Românul, prin tradiție, se bucură de musafiri. Tendința cvasigenerală de a împărtăși din propriile trăiri cu persoane mai mult sau mai puțin cunoscute are la bază nevoia de comunicare. Comunicarea se întinde pe o plajă întinsă de valori. De la replicile monosilabice la bârfe sau alocuțiuni, în funcție de caracterul și de pregătirea fiecăruia, omul caută să-și exprime dorințele, emoțiile și neliniștile. Unii mai mult, alții mai puțin. În acest spațiu carpatin nevoia de comunicare pare mai acută decât în alte zone. Spiritul latin în general este mai coleric.
Astăzi, când scriu aceste rânduri, tocmai este ziua limbii române. Poate că instinctiv mi s-au înșirat ideile spre un asemenea subiect. Dar nu despre bogăția celui mai frumos grai de pe planetă vroiam să scriu. Nu despre structura gramaticală, fonetică sau lexicală a acestuia doream să vă atrag atenția la această privire peste umăr, ci despre consecința acestuia. Având un asemenea vocabular dezvoltat cam de un mileniu și jumătate (chiar dacă limba română modernă nu are decât 244 de ani, de la tipărirea la Viena a „Gramaticii limbii române” de către reprezentantul „Școlii ardelene”, Samuel Micu), timpul a cizelat și ornamentat limba română în primul rând cu influențe romanice (cam 72%) și slave (14%). Restul fiind un conglomerat de alte influențe în care doar bulgara depășește 2,5%.
Să revenim la ospitalitate după acest intermezzo lingvistic. Se poate numi casă de oaspeți aproape orice construcție. De la gospodăriile țărănești la „Casa poporului” cam orice poate fi denumită casă de oaspeți. Stadioane (săli de sport), instituții de cultură (muzee, teatre, filarmonici...), hoteluri (hanuri, pensiuni...), biserici... Cinic și sarcastic vorbind chiar și cimitirele pot fi denumite case de oaspeți.
Consecința acestor multitudini de posibilități de a-ți demonstra nevoia și plăcerea de a avea oaspeți ar trebui să fie un turism superdezvoltat. Cu toate acestea românul nu accesează nici măcar un sfert din posibilitățile incomensurabile economice și sociale ale unui domeniu care i-ar face traiul mai lesne. La ce am putea oferi noi, ca țară, turiștilor de pretutindeni nu multe zone de pe glob ar putea susține.
Nu mă refer doar la frumusețile patriei naturale sau construite de mâna românului de ieri și de azi. Nu mă refer doar la ospeția și varietatea culinară de care dau dovadă gospodarii noștri. Nici de multiculturalitatea răspândită pe toată harta geografică, luând aici în calcul că ardeleanul, moldoveanul, munteanul, olteanul, bănățeanul, crișanul, dobrogeanul, maramureșeanul, oșeanul sau codreanul chiar dacă au particularități culturale specifice vorbesc toți aceeași limbă și formează împreună noțiunea de român. Mă refer la această bulă din univers care are ascunse în interiorul ei o sumedenie de atracții, mreje ce pot cuprinde imaginația oricărui pământean.
Lăsând la o parte câteva răutăți cinice izolate ale unor invidioși, provocate probabil de inadaptări interioare ale sistemului lor nervos și facilitate de câteva evenimente nefavorabile cu participarea unor concetățeni de-ai noștri, românii sunt bine văzuți și în exterior. Atât ca diaspora cât și ca turiști.
Opriți războaiele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu