Două valuri de cultură pe scena Filarmonicii sătmărene.

        Ziua de 15 ianuarie 2024, Ziua Culturii Naționale, ziua când s-au săvârșit 174 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, cel despre care Mircea Eliade spunea: „Cât timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată!”, este ziua când ne regăsim în Eminescu, Enescu, Grigorescu și Brâncuși. Nu putea să treacă însemnătatea unei asemenea zile fără să fie remarcată și punctată de cea mai cunoscută instituție de cultură din Satu Mare.

Astăzi (marți), de la ora 19, pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti vom putea audia un „Recital cameral dedicat Zilei Culturii Nașionale”. Își vor da concursul, cum ar spune un prezentator de emisiuni TV, Radu Botar - actor, Stela Danciu - vioară, Andrei Dula - violă, Simó Péter - contrabas, Olga Lozovan - violoncel și Alexandra Cotoros - harpă, toți soliștii instrumentiști făcând parte din Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti.

    Vom asculta bucăți muzicale din creațiile compozitorilor Ruggero Leoncavallo, Cornelia Tăutu și Grigoraș Dinicu. Dintre compozițiile lui Grigoraș Dinică nu va lipsi celebra „Hora staccato”, lucrare care a fost prezentată și ieri, la Muzeul de Artă, la vernisajul unei interesante expoziții de pictură românească (nu au lipsit lucrări originale ale lui Grigorescu, Verona, Catargi, Pallady și ale unei pleiade de pictori sătmăreni).

    De asemenea vom asculta la umbra unui fundal muzical, versuri inegalabile ale poeților Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Radu Botar, Nichifor Crainic, Tudor Arghezi, Adrian Păunescu și Ștefan Augustin Doinaș. Pentru această manifestare culturală sunt valabile abonamentele cu nr. 20.

    Spuneam că vor fi două evenimente culturale în această săptămână la filarmonică. Joi, ca de obicei de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 21 sau a biletului procurat de la casieria din incinta filarmonicii, ne vom putea delecta cu un „Concert cameral” în care au depus suflet, muncă și talent dirijorul olandez Josef Suilen, care revine după nici doi ani de la prima descindere în municipiul nostru (îi puteți vedea biografia în numărul nostru din 28 martie 2022), violoncelistul clujean Octavian Lup, care la rândul lui nu lasă să treacă două primăveri pentru a reveni în Satu Mare (biografie în 9 mai 2022) și Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti.

    Programul zilei de joi este unul sobru încărcat de maturitatea unui violoncel atent la portativul pe care se desfășoară „Concerul pentru violoncel în si minor” al lui Antonin Dvořák, cehul a cărei întreagă activitate se învârte în jurul spiritului ceh, el fiind pentru ținuturile Moraviei, Boemiei și ale Sileziei ceea ce reprezintă Enescu pentru Moldova, Ardeal, Muntenia, Oltenia și Dobrogea. Și viața lui Dvorak am așternut-o în această pagină tot în 2022, dar în 5 decembrie.

    În încheierea serii de joi vom avea parte de „Dansurile simfonice” ale lui Serghei Rahmaninov. Și despre celebrul compozitor rus puteți obține detalii consultând site-ul nostru, www.gazetanord-vest.ro sau cotidianul din urmă cu un an, 9 ianuarie.

    Nu pot să nu mă opresc o secundă asupra proaspetei demisii (23 octombrie 2023) a invitatului nostru de astăzi, Radu Botar,  de la instituția de cultură unde și-a desfășurat activitatea timp de 33 de ani. Semnalează un pericol pe care ar trebui să-i îngrijoreze pe mai mulți slujituri ai artei și culturii: politizarea a tot ceea ce respiră. Redăm mai jos scrisoarea sa de adio către conducerea Teatrului Elvira Godeanu din Târgu Jiu. Nu știu cum s-a încheiat toată tătrășenia, nici nu mă interesează. Importantă este atitudinea actorului și faptul că atrage atenția întregii comunități culturale, și nu numai, asupra pericolului ce ne paște.

     „La Teatrul Dramatic «Elvira Godeanu» s-a creat o situație nouă, cu derapaje flagrante în ceea ce privește modul de a exista și funcționa al acestei instituții. Aceasta este în contradicție vizibilă cu legile specifice de funcționare ale instituțiilor artistice și, de asemenea, cu statutul «lucrătorului cultural»-conform noilor norme de încadrare a artistului în societatea românească. Se adaugă aici și politizarea excesivă, aproape obraznică, a existenței și desfășurării firești a creației artistice în general și a activității teatrale în mod special.

    Astfel, după 33 de ani de activitate susținută și neîntreruptă în teatru și film, mă văd acum în imposibilitatea de a accepta acest mod fantezist și incoerent de conducere și coordonare a activității unei instituții de artă și cultură. Au fost introduse «reguli» absurde de funcționare, precum alinierea la un program absolut neproductiv, deloc creativ și performant, cu un orar de «fabrici și uzine». Toate acestea mă pun în situația de a alege să plec și, iată, înaintez aici și acum demisia mea. Este o opțiune personală prin care consider că am devenit incompatibili, deloc potriviți în a mai continua.

    Prin urmare, colaborarea noastră sub această formă total neartistică și fără valoare nu va mai fi posibilă. Duc cu mine doar regretul că munca mea, alături de acest colectiv, în ceea ce - cu sinceritate - am crezut că aduce plus valoare teatrului, a fost zadarnică și, prin urmare, inutilă. Dar asta e! Obediența, însă, nu ajută la nimic, Dimpotrivă. Incompetența și nepriceperea în a coordona și conduce activitatea unei instituții profesioniste de artă și cultură sunt, din păcate, din ce în ce mai vizibile. Așadar, da, aici punem punct!“

    Opriți războaiele!

 

 

 

Vacanță la munte, la mare și la ghicitoare

    Pentru spectator, pentru suporterul de fotbal autohton, perioada aceasta este de vacanță. Nu și pentru echipele angrenate în cele trei eșaloane naționale. Cum v-am obișnuit, în articolele aflate la umbra acestei caricaturi schițate de maestrul de renume mondial Ștefan Popa (Popa's), vom discuta în principal despre primul dintre aceste eșaloane, cel al ligii întâi.

    Mare parte dintre echipele luate în discuție, cele din frunte cu precădere, au căutat zone mai calde de pregătire a sezonului de primăvară. Pe undeva cred că s-a umblat și la factorul psihologic de acceptare a efortului susținut cu un mod agreabil de a petrece scurtul timp liber aflat la dispoziție. Dorinel Munteanu, aducându-și aminte de tinerețile sale când stagiul de pregătire se făcea la munte, a preferat Vatra Dornei, acumulările fizice din acest cadru alb și rece fiind recunoscute ca favorabile pentru operațiunile de cursă lungă. Probabil că lunile aprilie și mai îi vor da dreptate.

    Bineînțeles că nu doar Dorinel Munteanu a ales această soluție. Cred că Duckadam a remarcat că ultima prezență într-o primăvară europeană a unei echipe românești a fost după un stagiu hibernal de pregătire montană și a fost una fructuoasă, onorabilă în Europa și cu titlu național acasă.

    Hai să dezghiocăm un pic clasamentul și ultimele cinci etape din sezonul de toamnă. Răcoarea toamnei târzii se pare că le-a prins bine juveților lui Mititelu, singura formație care a câștigat patru dispute din acea perioadă. Au mai obținut câte trei victorii FCSB, Sepsi și „U”. La polul opus nici o formație nu a înregistrat patru înfrângeri iar cu trei eșecuri se pot „lăuda” Botoșaniul, Dinamo și Oțelul. Nu există echipă care să nu fi părăsit terenul învinsă în ultimele cinci etape, în schimb, este o echipă care nu a gustat din potirul victorioșilor: tocmai Rapidulețul meu.

    Bătălia pentru calificarea în „Grupa campionat”, adică ocuparea unuia din primele șase locuri se pare că este acerbă. Dacă despre FCSB se poate spune că s-a pus la adăpost, iar pentru CFR, Univ. Craiova și Rapid nu sunt necesare eforturi prea mari în următoarele nouă etape ale sezonului regulat, pentru alte 10 echipe, cele de la locurile 5 la 14, această adevărată înfruntare sportivă (credem noi) reprezintă un obiectiv pentru care merită să lupți. Chiar și locurile șapte și opt sunt atractive, asta pentru că himera europeană poate deveni aievea. Tot între acestea se va da o luptă și pentru evitarea locurilor ce duc la baraj sau, eventual, la retrogradarea directă. Am zis locurile 5-14 deoarece între ele sunt doar șapte puncte puse în joc, iar până la finele sezonului regulat mai sunt disponibile câte 27 de puncte pentru fiecare echipă.

    S-ar putea ca revirimentul pe care îl anunțase Dinamo și o ultimă încercare de zvâcnire a celor mai nordici dintre moldoveni să cam încurce puțin lucrurile. Despre campaniile de transferuri putem vorbi doar după ce perioada acestora se încheie. Până atunci...

    ...opriți războaiele!

Creanță, credit, credință

     Nu, nu... N-am să aprofundez subiecte din lumea bancară. De fapt nici nu mă pricep. De câte ori m-am apropiat de subiect am luat țeapă. De aceea nu am făcut în viața mea vreun împrumut bancar. M-a atins prea profund vorba ceea populară „banca îți dă o umbrelă pe timp senin și ți-o ia când plouă”. Am împrumutat, în titlu, doi termeni din această lume complexă și unul din religie, un domeniu care ar trebui să fie de o simplitate dezarmantă. Am împrumutat acești trei termeni pentru a judeca aceat nou an, 2024.

    2024, se spune, este un an atipic. Cică nu știu câte miliarde de oameni se vor prezenta la vot. Curios nevoie mare m-am uitat peste scrierile lui Michel de Nostredame (mai cunoscut ca Nostradamus) pentru 2024. Nu le luați ca literă de lege ci doar ca fapt divers. Cică patru vor fi necazurile care vor împestrița acest an: război extins (probabil cel între religii aflat în desfășurare să se extindă, pentru că cel dintre ruși și ucrainieni a fost prezis cu precizie pentru 2022), cutremur de mari proporții, alegeri cu final dezastruos (cam trasă de păr chestia asta, puțin credibilă) și dispariția curcubeului (tradusă prin secetă). Cică 70% din prezicerile acestui om, făcute la începutul secolului al XVI-lea, s-au cam îndeplinit. Cum eu nu sunt prea credul, am impresia că unele au fost născocite pe parcurs și atribuite acestuia din cochetărie a misticismului.

    Să revenim la realitate și la temele acestei priviri peste umăr. Creanța, creditul și credința în acest an se învârt în jurul alegerilor, a votului pe care nu mă întrerup a vă recomanda să-l onorați cum se cuvine. Fiecare după cum gândește și după așteptările care le are. Eu am să încerc să evit să votez după promisiuni și să mă orientez spre cei care oferă soluții. Asta cu soluțiile va fi mai greu pentru că nimeni din cei de până azi nu oferă soluții. Toți oferă promisiuni. Aproape toți, căci sunt unii care doar hulesc.

    Creanța, în modul electoral de a gândi, este dreptul meu de a cere alesului, în schimbul votului, prosperitate pentru marea majoritate a românilor („nu numai a infractorilor” ar bolborosi un hâtru). Creanța este actul prin care eu, cetățeanul de rând, îți ofer ție, om capabil, posibilitatea să iei hotărâri în folosul comunității. Am strecurat intenționat aici expresia „om capabil”. De ce? Pentru că trebuie să fim responsabili atunci când votăm. Să nu votăm niște litere ci niște oameni. Oameni capabili și nu pe cei „capabili de orice”.

    Creditul este votul. După cum gândesc, este viitorul pe care îl așez în palmele alesului, este prosperitatea spre care năzuiește orice votant atunci când se apropie de urnă, este speranța la care nu a renunțat cel ce și-a așternut doleanța pe buletinul de vot. Creditul depus este cel ce-mi dă dreptul să laud sau să blamez. Resemnatul, cel care nu s-a prezentat la vot, nu are aceste drepturi. Sau cel puțin nu cu aceeași tărie cu cel care și-a rezervat motivația de a crede.

    Credința e ceea ce ne rămâne după actul electoral. De cele mai multe ori credința se întovărășește cu îngrijorarea. Cu acel „dacă”. Nu ajunge doar să credem. Trebuie să încercăm să dăm o mână de ajutor pentru a ajunge la îndeplinirea năzuințelor. Să sprijinim aleșii puși pe treabă și să ne descototrosim de aleșii de circumstanță (leneșii, egocentricii și/sau răufăcătorii).

    Recitesc ce am scris și îmi dă impresia că este ca o scrisoare către Moș Crăciun. Vă spun cu siguranță „Moș Crăciun există aievea!”. Doar trebuie să-l descoperim. Să-l descoperim acolo, în maldărul de nume și prenume din opisul neamului românesc.

    Apropo de Nostradamus! Știți ce n-a prezis? Ce n-a putut să-i treacă prin minte? Că Tudorel Toader primește titlul de „Doctor honoris causa” din partea Academiei de Sudii Economice București. Mâine sau poimâine se orientează și Academia Română?

    Opriți războaiele!

     

Concert extraordinar de anul nou la Filarmonica Dinu Lipatti

     Vineri și sâmbătă, pe scena celei mai reprezentative instituții de stat sătmărene la nivel mondial, vom avea un nou eveniment de gală, primul din acest an, al Orchestrei Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti. La pupitrul orchestrei va excela, cum ne-a obișnuit și în alte rânduri, dirijorul japonez Shinia Ozachi, cel a cărui biografie o puteți (re)citi în numărul nostru din 14 noiembrie 2022, atunci când i-am oferit un medalion special pe această pagină.

    El va fi însoțit de un alt invitat special pentru „Concertul extraordinar de Anul Nou” al filarmonicii sătmărene. Este vorba de soprana Gebe-Fűgi Renáta de la Opera Maghiară din Cluj. Acesteia i-am recomanda, dacă citește aceste rânduri, ca pe site-ul instituției culturale clujene să-și posteze biografia și în limba română. Pentru spectatorii sătmăreni care nu cunosc limba maghiară vom face noi acest serviciu în finalul acestui articol. Sunt convins că nu dânsa a cerut să nu-i fie publicată biografia și în limba română, deoarece este o chestiune cvasigeneralizată a site-ului respectiv. Poate prin Renáta reușim și noi să-i aducem la linia de scenă de excepție a culturii din România.

    Cele două spectacole de muzică de foartre bună calitate vor avea loc, așa cum spuneam, vineri și sâmbătă de la ora 19. Pentru spectacolul de joi sunt valabile abonamentele cu nr. 19. Vineri au acces în sală doar posesorii de bilete cu preț unic, 42 de lei. În programul acestora pot fi audiate compoziții ale celebrilor Johann Strauss (Austria), Giacomo Meyerbeer (Germania), Vincenzo Bellini (Italia), Piotr Ilici Ceaikovski (Rusia), Giuseppe Verdi (Italia), Georges Bizet (Franța), Charles Gounod (Franța) și Alexander Borodin (Georgia), capodopere ale muzicii clasice.

    Renata Gebe-Fügi  

    S-a născut la Cluj pe 7 octombrie 1993. Și-a început studiile muzicale în orașul natal, la Liceul de Muzică Sigismund Toduță din Cluj. În 2016, a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, specializarea vioară. În anii universitari, însoțind diverse opere la vioară, a simțit o chemare din ce în ce mai mare către arta cântului de operă, așa că în 2020 a absolvit cu succes și o diplomă în canto, urmată de o diplomă de master de doi ani.

      În prezent este membru al orchestrei Operei Maghiare din Cluj-Napoca (vioara a doua) și cântă ca solist pe scene interne și străine. La vârsta de cincisprezece ani, a început să studieze muzica baroc ca violonist. A participat la cursurile de master ale lui Petr Zeifart la Oryvár, Parma, apoi a studiat diverse cursuri cu violoniştii Sophie Gent (Franţa) şi Bernhard Forck (Norvegia). Ca membru al orchestrei internaționale de tineret Posticum Iuventutis Internationalis, a participat la numeroase concerte (în Ungaria, Italia, Cehia și Elveția). În calitate de bursier, a participat la universitatea internațională de vară ISA19 (International Summer Academy 2019) din Austria. 

    În anii săi de studiu, a încercat să-și perfecționeze tehnica vocală cu artiștii celebri precum Carmen Gurban, Florian Boesch, Regine Köbler, Michael Schade, Mihály Kálmándy, Paolo Bosisio, Catryn-Wyn Davies, David Lomelí. Primul ei rol de solistă a fost Ernestina din „L'occasione Fa il Ladro”, la premiera națională a operei lui G. Rossini (Cluj, 2017). A debutat pe scena Operei Maghiare din Cluj-Napoca în 2019, în piesa János Pongrác János Vitéz, care a fost urmată de alte roluri principale: Pamina (Flautul fermecat, 2020), Norina (Don Pasquale, 2021) , Adina (Love Potion 2023) și Mélisande (Pelléas și Mélisande 2023). În 2022, a făcut o apariție la Teatrul de Operetă din Budapesta, jucând rolul prințesei franceze (János Vitéz), alături de artiști precum Gyula Bodrogi, Attila Dolhai, Péter Sándor și Barbara Bordás. 

    Pe lângă rolurile sale, oratoriul și cântecul ocupă un loc important în repertoriul său. A cântat ca solist invitat la Orchestra Filarmonicii Naționale, Orchestra Simfonică Gödöllő din Ungaria, Filarmonica „Transilvania” Cluj-Napoca, Filarmonica de Stat din Târgu Mureș, Filarmonica de Stat din Oradea, Ateneul București, Opera Română și Maghiară din Cluj, Biserica Neagră din Brașov, Biserica Sfântul Mihai din din Cluj și la concertele Orchestrei de cameră din Muercurea Ciuc. 

    La al XXIV-lea Concurs internațional de canto Mozart organizat de Societatea Română Mozart a câștigat premiul întâi (2017), la Concursul internațional de canto Sabin V. Drăgoi a primit de asemenea premiul I și premiul special al Filarmonicii George Enescu din București (2020). La Concursul internațional de Canto József Simándy premiul al doilea  și trei premii speciale. Cântăreața de operă de renume mondial, Andrea Rost, a considerat-o demnă de premiul care îi poartă numele în anul 2021.

Opriți războaiele!

La mulți ani!

    Pasionații de povești sportive au fost răsfățați în această perioadă a sărbătorilor de sfârșit și început de an cu competiții de sezon. Strict legate de iarnă am avut și mai avem, în principal, competițiile de sărituri cu schiurile și schi fond. Mai exact „Turneul celor patru trambuline” și „Tour de ski”, ambele debutând în ajunul ultimelor tic-tac-uri ale lui 2023 și terminându-se pe final de sărbători, până spre Sfîntu' Ion. Tenisul și fotbalul n-au ieșit din peisaj. Dacă pentru tenis s-au ales antipozii în raport cu Europa, competițiile oblăduite de ATP și WTA fiind tradițional repartizate zonei australe, în special Australia și Noua Zeelandă, fotbalul se desfășoară la cel mai înalt nivel aici la noi, în Europa, mai precis în Anglia, Italia și Spania (am ales ordinea alfabetică doar pentru a nu intra în conflict cu fanii uneia sau alteia dintre competiții) deocamdată, urmând ca din 12 ianuarie să ne atragă atenția Franța și Germania.

     La o săptămână distanță după Galia și Saxonia răspund prezent și daco-romanii dintre Tisa și Dunăre, de pe Olt și Mureș. de pe Siret și Prut și cei dintre Pontul Euxin și Podul lui Apolodor din Damasc. Eheei, dar până atunci, noi sătmărenii, ne vom urca pe motocicleta lui Manu Gyenes și-i vom păstra viu interesul pentru a ajunge cu bine la capăt. Îl vom adăpa când e deshidratat, îl vom întări printre dușmanele dune de nisip, îi vom șterge transpirația pe ultimii kilometri ai fiecărei etape și îi vom fi călăuze atunci când gps-ul mai dă rateuri. Manu, suntem cu tine!

 

    Anul acesta cel mai dificil raid auto-moto al planetei se desfășoară integral în Arabia Saudită și cuprinde un prolog și douăsprezece etape cu o zi de respiro după primele șase. Pentru Manu competiția începe vineri dimineață la ora 6, ora României și se încheie tot vineri, două săptămâni mai târziu, pe 19 ianuarie, cu câteva ore mai inainte de lovitura de începere a meciului Sepsi - Poli Iași, meci care, probabil, va deschide caruselul primului eșalon al fotbalului românesc în acest an al Domnului 2024, an în care sperăm să bifăm încheierea celor două războaie ce stau în calea prosperiății omenirii.

    Nu închei această primă „Caricatură” din 2024 fără să transmit un gând bun, de admirație și încurajare, pentru toți cei care ne desfată cu aceste frumoase povești de gura sobii, adică pentru sportivi, antrenori și sponsori. Nu-i uităm desigur nici pe cei care nu urmăresc fenomenul sportiv dar îl practică la nivel de sport de masă. Este important să ne mișcăm!

    Opriți războaiele!

Previzibilitate și satisfacție

     Previzibilitate în mediul concurențial este începutul sfârșitului. Satisfacția în mediul concurențial este sfârșitul începutului, a start-up-ului ca să zic pe limba unora care nu-și găsesc cuvintele. Încerc în cele ce urmează să fiu explicit, să dezvolt aforismele pretențioase din acet șapou.

    Să devii previzibil, să fii „citit” altfel spus, reprezintă un ajutor sperat de cei care au aceleași țeluri pe aceeași nișă cu tine. Marile companii au birouri/sectoare de activitate în acest sens: studierea concurenței. În armată asta se numește spionaj. De fapt termenul a fost extins și în tehnologie sau în mediul economic, apărând astfel spionajul industrial sau cel economic. Plecând de la născocirea roții și până la crearea inteligenței artificiale totul s-a bazat pe interesul pentru capra vecinului, capra fiind în aceste condiții bunul cel mai de preț aflat dincolo de gard. Fiecare a învățat/furat de la fiecare. Unii au îmbunătățit, alții doar au copiat.

    Aproape fiecare mare descoperire are două sau trei minți care pretind că ei au fost primii. În cele mai multe cazuri nu cel care a expus primul descoperirea este și autorul sau mai bine zis cel de la care a plecat ideea. Poate doar a scos-o primul pe piață sau poate că respectivul a reușit să-i dea forma finală înaintea celui pe care-l spionase. „Hoțul” nu trebuie să fie neaparat un individ, ca prin secolele XI - XVIII. Mai modern „șmecherul” este o societate, o instituție, o corporație sau chiar un stat (având ca exemplu China).

    Astăzi, o descoperire cu efecte concrete asupra viitorului omenirii, nu mai poartă amprenta unui singur om, precum o poezie, sau a unui colectiv restrâns de oameni de știință, precum un dicționar. O descoperire de acest gen comportă acum cunoștințe din foarte multe domenii, asamblate într-un produs finit complex, creat inițial în folosul omenirii, dar ajuns apoi să fie folosit împotriva ei. De ce această curbă regresivă? Motivul este banul. Mult mai puțini bani procuri din vânzarea unei roți de moară decât din comercializarea unei șenile de tanc. Bineînțeles că exemplul e doar de coloratură, dar precis înțelegeți voi ce-am vrut să scot în evidență.

    Așa cum reiese din titlu ne vom ocupa în final de noțiunea de satisfacție. Ați înțeles că este vorba de satisfacția din câmpul muncii. Periculos sentiment. Foarte periculos! În general, când orgoliul ți-e plin de satisfacție, pentru început se instalează suficiența. Mai apoi, nevoia de aplauze acoperă potențialul de creație, de a trece la nivelul următor, de a ține pasul cu dezvoltarea tehnologică sau cu nevoile omeniri (a clienților tăi mai banal spus) în tandem cu vremurile.

    Când, după un timp te dumirești, nu e bine să încerci să mai dezvolți ideea care ți-a adus satisfacții. Au făcut-o alții înaintea ta. Ai pierdut trenul. Sfatul bătrânilor spune că dacă mai vrei să aduci un prinos celor de lângă tine, e bine să schimbi complet domeniul. Fiecare dintre noi avem pasiuni și rareori se întâmplă ca pasiunile fiecăruia să reprezinte același domeniu. Poți schimba domeniul științific, poți trece de la știință la artă sau de la sport la cultură.

    După o scanare completă a propriei firi poți găsi o nouă cale a succesului. Și, atenție!, nu doar banul reprezintă un succes.

    Opriți războaiele!

     

Subliminal și/sau translucid

    Discutam în contradictoriu zilele acestea cu Darian, unul dintre feciorii mei, despre utilitatea sau inutilitatea mesajelor subliminale ale reclamelor din spoturile publicitare de pe ecrane, din on-line sau de pe panourile publicitare de pe drumurile patriei. Eu susțineam că nu-și mai au rostul, pe când Dari mă contrazicea, susținând că „lumea nu e așa proastă cum o cred eu”. Poate are dreptate. Bine, eu nu o cred proastă, ci prost educată, dar asta este o altă discuție.

    Într-adevăr, un mesaj subliminal este inutil dacă este îndreptat spre o minte nu prea luminată, învățată să repete la nesfârșit fraze coerente dar lipsite de esență, tra-la-la-uri în loc de strofe, cum ar spune poetul. Controversa pornea de fapt de la ideea că sunt prea multe persoane analfabete funcțional, noțiunea de creație fiind înlocuită din ce în ce mai mult cu cea de imitație.

    Trebuie să recunosc că lumile prin care se învârte el, cea a head-office-urilor companiilor de succes pe de o parte, și de a voluntarilor capacitați spre creație pe de altă parte, nu prea sunt exemplare dintre cele care lasă pe alții să gândească în locul lor. De fapt ce este un mesaj subliminal? Un mesaj pentru proști? Nicidecum! Este un mesaj ascuns sub diverse forme pentru minți educate, minți cărora nu le este lene, fiind învățate să caute răspunsuri acolo unde logica pare frântă. Minți a căror letargie poate fi stopată printr-o pată de culoare, printr-o vorbă cu rezonanță sau printr-o ideație.

    Uite așa, de la una la alta, am tras concluzia că marea majoritate a analfabeților funcționali lucrează la stat. Ăștia nu sunt așa periculoși, cu toate că întârzie excesiv procesul de dezvoltare a comunității  pentru care ar trebui să-și desfășoare activitatea. Mai periculoși nu sunt cei care (nu) lucrează la stat ci cei care lucrează pentru stat. Cei care, în Parlament sau în ultima comună a patriei, printr-o simplă ridicare de mână, de cele mai multe ori inconștientă, iau decizii în defavoarea celor cărora ar trebui să le netezească calea spre un trai prosper.

    Pentru acești oameni fără căpătâi, dar cu ocupație (scuzați calamburul), tot ce fac este translucid. Adică în mintea lor acțiunile ce urmează deciziilor lor nu au un contur definit, nu au un înțeles propriu. Uneori sunt și ei curioși despre finalitatea demersului. Înregimentați unui partid sau a unui grup de interese transpartinic aceștia sunt doar unelte, capacitățile lor intelectuale (care mai au) sunt complet inutile și înlăturate cu nonșalanță.

    Acesta este unul dintre motivele pentru care vă cer să vă prezentați la urne și să alegeți cu discernământ. Ștampila aceea nu trebuie lipita de listele în care eligibili sunt mulți oameni de mucava. Că mai scapă câte unul doi e inevitabil, dar grosul trebuie să fie oameni cu vertebrele pe verticală, mai ales cele cervicale. Atrag din nou atenția că absența de la vot sau anularea votului nu este o soluție. Din contră, aduce cu precădere alți analfabeți funcționali în posturi de decizie și, prin extensie, alte legi favorabile fărădelegilor și infractorilor.

    Opriți războaiele!