Faptul că suntem într-o criză perpetuă se știa de mult. Această criză plutitoare a devenit certă. Cine este de vină? Toți. Fiecare are partea sa de vină. Mai mică sau mai mare. Începând cu președintele și terminând cu partidele politice nereprezentate în parlament. Chiar și fiecare dintre noi avem partea noastră de vină. Să o luăm de jos în sus.
Baza acestei piramide a vinovăției suntem noi, alegătorii. Vina noastră principală este faptul că, din frustrare, am dat prea mare credibilitate unor partide extremiste (AUR - 62 membri, POT - 16 membri, SOS - 15 membri), unor partide care nu au nici un trecut și nici un orizont prosper. Extremiștii nu vor decât să distrugă. Din păcate nu distrug doar tumorile maligne din cotidianul politic al vremurilor ci și structura benignă a unei orientări generale spre prosperitate, aducându-ne cu fața spre un răsărit retrograd. Nu au nici un program la vedere ceea ce ne face să credem că de fapt au un program ascuns, un program care i-ar decredibiliza în fața cetățenilor.
La partidele neparlamentare (în ordine alfabetică: Noua Republică, Partidul Alternativa Dreaptă, PLUS, PLAN, Partidul România în Acțiune, Partidul Verde, Patrioții Poporului Român și UNPR) principala vină este conjuncturală: nu sunt reprezentative. Cele mai multe n-au structuri în teritoriu, iar cele care au nu au avut conducători credibili, programe atrăgătoare și/sau capacitate de mobilizare a alegătorilor.
Minoritățile (17 membri) și neafiliații (13 membri) sunt acea parte a parlamentului fluctuantă după cum bate vântul. Vântul nefiind o convigere politică stabilă în cele mai multe cazuri, ci o adiere de moment dependentă de interese personale și/sau capricii. Procentul lor comun este 9% ceea ce ar părea că în situații limită ar putea face diferența. Nu este așa tocmai pentru că vântul bate aleatoriu.
Partidele extremiste, despre care am făcut vorbire mai sus, s-au cocoțat prea sus, votul lor unit reprezentând cu ceva peste 28%, ceea ce le face ca o amenințare directă, un adversar redutabil, motiv pentru care s-a construit monstruoasa coaliție. Spun monstruoasă pentru că nicăieri în lume nu poate fi benefică o coaliție dintre un partid de stânga și unul de dreapta atunci când combatantele nu-și părăsesc doctrinele și caracterul politic. Să nu uităm că la data alegerilor procentul parlamentarilor care făceau parte din partidele extremiste era mai mare, iar cifrele pe care vi le-am dat sunt cele de marți, 21 aprilie, ora 10.
UDMR-ul, cu cei 22 de membri, pare să fie partidul cel mai puțin vinovat. Să fie chiar așa? În chestiunile de anvergură ia poziții corecte în general și la suprafață. Linia lor pare a fi una de tip elvețian, adică neutră. Asta la suprafață pentru că dacă puricăm mai atent, comportarea lor caracteristică este de a băga zâzanie ba spre „cea”, ba spre „hăis”, după cum le dictează interesele, nu totdeauna pertinente, ale comunității pe care o reprezintă.
USR se bazează pe 40 de membri în general stabili. Lipsa de experiență politică le-a jucat deseori feste. Până deunăzi aveau lacune și în a-și alege conducătorii, perindându-se la cârme (națională și locale) tot felul de personaje, figuri apropiate de doctrina partidului doar declarativ. Despre actuala conducere la nivel național este prea devreme să mă exprim. Pare a fi totuși mai apropiată de crezul uniunii.
PNL are 51 de membri, adică 15,5% din totalul parlamentarilor. Asta din cauza pantei descendente pe care se aflau la momentul alegerilor. Nici acum nu stau prea bine. Îi salvează câteva individualități care și-au apropiat mai mulți susținători, în general nemembri de partid. Cum este ușor de observat principala lor vină pleacă tocmai din liberalismul individualizat și nu din cel de grup, liberalism care îi divide în interiorul stupului.
PSD posedă la ora actuală cei mai mulți membri, 94 la număr. Adică 28,5%. Sunt conștienți că acest procent ridicat le dă putere și tocmai acest lucru îi face ca nu toate deciziile lor să fie spre binele mulțimii, în schimb sunt apropiate de interesele membrilor săi. De asemenea sunt conștienți că acest procent nu ar mai fi valabil în cazul unor alegeri anticipate, motiv pentru care caută și găsesc tot mai multe subterfugii pentru a le evita. Ce-i drept în momentul de față, niște alegeri anticipate ar fi catastrofale pentru viitorul României. Nu numai pentru pericolul interior (extremismul) ci și pentru felul cum vom fi priviți din exterior. Am pierde orice șansă la credibilitate. Economic ar fi dezastruos, iar politic ar fi funest.
Președintele țării are mare parte din vină. Moliciunea sa în a lua decizii se vede diferit din unghiuri diferite. Pentru un neutru pare că aceasta ar fi calea pe care i-o permite republica semiprezidențială pe care o dezvoltăm. Pe de altă parte, din interiorul fiecărei orientări politice, este acuzat că nu ia decizii ferme care să-i avantajeze. Părerea mea este că nu ar mai trebui să-și plece urechea de-o parte sau de alta. Să privească în țară doar spre români, să țintească în afară doar spre binele României. Cu aceste două țeluri ar mai putea prinde încă un mandat.
Opriți războaiele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu