Cutremurul și alunecările de pământ de la Cămărzana nu au produs victime importante

   Cămărzana sau „Cămara Zânelor”, legenda de la care și-a împrumutat numele bucolic așezarea dintre cele șapte înălțimi vulcanice, a suportat la sfârșitul săptămânii trecute consecințele unui cutremur urmat la scurt timp de o alunecare masivă de pământ în apropierea Gemenelor. Gemenele sunt două înălțimi muntoase care se ridică în nordul comunei și au cam aceeași alură, formând alături de Cetățeaua, Piatra Cornii, Trei Holmi și Coparcea o căldare în care sunt presărate casele sătenilor. Dacă la cutremur și la alunecări de pământ nu prea se aștepta lumea, forma conică a masivului de origine vulcanică Cetățeaua pune pe gânduri câteodată pe locuitorii comunei: „Oare nu o răbufni împielițatu' care acum este bine dosit de natură?”.

   Să revenim la ale noastre. Așadar imediat după ce cutremurul a încetat organizația de voluntari a comunei s-a mobilizat exemplar atât prin ajutor direct cât și prin cererea de ajutor. Primul obiectiv salvat de sub dărâmături a fost școala. Din fericire în incinta școlii nu se aflau decât puțini copii care mai mult s-au speriat. Unul singur dintre ei a fost salvat de sub câțiva drugi de lemn picați din acoperișul școlii, dar nici acesta nu a suferit vătămări complexe, viața fiindu-i totuși salvată. Spun asta pentru că și în timpul căutărilor printre bârne și cărămizi te mai trezeai cu câte un zgomot înfundat de căzătură. Echipați corespunzător prin programul Uniunii Europene ”COOPERAREA TRANSFRONTALIERA A ECHIPELOR DE INTERVENTIE SI SALVARE NEGUVERNAMENTALE SI PUBLICE – CROSCOOP -”, proiect finanțat cu bani europeni, voluntarii de la SVSU Cămărzana au primit un nesperat și grabnic ajutor de la colegii lor din Târșolț, de la o brigadă de pompieri din Csenger (Ungaria) și din Apșa de Jos (Ucraina). Ultimii au monitorizat evenimentul doar prin internet contribuind doar prin sfaturi, pandemia obligându-i să rămână acasă.

   Alunecarea masivă de pământ, dealul de la poalele Gemenelor a pornit la vale, a afectat tot ce a găsit în cale: case, mașini, animale... Noroc că oameni nu erau prea mulți, fiind plecați la oraș sau în străinătățuri. Cei care totuși se mai găseau prin curți au reușit să se aciueze prin pădurea din apropiere rugându-se să nu le mai fugă pământul de sub picioare. Doar trei persoane au fost afectate fizic și o altă familie a suferit de panică.

   Un sătean a fost aruncat de combinația cutremur - alunecare de pământ într-un puț. Noroc cu drona celor de la Multisalva (o organizație de tip salvează tot și peste tot, adică salvamont, salvamar... chiar și salvapuț de data asta, condusă de Szabolcs Fulop) care l-a reperat și o echipă combinată formată din voluntarii din Cămărzana, pompierii din Csenger și câțiva „multisalviști” au reușit să scoată la timp apa din puț, au coborât în puțul relativ îngust (circa 70 de cm diametru) și cu mijloacele și aparaturile specifice au adus la suprafață pe bietul năpăstuit care a fost predat pe mâinile descurcărețe ale personalului medical prezent și el (mai bine zis prezente și ele) la fața locului, personal care în scurt timp l-au readus în simțiri. Cu asemenea mâini și chipuri era și normal.

   Un alt cămărzan a fost dus de năpaste într-un iaz din apropiere și a intrat în șoc hipotermic. Și aici intervenția s-a făcut la timp așa încât tipul, care nu știa să înoate, a ajuns tot la frumoasele cadre medicale. Normal. I-au trecut toate. Cred că și acum îi lipsește masajul cardiac și respirația indusă de la suflet la suflet.

   Mai dificilă a fost recuperarea șoferului dontr-o mașină pe care a fost aruncată, nu știu cum, o conductă de beton de vreo patru metri lungime și cu un diametru de vreo 180 de cm. Conducta știm ce căuta acolo. Nu știm în schimb ce căuta mașina acolo. Probabil a fost și ea adusă de alunecarea de pământ de pe drumul neasfaltat de pe coama dealului. Segmentul de conductă face parte dintr-un alt proiect european la care harnicul și statornicul (proaspăt reales cu peste 70% din voturi) primar al comunei, Florin Ionici, a aplicat pentru a introduce în comună atât apaă la robinet cât și canalizarea. Despre alte proiecte realizate, în curs de realizare sau de viitor vom vorbi în aceste pagini în scurt timp. Se vede că este un primar ales pentru ce face nu pentru ce promite!

   Să revenim la bietul șofer pe care l-am uitat prins între fiarele contorsionate ale mașinii. După ce s-au încercat diferite metode moderne de eliberare a mașinii de sub uriașa greutate de beton s-a recurs la o metodă mai tradițională. Oșanul, om descurcăreț, a trecut la volanul și levierele unui escavator de mari dimensiuni din apropiere și l-a folosit pe post de macara, înlăturând segmentul de conductă de pe capota turtită a mașinii. Rănitul nu era nici pe departe rănit, doar ușor amețit și speriat de faptul că nu putea să iasă din mașină. După operațiunile de descarcerare, tăiere uși și a diferitor părți ale scheletului metalic ale mașinii, omul a reușit să iasă și primul lucru pe care l-a făcut a cerut o iagă de pălincă.

   Cei refugiați în pădure s-au întors pe la casele lor să evalueze pagubele. Un oșan a observat că la casa din vecinătatea lui nu s-a întors nimeni cu toate că îi simțise că fuseseră acasă înainte de belea. A anunțat primarul care a anunțat rapid echipa de coordonare a acțiunii de intervenție. În scurt timp a fost reperat de dronă un grup de patru persoane destul de aproape de liziera pădurii. Inițial nu s-a înțeles din ce cauză acestea nu revin la casa lor. Abia după ce o echipă de recuperare a ajuns la fața locului și-au dat seama că un acces de panică a blocat starea de conștiență a grupului (mamă, tată, băiat, fetiță). De fapt doar cea mică nu era afectată, dar era prea mică pentru a lua decizii importante. Bineînțeles că echipele de intervenții și-au făcut datoria până la capăt.

   Într-un final, cam pe la ora 16, exercițiul fiind terminat fiecare s-a dus către casele lor. La crâșmă nu erau fiindcă pe acolo am trecut noi. Off! Pandemia bat-o vina!

    Exercițiul a avut ca scop exersarea deprinderilor dobândite la cursurile de formare organizate pentru echipele serviciilor voluntare pentru situații de urgență (SVSU) a comunelor Cămărzana și Târșolț (România), Csenger (Ungaria) și Apșa de Jos (Ucraina - doar on-line din cauza condițiilor specifice de pandemie): orientare cu ajutorul sistemului de poziționare globală (GPS), creșterea capacității de gestionare a situațiilor de urgență și tehnici de observare, urmărire și prindere a infractorilor pe sol, aer și apă.

 

 

 

 

 

 

Trei din cinci români apreciază pozitiv măsurile UE antiCOVID

 

     Standard Eurobarometer 93 este instrumentul cu care Uniunea Europeană derulează propriile sondaje pentru a afla cum gândesc cetățenii europei despre acțiunile pe care le desfășoară. În subsidiar de fapt capetele luminate doresc să afle ce înțeleg cetățenii europei din cele întâmplate. Atrag atenția cititorului că sondajele nu dau cifre despre acțiunile UE ci doar părerea cetățenilor din fiecare țară despre politicile UE. În cele ce urmează voi trece în revistă doar cifrele referitoare la părerile românilor în comparație cu părerile cetățenilor tuturor celor 27 de state membre UE.

 

   Așadar, sondajul a fost făcut de Standard Eurobarometer după metoda față în față, în perioada 9 iulie - 26 august a.c. (în România în perioada 10 iulie - 6 august) studiindu-se 26.681 de cetățeni din care 1. 112 au fost români. Despre situația din România nu au fost chestionați decât cetățeni români.

În ceea ce privește „economia”, 64% (cu 14% mai mult decât în toamna anului trecut) dintre cetățenii europei consideră că merge prost și 34% (cu 13% mai puțini decât în toamna anului trecut) că merge bine. Restul nu știu sau nu au dorit să răspundă (n.a. - acești neștiutori/nehotărâți vor fi la fiecare din întrebări; pentru a afla ce procent reprezintă scădeți din 100 suma celorlalte răspunsuri). Românii sunt și mai prăpăstioși, 70% dintre ei considerând că situația economiei naționale merge prost (+7%) și doar 28% (-7%) că merge bine.

