La limita egalității

    E cvasiimposibil să fii egal cu tine însuți. E greu să-ți recunoști greșelile. E greu să accepți că nu totdeauna alegi calea simplității, a adevărului, a logicii sau a dreptății. Rareori firescul, adevărul, logica și dreptatea au același drum. Uneori aceste drumuri se confundă, alteori sunt paralele și nu de puține ori au sensuri opuse. Încrederea în tine însuți poate fi influențată de caracterul tău specific, de temperamentul tău.

    Colericul alege  calea dreptății ca principal scop în soluționarea situațiilor limită; pentru el este mai puțin important dacă lucrurile se complică, dacă se plimbă pe granița legalității sau dacă lucrurile nu prea au sens; el este protestatarul de serviciu. Sangvinului îi place acțiunea; el este mai direct, chiar dacă uneori linia dreaptă taie linia frontului, pe cea a statisticii sau iese din sfera naturalului. Melancolicul se bazează pe cifre și experiență; facilitatea, rezultatul și corectitudinea căii alese sunt doar consecințe. Pentru flegmatic însă primează răbdarea în descoperirea adevărului; ce se întâmplă cu acesta după nu-l mai interesează.

    Așadar am adus la aceeași masă de joc un justițiar, un detectiv, un judecător și un polițist. Cei patru pot face o echipă, se pot împărți în tabere sau pot acționa individual, la vedere sau în secret. Ideal ar fi să primeze simplitatea, adevărul, logica și dreptatea, dar aici intervine ceea ce spuneam la început: fiecare să fie egal cu sine însuși. Să-și cunoască și recunoască propriile metehne. Mai întâi în fața oglinzii și mai apoi în fața celorlalți.

    Probabil că mulți îmi dați dreptate dar chiar în clipa asta vă gândiți la slăbiciunile celor de lângă voi (parteneri, prieteni, dușmani, subordonați sau superiori), în loc să vă faceți o introspecție. Dacă ați acționa în acest sens veți fi surprinși să descoperiți că în afară de metehnele pe care vi le cunoșteați aprioric, mai aveți câteva cusururi despre care nu știați. Această observație mi se potrivește și mie pentru că am scris acestea gândindu-mă la cei ce mă-nconjoară, nu la mine.

    Dacă am face acest lucru este posibil să avem mai multă înțelegere pentru cel de lângă noi, să ne creștem capacitatea de a conviețui sănătos și chiar de a anticipa eventuale convulsii sau de a promova posibile rezultate pozitive. Sănătatea noastră psihică depinde de această introspecție și se reflectă în modul în care suntem priviți, înțeleși și judecați de către societate.

    Opriți războiul!

A căzut chiciura de pe plasele porților

     Da, da. S-au înscris 20 de goluri. 9 de către gazde. Astfel oaspeții au plecat cu 15 puncte din cele 24 puse în joc. Nici un meci egal. De mult nu am mai avut o asemenea etapă. Șase din primele opt echipe au câștigat meciurile lor. În afară de FCSB toate echipele mai bine clasate și-au câștigat meciurile indiferent dacă au jucat acasă sau în deplasare. Nici de îmbunătățirea calității arbitrajelor nu trebuie să uităm. Doar Bârsan a mai comis-o dar nu în faze decisive. Concluzia lui Grozavu ne lasă cu gura căscată: „au fost mai buni ca noi dar am pierdut nemeritat!”. Cum spuneam echipa nord-moldavă e cam găunoasă.

    Concluziile pe care le-am tras după fiecare din cele opt meciuri sunt: Metaloglobus - Argeș 0-2 cât se poate de normal; Sibiu - Dinamo 1-2 cel predictibil; „U” - Slobozia 1-0 a la Bergodi; Craiova - Botoșani 2-0 mai greu decât m-am așteptat; Petrolul - Farul 0-1 într-un meci antrenant, contrar așteptărilor mele; FCSB - CFR 1-4 cu coada-ntre picioare; Galați - Miercurea Ciuc 3-0 profitând de metehne: UTA - Rapid 1-2 la debutul lui Moruțan.

    Să vedem ce ne așteaptă. Cu etapa a douăzeci și patra se încheie a patra cincime din sezonul regulat. După această etapă am putea trage niște concluzii asupra scopului fiecărei combatante în acest sfârșit de iarnă. Rezultatele primelor patru meciuri din cele de mai jos vor creiona partea superioară a clasamentului, jocul de pe Arcul de Triumf pare neagreat de pariori, iar celelalte trei jocuri vor influența lupta pentru salvarea de la retrogradare. Pare o etapă croită pentru Dinamo.

    Rapid - „U”  (sâmbătă, ora 20) Derbiul etapei. Ne așteptăm ca Moruțan să facă parte din primul unsprezece. Debutul relativ spectaculos de la Arad trebuie demonstrat și în etapele următoare. Altfel... rămân cu acea imagine de brânză bună în burduf de javră pe care o am din tinerețile sale. Mai țineți minte preliminariile Campionatul European U19 din 2018? În ultimul meci din grupe ne trebuia un egal cu Ucraina. Moruțan înscrie în min. 77 pentru 1-0 și ia al doilea galben (deci roșu) pentru că și-a dat jos tricoul. În final am pierdut cu 2-1 și Ucraina s-a calificat la turneul final în locul nostru. Pe de altă parte să nu uităm că debutul său la seniori a fost tocmai la „U”, pe când avea doar 16 ani;

    Constanța - Craiova (duminică, ora 17,15) Liderul nu are un meci chiar așa greu precum pare. În ciuda victoriei de pe Ilie Oană (Ploiești) marinarii nu se pot apropia de valoarea oltenilor. Jucătorii din Bănie sunt peste cei de pe litoral cu cel puțin o clasă pe fiecare post. Orice rezultat în afară victoriei liderului putând fi considerat ca o mare surpriză. Și de ce să nu apară una?

    Botoșani - Galați (luni, ora 18,30) Derbiul Moldovei. Ca să fiu consecvent cu mine însumi trebuie să cred în victoria sud-moldavilor. Așa pare, dar nimic nu e bătut în cuie. Mai ales că botoșenenii vor să curme seria de rezultate negative. Cred că va fi un meci de închidere al etapei interesant;

    Pitești - Arad (sâmbătă, ora 17) Care pe care. Un meci care nu are voie să se încheie la egalitate. Pentru fiecare dintre ele cele trei puncte sunt necesare pentru rămânerea/pătrunderea între primele șase. Un rezultat de egalitate ar fi dorit doar de celelalte echipe din zona locurilor 5-8. Matematic șanse ar mai avea și alte echipe dar nu cred;

    Dinamo - Ploiești (vineri, ora 20) Se pare că acesta este jocul cu cele mai puține șanse de a se produce o surpriză. Doar dacă nu se inventează cumva un cuplu Rareș Pop - Gicu Grozav precum cel al anilor 60 dintre Alexandru Badea și Mircea Dridea... Greu de crezut așa repede. Poate... în timp... Îmi place puștiul ăsta, Rareș Pop. Mi-aduce aminte de Mircea Lucescu când era de vârsta lui. Pe atunci eram copil de mingi la Steagu Roșu Brașov. De-ar căpăta mai multă personalitate în joc ar putea prinde naționala;

    FCSB - Miercurea Ciuc (duminică, ora 20) Două echipe care ocupă locuri mult sub valoarea lotului. Și la ambele pentru aceasta sunt de vină patronii celor două echipe. La bucureșteni din Pipera se face echipa, iar la ciucani din Budapesta sunt nominalizați câțiva titulari și rezerve. Abia aștept să revină Sepsi. Ăia secui adevărați!

    CFR - Metaloglobus (vineri, ora 17) Meciul de deschidere al etapei. Iată că am mai găsit un meci cu o favorită certă. Cel puțin așa reiese din diagrama rezultatelor și valoarea loturilor. Pare a fi meci ușor pentru ardeleni. Să sperăm că așa va fi;

    Slobozia - Sibiu (sâmbătă, ora 14,30) Cenușăreasa etapei. Cum Doamne a ajuns echipa ardeleană atât de jos? Auzi, locul 15... Musai trebuie să-i bată pe ialomițeni! Spectatorii din Slobozia ar trebui să mai aștepte până la obținerea primului punct pe „noua” arenă. Zic „noua” pentru că arată mai bătrână decât timpul. Doar gazonul respectă standardele.

    Opriți războiul! 

     

     

     

     

Balet pe ritmuri argentiniene și nemuritorul Vivaldi

     N-am cum să nu vă redau mai jos integral invitația trimisă săptămâna aceasta de corifeii Filarmonicii Dinu Lipatti, invitație căreia ar trebui să-i dăm curs. Cuvintele meșteșugite nu fac decât să îmbrace armonios actul artistic ce va avea loc joi, 29 ianuarie (abonament nr. 25) la filarmonica sătmăreană. Spun asta deoarece orice ingerință de-a mea asupra textului n-ar face decât să arăt cât de profan sunt.

    Apropo de profan! După mondialul american din '94 am înființat la Satu Mare o mișcare pe care am intitulat-o Pro-Fan. Avea tentă sportivă și se referea la omul la modă în acea perioadă, Daniel Prodan, și se dorea a fi „Fanii lui Prodan”. Acea mișcare s-a alăturat apoi marii galerii a Olimpiei Satu Mare,  galerie care împreună cu ceilalți pasionați de fotbal aduceau relativ regulat pe bătrâna arenă sătmăreană 18-19 mii de spectatori. Cum arta și sportul se completează reciproc nu cred că am întinat pagina cu această divagație.

    „Vă invităm joi, 29 ianuarie, la un concert simfonic în care muzica și dansul contemporan se contopesc într-o experiență artistică unică. Sub bagheta dirijorului Ștefan Novak, seara va fi o celebrare a pasiunii și rafinamentului, îmbinând muzica clasică cu farmecul expresiv al miscării.

    Seara se desfășoară ca o călătorie emoțională, în care universurile contrastante ale lui Astor Piazzolla și Antonio Vivaldi se întâlnesc sub arcușul violonistului Vlad Răceu. Ritmurile pasionale și surprinzătoare ale tangoului argentinian se contopesc cu delicatețea barocă a ciclului vivaldian, creând o țesătură de emoții și culori sonore, un dialog subtil între tradiție și modernitate.

    Această fuziune muzicală prinde viață și pe scenă prin interpretarea expresivă a Trupei de Balet a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică Octavian Stroia din Cluj-Napoca, sub atenta îndrumare a coregrafei Jakab Melinda, care transformă muzica într-un limbaj scenic captivant și elegant. Momentul culminant al serii este dansul contemporan, care transcede notele, împletind gesturile și mișcările într-o expresie pură de sensibilitate, energie și armonie artistică.

    Biletele sunt disponibile la casieria Filarmonicii”

    Pentru secțiunea de scormonire prin viața celebrităților care urcă pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti am găsit pentru dumneavoastră un interesant interviu luat în urmă cu 12 ani de către Create.Act.Enjoy din Cluj invitatei noastre Melinda Jakab, un interviu din care am spicuit câteva aspecte ale copilăriei, adolescentei, omului, coregrafului, balerinei, profesorului Melinda Jakab:

Jakab Melinda 

    „Eram un copil foarte energic şi, din această cauză, bunica mea m-a dus la şcoala de dans la vârsta de patru ani. Evident, atunci când începi să practici dansul nu conştientizezi ce înseamnă acest lucru ca proces de transformare a fizicului şi a psihicului. Este nevoie de maturitate pentru a trece la un alt nivel. După terminarea liceului am început să înţeleg, până atunci luptându-mă cu propriul meu corp, cu formarea lui. Abia după ce m-am angajat la Opera Maghiară de Stat din Cluj-Napoca am înţeles ce înseamnă a oferi prin dans. Am avut maeştri, care probabil, fără voia lor au devenit modelele mele. În primul rând, prima mea profesoară de balet, Hary Elisabeta, după care maestrul Francisc Valkay, care a văzut în mine ceva mai mult decât eu însămi, mi-a dat aripi şi a avut încredere în mine. El a fost primul care m-a îndrumat spre un alt limbaj decât acela al baletului clasic, lucru care mi-a deschis multe căi şi m-a convins în a căuta altceva. Un alt artist pe care îl consider maestrul meu a fost Tadashi Endo, care m-a sfătuit să nu îmi doresc niciodată să devin un tipar, ci să mizez întotdeauna pe ceea ce sunt eu ca energie.

    Primul contact a venit târziu, după 15 ani de carieră, în timp ce căutam o altă formă care să mă reprezinte şi să mă simt liberă. Pentru mine, baletul a însemnat o încătuşare a corpului, care nu îmi permitea să îmi epuizez energia. Am încercat mai multe genuri, am experimentat mult timp şi abia după ce am fost admisă la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj am început să studiez peste hotare limbajul dansului contemporan. Prima portiţă a fost un workshop la Beyruth. Atunci am realizat că asta îmi doresc să fac pe viitor.

    Pentru a deveni un coregraf cu experienţă trebuie să fi fost un dansator cu experienţă. Nu este bine să sari aceste trepte în meserie. A fi coregraf înseamnă, în primul rând să poţi să oferi ceva din ceea ce reprezinţi, să creezi, să-ţi defineşti un stil. Dacă nu ai experimentat toată greutatea meseriei pe propriul tău corp, atât fizic cât şi psihic, nu ai posibilitatea să dai mai departe. În plus, trebuie să fii o persoană foarte ambiţioasă, puternică şi deschisă, iar pentru asta ai nevoie de ucenicia scenei.

    Actorii și dansatorii sunt două categorii de artişti care ar trebui să înveţe unii de la alţii. Eu învăţ de la actori ceea ce nu am avut ocazia să învăţ de la dansatori şi invers. Nu pun o categorie mai presus de cealaltă, consider că fiecare din ele are o scară largă de exploatat. Văd dansatorul ca pe un motor fix şi corect pe care se pot construi forme, iar actorul ca pe un material mult mai maleabil interpretativ. Eu sunt un artist care construieşte pornind de la persoana cu care lucrează, de la ceea ce îi transmite şi îi oferă ea. Sunt foarte atentă la oameni pentru că sunt principala mea inspiraţie în dans.

    Cred în destin şi în faptul că situaţiile vin de la sine. Cred în semne şi sunt îndrăgostită de munca pe care o fac în acel moment. Pentru mine contează să fiu în prezent, să mă canalizez spre el, să trăiesc clipa. Am nevoie să cresc pentru visele mele, iar ele vor apărea de la sine. Spectacolele sunt ca nişte copii care vor să se nască.”

    Opriți războiul! 

 

 

Fușerai

     Știți ce înseamnă fușerai? Dacă da înseamnă că aveți o vârstă respectabilă. Celor mai tineri le recomand să nu fugă la DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române) pentru că vor fi înșelați. Exact, în DEX cuvântul fușerai e explicat ca sinonim al lui înșelare. Ba chiar furt. Nu-i chiar așa. Pe o vreme de mult apusă, angajații, în special muncitorii (denumiți azi operatori, de parcă ar fi o rușine să te numești muncitor), pe lângă serviciul profesional pe care îl asigurau mai făceau câte ceva și pentru sine, pentru familia lor sau pentru vreun prieten.

    Chestia aia ce o făcea el, că era o sanie sau un toc de ușă, un transformator sau o cafetieră, un halat sau o husă la mașină, un bibelou sau un raft pentru cărți, chestia aia ziceam, se numea fușerai. Nu era un furt în adevăratul înțeles al cuvântului. Foloseai doar materia primă a statului și pentru transformarea acesteia în produs finit munceau efectiv folosind resursele statului (aparatură, mașini unelte, scule, dispozitive, verificatoare...). Uneori materia primă utilizată era din zona deșeurilor sau a căzăturilor și de cele mai multe ori confecționarea fușeraiului se făcea după orele de program.

    Interesant era că puteai ieși pe poartă la vedere cu fușeraiul respectiv fără ca cineva să-ți reproșeze ceva. Nu același lucru s-ar fi considerat dacă încercai să ieși cu un produs finit aflat pe linia de lucru a fabricii sau cu un produs din inventarul instituției. În acest caz se proceda urgent la recuperarea prejudiciului și la penalizarea vinovatului, mergând până la retrogradarea pe linie ierarhică, desfacerea contractului de muncă sau predarea individului organelor de justiție.

    Ați observat că am început tirada cu „recuperarea prejudiciului”? O chestie banală care astăzi scapă aparatului justițial, un aparat cu foarte multe hibe dar un aparat perfectibil. Un aparat care dacă ar reduce la jumătate potlogăriile pe care le comite la ora actuală ar face mult bine omului de rând, omului care respectă legea, respectând astfel aproapele și pe sine.

    Cred că plecând de la acel fușerai s-a implementat în conștința unora larghețea cu care tratează ideea că a băga mâna în buzunarul statului nu este o fraudă, sau că este una acceptabilă. Și uite așa de la „ou” la „bou” n-au mai adăugat decât o literă. Un „b” de la peiorativul bogătan. Și acum și atunci spune(a)m că „statul suntem noi!”. Diferența este că în trecut statul era bunul nostru comun pe când acum noi suntem bunul statului.

    Mai agresiv e că și răul e bunul statului. De ce spun asta? Pentru că de vreo mulți ani încoace legile favorizează infractorii în detrimentul celor nevinovați. Mai rău va fi atunci când acești nevinovați vor trece de la sensul „inocenți” al cuvântului la cel de „fără vină”. Atunci intervine frustrarea și cu cât această frustrare este mai adăncă cu atât pericolul de răzvrătire este mai mare. Răzvrătirea de care vă spun poate avea diferite forme pe fonduri diferite: la vot prin negarea negației sau reducerea la absurd, prin acte ilegale de tot felul sau chiar până la o revoluție.

    Opriți războiul! 

     

Panseluțe la minus cincisprezece grade

    O etapă plină de curiozități s-a desfășurat la prima apariție din 2026. Cele cinci victorii cu 1-0 ale gazdelor li s-au opus un meci egal și două victorii cu câte patru goluri ale oaspeților, ceea ce a dus la un golaveraj de 7-8 în disputa gazde - oaspeți. Cele 7 reușite ale gazdelor au fost obținute în șapte partide diferite. Doar în Prahova gazdele nu s-au atins de plasa musafirilor lor.

    Scurtele panseluțe pe care le atașez fiecărui meci arată cam așa: Pitești - FCSB 1-0 cu Pârvu în loc de Micovschi (bunicul lui Pârvu mi-a fost coleg de liceu și coleg de echipă la Rapid; și-a încheiat cariera la Carpați Mârșa); Slobozia - Arad 1-3 consfințit de tibia lui Barbu; Constanța - Sibiu 1-1 cam nemeritat de muși; Rapid - Metalul 1-0 însoțit de proverbialul noroc; totuși giuleștenii au meritat victoria pentru că adversarii au practicat un fotbal mai prost decât al lor; Miercurea Ciuc - Botoșani 1-0 unde gazdele și-au văzut de fotbal și grozăviile zugrăvite de Grozavu după meci n-au impresionat pe nimeni; CFR - Galați 1-0 șontâc, șontâc; Dinamo - „U” 1-0 după un meci spectaculos care ar fi meritat mai multe reușite de ambele părți; Petrolul - Craiova 0-4 cu olteni dezlănțuiți după coșmarul de la Atena.

    Etapa care vine se anunță mai mult decât interesantă. Doar liderul dintre primele șase clasate joacă acasă, ceea ce ne duce cu gândul la o etapă a oaspeților. Nu cred că va fi așa. Cred că pentru podiumul sezonului regulat și-au depus candidatura oltenii, giuleștenii și câinii, iar argeșenii așteaptă orice pas greșit al acestora. O altă pistă care va fi interesantă este aceea a bătăliei pentru calificarea în grupa campionat, luptă în care sunt angrenați, după părerea mea, urmașii lui Dobrin, Bătrâna Doamnă, siderurgiștii și „șepcile roșii”. La pândă sunt tocmai campioana și vicecampioana. Cred că moldovenii lui Irimia vor aluneca undeva spre locul 10 până în martie.

    Craiova - Botoșani (sâmbătă, ora 20) Derbiul etapei. E derbi doar prin prisma locurilor ocupate de cele două echipe angrenate. Cred că va fi o nouă victorie la scor a trupei din Bănie;

    UTA - Rapid (luni, ora 20) Meciul de închidere al etapei pare și cel mai interesant. Forma bună de care dau dovadă textiliștii lui Mihalcea și pragmatismul dezvoltat de Gâlcă și ai lui vor crea premisele unei dispute dacă nu spectaculoase măcar demnă de atenție;

    Sibiu - Dinamo (vineri, ora 20) Dacă nici acum sașii nu vor reuși să-și depășească inhibițiile atunci se pot pregăti liniștiți pentru meciuri la matineu. De partea cealaltă tocmai poziția de mari favoriți i-ar putea destabiliza pe oaspeți. Altfel partida va curge spre un final predictibil;

    FCSB - CFR (duminică, ora 20) Cred că partida va fi influențată și de meciul pe care gazdele l-au disputat ieri în Liga Europa. Contează mult și forma și moralul de după acel meci. Pentru oaspeți jocul pare decisiv pentru prezența lor în play-off. Un egal nu le este suficient; 

    „U” - Slobozia (sâmbătă, ora 17) După meciul de la Craiova acesta pare cel mai dezechilibrat meci, jocul trupei date pe mâna lui Bergodi fiind solid iar oaspeții n-au forța de ai face față. Cum Cristiano se mulțumește doar cu cele trei puncte nu cred că va fi spectacol la acest meci;

    Oțelul - Miercurea Ciuc (luni, ora 17) Pare un meci la dispoziția gazdelor. Nu cred că va fi chiar așa. Secuii și-au schimbat modul de abordare a partidelor încercând să supraviețuiască în Superligă. Sper să și reușească;

    Metaloglobus - Pitești (vineri, ora 17) Meciul de deschidere a etapei pare un meci ușor pentru oaspeți. Dar cum la Clinceni, din cauza terenului, balonul este mai mult oval decât rotund ne putem aștepta nu numai la surprize ci și la accidentări;

    Ploiești - Constanța (duminică, ora 14,30) Cenușăreasa etapei. Rar s-a întâmplat ca un meci între Petrolul și Farul să fie cel mai insipid al etapei. Spun asta în contextul în care cele două echipe au o prezență relativ constantă pe prima scenă încă din perioada interbelică. Primele lor denumiri au fost uitate în timp. Cine își mai readuce aminte de SPM (Serviciul Porturi Maritime) Constanța (1924) sau de Juventus București (1920, mai târziu fiind strămutată în Ploiești). Ambele au fost reînființate în 2016 după falimentări. Despre meci nu știu ce să vă spun. Mă aștept la un joc anost.

    Opriți războiul! 

Eleganță clasică și pasiune romantică

    Sub acest titlu ne-a trimis conducerea Filarmonicii Dinu Lipatti comunicatul de presă referitor la activitatea din această săptămână. Și deoarece cunoștințele ei în domeniu sunt mult mai vaste și mai profunde decât ale mele, iar comunicatul are acel „vino-ncoa” pe care greu îl poți refuza, redăm mai jos întreaga invitație:

    „Vă invităm joi, 22 ianuarie (n.r. - ora 19, abonament nr. 24), la un concert simfonic, în care claritatea formei clasice și intensitatea expresiei romantice se întâlnesc într-un dialog muzical captivant, sub bagheta dirijorului Gilbert Varga, o personalitate artistică de prestigiu a scenei internaționale, recunoscut pentru finețea interpretării și rigoarea stilistică.

    Seara debutează cu <<Simfonia nr. 4>> de Franz Joseph Haydn, o lucrare plină de prospețime și echilibru, ce reflectă spiritul ludic și eleganța primelor etape ale simfonismului vienez, oferind un început luminos și energic concertului.

    În continuare, publicul va avea prilejul de a asculta unul dintre cele mai îndrăgite concerte pentru vioară din repertoriul universal, <<Concertul pentru vioară și orchestră>> în mi minor de Felix Mendelssohn Bartholdy. Solista serii, violonista Sarang Seohyun Kim, laureată a <<Concursului Internațional de Vioară Varga Tibor>>, aduce acestei partituri o interpretare deosebit de expresivă, în care virtuozitatea se împletește cu lirismul profund și eleganța frazării.

    Partea a doua a concertului este dedicată uneia dintre cele mai dramatice și emoționante creații ale lui Wolfgang Amadeus Mozart, <<Simfonia nr. 40>> în sol minor. Această capodoperă a clasicismului târziu impresionează prin tensiunea interioară, forța dramatică și intensitatea emoțională, rămânând una dintre cele mai tulburătoare lucrări din literatura simfonică.

    Biletele sunt disponibile la casieria filarmonicii. Concertele Filarmonicii „Dinu Lipatti” se desfășoară cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare, ordonatorul principal de credite.

Vă așteptăm să trăiți o seară de muzică simfonică în care eleganța și emoția se întâlnesc armonios, într-o experiență memorabilă.”

    În plus aș mai adăuga că cei doi invitați au împreună 91 de ani, mai precis Gilbert are 74 de ani, iar Kim 17. Acestea fiind spuse nu-mi rămâne decât să mă ocup de secțiunea dedicată împrospătării cunoștințelor noastre din domeniu. 

 Gilbert Varga (sursa Wikipedia)

    Născut în 1952 la Londra, Gilbert Varga este un dirijor britanic de origine maghiară. A studiat vioara de la vârsta de patru ani cu tatăl său, Tibor Varga, un faimos violonist și dirijor maghiar. După ce un accident a pus capăt brusc unei cariere solo promițătoare, Gilbert a studiat dirijatul cu Franco Ferrara, Sergiu Celibidache și Charles Bruck.

    Prima parte a carierei sale de dirijor s-a concentrat pe colaborarea cu numeroase orchestre de cameră din Germania și Franța, inclusiv o colaborare extinsă cu Orchestra de Cameră Tibor Varga. Din 1980 până în 1985, Gilbert Varga a fost dirijor principal al Orchestrei Simfonice Hofer, iar între 1985 și 1990 dirijor principal al Filarmonicii Hungarice din Marlburg, cu care a susținut turnee în Germania, Austria, Elveția și Italia. În 1990, ultimul său an ca director muzical, a condus turneul lor de debut în Ungaria alături de Yehudi Menuhin.

    De atunci, a fost invitat să dirijeze mai multe ansambluri europene, inclusiv Filarmonica din München, orchestrele radio din Köln și Frankfurt și Orchestra Gurzenich. Din 1991 până în 1995 a fost dirijor invitat permanent al Orchestrei de Cameră din Stuttgart; din 1997 până în 2000 a fost dirijor invitat principal al Orchestrei Simfonice din Malmö.

    În America de Nord, a dirijat de asemenea Orchestrele Simfonice din Minnesota, Kansas City, Filarmonica din Napoli și St. Louis, orchestrele simfonice din Toronto, Milwaukee și Indianapolis, Los Angeles și Orchestra de Cameră din St. Paul. Varga a apărut de două ori la Festivalul de Muzică de la Aspen. În America de Sud, Varga a apărut la Teatro Colon din Buenos Aires în vara anului 1999, revenind în mai 2000 în timpul unui turneu în America de Sud cu Orchestra Simfonică din Euskadi. De asemenea, a avut apariții de succes cu Orchestra Simfonică Yomiuri Nippon și Orchestra Simfonică din Sydney. În Europa, Varga a lucrat cu majoritatea orchestrelor simfonice importante, inclusiv Orchestra Simfonică Radiodifuziunea Bavareză, Filarmonica din Rotterdam, Orchestra din Paris, Orchestra Festivalului din Budapesta, Simfonia Bamberg și Orchestra Hallé. În perioada 2001–2002, angajamentele sale au inclus Orchestra Națională a Belgiei, Orchestra Simfonică Națională RAI, Simfonia din Göteborg (cu care a realizat o înregistrare de succes cu trombonistul Christian Lindberg) și spectacole la Festivalul de Muzică din Schleswig-Holstein.

    În ultimele sezoane, reputația lui Varga în America de Nord a crescut rapid. În sezonul 2011-2012, a debutat cu Orchestra Simfonică din Houston și s-a întors la Orchestra din Philadelphia (cu Yefim Bronfman) și la alte orchestre, inclusiv simfoniile din Indianapolis, Colorado, Utah și Nashville și Orchestra din Minnesota, pe care o dirijează în fiecare stagiune. Din mai 2013, este dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Taipei. Domnul Varga nu și-a prelungit contractul cu Taipei și a părăsit funcția în decembrie 2018.

    Varga lucrează și la concursuri muzicale: din 2001 până în 2012 a dirijat rundele finale ale Concursului Regina Elisabeta din Bruxelles, care este unul dintre cele mai provocatoare și prestigioase concursuri pentru instrumentiști. În plus, este președintele juriului Concursului Internațional de Vioară Henri Marteau din Lichtenberg și Hof, Germania.

    După un asemenea periplu pe întreg mapamondul ar fi fost păcat să nu se afle și la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Dinu Lipăatti din Satu Mare, mai ales că recent (17 ianuarie) a împlinit 74 de ani.

 Sarang Seohyun Kim (biografie culeasă de pe blogul său)

    Violonista sud-coreeană Sarang Seohyun Kim a fost remarcată ca o stea în ascensiune pe scena internațională atunci când a devenit cea mai tânără câștigătoare a Concursului Internațional Tibor Varga, în 2023, la doar 14 ani. Înainte de aceasta, ea câștigase deja premiul întâi la „Concursul Internațional de Muzică Ysaÿe” și la „Concursul Internațional de Vioară Leonid Kogan” în 2021, precum și la Concursul Internațional Cooper în 2022, devenind cea mai tânără câștigătoare din istoria concursului. 

     Născută în 2008, obraznic de tânăra Sarang Seohyun Kim a atras atenția pentru interpretarea sa extraordinară a „Concertului” de Sibelius la Concertul de Anul Nou al Orchestrei Filarmonice din Seul, dirijată de Jaap van Zweden în 2025. Alte spectacole recente cu orchestre includ Orchestra Simfonică Națională Estoniană din Tallinn, Orchestra Filarmonică Pannon din Ungaria la Müpa Budapesta, sub bagheta maestrului Gilbert Varga, Orchestra de Cameră Lituaniană, Orchestra Națională de Tineret Bască, Orchestra Simfonică Canton din Ohio, Filarmonica din Wisconsin, precum și cu mai multe orchestre coreene (Orchestra Simfonică Națională Coreeană, Kumho Young Artist Concert, Orchestra Filarmonică Seongnam, Orchestra Filarmonică Jeonju, Orchestra Filarmonică Mokpo, Orchestra Festivalului Internațional de Muzică Daejeon și Opera Daegu). În 2026, va face un turneu cu WDR Sinfonieorchester în Germania și Coreea, interpretând „Concertul Dubl” de Brahms cu Daniel Müller-Schott, sub bagheta lui Andris Poga.

    Kim este, de asemenea, destul de activă în scena recitalurilor și a muzicii de cameră. Recitalurile sale recente includ debuturile la Festivalul Internațional de Muzică Tongyeong (TIMF), Festivalul Gstaad Menuhin și seria Dame Myra Hess din Chicago. A cântat muzică de cameră cu Gidon Kremer, Miklós Perényi și Lawrence Power la seria Chamber Music Connects the World a Academiei Kronberg și cu Julia Fischer la Tonhalle din Zurich. Interpretările recente de muzică de cameră au inclus colaborări cu Daishin Kashimoto, Alessio Bax, Clara-Jumi Kang, Maximilian Hornung și Sunwook Kim.

    Sarang Seohyun Kim, care a studiat anterior cu Sunny Lee la Conservatorul Central din Seul, studiază în prezent ca tânără solistă la Academia Kronberg, sub îndrumarea Mihaelei Martin. Ea primește sprijin din partea Fundației Culturale DAEWON și a Grupului AJU și cântă la un pian Guadagnini de 1753 GB, împrumutat cu generozitate de familia Tibor Varga.

    Opriți războiul! 

Unu mai reverberat la Slobozia

    Scurtă pauză. Totuși, cam fiecare echipă a reușit un mic cantonament și a jucat două-trei meciuri amicale. Cele mai multe s-au dus spre soare dar au fost și din cele care au preferat norii albi carpatini. Cred că ar fi interesant să judecăm comportarea echipelor, la sfârșitul campaniei de primăvară, în funcție de locul unde au făcut cantonamentul hibernal. Sper să-mi aduc aminte.

    În cele nouă etape rămase până la încheierea sezonului regulat probabil că vom urmări campania de recuperare a „timpului” pierdut de către campioană și vicecampioană. Îmi mențin afirmația că nu amândouă vor reuși acest lucru. Poate chiar nici una. Pentru olteni, rapidiști și dinamoviști mai importante sunt punctele puse în joc la fiecare partidă, lupta pentru podiumul sezonului regulat fiind clar disputată de către ele. Asta nu înseamnă că exclud posibilele realizări ale moldovenilor și ale argeșenilor, dar nu cred că vor avea forța să se implice între primele trei. Ele au bătălia lor cu „șepcile roșii” și „bătrâna doamnă” pentru a rămâne în grupa care se bate pentru campionat.

    În etapa deschisă astăzi de ocupantele locurilor cinci și nouă putem remarca faptul că doar în derbiul etapei echipele sunt mai apropiate de patru locuri în clasament, cele mai dezechilibrate jocuri părând să fie cele de pe Giulești și de la Miercurea Ciuc. Capriciile vremii s-ar putea să-și facă și ele simțită prezența, mai ales acolo unde se joacă cu minge colorată.

    Dinamo - „U” (duminică, ora 20,30) Derbiul etapei. Ambele echipe au făcut cantonamentul în Antalya, dar rezultatele din jocurile amicale au fost diferite. Bucureștenii au obținut două victorii în meciurile cu Young Boys (2-0) și Guangwon (3-2), iar ardelenii o înfrângere cu Karagunuk (1-2) și două meciuri egale cu Dukla Praga (0-0) și Widzew Lodz (1-1). Clujenii ar putea obține cel puțin un egal în acest joc;

    Argeș - FCSB (vineri, ora 20) Primul meci al anului. Unii ar spune că acesta ar trebui să fie derbiul etapei. Nici măcar un egal n-au obținut cele două echipe în amicalele din cantonamentele din Antalya, toate meciurile încheindu-se cu scorul de 1-2. Bucureștenii au pierdut cu Beșiktaș, iar argeșenii cu Bursaspor (căzută în liga a treia din Turcia) și Gaziantep. Poate aduce Micovschi victoria în locul plecatului Caio?

    Ploiești - Craiova (luni, ora 20) Ultimul joc al primei etape este de asemenea printre cele mai așteptate. Și aici surpriza stă pe arcuri, dar parcă totuși eu nu o întrevăd. Și aceste două echipe au trecut în noul an în însorita Antalya. Dacă Petrolul a disputat trei meciuri (1-1 cu Gaziantep, 2-2 cu Karagumruk și 0-3 cu Katowice) oltenii au jucat doar două (1-0 Cu Konyaspor și 2-3 cu Stuttgart II), ultimul în condiții speciale. S-au jucat trei reprize a câte 40 de minute cu echipa din al treilea eșalon al Germaniei;

    CFR - Galați (duminică, ora 17,45) Un al patrulea joc în care se întâlnesc echipe ce speră la play-off. Ardelenii au făcut cantonamentul în Spania unde au jucat un singur meci amical: 0-2 cu Gent, în schimb dunărenii n-au părăsit Galațiul decât pentru inaugurarea noului stadion din Slobozia (0-0). Și în acest meci rezultatul este incert. M-aș bucura dacă ardelenii ar obține victoria;

    Miercurea Ciuc - Botoșani (duminică, ora 15,30) Acesta este unul din cele două meciuri dezechilibrate de care vă vorbeam. În sânul echipei ciucane (cantonament în Antalya cu trei meciuri amicale păstrate la secret) chiar s-a produs o revoluție plecând câțiva maghiari acasă în Ungaria și apelând la câteva transferuri interesante, unul singur din Ungaria, dar valoros. În rest au venit jucători cu ștaif printre care și un produs al școlii Boca Juniors ce nu a mai jucat în afara Argentinei (Bettini). Oricum, noii veniți nu au avut timp să se adapteze așa că moldovenii cantonați la Mogoșoaia (amical cu Farul, 1-0) sunt favoriți;

    Rapid - Metaloglobus (sâmbătă, ora 20) Pare a fi cel mai dezechilibrat meci. Rapidulețul meu a susținut două meciuri în Antalya: 1-2 cu Wisla Plock și 2-1 cu ȚSKA Sofia. Ambele fruntașe în campionatele lor, Polonia și Bulgaria. Lanterna roșie, reprezentanta fabricii de jucării (uneori letale) Metaloglobus. a cantonat tot în Antalya și s-a întors cu un gol primit  de la Ianis Hagi în amicalul cu Alanyaspor (scor 0-2). Cică balonul e rotund;

    Slobozia - Arad (sâmbătă, ora 13) În sfârșit echipa ialomițeană va juca pe teren propriu. Recent, într-un amical cu Oțelul, Unirea rămasă acasă (la Mogoșoaia mai precis) a tăiat panglica tricoloră a noului său stadion „1 Mai”. De la numele stadionului și până la gradenele de la peluze ai impresia că timpul a ațipit pentru vreo 30 de ani în Bărăgan. Doar gazonul se pare că este din mileniul trei. Cele două amicale, 6-0 cu Câmpulung Muscel și 0-0 de la inaugurarea cu Galațiul, le dă speranțe. De partea cealaltă arădenii vin cu pretenții de echipă pe val chiar dacă au rămas peste an în țară. Singurul amical l-a disputat în Ungaria și i-a învins cu rezervele pe Bekescsaba (1-0);

    Constanța - Sibiu (sâmbătă, ora 17,15) Cenușăreasa etapei. După părerea mea locul 10 ocupat de marinari este peste posibilitățile lor. Au rămas în țară, la Mogoșoaia, și în singurul amical disputat (0-1 cu Botoșani) n-a arătat bine. De cealaltă parte sașii au disputat trei jocuri în Antalya, toate încheiate la egalitate: 0-0 cu Kayserispor și 2-2 cu Muglaspor și Napredak. Cred că ardelenii își vor păstra linia.

    Opriți războiul! 

     

     

Enescu, Lipatti..., Băcan de Ziua Culturii Naționale

     Pentru că joi avem o altă manifestare culturală internațională de excepție Filarmonica Dinu Lipatti omagiază Ziua Culturii Naționale marți, 13 ianuarie (ora 19). Anul acesta, pentru această zi de fală și mândrie pentru orice român, instituția de cultură sătmăreană ne propune un recital cameral, „o întâlnire muzicală ce propune publicului o incursiune în universul creației românești de ieri și de azi”, așa cum ne descrie evenimentul conducerea filarmonicii în comunicatul de presă trimis. 

    Pentru acest recital susținut de un cvartet compus din Czumbil Bernadette - pian, Raluca Rad - pian, Giani Brad - bariton și Aurelian Băcan - clarinet sunt valabile abonamentele cu nr. 23. Și-au propus să ne încânte cu creații ale unor reprezentativi compozitori români începând cu veșnicul George Enescu și încheind seara cu solo-clarinetistul Aurelian Băcan (membru al cvartetului după cum sigur ați observat). Ne vom hrăni pofta de cultură și cu creații ale lui Dinu Lipatti, Constantin Silvestri, Tiberiu Brediceanu, Vasile Popovici, Marțian Negrea și Adrian Pop.

    Interesante sunt sunt și formulele de prezentare a actului muzical. Vom trece de la solo de pian și pian la patru mâini la voce cu pian și clarinet cu pian. Am păstrat pentru secțiunea de împrospătare și completare a cunoștințelor noastre despre muzică viața de până acum a clarinetistului brăilean din naștere, dar clujean prin adopție, Aurelian Băcan.

    Așa cum am lăsat de înțeles joi, 15 ianuarie, tot de la ora 19, pe baza unui bilet de doar 42 de lei (21 de lei pentru elevi și pensionari), Filarmonica Dinu Lipatti ne invită la o altă manifestare culturală de excepție. Este vorba despre „Odiseea harpei - Alexander Boldachev”, eveniment cultural descris de filarmonica sătmăreană ca „o experiență muzicală amplă, ce pornește de la rafinamentul impresionist și ajunge la muzica de film și reinterpretări moderne ale marilor capodopere clasice”. Dacă la harpă îl vom avea chiar pe ruso-elvețianul Alexander Boldachev, la pupitru îl vom regăsi pe reputatul dirijor ruso-german Serghei Simakov (vezi biografia sa în numărul din 24 mai 2021).

    Boldachev este un harpist de renume internațional, care lucrează în genurile muzicii clasice și pop crossover, improvizator, aranjor și compozitor pentru film și teatru. Profesor invitat la Academia Regală de Muzică, Școala de Muzică Herp Albert din cadrul UCLA și Conservatorul din Milano. Promotor al mărcii italiene „Salvi Harps”, ambasador Bvlgari Swiss Alliance, fondator al Festivalului de Harpă din Zurich și a Zilei Mondiale a Harpei.

    Unul dintre cei mai inovatori și apreciați harpiști ai scenei internaționale, Alexander Boldachev redefinește rolul harpei ca instrument solistic. Virtuoz, vizionar și curajos în abordări, Boldachev transformă harpa într-o veritabilă vedetă, capabilă să traverseze epoci, stiluri și universuri sonore surprinzătoare.

    Programul serii cuprinde  Claude Debussy – „Dans sacru și dans profan pentru harpă și orchestră”, Alexander Boldachev – „Potpuriu de jocuri video pe 8 biți””, John Williams (aranjament Serghei Nesterov) – „Potpuriu Războiul stelelor” și Piotr Ilici Ceaikovski (aranjament Alexander Boldachev) – „Bis – Concert de basm pentru harpă” (inspirații din „Frumoasa din pădurea adormită”, „Lacul lebedelor” și „Spărgătorul de nuci”)

      Aurelian Băcan (autobiografie pigmentată)

    Este solo-clarinetist al Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania” începând cu anul 2009, precum și membru al Orchestrei Române de Tineret şi al Orchestrei „Notes & Ties”. S-a născut în Brăila și a venit la Cluj în clasa a XI-a pentru a studia muzica. Interesul lui pentru clarinet nu s-a născut în mod neașteptat, ci a devenit o alternativă într-un moment în care trebuia să se decidă asupra studiului unui instrument atunci când acordeonul nu a mai reprezentat o opțiune care să-i permită să se dezvolte pe plan muzical la el în oraș.

    Aurelian Băcan şi-a început educaţia muzicală la vârsta de şase ani, cu studiul acordeonului, perioadă în care practica și tenisul. Cânta la acordeon mai ales valsuri și tangouri și era la grădiniță când au apărut și primele sale compoziții. „La Școala Populară de Arte «Vespasian Lungu» din Brăila nu puteam să mai rămân foarte mult, așa că mai luam ore de acordeon în particular până când, în clasa a cincea, trebuia să decid în ce direcție vreau să merg. Era o variantă să continui să fac tenis, dar nu aveam fizic de sportiv și atunci mi s-a părut mult mai simplu să fac muzică, deși nu am crescut într-o familie de muzicieni. M-am înscris la Liceul de Arte «Hariclea Darclee» din Brăila însă acordeonul nu figura în grila lor de instrumente. Pianul era prea târziu să îl încep și, ca urmare, am optat pentru un instrument de suflat. Pe atunci nu făceam diferența între aceste instrumente și am ales flautul pentru că doar despre el auzisem. Până la urmă însă, unul dintre profesorii care mă ascultase mi-a recomandat să urmez clarinetul. În clasa a noua am participat la olimpiade și, fiind printre primii în ordinea intrării în concursuri, aveam ocazia să îi ascult pe clarinetiștii care urmau după mine. Îmi plăceau foarte mult cei care veneau din Cluj și m-am interesat imediat cine era profesorul lor. Încă de atunci mă gândeam că în România ar fi imposibil să trăiești doar din compoziție și dacă mă orientam spre clarinet, aveam să beneficiez de mai multe șanse. Așa a apărut dorința să studiez la Cluj”, povestește Aurelian.

    Tânărul spune că a avut noroc cu primul său profesor, Petrică Gogu, șeful Fanfarei Militare din Brăila, care l-a luat sub aripa lui. A fost foarte greu la început și trebuia să depună destul de mult efort până să reușească să scoată „două sunete” dintr-un instrument care îi era aproape necunoscut. „Acest domn profesor a văzut în mine și potențialul pe partea teoretică și m-a susținut foarte mult. În clasa a opta am început să merg și la concursuri și mi-am dat seama că trebuie să mă dedic mult mai mult studiului pentru a ajunge departe. Dacă privesc acum în urmă, pot să spun că a trebuit să mă adaptez unei vieți de «sihăstrie» pentru că am fost nevoit să renunț la multe alte lucruri pentru a ajunge muzicianul de astăzi”, precizează Aurelian.

    În clasa a XI-a a venit la Cluj și mai târziu s-a înscris la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” pentru a urma specializarea Clarinet, după ce ajunsese la concluzia că un dirijor sau un compozitor, trebuie să aibă în spate și o muncă „de teren” pentru a atinge un nivel ridicat de performanță. Studiul unui instrument îi putea oferi asta. „Am terminat facultatea în 2008. În timpul facultății am luat și ore în particular de compoziție cu domnul Hans Peter Türk și țin minte că mi se părea ceva fantastic. Așa am ajuns să progresez și, după licență, am dat la master la clarinet și, din nou, la facultate, la specializarea Compoziție sub îndrumarea profesorului Adrian Pop. În 2009, am intrat în orchestra Filarmonicii din Cluj”, declară Aurelian Băcan.

„Romeo și Julieta”

    Ca pentru orice tânăr aflat la început de drum, așteptările când a intrat la facultate au fost mari și în cazul lui Aurelian. Probabil că parcursul său ar fi fost altul dacă ar fi studiat în străinătate, însă muzicianul nu regretă nicio clipă că a rămas în România. Cum altfel ar fi ajuns să beneficieze de o interpretare în premieră a unei compoziții proprii, pe scena Filarmonicii unde și-a început cariera. „De foarte mult timp mi-am dorit să scriu o astfel de compoziție, dar nu aveam contextul potrivit. În 2013 s-a ivit acest context și, la sfârșitul anului 2014, am terminat lucrarea. Nu am compus-o pentru un anumit scop și nu m-am gândit niciodată că va ajunge să fie cântată. A fost o muncă foarte grea care m-a solicitat emoțional  în primul rând. Dirijorul Theo Wolters a fost de acord să o interpretăm în concertul din 22 ianuarie și nu pot să spun decât că a fost o experiență deosebită. Am mai scris pentru orchestră două lucrări, dar niciodată nu s-au cântat”, precizează muzicianul.

    A fost o hotărâre foarte grea să ia în considerare piesa „Romeo și Julieta”, având în vedere faptul că această temă are deja în spate o serie de capodopere muzicale. Dacă ar fi fost să compună un balet, precizează Aurelian, ar fi trebuit să urmeze destul de strict firul epic al poveștii, dar asta ar fi însemnat poate cel puțin o oră de vizionare. Atunci și-a făcut o imagine a poveștii lui Shakespeare și a privit-o mai mult din perspectiva lui Romeo, astfel încât lucrarea, în cele 20 de minute ale sale, nu exprimă iubirea sau tandrețea, ci zbuciumul și suferința cuplului de îndrăgostiți. Ce-și dorește în continuare Aurelian pentru această compoziție este de fapt ceea ce-și doresc, probabil, majoritatea compozitorilor contemporani: ca lucrările pe care le compun să primească o șansă. „Depinde care este scopul tău ca și compozitor. Adică, ce vrei? Vrei să scrii pentru renumele tău, vrei să scrii pentru oamenii care te ascultă, vrei să scrii pentru compozitorii din breasla ta sau scrii pentru că îți place?. Muzica contemporană este, din păcate, dată la o parte. Nu zic că nu ar fi motive pentru asta, numai că și publicul este de cele mai multe ori reticent și refuză o idee fără a-i acorda o șansă. Eu mai cred că orice operă de artă merită să aibă timpul ei. Dacă ne gândim bine, de-a lungul timpului, oamenii au ascultat de extrem de multe ori Beethoven până când muzica lui a ajuns să fie apreciată la adevărata valoare. Lucrul acesta nu se întâmplă în cazul compozițiilor contemporane. De cele mai multe ori, lucrările de astăzi sunt ascultate o singură dată și foarte rar sunt ascultate și a doua oară”, explică Aurelian.

    În ceea ce îl privește, Aurelian nu se consideră un compozitor erudit, ci un muzician care face muzică și care se inspiră din tot ce îl înconjoară. „Eu cred că fiecare compozitor ar trebui să reflecte în lucrările lui lumea în care trăiește. La noi, acest spirit al vremii este bineînțeles cu totul altul față de acum trei secole, să zicem, când lucrările marilor compozitori erau folosite ca bunuri în societate. Cumva ar trebui reintrodusă această practică și de aceea în muzica pe care o scriu eu sunt foarte multe influențe din muzica rock, pop, jazz, dance. Astăzi, multe lucrări sunt făcute pe fundament științific și nu au neapărat legătură cu simțirea noastră, a oamenilor. Multe dintre ele nu transmit nimic și atunci este normal, ca ascultător, să ai o reacție de respingere în fața lor. În opinia mea, o compoziție este doar o parte dintr-un puzzle care ar fi incomplet fără experiența vieții, fără celelalte arte, sau fără viața însăși”, explică Aurelian.

    Aurelian Băcan a obţinut Premiul I la Concursul de Compoziţie „Alexandru Zirra” (Iaşi, 2010), Marele Premiu la Concursul de Compoziţie „Liviu Comes” (Cluj-Napoca, 2009), Premiul I la Concursul Internaţional „Saverio Mercadante”, în compania trioului Axis Mundi (Bari, 2008), Premiul I la Concursul Naţional de Muzică şi Coregrafie (Braşov, 2003), Premiul III la aceeaşi competiţie (Botoşani, 2002), Premiul III la Concursul Internaţional de Interpretare Muzicală (Tulcea, 2002), Premiul II la acelaşi concurs (2001) şi Premiul I la Concursul Naţional de Interpretare Instrumentală (Brăila, 2000).

    Activitatea sa solistică şi camerală cuprinde concerte în compania Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania”, a Orchestrei Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” a Orchestrei Liceului de Muzică „Sigismund Toduţă”, a Orchestrei Române de Tineret, precum numeroase recitaluri în ţară şi străinătate, al căror repertoriu se axează îndeosebi pe creaţia secolelor XX şi XXI.

    Opriți războiul!