Panseluțe la minus cincisprezece grade

    O etapă plină de curiozități s-a desfășurat la prima apariție din 2026. Cele cinci victorii cu 1-0 ale gazdelor li s-au opus un meci egal și două victorii cu câte patru goluri ale oaspeților, ceea ce a dus la un golaveraj de 7-8 în disputa gazde - oaspeți. Cele 7 reușite ale gazdelor au fost obținute în șapte partide diferite. Doar în Prahova gazdele nu s-au atins de plasa musafirilor lor.

    Scurtele panseluțe pe care le atașez fiecărui meci arată cam așa: Pitești - FCSB 1-0 cu Pârvu în loc de Micovschi (bunicul lui Pârvu mi-a fost coleg de liceu și coleg de echipă la Rapid; și-a încheiat cariera la Carpați Mârșa); Slobozia - Arad 1-3 consfințit de tibia lui Barbu; Constanța - Sibiu 1-1 cam nemeritat de muși; Rapid - Metalul 1-0 însoțit de proverbialul noroc; totuși giuleștenii au meritat victoria pentru că adversarii au practicat un fotbal mai prost decât al lor; Miercurea Ciuc - Botoșani 1-0 unde gazdele și-au văzut de fotbal și grozăviile zugrăvite de Grozavu după meci n-au impresionat pe nimeni; CFR - Galați 1-0 șontâc, șontâc; Dinamo - „U” 1-0 după un meci spectaculos care ar fi meritat mai multe reușite de ambele părți; Petrolul - Craiova 0-4 cu olteni dezlănțuiți după coșmarul de la Atena.

    Etapa care vine se anunță mai mult decât interesantă. Doar liderul dintre primele șase clasate joacă acasă, ceea ce ne duce cu gândul la o etapă a oaspeților. Nu cred că va fi așa. Cred că pentru podiumul sezonului regulat și-au depus candidatura oltenii, giuleștenii și câinii, iar argeșenii așteaptă orice pas greșit al acestora. O altă pistă care va fi interesantă este aceea a bătăliei pentru calificarea în grupa campionat, luptă în care sunt angrenați, după părerea mea, urmașii lui Dobrin, Bătrâna Doamnă, siderurgiștii și „șepcile roșii”. La pândă sunt tocmai campioana și vicecampioana. Cred că moldovenii lui Irimia vor aluneca undeva spre locul 10 până în martie.

    Craiova - Botoșani (sâmbătă, ora 20) Derbiul etapei. E derbi doar prin prisma locurilor ocupate de cele două echipe angrenate. Cred că va fi o nouă victorie la scor a trupei din Bănie;

    UTA - Rapid (luni, ora 20) Meciul de închidere al etapei pare și cel mai interesant. Forma bună de care dau dovadă textiliștii lui Mihalcea și pragmatismul dezvoltat de Gâlcă și ai lui vor crea premisele unei dispute dacă nu spectaculoase măcar demnă de atenție;

    Sibiu - Dinamo (vineri, ora 20) Dacă nici acum sașii nu vor reuși să-și depășească inhibițiile atunci se pot pregăti liniștiți pentru meciuri la matineu. De partea cealaltă tocmai poziția de mari favoriți i-ar putea destabiliza pe oaspeți. Altfel partida va curge spre un final predictibil;

    FCSB - CFR (duminică, ora 20) Cred că partida va fi influențată și de meciul pe care gazdele l-au disputat ieri în Liga Europa. Contează mult și forma și moralul de după acel meci. Pentru oaspeți jocul pare decisiv pentru prezența lor în play-off. Un egal nu le este suficient; 

    „U” - Slobozia (sâmbătă, ora 17) După meciul de la Craiova acesta pare cel mai dezechilibrat meci, jocul trupei date pe mâna lui Bergodi fiind solid iar oaspeții n-au forța de ai face față. Cum Cristiano se mulțumește doar cu cele trei puncte nu cred că va fi spectacol la acest meci;

    Oțelul - Miercurea Ciuc (luni, ora 17) Pare un meci la dispoziția gazdelor. Nu cred că va fi chiar așa. Secuii și-au schimbat modul de abordare a partidelor încercând să supraviețuiască în Superligă. Sper să și reușească;

    Metaloglobus - Pitești (vineri, ora 17) Meciul de deschidere a etapei pare un meci ușor pentru oaspeți. Dar cum la Clinceni, din cauza terenului, balonul este mai mult oval decât rotund ne putem aștepta nu numai la surprize ci și la accidentări;

    Ploiești - Constanța (duminică, ora 14,30) Cenușăreasa etapei. Rar s-a întâmplat ca un meci între Petrolul și Farul să fie cel mai insipid al etapei. Spun asta în contextul în care cele două echipe au o prezență relativ constantă pe prima scenă încă din perioada interbelică. Primele lor denumiri au fost uitate în timp. Cine își mai readuce aminte de SPM (Serviciul Porturi Maritime) Constanța (1924) sau de Juventus București (1920, mai târziu fiind strămutată în Ploiești). Ambele au fost reînființate în 2016 după falimentări. Despre meci nu știu ce să vă spun. Mă aștept la un joc anost.

    Opriți războiul! 

Eleganță clasică și pasiune romantică

    Sub acest titlu ne-a trimis conducerea Filarmonicii Dinu Lipatti comunicatul de presă referitor la activitatea din această săptămână. Și deoarece cunoștințele ei în domeniu sunt mult mai vaste și mai profunde decât ale mele, iar comunicatul are acel „vino-ncoa” pe care greu îl poți refuza, redăm mai jos întreaga invitație:

    „Vă invităm joi, 22 ianuarie (n.r. - ora 19, abonament nr. 24), la un concert simfonic, în care claritatea formei clasice și intensitatea expresiei romantice se întâlnesc într-un dialog muzical captivant, sub bagheta dirijorului Gilbert Varga, o personalitate artistică de prestigiu a scenei internaționale, recunoscut pentru finețea interpretării și rigoarea stilistică.

    Seara debutează cu <<Simfonia nr. 4>> de Franz Joseph Haydn, o lucrare plină de prospețime și echilibru, ce reflectă spiritul ludic și eleganța primelor etape ale simfonismului vienez, oferind un început luminos și energic concertului.

    În continuare, publicul va avea prilejul de a asculta unul dintre cele mai îndrăgite concerte pentru vioară din repertoriul universal, <<Concertul pentru vioară și orchestră>> în mi minor de Felix Mendelssohn Bartholdy. Solista serii, violonista Sarang Seohyun Kim, laureată a <<Concursului Internațional de Vioară Varga Tibor>>, aduce acestei partituri o interpretare deosebit de expresivă, în care virtuozitatea se împletește cu lirismul profund și eleganța frazării.

    Partea a doua a concertului este dedicată uneia dintre cele mai dramatice și emoționante creații ale lui Wolfgang Amadeus Mozart, <<Simfonia nr. 40>> în sol minor. Această capodoperă a clasicismului târziu impresionează prin tensiunea interioară, forța dramatică și intensitatea emoțională, rămânând una dintre cele mai tulburătoare lucrări din literatura simfonică.

    Biletele sunt disponibile la casieria filarmonicii. Concertele Filarmonicii „Dinu Lipatti” se desfășoară cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare, ordonatorul principal de credite.

Vă așteptăm să trăiți o seară de muzică simfonică în care eleganța și emoția se întâlnesc armonios, într-o experiență memorabilă.”

    În plus aș mai adăuga că cei doi invitați au împreună 91 de ani, mai precis Gilbert are 74 de ani, iar Kim 17. Acestea fiind spuse nu-mi rămâne decât să mă ocup de secțiunea dedicată împrospătării cunoștințelor noastre din domeniu. 

 Gilbert Varga (sursa Wikipedia)

    Născut în 1952 la Londra, Gilbert Varga este un dirijor britanic de origine maghiară. A studiat vioara de la vârsta de patru ani cu tatăl său, Tibor Varga, un faimos violonist și dirijor maghiar. După ce un accident a pus capăt brusc unei cariere solo promițătoare, Gilbert a studiat dirijatul cu Franco Ferrara, Sergiu Celibidache și Charles Bruck.

    Prima parte a carierei sale de dirijor s-a concentrat pe colaborarea cu numeroase orchestre de cameră din Germania și Franța, inclusiv o colaborare extinsă cu Orchestra de Cameră Tibor Varga. Din 1980 până în 1985, Gilbert Varga a fost dirijor principal al Orchestrei Simfonice Hofer, iar între 1985 și 1990 dirijor principal al Filarmonicii Hungarice din Marlburg, cu care a susținut turnee în Germania, Austria, Elveția și Italia. În 1990, ultimul său an ca director muzical, a condus turneul lor de debut în Ungaria alături de Yehudi Menuhin.

    De atunci, a fost invitat să dirijeze mai multe ansambluri europene, inclusiv Filarmonica din München, orchestrele radio din Köln și Frankfurt și Orchestra Gurzenich. Din 1991 până în 1995 a fost dirijor invitat permanent al Orchestrei de Cameră din Stuttgart; din 1997 până în 2000 a fost dirijor invitat principal al Orchestrei Simfonice din Malmö.

    În America de Nord, a dirijat de asemenea Orchestrele Simfonice din Minnesota, Kansas City, Filarmonica din Napoli și St. Louis, orchestrele simfonice din Toronto, Milwaukee și Indianapolis, Los Angeles și Orchestra de Cameră din St. Paul. Varga a apărut de două ori la Festivalul de Muzică de la Aspen. În America de Sud, Varga a apărut la Teatro Colon din Buenos Aires în vara anului 1999, revenind în mai 2000 în timpul unui turneu în America de Sud cu Orchestra Simfonică din Euskadi. De asemenea, a avut apariții de succes cu Orchestra Simfonică Yomiuri Nippon și Orchestra Simfonică din Sydney. În Europa, Varga a lucrat cu majoritatea orchestrelor simfonice importante, inclusiv Orchestra Simfonică Radiodifuziunea Bavareză, Filarmonica din Rotterdam, Orchestra din Paris, Orchestra Festivalului din Budapesta, Simfonia Bamberg și Orchestra Hallé. În perioada 2001–2002, angajamentele sale au inclus Orchestra Națională a Belgiei, Orchestra Simfonică Națională RAI, Simfonia din Göteborg (cu care a realizat o înregistrare de succes cu trombonistul Christian Lindberg) și spectacole la Festivalul de Muzică din Schleswig-Holstein.

    În ultimele sezoane, reputația lui Varga în America de Nord a crescut rapid. În sezonul 2011-2012, a debutat cu Orchestra Simfonică din Houston și s-a întors la Orchestra din Philadelphia (cu Yefim Bronfman) și la alte orchestre, inclusiv simfoniile din Indianapolis, Colorado, Utah și Nashville și Orchestra din Minnesota, pe care o dirijează în fiecare stagiune. Din mai 2013, este dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Taipei. Domnul Varga nu și-a prelungit contractul cu Taipei și a părăsit funcția în decembrie 2018.

    Varga lucrează și la concursuri muzicale: din 2001 până în 2012 a dirijat rundele finale ale Concursului Regina Elisabeta din Bruxelles, care este unul dintre cele mai provocatoare și prestigioase concursuri pentru instrumentiști. În plus, este președintele juriului Concursului Internațional de Vioară Henri Marteau din Lichtenberg și Hof, Germania.

    După un asemenea periplu pe întreg mapamondul ar fi fost păcat să nu se afle și la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Dinu Lipăatti din Satu Mare, mai ales că recent (17 ianuarie) a împlinit 74 de ani.

 Sarang Seohyun Kim (biografie culeasă de pe blogul său)

    Violonista sud-coreeană Sarang Seohyun Kim a fost remarcată ca o stea în ascensiune pe scena internațională atunci când a devenit cea mai tânără câștigătoare a Concursului Internațional Tibor Varga, în 2023, la doar 14 ani. Înainte de aceasta, ea câștigase deja premiul întâi la „Concursul Internațional de Muzică Ysaÿe” și la „Concursul Internațional de Vioară Leonid Kogan” în 2021, precum și la Concursul Internațional Cooper în 2022, devenind cea mai tânără câștigătoare din istoria concursului. 

     Născută în 2008, obraznic de tânăra Sarang Seohyun Kim a atras atenția pentru interpretarea sa extraordinară a „Concertului” de Sibelius la Concertul de Anul Nou al Orchestrei Filarmonice din Seul, dirijată de Jaap van Zweden în 2025. Alte spectacole recente cu orchestre includ Orchestra Simfonică Națională Estoniană din Tallinn, Orchestra Filarmonică Pannon din Ungaria la Müpa Budapesta, sub bagheta maestrului Gilbert Varga, Orchestra de Cameră Lituaniană, Orchestra Națională de Tineret Bască, Orchestra Simfonică Canton din Ohio, Filarmonica din Wisconsin, precum și cu mai multe orchestre coreene (Orchestra Simfonică Națională Coreeană, Kumho Young Artist Concert, Orchestra Filarmonică Seongnam, Orchestra Filarmonică Jeonju, Orchestra Filarmonică Mokpo, Orchestra Festivalului Internațional de Muzică Daejeon și Opera Daegu). În 2026, va face un turneu cu WDR Sinfonieorchester în Germania și Coreea, interpretând „Concertul Dubl” de Brahms cu Daniel Müller-Schott, sub bagheta lui Andris Poga.

    Kim este, de asemenea, destul de activă în scena recitalurilor și a muzicii de cameră. Recitalurile sale recente includ debuturile la Festivalul Internațional de Muzică Tongyeong (TIMF), Festivalul Gstaad Menuhin și seria Dame Myra Hess din Chicago. A cântat muzică de cameră cu Gidon Kremer, Miklós Perényi și Lawrence Power la seria Chamber Music Connects the World a Academiei Kronberg și cu Julia Fischer la Tonhalle din Zurich. Interpretările recente de muzică de cameră au inclus colaborări cu Daishin Kashimoto, Alessio Bax, Clara-Jumi Kang, Maximilian Hornung și Sunwook Kim.

    Sarang Seohyun Kim, care a studiat anterior cu Sunny Lee la Conservatorul Central din Seul, studiază în prezent ca tânără solistă la Academia Kronberg, sub îndrumarea Mihaelei Martin. Ea primește sprijin din partea Fundației Culturale DAEWON și a Grupului AJU și cântă la un pian Guadagnini de 1753 GB, împrumutat cu generozitate de familia Tibor Varga.

    Opriți războiul! 

Unu mai reverberat la Slobozia

    Scurtă pauză. Totuși, cam fiecare echipă a reușit un mic cantonament și a jucat două-trei meciuri amicale. Cele mai multe s-au dus spre soare dar au fost și din cele care au preferat norii albi carpatini. Cred că ar fi interesant să judecăm comportarea echipelor, la sfârșitul campaniei de primăvară, în funcție de locul unde au făcut cantonamentul hibernal. Sper să-mi aduc aminte.

    În cele nouă etape rămase până la încheierea sezonului regulat probabil că vom urmări campania de recuperare a „timpului” pierdut de către campioană și vicecampioană. Îmi mențin afirmația că nu amândouă vor reuși acest lucru. Poate chiar nici una. Pentru olteni, rapidiști și dinamoviști mai importante sunt punctele puse în joc la fiecare partidă, lupta pentru podiumul sezonului regulat fiind clar disputată de către ele. Asta nu înseamnă că exclud posibilele realizări ale moldovenilor și ale argeșenilor, dar nu cred că vor avea forța să se implice între primele trei. Ele au bătălia lor cu „șepcile roșii” și „bătrâna doamnă” pentru a rămâne în grupa care se bate pentru campionat.

    În etapa deschisă astăzi de ocupantele locurilor cinci și nouă putem remarca faptul că doar în derbiul etapei echipele sunt mai apropiate de patru locuri în clasament, cele mai dezechilibrate jocuri părând să fie cele de pe Giulești și de la Miercurea Ciuc. Capriciile vremii s-ar putea să-și facă și ele simțită prezența, mai ales acolo unde se joacă cu minge colorată.

    Dinamo - „U” (duminică, ora 20,30) Derbiul etapei. Ambele echipe au făcut cantonamentul în Antalya, dar rezultatele din jocurile amicale au fost diferite. Bucureștenii au obținut două victorii în meciurile cu Young Boys (2-0) și Guangwon (3-2), iar ardelenii o înfrângere cu Karagunuk (1-2) și două meciuri egale cu Dukla Praga (0-0) și Widzew Lodz (1-1). Clujenii ar putea obține cel puțin un egal în acest joc;

    Argeș - FCSB (vineri, ora 20) Primul meci al anului. Unii ar spune că acesta ar trebui să fie derbiul etapei. Nici măcar un egal n-au obținut cele două echipe în amicalele din cantonamentele din Antalya, toate meciurile încheindu-se cu scorul de 1-2. Bucureștenii au pierdut cu Beșiktaș, iar argeșenii cu Bursaspor (căzută în liga a treia din Turcia) și Gaziantep. Poate aduce Micovschi victoria în locul plecatului Caio?

    Ploiești - Craiova (luni, ora 20) Ultimul joc al primei etape este de asemenea printre cele mai așteptate. Și aici surpriza stă pe arcuri, dar parcă totuși eu nu o întrevăd. Și aceste două echipe au trecut în noul an în însorita Antalya. Dacă Petrolul a disputat trei meciuri (1-1 cu Gaziantep, 2-2 cu Karagumruk și 0-3 cu Katowice) oltenii au jucat doar două (1-0 Cu Konyaspor și 2-3 cu Stuttgart II), ultimul în condiții speciale. S-au jucat trei reprize a câte 40 de minute cu echipa din al treilea eșalon al Germaniei;

    CFR - Galați (duminică, ora 17,45) Un al patrulea joc în care se întâlnesc echipe ce speră la play-off. Ardelenii au făcut cantonamentul în Spania unde au jucat un singur meci amical: 0-2 cu Gent, în schimb dunărenii n-au părăsit Galațiul decât pentru inaugurarea noului stadion din Slobozia (0-0). Și în acest meci rezultatul este incert. M-aș bucura dacă ardelenii ar obține victoria;

    Miercurea Ciuc - Botoșani (duminică, ora 15,30) Acesta este unul din cele două meciuri dezechilibrate de care vă vorbeam. În sânul echipei ciucane (cantonament în Antalya cu trei meciuri amicale păstrate la secret) chiar s-a produs o revoluție plecând câțiva maghiari acasă în Ungaria și apelând la câteva transferuri interesante, unul singur din Ungaria, dar valoros. În rest au venit jucători cu ștaif printre care și un produs al școlii Boca Juniors ce nu a mai jucat în afara Argentinei (Bettini). Oricum, noii veniți nu au avut timp să se adapteze așa că moldovenii cantonați la Mogoșoaia (amical cu Farul, 1-0) sunt favoriți;

    Rapid - Metaloglobus (sâmbătă, ora 20) Pare a fi cel mai dezechilibrat meci. Rapidulețul meu a susținut două meciuri în Antalya: 1-2 cu Wisla Plock și 2-1 cu ȚSKA Sofia. Ambele fruntașe în campionatele lor, Polonia și Bulgaria. Lanterna roșie, reprezentanta fabricii de jucării (uneori letale) Metaloglobus. a cantonat tot în Antalya și s-a întors cu un gol primit  de la Ianis Hagi în amicalul cu Alanyaspor (scor 0-2). Cică balonul e rotund;

    Slobozia - Arad (sâmbătă, ora 13) În sfârșit echipa ialomițeană va juca pe teren propriu. Recent, într-un amical cu Oțelul, Unirea rămasă acasă (la Mogoșoaia mai precis) a tăiat panglica tricoloră a noului său stadion „1 Mai”. De la numele stadionului și până la gradenele de la peluze ai impresia că timpul a ațipit pentru vreo 30 de ani în Bărăgan. Doar gazonul se pare că este din mileniul trei. Cele două amicale, 6-0 cu Câmpulung Muscel și 0-0 de la inaugurarea cu Galațiul, le dă speranțe. De partea cealaltă arădenii vin cu pretenții de echipă pe val chiar dacă au rămas peste an în țară. Singurul amical l-a disputat în Ungaria și i-a învins cu rezervele pe Bekescsaba (1-0);

    Constanța - Sibiu (sâmbătă, ora 17,15) Cenușăreasa etapei. După părerea mea locul 10 ocupat de marinari este peste posibilitățile lor. Au rămas în țară, la Mogoșoaia, și în singurul amical disputat (0-1 cu Botoșani) n-a arătat bine. De cealaltă parte sașii au disputat trei jocuri în Antalya, toate încheiate la egalitate: 0-0 cu Kayserispor și 2-2 cu Muglaspor și Napredak. Cred că ardelenii își vor păstra linia.

    Opriți războiul! 

     

     

Enescu, Lipatti..., Băcan de Ziua Culturii Naționale

     Pentru că joi avem o altă manifestare culturală internațională de excepție Filarmonica Dinu Lipatti omagiază Ziua Culturii Naționale marți, 13 ianuarie (ora 19). Anul acesta, pentru această zi de fală și mândrie pentru orice român, instituția de cultură sătmăreană ne propune un recital cameral, „o întâlnire muzicală ce propune publicului o incursiune în universul creației românești de ieri și de azi”, așa cum ne descrie evenimentul conducerea filarmonicii în comunicatul de presă trimis. 

    Pentru acest recital susținut de un cvartet compus din Czumbil Bernadette - pian, Raluca Rad - pian, Giani Brad - bariton și Aurelian Băcan - clarinet sunt valabile abonamentele cu nr. 23. Și-au propus să ne încânte cu creații ale unor reprezentativi compozitori români începând cu veșnicul George Enescu și încheind seara cu solo-clarinetistul Aurelian Băcan (membru al cvartetului după cum sigur ați observat). Ne vom hrăni pofta de cultură și cu creații ale lui Dinu Lipatti, Constantin Silvestri, Tiberiu Brediceanu, Vasile Popovici, Marțian Negrea și Adrian Pop.

    Interesante sunt sunt și formulele de prezentare a actului muzical. Vom trece de la solo de pian și pian la patru mâini la voce cu pian și clarinet cu pian. Am păstrat pentru secțiunea de împrospătare și completare a cunoștințelor noastre despre muzică viața de până acum a clarinetistului brăilean din naștere, dar clujean prin adopție, Aurelian Băcan.

    Așa cum am lăsat de înțeles joi, 15 ianuarie, tot de la ora 19, pe baza unui bilet de doar 42 de lei (21 de lei pentru elevi și pensionari), Filarmonica Dinu Lipatti ne invită la o altă manifestare culturală de excepție. Este vorba despre „Odiseea harpei - Alexander Boldachev”, eveniment cultural descris de filarmonica sătmăreană ca „o experiență muzicală amplă, ce pornește de la rafinamentul impresionist și ajunge la muzica de film și reinterpretări moderne ale marilor capodopere clasice”. Dacă la harpă îl vom avea chiar pe ruso-elvețianul Alexander Boldachev, la pupitru îl vom regăsi pe reputatul dirijor ruso-german Serghei Simakov (vezi biografia sa în numărul din 24 mai 2021).

    Boldachev este un harpist de renume internațional, care lucrează în genurile muzicii clasice și pop crossover, improvizator, aranjor și compozitor pentru film și teatru. Profesor invitat la Academia Regală de Muzică, Școala de Muzică Herp Albert din cadrul UCLA și Conservatorul din Milano. Promotor al mărcii italiene „Salvi Harps”, ambasador Bvlgari Swiss Alliance, fondator al Festivalului de Harpă din Zurich și a Zilei Mondiale a Harpei.

    Unul dintre cei mai inovatori și apreciați harpiști ai scenei internaționale, Alexander Boldachev redefinește rolul harpei ca instrument solistic. Virtuoz, vizionar și curajos în abordări, Boldachev transformă harpa într-o veritabilă vedetă, capabilă să traverseze epoci, stiluri și universuri sonore surprinzătoare.

    Programul serii cuprinde  Claude Debussy – „Dans sacru și dans profan pentru harpă și orchestră”, Alexander Boldachev – „Potpuriu de jocuri video pe 8 biți””, John Williams (aranjament Serghei Nesterov) – „Potpuriu Războiul stelelor” și Piotr Ilici Ceaikovski (aranjament Alexander Boldachev) – „Bis – Concert de basm pentru harpă” (inspirații din „Frumoasa din pădurea adormită”, „Lacul lebedelor” și „Spărgătorul de nuci”)

      Aurelian Băcan (autobiografie pigmentată)

    Este solo-clarinetist al Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania” începând cu anul 2009, precum și membru al Orchestrei Române de Tineret şi al Orchestrei „Notes & Ties”. S-a născut în Brăila și a venit la Cluj în clasa a XI-a pentru a studia muzica. Interesul lui pentru clarinet nu s-a născut în mod neașteptat, ci a devenit o alternativă într-un moment în care trebuia să se decidă asupra studiului unui instrument atunci când acordeonul nu a mai reprezentat o opțiune care să-i permită să se dezvolte pe plan muzical la el în oraș.

    Aurelian Băcan şi-a început educaţia muzicală la vârsta de şase ani, cu studiul acordeonului, perioadă în care practica și tenisul. Cânta la acordeon mai ales valsuri și tangouri și era la grădiniță când au apărut și primele sale compoziții. „La Școala Populară de Arte «Vespasian Lungu» din Brăila nu puteam să mai rămân foarte mult, așa că mai luam ore de acordeon în particular până când, în clasa a cincea, trebuia să decid în ce direcție vreau să merg. Era o variantă să continui să fac tenis, dar nu aveam fizic de sportiv și atunci mi s-a părut mult mai simplu să fac muzică, deși nu am crescut într-o familie de muzicieni. M-am înscris la Liceul de Arte «Hariclea Darclee» din Brăila însă acordeonul nu figura în grila lor de instrumente. Pianul era prea târziu să îl încep și, ca urmare, am optat pentru un instrument de suflat. Pe atunci nu făceam diferența între aceste instrumente și am ales flautul pentru că doar despre el auzisem. Până la urmă însă, unul dintre profesorii care mă ascultase mi-a recomandat să urmez clarinetul. În clasa a noua am participat la olimpiade și, fiind printre primii în ordinea intrării în concursuri, aveam ocazia să îi ascult pe clarinetiștii care urmau după mine. Îmi plăceau foarte mult cei care veneau din Cluj și m-am interesat imediat cine era profesorul lor. Încă de atunci mă gândeam că în România ar fi imposibil să trăiești doar din compoziție și dacă mă orientam spre clarinet, aveam să beneficiez de mai multe șanse. Așa a apărut dorința să studiez la Cluj”, povestește Aurelian.

    Tânărul spune că a avut noroc cu primul său profesor, Petrică Gogu, șeful Fanfarei Militare din Brăila, care l-a luat sub aripa lui. A fost foarte greu la început și trebuia să depună destul de mult efort până să reușească să scoată „două sunete” dintr-un instrument care îi era aproape necunoscut. „Acest domn profesor a văzut în mine și potențialul pe partea teoretică și m-a susținut foarte mult. În clasa a opta am început să merg și la concursuri și mi-am dat seama că trebuie să mă dedic mult mai mult studiului pentru a ajunge departe. Dacă privesc acum în urmă, pot să spun că a trebuit să mă adaptez unei vieți de «sihăstrie» pentru că am fost nevoit să renunț la multe alte lucruri pentru a ajunge muzicianul de astăzi”, precizează Aurelian.

    În clasa a XI-a a venit la Cluj și mai târziu s-a înscris la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” pentru a urma specializarea Clarinet, după ce ajunsese la concluzia că un dirijor sau un compozitor, trebuie să aibă în spate și o muncă „de teren” pentru a atinge un nivel ridicat de performanță. Studiul unui instrument îi putea oferi asta. „Am terminat facultatea în 2008. În timpul facultății am luat și ore în particular de compoziție cu domnul Hans Peter Türk și țin minte că mi se părea ceva fantastic. Așa am ajuns să progresez și, după licență, am dat la master la clarinet și, din nou, la facultate, la specializarea Compoziție sub îndrumarea profesorului Adrian Pop. În 2009, am intrat în orchestra Filarmonicii din Cluj”, declară Aurelian Băcan.

„Romeo și Julieta”

    Ca pentru orice tânăr aflat la început de drum, așteptările când a intrat la facultate au fost mari și în cazul lui Aurelian. Probabil că parcursul său ar fi fost altul dacă ar fi studiat în străinătate, însă muzicianul nu regretă nicio clipă că a rămas în România. Cum altfel ar fi ajuns să beneficieze de o interpretare în premieră a unei compoziții proprii, pe scena Filarmonicii unde și-a început cariera. „De foarte mult timp mi-am dorit să scriu o astfel de compoziție, dar nu aveam contextul potrivit. În 2013 s-a ivit acest context și, la sfârșitul anului 2014, am terminat lucrarea. Nu am compus-o pentru un anumit scop și nu m-am gândit niciodată că va ajunge să fie cântată. A fost o muncă foarte grea care m-a solicitat emoțional  în primul rând. Dirijorul Theo Wolters a fost de acord să o interpretăm în concertul din 22 ianuarie și nu pot să spun decât că a fost o experiență deosebită. Am mai scris pentru orchestră două lucrări, dar niciodată nu s-au cântat”, precizează muzicianul.

    A fost o hotărâre foarte grea să ia în considerare piesa „Romeo și Julieta”, având în vedere faptul că această temă are deja în spate o serie de capodopere muzicale. Dacă ar fi fost să compună un balet, precizează Aurelian, ar fi trebuit să urmeze destul de strict firul epic al poveștii, dar asta ar fi însemnat poate cel puțin o oră de vizionare. Atunci și-a făcut o imagine a poveștii lui Shakespeare și a privit-o mai mult din perspectiva lui Romeo, astfel încât lucrarea, în cele 20 de minute ale sale, nu exprimă iubirea sau tandrețea, ci zbuciumul și suferința cuplului de îndrăgostiți. Ce-și dorește în continuare Aurelian pentru această compoziție este de fapt ceea ce-și doresc, probabil, majoritatea compozitorilor contemporani: ca lucrările pe care le compun să primească o șansă. „Depinde care este scopul tău ca și compozitor. Adică, ce vrei? Vrei să scrii pentru renumele tău, vrei să scrii pentru oamenii care te ascultă, vrei să scrii pentru compozitorii din breasla ta sau scrii pentru că îți place?. Muzica contemporană este, din păcate, dată la o parte. Nu zic că nu ar fi motive pentru asta, numai că și publicul este de cele mai multe ori reticent și refuză o idee fără a-i acorda o șansă. Eu mai cred că orice operă de artă merită să aibă timpul ei. Dacă ne gândim bine, de-a lungul timpului, oamenii au ascultat de extrem de multe ori Beethoven până când muzica lui a ajuns să fie apreciată la adevărata valoare. Lucrul acesta nu se întâmplă în cazul compozițiilor contemporane. De cele mai multe ori, lucrările de astăzi sunt ascultate o singură dată și foarte rar sunt ascultate și a doua oară”, explică Aurelian.

    În ceea ce îl privește, Aurelian nu se consideră un compozitor erudit, ci un muzician care face muzică și care se inspiră din tot ce îl înconjoară. „Eu cred că fiecare compozitor ar trebui să reflecte în lucrările lui lumea în care trăiește. La noi, acest spirit al vremii este bineînțeles cu totul altul față de acum trei secole, să zicem, când lucrările marilor compozitori erau folosite ca bunuri în societate. Cumva ar trebui reintrodusă această practică și de aceea în muzica pe care o scriu eu sunt foarte multe influențe din muzica rock, pop, jazz, dance. Astăzi, multe lucrări sunt făcute pe fundament științific și nu au neapărat legătură cu simțirea noastră, a oamenilor. Multe dintre ele nu transmit nimic și atunci este normal, ca ascultător, să ai o reacție de respingere în fața lor. În opinia mea, o compoziție este doar o parte dintr-un puzzle care ar fi incomplet fără experiența vieții, fără celelalte arte, sau fără viața însăși”, explică Aurelian.

    Aurelian Băcan a obţinut Premiul I la Concursul de Compoziţie „Alexandru Zirra” (Iaşi, 2010), Marele Premiu la Concursul de Compoziţie „Liviu Comes” (Cluj-Napoca, 2009), Premiul I la Concursul Internaţional „Saverio Mercadante”, în compania trioului Axis Mundi (Bari, 2008), Premiul I la Concursul Naţional de Muzică şi Coregrafie (Braşov, 2003), Premiul III la aceeaşi competiţie (Botoşani, 2002), Premiul III la Concursul Internaţional de Interpretare Muzicală (Tulcea, 2002), Premiul II la acelaşi concurs (2001) şi Premiul I la Concursul Naţional de Interpretare Instrumentală (Brăila, 2000).

    Activitatea sa solistică şi camerală cuprinde concerte în compania Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania”, a Orchestrei Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” a Orchestrei Liceului de Muzică „Sigismund Toduţă”, a Orchestrei Române de Tineret, precum numeroase recitaluri în ţară şi străinătate, al căror repertoriu se axează îndeosebi pe creaţia secolelor XX şi XXI.

    Opriți războiul!

 

Extracție chirurgicală

     Abia săptămâna viitoare începe campionatul. Presa sportivă care se ocupă de Superligă atinge subiecte în trend pentru această perioadă. Subiecte gen bilanț, statistică, transferuri, cantonamente așa că voi încerca și eu să vă atrag atenția cu ceva. Pentru a nu repeta ceea ce puteți găsi cu ușurință pe internet vă propun un subiect inedit: comportarea echipelor din primul eșalon în ultimele 5 etape disputate în noiembrie și decembrie. Am făcut și un clasament în această privință.

   Sibiu (locul 16 cu 2 puncte) Căderea inexplicabilă a sașilor a început chiar din primele etape. Nici schimbarea lui Măldărășanu cu Dorinel Munteanu nu s-a dovedit a fi mare scofală. Cred că declinul a pornit de la management. Vânzarea unor jucători cheie din fiecare compartiment și neîmprospătarea lotului cu jucători de calitate au produs un vestiar împrăștiat, pigmentat și cu nemulțumirea pricinuită de vântul ce le bătea prin buzunare combatanților.

    Constanța (locul 15 cu 2 puncte) A fost surprinzător și pentru mine să găsesc echipa lui Hagi pe un asemenea loc. Retragerea lui de pe banca marinarilor și promovarea lui Zicu ca A1 părea să fie dacă nu genială măcar inspirată. Acest recul de sfârșit de an s-ar putea să fie decisiv în economia luptei pentru un loc în bătălia pentru titlu.

    Miercurea Ciuc (locul 14 cu 3 puncte) Nou promovata antrenată de Robert Ilyes își datorează poziția precară din clasament tocmai din cauza obiectivului propus. Spre deosebire de o altă echipă sprijinită de Guvernul de la Budapesta (mă refer la Sepsi din Sf. Gheorghe), patronatul din inima secuimii și-a propus să folosească o osatură bazată pe jucători tineri sau mai puțini tineri din Ungaria. Cum era de așteptat, jucătorii folosiți fiind inferior valoric nivelului dezvoltat de fotbalul din Superligă, cei 5-7 titulari și încă vreo trei rezerve născuți în Ungaria, nu au reușit să țină pasul cu restul echipelor și acum se pare că este cam târziu pentru o reorientare.

    Slobozia (locul 13 cu 3 puncte)  Prepeliță și ai lui au pornit ca din pușcă. După 11 etape aveau 18 puncte. În următoarele 10 etape n-au mai obținut decât o victorie în chiar ultima etapă din 2025. Spre deosebire de Botoșani și Pitești, alte două echipe fără pretenții cu debut fulminant de campionat, la Slobozia nu avea cum să țină minunea. Fără lot, fără teren, fără bani, fără suporteri, fără... minunea nu avea cum să țină.

    Metaloglobus (locul 12 cu 4 puncte) Nu totdeauna constanța este un mediu propice. Exemplul este echipa ce poartă numele unei fabrici de jucării, fabrici care poate deveni ușor producătoare de jucării letale. Bucureștenii au obținut rezultate constant proaste. Atât de constant încât a preluat lanterna roșie și nu-i dă drumul la nici un macaz. Teja s-a străduit cât a putut dar nici el nu are valoare de Superligă. Rămâne un foarte bun antrenor secund și cam atât.

    Rapid (locul 11 cu 4 puncte) Dezastruos sfârșit de an pentru rapidiști. Dacă mai adăugăm și ultimul rezultat din Cupa României (înfrângere în fața argeșenilor) avem imaginea unei echipe în degringoladă. Mă mir că mai au parte de stabilitate. Dacă nu încep anul 2026 în forță s-ar putea să auzim de răbufneli atât în vestiar cât și în tribune. Sper că se vor afla din nou în frunte după trei etape.

    Ploiești (locul 10 cu 5 puncte) Chiar dacă nu au decât două înfrângeri (ambele în decembrie) în ultimele 10 etape prahovenii nu se pot lăuda cu un parcurs acceptabil. Frumoasa galerie petrolistă merită mai multă considerație din partea lui Neagoe și ai lui. Să nu-l uităm pe Ciobotariu, cel care s-a aflat la cârmă la începutul acestei ediții de campionat și care nu a obținut rezultate foarte proaste.

    Botoșani (locul 9 cu 6 puncte) Grozav a început Grozavu acest campionat. Le-a cam stricat palmaresul finalul de an dar după primele 16 etape eveau 32 de puncte ceea ce înseamnă o medie de 2 puncte pe meci. Frumos bilanț, chiar total surprinzător dacă ne gândim că pe la sfârșitul primăverii era considerată ca și retrogradată din Superligă.

    Pitești (locul 8 cu 7 puncte) Nici cealaltă surpriză din fruntea clasamentului nu a avut un final de an prea îmbucurător. Totuși se află în prima jumătate a clasamentului. Trebuie să recunoaștem că fostul antrenor al Olimpiei, Bogdan Andone a făcut dovada unui foarte bun strateg, mai ales că meciurile de acasă le dispută tot în deplasare, la Mioveni.

    Dinamo (locul 7 cu 8 puncte) Echipa ce speră să revină în Ștefan cel Mare nu poate nici ea să considere un sfârșit de an benefic, dar la o privire de ansamblu suporterul dinamovist trebuie să fie mulțumit de parcursul favoriților. Rezultatele de pe tabelă și jocul din teren le-au dat satisfacții în primele 21 de etape. Kopic a făcut treabă.

    Arad (locul 6 cu 10 puncte) În ordinea asta inversă a clasamentului textiliștii sunt primii care se pot mândri cu o medie de 2 puncte pe meci în ultimele cinci etape. Per global, cele 32 de puncte acumulate le dă speranțe în lupta pentru un loc sub soarele play-off-ului în ciuda lui Becali și a lui Varga. Va fi greu dar nu imposibil. Să remarcăm că Mihalcea nu s-a sfiit să administreze o înfrângere pe sfârșit de an echipei sale de suflet. 

    CFR (locul 5 cu 10 puncte) Dificilă poteca iarna spre vârful muntelui atunci când vara te-ai lăfăit la soare. Huzureala nu ți-a priit. Nici vizitiul nu prea i-a reușit. Abia spre sfârșit de an venirea lui Pancu a mai șters din păcatele lui Dan Petrescu și Mandorlini.

   Galați (locul 4 cu 10 puncte) Frumos trimestru patru pentru oțelari. Frumos și neașteptat. Laszlo Balint se dovedește un antrenor priceput atunci când este lăsat să antreneze, când i se acordă încredere deplină.

    FCSB (locul 3 cu 11 puncte) Fără acest final de campionat echipa din Berceni s-ar fi pierdut în anonimatul campionatului. Nici așa nu ocupă un loc pe măsura renumelui. Cu cele doar 20 de puncte acumulate în primele 16 etape, nu are decât un total de 31 de puncte cu care ocupă doar locul 9 deocamdată. Prinde oare play-off-ul?

    Craiova (locul 2 cu 11 puncte) Măi, să fie!? Uite-așa s-au cocoțat hăpt în frunte, lideri de sfârșit de an. Să nu uităm că au început cu Rădoi, pe care unii îl regretă, și au terminat cu Coelho, pe nedrept spurcat de aceeași. Ce să-i faci? Ștampila de pe OPAP Arena nu se șterge.

    „U” (locul 1 cu 13 puncte) Mare surpriză mare. Bergodi chiar a făcut minuni. Patru victorii și un meci egal nu pot fi obținute chiar așa ușor. Sabău după reușitele sezoane trecute în acest început de campionat n-a mai dat satisfacție. Se pare că metodele moderne, electronice, ultratehnologizate de urmărire a concepțiilor de joc și modul de aplicare a lor în teren nu sunt pe placul antrenorilor cu concepții stabile chiar dacă se bazează pe experiență (poate tocmai de aceea). Sunt ușor de descifrat și de contracarat. A venit Bergodi și hopa sus.

