă a „n+una” oară nu s-a verificat. N-a existat, nu există și nu va exista om necorupt. În afară de mine și de tine, bineînțeles!

   Dar oare copila a fost ucisă? Jertfa ei a dus-o către îngeri sau către drogate și violate, drogate și violate, drogate și violate...? Deocamdată noi, plebea, nu știm. Argumentele pro și contra sunt numeroase și confuze. Vreau să cred că cei care se ocupă de acest caz sunt într-adevăr profesioniști. Că știu ce fac. Că lasă presei acele elemente care pot deruta mintea făptuitorului (un cuib sau o rețea). Că nu sunt din sistem. Pentru ambele ipoteze sunt fapte logice și fracturi de logică induse.

   Elemente ca inele și dinți în cenușă nu pot fi luate în seamă. Un om are o dantură nu câțiva dinți. Pentru a incinera un corp astfel încât să rămână doar cenușa nu ajunge un foc într-un butoi. Nici măcar nu s-a precizat dacă cenușa provine de la un corp viu. Povestea telefoanelor poate fi interpretată în favoarea sau defavoarea ambelor ipoteze. „Închide telefonul să mai poată suna și alții” e o monstruozitate, dar „închide telefonul să te poată suna echipajul trimis să te caute” are un înțeles. Din moment ce monstrul s-a dus să-i cumpere alifie pentru mâini înseamnă că nu avea în plan să o ucidă, adică presupunerea că este ucigaș în serie dispare. La fel de neînțeles este și faptul că a plecat cu mașina la farmacie cale de 3 km și s-a întors pe jos (fapte pe care le cunoaștem fără voia autorităților, acestea fiind relevate din diferite camere de filmare fixe, particulare).

   El declară că a ucis-o. Dacă există o rețea atunci aceasta l-ar putea șantaja/determina să declare omorul. Faptul că după ora la care a declarat că a înfăptuit crima s-a întors să-și recupereze mașina din preajma farmaciei cu o altă mașină condusă de altcineva ar putea fi interpretat că ar avea un complice, dar nu e obligatoriu. Bâjbâielile polițiștilor pot fi intenționate (cum îi stă bine unei adevărate rețele de trafic de orice fel) sau din lipsă de profesionalism.

   Deocamdată despre convorbirea cu polițistul din echipaj pe telefonul particular al acestuia nu știm decât povești. Nouă, novicilor, nu ni s-au dat probe concrete. Sper să facă bine ceea ce fac. Pot fi și tehnici de anchetă, dar pot fi și acoperirea adevărului, măsluirea lui. Depinde până la ce nivel se întinde plaga.

   Dragnea e de vină! Nu vorbesc de Liviu Dragnea. Dacă nu era Liviu era un alt buboi. Așadar Dragnea a supurat, a supurat până a crăpat. Sper că în scurt timp să crape de tot. Dragnea e fostul PCR împrăștiat în sute de mii de corpuri pesediste, să le spunem așa prin generalizare, peneliste, penețiste (mai puțini, de aia sunt cvasidispăruți), udemeriste... ...și în ultimul timp useriste. Vai, Doamne! Nu pot să-i iert. Cum au înșelat ei poporul român care i-a votat cu atâta speranță?!

   Cum să se jertfească ei? S-a jertfit copila!

Moftin - istorie și actualitate

   Pe 7 iulie 1601 o oaste românească formată din 16.000 de suflete poposea în apropierea Careilor Mari, pe un islaz la marginea satului Moftin (Moftinu Mic de astăzi). La vreo 30 de kilometri spre nord, la Satu Mare, oastea Generalului Basta își așezase și ea tabăra. În noaptea de 30/31 iulie, Mihai Viteazul, conducătorul celor 8.000 de călăreți și 8.000 de pedestrași de la Moftin, îl primește pe Generalul Rothal împreună cu cei 2.000 de silezieni trimiși de Împăratul Rudolf al II-lea (Casa de Habsburg, la acea vreme Împărat al Sfântului Imperiu Roman, Rege al Germaniei, Rege al Ungariei și Croației și Rege al Boemiei) și pornesc către Guruslău unde, alături de Generalul Basta, pe 3 august, Mihai Viteazul îl alungă pe Sigismund Bathory de pe tronul Transilvaniei, aceasta fiind ultima victorie a ultimului reprezentant al familiei nobiliare Dinastia Drăculeștilor. Șase zile mai târziu, în apropiere de Turda, Mihai Viteazul este ucis mișelește, zic eu, de niște mercenari trimiși de Generalul Basta.

   Acesta este motivul pentru care primarul de astăzi al comunei Moftin, Gheorghe David, de 19 ani încoace, începe Ziua Comunei Moftin de la Monumentul Mihai Viteazul. În anul 2.000, anul primului său mandat de primar, a organizat prima ediție a acestei manifestări culturale și, de atunci, în această perioadă a anului, cei aproape 4.300 de locuitori ai comunei sărbătoresc. Poate acesta este și motivul pentru care reprezentanții UDMR-ului au lipsit de la deschiderea oficială. Oare când vom înțelege ce este istorie și ce este prezent și că a sosit timpul să construim nu să jelim. Spre lauda lor cetățenii comunei au fost prezenți fără a ține cont de interese politice, așa că în proporție aproximativ egală cu componența etnică a comunei (54% români, 26% maghiari, 10% țigani, 5%șvabi, 2% ruteni...) s-au bucurat de programul de excelență pe care l-au pregătit organizatorii.

   După intonarea Imnului României și al Imnului Uniunii Europene (al cărei drapel a lipsit de la locul faptei) intonate de „Fanfara din Căpleni” și după „Tatăl nostru” recitat de un sobor de preoți a urmat un scurt program cultural patriotic la rădăcina marelui unificator în care Rafila Bărbos și corul Asociației Unirea 2009 Carei au cântat și recitat din portofoliul de profil al neamului. Am fost impresionat nu numai de repertoriul ales ci și de calitatea celor care s-au produs.

   Depunerea de coroane a lăsat locul politicului șă-și facă simțită prezența: Prefectura, Consiliul Local Moftin, Primăria Moftin, Asociației Unirea 2009 Carei, PSD (Aurelia Fedorca, președinte PSD Satu Mare) și ALDE (Adrian Ștef, vicepreședinte ALDE Satu Mare). Martori la depunerile de coroane au mai fost PNL (Adrian Albu, președinte PNL Satu Mare) și FDG (Ioan Leitner, președinte FDG Satu Mare). Liderii au fost fiecare în fruntea unui smoc de politicieni.

   Cele 7 sate care alcătuiesc comuna Moftin (în ordine alfabetică: Domănești, Ghilvaci, Ghirolț, Istrău, Moftinu Mare, Moftinu Mic - reședința comunei și Sânmiclăuș) și-au prezentat portul popular, obiceiurile meșteșugărești și câmpenești, talentele gastronomice și modul de a se bucura până aproape de miezul nopții. Pe scena instalată pe terenul de fotbal din localitate (mă apucă nostalgia gândindu-mă câte meciuri am arbitrat pe acest teren în urmă cu 20-35 de ani), rând pe rând, și-au adus măsura talentului lor, unii chiar întrecându-se pe sine: Fanfara din Carei (în port național șvăbesc), Rafila Bărbos (voce profundă din patrimoniul cultural al seminției), Sânziana Toader și Cătălin Ardelean (ardeleni prin extensie și în nume și în cânt), Iulia Balaj (cu taraful Ionuț Rotar și în recital), Văru Săndel, Ciprian Picovici și Vasile Coca (acompaniați de formația Ciprian Picovici), Gemeinsam (copii și tineri din Moftinu Mare într-un impresionant program cultural), Bodi Guszti & Margo (îndrăgite bucăți melodice din repertoriul maghiar).

   Când umbrele nopții s-au așternut Dan Bitman cu Holograful său a convins prin mesajele sale despre dragostea eternă și sensibilitatea magică a gestului. În final, acordurile de petrecere răzbăteau nu numai de pe scenă ci și de la mesele împânzite de-a lungul și de-a latul terenului. Pe scenă cântau trupa Erik avându-l ca solist pe Gereben Kristian. La mese fredonau moftinenii.

   A douăzecea ediție a Zilei comunei Moftin s-a încheiat și așa cum ne spunea „vechilul” comunei, Gheorghe David, urmează un an în care cuvântul de ordine este: „La muncă!”.

Alcazar Foto Studio

Ziua de Sânziene s-a încheiat magic. Lăsând la o parte calificarea istorică a României în semifinalele europenelor de tineret, calificarea acelorași fotbaliști la Jocurile Olimpice, aurul european al Laurei Coman la pistol cu aer comprimat și apusul de soare de o frumusețe angelică, m-a fascinat noul studio foto deschis pe Petöfi Sandor, nr. 14.

Cei prezenți (mai ales cele prezente), îmbrăcați în general în ii și purtând coronițe pe care și le-au confecționat singuri din sânzienele culese în zorii aceleiași zile de amfitrioană, au testat arta fotografică a Anei.

