Mozart (marți) și Ceaikovski (joi) pe agenda melomanilor

     Pentru astăzi, de la ora 19 (abonament nr. 4), conducerea Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti” din minunatul nostru municipiu a pregătit un program special. Mai precis a fost invitată „Orchestra filarmonicii naționale maghiare” care sub bagheta dirijorului Vashegyi György ne va prezenta un program dedicat creațiilor compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart, cel care în cei doar 35 de ani de viață ne-a lăsat moștenire una din cele mai bogate amprente din muzica clasică.

    Soliștii, Szabó Anita – flaut și Sipkay Deborah – harpă, aparțin de asemeni filarmonicii din țara vecină, harpista doar colaboratoare, ea predând la un liceu de muzică din Budapesta. Pentru a afla biografia celor două vă invit pe fb-ul site-ului filarmonicii sătmărene (filarmonicasm.ro), Ele vor avea în program trei din cele mai reprezentative lucrări ale celebrului compozitor austriac: „Simfonia nr. 34” în do major (1780), „Concertul pentru flaut și harpă” în do major (1778) și „Simfonia nr. 41 - Jupiter” tot în do major (1788).

    Pentru joi, de la aceeași oră 19, suntem invitați la un „Concert pentru familii - Lacul lebedelor” la care putem participa doar pe bază de bilet, prețul fiind de 21 lei pentru copii și de 42 de lei pentru adulți. Conform celor spuse de organizatori ne așteaptă „un concert dedicat întregii familii, în care muzica, povestea și atmosfera de basm se întâlnesc într-o experiență accesibilă și captivantă pentru cei mici, dar și pentru cei mari”.

    Fiind vorba de copii este normal să avem și un moderator care să explice viitorilor melomani cum e cu chestia asta: muzica de înaltă calitate. Moderatorul este chiar dirijorul ce se va afla la pupitrul „Orchestrei filarmonicii Dinu Lipatti”, Ion Marina Uifălean. Pentru secțiunea de împrospătare și îmbunătățire a cunoștințelor noastre muzicale am ales scurte prezentări ale compozițiilor din această săptămână. Acestea le puteți găsi pe site-ul www.gazetanord-vest.ro, având ca sursă de inspirație wikipedia.

    Opriți războaiele!

Simfonia nr. 34  în do major

    A fost compusă în luna august a anului 1780 (mai precis finalizată în 29 august 1780), când compozitorul avea 24 de ani. Contemporană cu Vecernia solemnă a unui mărturisitor, această simfonie este ultima dintre cele compuse la Salzburg. După ruptura cu arhiepiscopul Colloredo, Mozart a părăsit orașul pentru a se stabili la Viena pe16 martie 1781. Simfonia are doar trei mișcări, ca o treime din simfoniile lui Mozart; celelalte au patru mișcări, cu un menuet inserat de obicei după a doua mișcare.

    Un menuet a fost într-adevăr compus (terminat sau început ?) imediat după prima mișcare, dar paginile au fost rupte, iar cele 14 măsuri de pe pagina rămasă au fost tăiate, fără a fi clar dacă acest lucru reflecta intenția lui Mozart de a lăsa simfonia cu trei mișcări. S-a sugerat că un menuet ulterior,, din 1782, a fost compus de Mozart pentru această simfonie, dar nu există nici o dovadă a acestei ipoteze; în consecință, este rareori interpretat sau înregistrat ca a treia mișcare. Acesta este cazul, de exemplu, în înregistrarea lui Igor Markevitch cu Filarmonica din Berlin sau în înregistrarea completă a simfoniilor lui Mozart de către Karl Böhm.

    S-au făcut încercări de a reconstitui menuetul original ca a treia mișcare, dar simfonia este cel mai adesea interpretată cu cele trei mișcări originale ale sale :   

1. Allegro vivace, în do major;
2. Andante di molto (più tosto Allegretto), în fa major;
3. Final: Allegro vivace, în do major.

Durată  : aproximativ 21 de minute.

Concertul pentru flaut și harpă în do major

    A fost compus în mai 1778 la Paris, la ordinul ducelui de Guisnes. Mozart a scris acest concert în timpul ultimei sale șederi la Paris. Ducele de Guînes, el însuși flautist, i-a cerut un concert pe care să-l poată interpreta împreună cu fiica sa, harpista Marie Louise Philippine Bonnières de Guînes.