    Opriți războiul! 

     

     

„Concertul extraordinar de Anul Nou” se întinde pe trei zile

    Astăzi, mâine și poimâine pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare va avea loc o desfășurare de forțe încântătoare. De forțe ale muzicii, ale basmului vienez, ale sărbătorilor de iarnă, ale perpetuării fericirii în pași de dans și ale speranței. Dar pentru ca invitația să fie completă și directă v-o redăm mai jos sub semnătura direcțiunii instituției sătmărene de cultură:

 

    „Vă invităm să marcăm începutul noului an cu un concert luminos, dedicat tradiției vieneze și farmecului muzicii care definește această perioadă. Sub conducerea dirijorului Jankó Zsolt, orchestra vă va introduce într-o seară plină de ritmuri rafinate, contraste expresive și momente pline de culoare sonoră.

    Invitata serii, soprana Gabriela Iștoc, va aduce o notă distinctă prin interpretarea sa plină de claritate și sensibilitate, completând programul cu eleganță și prezență scenică.

 

    Veți asculta lucrări reprezentative din repertoriul vienez semnate  de Johann Strauss, Josef Strauss, Franz Lehár, Emmerich Kálmán ,lucrări bine-cunoscute și îndrăgite, care transformă concertul de Anul Nou într-o întâlnire muzicală tradițională, plină de vitalitate și culoare.”

    După o asemenea ademenire spre frumos mie nu-mi rămâne decât să vă spun că abonamentul cu nr. 22 vă dă posibilitatea să participați doar la evenimentul de azi, joi 8 ianuarie. Pentru toate cele trei evenimente prețul biletelor este de 63 de lei și acestea se pot procura de la casieria din incinta filarmonicii.

    Deoarece biografia invitaților speciali am redat-o pe această pagină în numerele noastre din 7 decembrie 2020 (Zsolt) și 9 aprilie 2025 (Gabriela) am ales pentru secțiunea de împrospătare a culturii noastre muzicale un subiect care sper eu să vă atragă: muzica vieneză (sursa: Wikipedia).

 Clasicismul vienez 

    Reprezintă un stil muzical dezvoltat la Viena în perioada cuprinsă aproximativ între anii 1781 (anul compoziției de către Haydn a 6 cvartete și al stabilirii lui Mozart la Viena) și 1827 (anul morții lui Beethoven). Compozitorii cei mai reprezentativi ai acestei perioade au fost Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven, strâns legați între ei (Haydn era prieten cu Mozart, Beethoven i-a fost elev). Niciunul nu era originar din Viena, dar cea mai mare parte a activității lor creatoare s-a desfășurat în acest oraș, care datorită operelor lor a căpătat o hegemonie în lumea muzicii.

    După epoca preclasică, reprezentată prin fiii lui Johann Sebastian Bach, în special Carl Philipp Emanuel Bach (1714-1788) și Johann Christian Bach (1735-1782), și prin Școala din Mannheim (Johann Stamitz, 1717-1757; Christian Cannabich, 1731-1798), cei trei mari compozitori ai clasicismului vienez - Haydn, Mozart și Beethoven - stăpânesc și perfecționează diferite genuri muzicale și procedee componistice, de la linia melodică populară, la polifonia barocă. Ei reunesc stilul galant și sentimental al muzicii preclasice cu diverse trăsături ale muzicii germane, franceze sau italiene, într-o mare varietate de creații, caracterizate printr-o înaltă virtuozitate a formei combinată cu dramatismul muzicii. Acest aspect se recunoaște în toate genurile, de la muzica de cameră, în special cvartetul de coarde dezvoltat de Joseph Haydn și sonata instrumentală, la simfonie, concert pentru instrumente soliste și orchestră, operă (de ex. Mozart) sau în muzica religioasă („Requiem”-ul lui Mozart sau „Missa solemnis” de Beethoven), care au devenit modele pentru generațiile următoare. Caracteristic pentru cea mai mare parte a compozițiilor este folosirea în prima mișcare a formei de sonată, nu în manieră schematică, ci într-o mare diversitate a fanteziei creatoare, proprie fiecărui compozitor în parte.

    Pentru această evoluție, Viena oferea în acel timp condiții optimale prin multiplicitatea culturii muzicale, devenind capitala europeană a muzicii. Acest fapt a fost posibil și datorită sprijinului moral și financiar al aristocrației înstărite, protectoare a artelor (de ex. prințul Estherházy sau prințul Lobkowitz). Un rol important l-au jucat așa zisele "Academii", care organizau concerte publice.

    În muzicologia germană există opinii diferite privind perioada istorică și reprezentanții clasicismului vienez. Asfel, Ludwig Finscher limitează clasicismul vienez la operele lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart din perioada 1781 până la 1803. Hans Heinrich Eggebrecht documentează prin detalii muzicale amănunțite neapartenența lui Ludwig van Beethoven la clasicismul vienez. Pentru Carl Dahlhaus, clasicismul și romantismul în muzică constituie o singură epocă, epoca clasico-romantică, unitatea între cele două stiluri fiind realizată de Franz Schubert

    Opriți războiul! 

 

 

 

 

 

Fraudă cât Casa Poporului?

     Am să fiu scurt. Cele două extrageri din noaptea de Anul Nou de la „6 din 49” organizate de Loteria Română au fost mistificate? Este cvasiimposibil ca în două extrageri independente patru din numerele extrase din fiecare set de șase numere să fie identice. Așa ceva se poate întâmpla o dată la un catralion (o mie de trilioane sau un milion de milioane sau un trilion de milioane) de extrageri!

    Desigur că este exagerată probabilitatea de unu la un catralion. Posibilitatea de a se întâmpla evenimentul este de 1la 327.973. Adică dacă avem două extrageri pe săptămână asta înseamnă o dată la cu ceva peste 3.153 de ani.

    Opriți Loteria Română și războiul!