Inaugurat sub zodia plăpândelor fire galben-verzui, Alcazar Foto Studio, se dorește a fi un solid partener pentru cei interesați în domeniu: miri, socrii, nași, proaspăt părinți, absolvenți sau alți eroi de evenimente ce se doresc imortalizate.

De antren s-au ocupat George Negrea (caval), Francisc Balogh (percuție), Stike Molnar (fluier), bucatele lui Buny și rose-urile lui Fort Silvan.

Tocmai tu?

Respiri același aer
         dar cu alt gust,
Ițești dintre coli și site-uri
Și,
Din brațele renunțării te-nflăcărează o idee.
Apoi,
Naturală,
Cu ochi elegiaci,
Te retragi între titluri și recenzii
        netrăind bucuria percepției.
Chiar tu? Tocmai tu?
        Cea creștină și rebelă?

Otto, cu doi de t

   Prin septembrie '77, după prima mea zi de student, mi-am pus în gând să nu o termin cu fotbalul. Deoarece cei de la Rapid m-au lăsat să înţeleg că nu am valoare de A cu toate că tocmai picaserăm în B, mai aveam două căi de acţiune: antrenoratul şi/sau arbitrajul. Cum arbitrajul mi-ar fi dat mai mult timp pentru studii (cursuri, seminarii şi laboratoare) am ales împreună cu bunul meu prieten Gogu Preduţ (un oltean din Morunglav pierdut în negura timpului) şi rivalul Ovidiu Şperlea (sas braşovean cu care am avut pasiuni comune dar doar atât, acum neamț sadea) să facem şcoala de arbitri.

   Cursurile erau o plăcere. Nume ca Petrescu, Ghiţă, Ionescu făcuseră din arbitrajul braşovean din anii 60 ceea ce peste ani s-a întâmplat în Vâlcea. Pe acea vreme nu erau în regulamente stipulări de genul „minim 170 cm” ci doar „înălțimea proporțională cu greutatea” așa că mă și visam pe „23 August” arbitrând finala Cupei României dintre Petrolul și „U” Cluj. La Rapid m-aș fi recuzat. Pașii spre performanță i-am făcut repede, cu note maxime (chiar Gheorghe N. Gherghe, bau-bau-l arbitrilor, mi-a dat nota maximă la examenul de categoria I), doar accesul la titlul de divizionar mi-a fost barat de „minim 170cm”.
   Prin '90 l-am cunoscut. Mi-era observator. Îl mai văzusem ca și copil de mingi pe Tineretului la un joc Steagu Roșu cu Dinamo. Se știa că este dinamovist dar și stegarii pe vremea aceea erau dinamoviști. Înainte și după fiecare joc povesteam. Înainte de joc ne spunea povești de la alte jocuri ale echipelor pe care urma să le arbitrăm, după joc ne atenționa asupra greșelilor făcute și ne dădea sfaturi pentru viitor. Apoi, la o bere, ne prindea noaptea adăpându-ne de la povești de genul:
   „În '79, în ultima etapă, Dinamo avea nevoie de egal în jocul cu F.C Argeș. Prin minutul 89 Dudu Georgescu a egalat la trei din 11m (nu spun cum l-a obținut), la nici un minut distanță Gâscanul (n.a. - Dobrin) a marcat după care a venit la mine și mi-a spus că mai poate da câte goluri sunt necesare așa că am fluierat sfârșitul campionatului...” Referitor la acest joc regretatul Ioan Chirilă a scris: "Finala campionatului, așteptată cu un interes extraordinar, care a împuținat masiv numărul spectatorilor pe toate celelalte terenuri, s-a încheiat cu victoria meritată a piteștenilor, după un joc de mare tensiune, în care setea de victorie a dinamoviștilor a primit un veto din partea lui Dobrin, care a oferit tribunelor și telespectatorilor al nu mai știu câtelea meci al vieții sale, el fiind jucătorul care a dominat din toate punctele de vedere terenul. Arbitrajul lui Otto Anderco de nota 7"
   „Rainea, mare pișicher. Avea pile la FRF și, cu sau fără știința sa, îmi fura delegările venite pe numele meu de la UEFA. Se trimitea scrisoare către UEFA că sunt indisponibil (bolnav sau găseau ei ceva) și îl propuneau pe el. Și asta numai pentru că nu am fost de acord să mi se scrie prenumele cu un singur t...”
   „ La poker nu contează câți bani ai pierdut sau ai câștigat la un moment dat, ci doar cu câți bani te ridici de la masă...”
   Dormi în pace sfetnic drag!