   Cetățeanul european consideră că la el în gospodărie situația merge în general bine (70% față de 28% cărora le merge mai greu). Românul, mai șmecher decât statul, crede în proporție de 60% că le e bine și doar 39% sunt nemulțumiți. În ceea ce privește situația economică de la locul de muncă valoarea cifrelor este mai ponderată: 57% bine cu 24% rău în Uniunea Europeană și 46% bine versus 30% rău la noi în țară. Tu ce-ai fi răspuns la întrebarea asta cititorule?

   Următoarea chestiune pusă pe covorul multicolor al economiei europene se referă la așteptările cetățeanului, la ce crede el că se va întâmpla în următoarele 12 luni cu:

- situația economică în țara lui - 20% din europeni cred că va fi mai bine, 49% cred că situația se va înrăutății și 28% mizează pe statu quo; pentru români procentele sunt de 23, 44 respectiv 29.

- șomajul - europenii cred în proporție de 19% că va fi mai bine, de 47% că va fi mai rău și 29% cred că nu se vor face mutații în acest sens; temerile românilor sunt tot pe acolo: 23%, 44%, respectiv 28%.

- situația la locul de muncă - europenii nu văd mari mutații, 17% mai bine, 13% mai rău și 58% stagnare; pentru români însă pesimismul este destul de ridicat: 22% mai bine, 26% mai rău și doar 34% cred că n-a fi nici mai bine nici mai rău.

- situația economică a UE - 16% mai bună, 42% mai rea și 32% menținere își dau cu părerea europenii; 26%, 32% și 31% zic românii.

   La întrebarea „Care sunt cele mai importante două probleme pe care trebuie să le rezolve UE răspunsurile mi se par interesante, dar parcă mai interesantă este ordinea priorităților în România față de UE. Pentru cetățenii Europeni ordinea a fost: 1. situația economică - 33%; 2. sănătatea - 31%; 3. șomajul - 28%; 4. inflația - 18 %; 5. schimbările climatice - 14%; 6. datoriile de stat - 12%,... Pentru români problemele importante și ordinea lor sunt puțin modificate: 1. sănătatea - 40%; 2. economia - 31%; 3. inflația - 28%; 4. situația pensiilor - 16%; 5-6. șomajul și educația - 14%. Suma procentelor depășește 100% deoarece fiecare respondent a nominalizat două probleme. Au mai fost invocate și alte probleme cum ar fi imigrația, crimele, locuințele, taxele, terorismul sau energiile suplimentare.

   Despre încrederea cetățenilor în UE, în guvernele naționale sau în parlamentele fiecărei țări răspunsurile au fost pe o plajă foarte largă de la o țară la alta așa că media europeană se învârte pe la 50%. Mai precis procentele sunt de 43 „da” versus 48 „nu” la UE, 40/56 în guvernele naționale și 36/58 în parlamentele naționale. La noi cifrele sunt un pic mai nuanțate mai ales la guvern și parlament (54/38 la UE, 34/61 la guvern și doar 27/66 la parlament).

   În ceea ce privește părerea cetățenilor despre existența Uniunii Europene 40% apreciază ca pozitivă și doar 19% ca negativă (40% sunt neutri, iar 1% habar n-au). Românii sunt mai pozitiviști (51%) decât negativiști (11%), 37% dintre ei fiind indiferenți. În ceea ce privește viitorul Uniunii Europene optimismul este ridicat atât pe plan global (60%), dar mai ales la noi (71%), pesimiștii fiind de 38%, respectiv 28%.

   S-au luat în considerare și politicile aplicate de Uniunea Europeană. Părerile pro/contra ale cetățenilor sunt următoarele:

- libertatea de mișcare pentru (trai, muncă, studii sau afaceri) - 84/11 în UE; 74/20 în RO

- politica energetică unitară - 77/15, respectiv 63/27;

- politică de apărare și securitate unitară - 77/17, respectiv 70/22;

- politici ale comerțului unitar - 74/18, respectiv 66/25;

- politica externă comună - 71/20, respectiv 68/23;

 

- politica imigranților - 71/22, respectiv 64/27;

- aderarea de noi state la UE - 44/45, respectiv 61/28.

   Spre final întrebările sau îndreptat către o Europă Verde. Mai exact s-a referit la principalele probleme care stau în calea unei Europe mai curate. Dacă românii au identificat plasticul ca cea mai mare amenințare (37%), abia apoi urmând necesitatea dezvoltării energiei regenerabile (35%), susținerea fermelor prin subvenții și programe (35%), economia circulară (resurse naturale și diminuarea până la zero a deșeurilor, 31%), reducerea emisiilor de gaze (28%), diminuarea poluării (27%)..., ceilalți europeni au pus pe primul plan dezvoltarea energiei regenerabile în proporție de 52%. Abia apoi s-au gândit la plastic (49%), ferme (38%), economie circulară (36%), reducerea consumului de energie (31%), protecția biodiversităților (29%)... Fiecare chestionat a trebuit să specifice patru elemente de luat în calcul. Unul dintre elemente a fost și impunerea de taxe pentru produsele provenite din țări cu legi prea permisive.

   Sondaj UE: Trei din cinci români apreciază pozitiv măsurile UE antiCOVID

Au fost și întrebări la care s-a răspuns cu da sau nu, gen „Te simți cetățean european?”. Răspunsurile au fost de 70% cu „da” și 29% cu „nu” pentru europeni și 68 versus 30 la români. La întrebarea capcană dacă „Vrei mai multe drepturi pentru tine?”, răspunsul a fost mai ponderat pentru europeni (68/30) și mai motivant pentru români (73/24). Bineînțeles că a urmat și întrebarea „Îți cunoști drepturile de cetățean european?” la care 57% dintre europeni și 63% dintre cetățenii români au avut impertinența să zică „Da”. Doar 42% europeni și 35% români au recunoscut că nu. În realitate nu cred că sunt 2-3% oameni care își cunosc toate drepturile. Mărturisesc că nu mă aflu printre ei. Dacă le-aș fi știut aș fi trăit mai puțin intens și mai mult pe anumite culoare încărcate cu paragrafe și articole.

   O altă întrebare interesantă a fost: „Când crezi că se va descoperi vaccinul sau tratramentul pentru COVID? Dintre europeni 2% au spus că anul acesta, 17% au spus că anul viitor, pentru 2022 au optat 29%, iar 42% cred că sunt necesar trei sau mai mult de trei ani, ba chiar 7% cred că nu va fi descoperit niciodată. Pentru români cifrele sunt în ordine 10%, 20%, 25%, 31% și 11%.

   Ultima întrebare are o doză de sarcasm după părerea mea: „Cum îți merge cu pandemia asta?”. După părerea mea răspunsurile nu prea contează, probabilitatea ca acestea să fie improvizate, de moment, este destul de mare. Totuși: 7% din europeni au răspuns foarte bine, 31% au zis că relativ bine, 30% au zis că nu le-a fost nici mai ușor, nici mai greu, 25% au spus că le-a fost greu și 7% că a fost foarte greu. Românii au răspuns în ordine 7%, 25%, 35%, 4% respectiv 9%.

Stacojiu, ruginiu, chihlimbariu

    Toamna își etalează culorile prin meandrele artificiale din parcuri și prin cele naturale din păduri. Locuri mascate unde putem lăsa masca pe-o ureche. Pândim cu grijă pe la răspântii în sus și în jos, la stânga și la dreapta, ne orientăm în așa fel încât pașii să ni se încrucișeze cu cât mai puțini alți pași. Parcă toamna trecută era altfel. Aveam loc pe pătura pentru picnic nu numai pentru cunoștințe. Acum acceptăm doar vreun cățel pofticios, fără zgardă, sau o veveriță curioasă.

    Sportul competițional mondial a suferit o lovitură puternică. Lovitura este cei drept atenuată de televiziune și internet. Nu-i același lucru totuși. Una era să te bucuri de fericire sau să răbufnești de necaz între alte zeci de mii de persoane care sunt de aceeași părere cu tine sau, din contră, fac parte din cealaltă emisferă emoțională. Singura parte bună este probabil dispariția din tribună a extremiștilor care sub capa unor blazoane sportive organizau sesiuni de injurii și bătăi ad-hoc sau premeditate.

