Balet pe ritmuri argentiniene și nemuritorul Vivaldi

     N-am cum să nu vă redau mai jos integral invitația trimisă săptămâna aceasta de corifeii Filarmonicii Dinu Lipatti, invitație căreia ar trebui să-i dăm curs. Cuvintele meșteșugite nu fac decât să îmbrace armonios actul artistic ce va avea loc joi, 29 ianuarie (abonament nr. 25) la filarmonica sătmăreană. Spun asta deoarece orice ingerință de-a mea asupra textului n-ar face decât să arăt cât de profan sunt.

    Apropo de profan! După mondialul american din '94 am înființat la Satu Mare o mișcare pe care am intitulat-o Pro-Fan. Avea tentă sportivă și se referea la omul la modă în acea perioadă, Daniel Prodan, și se dorea a fi „Fanii lui Prodan”. Acea mișcare s-a alăturat apoi marii galerii a Olimpiei Satu Mare,  galerie care împreună cu ceilalți pasionați de fotbal aduceau relativ regulat pe bătrâna arenă sătmăreană 18-19 mii de spectatori. Cum arta și sportul se completează reciproc nu cred că am întinat pagina cu această divagație.

    „Vă invităm joi, 29 ianuarie, la un concert simfonic în care muzica și dansul contemporan se contopesc într-o experiență artistică unică. Sub bagheta dirijorului Ștefan Novak, seara va fi o celebrare a pasiunii și rafinamentului, îmbinând muzica clasică cu farmecul expresiv al miscării.

    Seara se desfășoară ca o călătorie emoțională, în care universurile contrastante ale lui Astor Piazzolla și Antonio Vivaldi se întâlnesc sub arcușul violonistului Vlad Răceu. Ritmurile pasionale și surprinzătoare ale tangoului argentinian se contopesc cu delicatețea barocă a ciclului vivaldian, creând o țesătură de emoții și culori sonore, un dialog subtil între tradiție și modernitate.

    Această fuziune muzicală prinde viață și pe scenă prin interpretarea expresivă a Trupei de Balet a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică Octavian Stroia din Cluj-Napoca, sub atenta îndrumare a coregrafei Jakab Melinda, care transformă muzica într-un limbaj scenic captivant și elegant. Momentul culminant al serii este dansul contemporan, care transcede notele, împletind gesturile și mișcările într-o expresie pură de sensibilitate, energie și armonie artistică.

    Biletele sunt disponibile la casieria Filarmonicii”

    Pentru secțiunea de scormonire prin viața celebrităților care urcă pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti am găsit pentru dumneavoastră un interesant interviu luat în urmă cu 12 ani de către Create.Act.Enjoy din Cluj invitatei noastre Melinda Jakab, un interviu din care am spicuit câteva aspecte ale copilăriei, adolescentei, omului, coregrafului, balerinei, profesorului Melinda Jakab:

Jakab Melinda 

    „Eram un copil foarte energic şi, din această cauză, bunica mea m-a dus la şcoala de dans la vârsta de patru ani. Evident, atunci când începi să practici dansul nu conştientizezi ce înseamnă acest lucru ca proces de transformare a fizicului şi a psihicului. Este nevoie de maturitate pentru a trece la un alt nivel. După terminarea liceului am început să înţeleg, până atunci luptându-mă cu propriul meu corp, cu formarea lui. Abia după ce m-am angajat la Opera Maghiară de Stat din Cluj-Napoca am înţeles ce înseamnă a oferi prin dans. Am avut maeştri, care probabil, fără voia lor au devenit modelele mele. În primul rând, prima mea profesoară de balet, Hary Elisabeta, după care maestrul Francisc Valkay, care a văzut în mine ceva mai mult decât eu însămi, mi-a dat aripi şi a avut încredere în mine. El a fost primul care m-a îndrumat spre un alt limbaj decât acela al baletului clasic, lucru care mi-a deschis multe căi şi m-a convins în a căuta altceva. Un alt artist pe care îl consider maestrul meu a fost Tadashi Endo, care m-a sfătuit să nu îmi doresc niciodată să devin un tipar, ci să mizez întotdeauna pe ceea ce sunt eu ca energie.

    Primul contact a venit târziu, după 15 ani de carieră, în timp ce căutam o altă formă care să mă reprezinte şi să mă simt liberă. Pentru mine, baletul a însemnat o încătuşare a corpului, care nu îmi permitea să îmi epuizez energia. Am încercat mai multe genuri, am experimentat mult timp şi abia după ce am fost admisă la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj am început să studiez peste hotare limbajul dansului contemporan. Prima portiţă a fost un workshop la Beyruth. Atunci am realizat că asta îmi doresc să fac pe viitor.

    Pentru a deveni un coregraf cu experienţă trebuie să fi fost un dansator cu experienţă. Nu este bine să sari aceste trepte în meserie. A fi coregraf înseamnă, în primul rând să poţi să oferi ceva din ceea ce reprezinţi, să creezi, să-ţi defineşti un stil. Dacă nu ai experimentat toată greutatea meseriei pe propriul tău corp, atât fizic cât şi psihic, nu ai posibilitatea să dai mai departe. În plus, trebuie să fii o persoană foarte ambiţioasă, puternică şi deschisă, iar pentru asta ai nevoie de ucenicia scenei.

    Actorii și dansatorii sunt două categorii de artişti care ar trebui să înveţe unii de la alţii. Eu învăţ de la actori ceea ce nu am avut ocazia să învăţ de la dansatori şi invers. Nu pun o categorie mai presus de cealaltă, consider că fiecare din ele are o scară largă de exploatat. Văd dansatorul ca pe un motor fix şi corect pe care se pot construi forme, iar actorul ca pe un material mult mai maleabil interpretativ. Eu sunt un artist care construieşte pornind de la persoana cu care lucrează, de la ceea ce îi transmite şi îi oferă ea. Sunt foarte atentă la oameni pentru că sunt principala mea inspiraţie în dans.

    Cred în destin şi în faptul că situaţiile vin de la sine. Cred în semne şi sunt îndrăgostită de munca pe care o fac în acel moment. Pentru mine contează să fiu în prezent, să mă canalizez spre el, să trăiesc clipa. Am nevoie să cresc pentru visele mele, iar ele vor apărea de la sine. Spectacolele sunt ca nişte copii care vor să se nască.”

    Opriți războiul!