   Etapa a opta a ligii întâi are ca și cap de afiș ultimul joc al etapei, luni pe Național Arena, când sibienii vin furioși spre capitală că încă nu au autostradă spre ANAF. Atât de furioși încât are să-și neglijeze ariergarda așa că am putea vedea cel puțin vreo trei-patru goluri. În ambele porți. Probabil că cei care Fac Ce Spune Becali vor pleca cu trei puncte către Plevna, pardon(!), spre Pipera.

   Seara de duminică ne prezintă pe Iordănescu din Voluntari al doilea meci ca importanță în ceea ce privește partea superioară a clasamentului. Nici nu-mi vine să cred că Voluntariul la jumătatea turului se află pe un loc așa onorabil, șapte. Probabil că Dan Petrescu cu ai lui frânari le vor veni totuși de hac.

   La Craiova, cum ne-am obișnuit, beția înălțimilor s-ar putea să sucească un pic mintea oltenilor și să se poticnească tocmai când le e lumea mai dragă. Dacă tot nu e Rapidul care să mai dea culoare campionatului vom tânji după minuni alb-albastre. Ion Oblemenco, om cu piatră la cap, încă mai bântuie prin mintea noastră supărat că nu a fost convocat la națională, așa că nu tare i-ar pica bine o restanță cu academicienii din Clinceni.

   Jocuri de tip Pădureanu (Dumnezeu să-l ierte, că are ce ierta) vor fi aici, dincoace de Carpați, la Arad, Sf. Gheorghe și Mediaș unde Târgoviștea, Dinamo, respectiv Botoșaniul vor să demonstreze că Regatul e mai tare ca Ardealul. Nu prea cred să reușească. La Arad se întrevăd puține goluri iar la Mediaș, în deschiderea etapei, cele mai multe. Dar mai știi? Total imprevizibil este rezultatul de la Sf. Gheorghe unde se va război lucrul elaborat cu improvizația cu vedete.

   Meciurile care par fără sare și piper sunt la Giurgiu, Astra fiind în căutarea primei victorii, și Năvodari, Viitorul fiind favorită. Adversare sunt loturile celor din Iași, proaspăt căsăpiți în Potou) și Pitești unde stafia lui Dobrin a schițat un surâs după prima victorie a violeților.

  

Rabdă și taci!

    Cum se spune corect „taci măi sau touch me”? E chestie de vârstă. De la zero la șapte ani și peste 75 de ani se spune taci măi. Așa, în familie. De la 18 la 64 de ani se spune touch me. Așa, familiar. În rest cum vrea Domnul. Sau doamna? Amu, cu COVIDU', nu mai ține nimeni cont de Ovidiu. Toți spun una și gândesc alta. Nici nu știi cum să reacționezi. Oricum te trezești cu o palmă. Că-i o palmă cu degetele în dezintegrare sau că e una ce ține unealta cadiului rămâne de constatat.

   Na, că ne-am luat cu vorba și începe etapa. E prima după o Europă deprimantă (Islanda, Norvegia, Austria, Pușcaș, copilul Hagi) și deprimată pandemic. După cum arată clasamentul cică derbiul tot la Cluj e. Vin botșenenii Yameogo, Berisha și Bourama să facă schimb de impresii cu cloujainii Omrani, Cestor și Pareira. C-așa-i la țurcă. Pițurcă. Maxim un gol.

   Un meci interesant are vicelidera, SB-ul, oițele latifundiarului vor să verifice cum se fac studiile la academie. Cum care academie? Cea din Clinceni (oare am scris corect?). Multe goluri. Aproape câte vor fi și la Iași unde este un alt duel Ardealul - Restul lumii. Secuii merg să ne reprezinte. Să le ținem pumnii.

  Dinamo - Univ. Craiova a picat în desuet. Din cauza lui Negoiță zic unii. Eu zic că din cauza lui Becali. Nu Gheorghe, ăla dinamovistul, în zeghe, Victor. Derbiuri regionale la Sibiu, pardon, în orașul lui Her(mann) Iohannis unde vin arădenii (oare mai știe cineva ce înseamnă UTA?) și la Voluntari (firesc merg și Firea, tot nu mai au treabă...) unde Viitorul își caută trecutul recent.

   Probabil cel mai anost meci va fi la Ploiești, unde înainte de chindii, cam pe când evadații din Târșolț vor fi prinși de bravii noștri polițiști de frontieră (exercițiu în forță în nordul Țării Oașului) Chindia vrea să debranșeze găzarii de la fluidul inodor. Medieșenii se laudă în schimb că au mercaptan. Cine va râmâne pe ultimul loc se decide la această oră la Pitești unde argeșenii fac, deocamdată, schimb de ratări cu giurgiuvenii. Ca-ntre regățeni. Probabil statu-quo.

Camera din turn

    Pentru că tot am fost certat că n-am scris nimic despre cea de-a treia seară de jazz voi însăila câteva verbe despre inedita seară pregătită cu migală și pricepere de administrația Filarmonicii Dinu Lipatti, administrație în care se simte din ce în ce mai mult elanul tineresc și dorința de performanță a violonistei Emoke Kovacs. Despre jazz n-am mai scris pentru că aș fi fost jenant să-mi dau cu părerea după ce au vorbit somități în domeniu ca Florian Lungu sau Sorin Zlat.

   Nu am avut prezența de spirit să filmez cum au urcat tuba (Helmut Schuller) în Turnul Pompierilor fără să-i altereze calitatea notelor expulzate prin imensul pavilion. Până la urmă totul a fost ok. Chiar și unele intervenții canine sau ale păsăretului parcă făceau parte integrantă din acordurile celor trei tromboane (Gheorghița Radion, Botond Bartos și Albert Szavuly) mustrate grav de Helmut.

   Concertul de camera a fost format dintr-un potpuriu (cu pauze de data asta) de linii melodice și compozitori, un dodecaedru în care unghiurile și laturile purtau nume celebre sau mai puțin celebre cu compoziții cunoscute sau mai puțin cunoscute. În ordinea în care au răsunat de la înălțimea Turnului Pompierilor aceștia și acestea au fost: Csaba Vedres cu „Lăudat fie Domnul”, G.F. Handel cu „Unde te plimbi?”, Tielman Susato cu „Dans maur”, Saskia Apon cu „Primul cvartet de trombon”, Nick La Rocca cu „Tigrul meloman”, Anonymous cu „Voi merge la câmp”, Scott Joplin cu „Câștigătorii facili” Klaus Badelt/Hans Zimmer cu „Pirații din Caraibe”, G.W. Lotzenhiser cu „Trombumba”, John Williams cu „Mărșăluitori”, King/Leiber/Stoller cu „Stai alături de mine” și Henry Mancini cu „Pantera roz”.

   Notele grave au binedispus un public eterogen care a susținut cu aplauze prestația la înălțime (la propriu și figurativ) a cvartetului, public care apoi s-a îndreptat câtre terasele din jur pentru un pahar cu vin sau o înghețată. Poate le dau o idee patronilor acelor terase să susțină și ei cultura cât de cât, nu doar să beneficieze de pe urma ei!

Povești din „lumea celor cari nu cuvântă” și povești manifest

 

    Cea de-a doua seară de culturalizare propusă de Gigi Molnar și Babi Matei și produsă de echipa sa de la GM Zamfirescu (Ciprian Muntean, Tatiana Vaida, Ionel Bledea, Ciobci, Radu Lup și Robbie Costea) a adus pe scenă trupele Essential Notes și Blazzaj.

    Născut duo, electronică și tobe, notele de bază, esențiale, ale muzicii propuse au pentru început accentele muzicii progresive din anii '70. Din 2018 apare și un saxofon. În majoritatea compozițiilor de pe scena de la Turnul Pompierilor s-a reflectat acest lucru. Pe parcursul desfășurării fiecărei povești, târziu, după ce simțurile au fost amorțite de melosul sacadat-obsesiv apare în scenă lupul, adică saxofonul. Nu este lupul din Scufița Roșie, ci cel din Colț Alb. Este lupul care aduce sălbăticia, mai bine zis răzvrătirea, din pădurile întinse, albe sau verzi, în mijlocul unei civilizații ultramoderne dar terne. Până și tobele parcă au un efect mai acut spre finalul basmelor. În concluzie, degetele lui Simion Bărnuțiu, încheieturile lui Robert Kanyadi și suflul lui Alex Munte ne-au purtat în lumea celor care nu cuvântă.

    Dacă la Essential Notes ne-am bazat doar pe note, la Blazzaj cuvintele au un rol primordial. Așa cum am mai explicat, denumirea trupei provine din citirea inversă și alipirea cuvintelor „jazz_alb”. Ne-au propus un jazz mai mult decât alb, ne-au propus un jazz transparent. Un jazz atât de transparent încât până și parlamentarii îl pot înțelege. Sau nu? Majoritatea cuvintelor spuse, uneori răstite, pe scenă de Octavian Horvath au fost mesaje manifest. Mesaje ale unei lumi nemulțumite. Uneori cu intarsii de pamflet, alteori încercări subtile de promovare a adevărului, a onestității, a cinstei... Dar unde? ...în lumea cui? Chiar dacă am spus că rolul primordial îl au cuvintele (de stradă, chiar de cartier) importante în desfășurarea evenimentului nocturn au fost și notele, bine articulate, emanate de trompeta și clapele lui Petre Ionuțescu, trombonul grav al lui Vlad Faur, saxofonul și alte instrumente de respirație ale lui Lucian Nagy, chitara și sintetizatorul lui Gabriel Almasi, bass-ul lui Alexandru Pascu, percuția electrizantă și electronică a lui Sergiu Catană și, bineînțeles, tobele lui Valentin Potra. Lume multă. Multă dar bună ar spune un mucalit!

De-a joaca printre oameni și printre zei

 

    Prima seară a festivalului sătmărean de jazz s-a încheiat vineri spre noapte cu o veste care, pentru mine cel puțin, a fost o surpriză. Dar să le luăm pe rând. Într-un articol precedent îl numisem pe Florian Lungu jazzman. Mult mai frumoase și mai adevărate sunt cuvintele lui Virgil Mihaiu despre septuagenarul corifeu. Am să vă las pe dumneavoastră să le descoperiți în programul festivalului, pus la punct și virgulă de G.M. Zamfirecu (G.M. cred că vine de la Gigi Molnar - sâc), pe care-l veți primi dacă în această seară, sau mâine seară după ora 20 veți lua loc în preajma Turnului Pompierilor. Eu vă spun doar atât „jazzolog erudit”. O să-mi spuneți că este puțin pleonasm în alăturarea acestor două cuvinte dar eu vă spun că doar se întăresc reciproc pentru a descrie cât mai desăvârșit pe doctul Florian Lungu și că merită această licență.

    După puțin prea amănunțita prezentare a trupei Nadia Trohin Quartet și la care publicul prezent nu prea a vibrat, au urcat pe scenă componenții trupei, mai puțin Sorin Zlat pe care îl vom revedea duminică alături de trupa sa. Nadia, o artistă desăvârșită, a jucat rolul unui copil răsfățat ieșit la joacă și pentru care întreaga lume se întrupează într-o jucărie prețioasă pe care ba o aruncă, ba o strânge la piept. Un copil răsfățat, dar adorat, un copil al cărui răsfăț este șăgalnic și produce empatie.

    După ce noaptea s-a instalat în Parcul Rudolf Fatyol și luna s-a așezat blândă undeva în spatele scenei mângâind cu razele ei structura de cărămidă a Turnului Pompierilor, au urcat pe scenă și cei șase Bega Blues Band, cea mai longevivă formație de jazz românească. Dacă mă întrebați pe mine, un ignorant în toate cele care se dă atotcunoscător, BBB este cea mai tare trupă după ce ne-a părăsit Johnny Răducanu. S-a stins și Kamo (Bela Kamocsa) așa că Johnny Bota a preluat singur hățurile și cu modestia și priceperea unui ardelean care știe ce face, a produs, alături de trupa sa, cel mai autentic jazz. Spuneam că au urcat șase pe scenă. Au coborât șapte. Surpriza ne-a făcut-o chiar Johnny care l-a chemat pe scenă pe Csaba Cserey pentru ultimele două melodii. Consăteanul nostru, Ciobci, s-a integrat cum nu se poate mai bine în mediul BBB. Cei șase au fost Maria Chioran - o voce născută pentru jazz, Lucian Nagy - responsabil pe muștiucuri și talere, Mircea Bunea - măiastru în ciupituri și flajolete, Tony Kuhn - creator de basme pe claviaturi, Feri Szekeres - mai tânărul coleg de breaslă al lui Ciobci și, bineînțeles, Johnny Bota - se ocupă de tonurile mai grave ale trupei sale pe scenă și în afara ei.

    Așa cum am lăsat de înțeles seara s-a încheiat cu o mică surpriză pentru mine. Într-o scurtă discuție pe care am avut-o cu Johnny pe scenă, imediat după ultima compoziție, am aflat că are origini sătmărene, mama lui fiind născută la Vetiș.