Concertul are trei mișcări:

    1. Allegro în do major, caracterizat prin dialoguri lungi între soliști și cu orchestra

    2. Andantino în Fa major. Tema este introdusă de coarde înainte de a fi preluată de soliști.

    3. Rondeau: Allegro în do major.

    În la major, sub forma unei gavote franceze, începe cu o introducere orchestrală, iar Mozart valorifică la maximum posibilitățile instrumentale ale harpei timpului său, care nu beneficiase încă de cercetările și îmbunătățirile lui Hochbrucker, Erard și Krumpholz, printre alții. Mozart nu avea să scrie nimic altceva pentru harpă. Mai norocos, flautul, un instrument pe care totuși îl detesta, avea să facă obiectul a două concerte excelente.

    Durata spectacolului: aproximativ treizeci de minute.

Simfonia nr.41 în do major

    Cunoscută sub numele de Simfonia Jupiter, este o simfonie compusă de Wolfgang Amadeus Mozart în  iulie-August 1788 și finalizată pe 10 august 1788, când avea 32 de ani. Porecla sa nu provine de la Mozart, ci de la organizatorul de concerte contemporan lui, Johann Peter Salomon, și a apărut pentru prima dată la un concert în Scoția în 1819. Este considerată ultima simfonie a compozitorului.

    Ultimele trei simfonii ale lui Mozart au fost scrise în mai puțin de două luni, într-o perioadă de dificultăți financiare pentru un muzician care își dorea succesul. Teoria conform căreia acestea nu ar fi fost interpretate în timpul vieții sale este acum discreditată. Este probabil ca el să le fi compus în vederea unui turneu în Anglia, care nu a avut loc, și ca el să le fi dirijat în Germania în 1790 și 1791.

    Nu se știe dacă Simfonia Jupiter a fost interpretată în timpul vieții compozitorului. Potrivit lui Otto Erich Deutsch, la acea vreme Mozart se pregătea să organizeze o serie de „Concerte de Cazinou” într-un nou cazinou de pe Spiegelgasse, deținut de Philipp Otto. Mozart i-a trimis chiar și o pereche de bilete pentru această serie prietenului său, Johann Michael Puchberg. Este imposibil de știut dacă seria de concerte a avut loc sau dacă a fost anulată din cauza lipsei de participanți.

    După moartea lui Mozart, lucrarea - în special finalul - a fost considerată una dintre cele mai reușite piese simfonice ale sale și a primit titlul de „Simfonie cu fugă finală”. Allgemeine musikalische Zeitung din 1808 a relatat că la Leipzig lucrarea era acum „considerată piesa preferată a iubitorilor de artă ai orașului, până în punctul în care nu le putea fi refuzată în fiecare an”. La Londra, lucrarea a fost primită cu căldură. Partitura a fost tipărită acolo în 1810, iar simfonia a fost aclamată drept „cel mai mare triumf al compoziției instrumentale ”.

    Pe lângă porecla „Simfonie cu fugă finală”, care este rar folosită astăzi (se găsește în a treia ediție a Köchelverzeichnis din 1937, dar nu ca subtitlu principal), simfonia a primit porecla „Jupiter” sau „Simfonia Jupiter”, care a devenit comună. În jurnalele editorului englez Vincent Novello și ale soției sale, Marie, care au vizitat-o ​​pe Constanze Mozart la Salzburg, se poate citi despre data de 7 august, o notă conform căreia fiul lui Mozart menționa că promotorul concertului, Johann Peter Salomon, a dat lucrării porecla „Jupiter”. Kurt Pahlen relatează și o altă „legendă”, conform căreia porecla provenea de la pianistul Johann Baptist Cramer, pentru a aminti de „perfecțiunea divină” a compoziției.

    Titlul „Simfonia Jupiter” a apărut pentru prima dată în programul Festivalului de Muzică de la Edinburgh pe 20 octombrie 1819, apoi în programul Filarmonicii Regale din Londra pe 26 martie 1821 și în iunie 1822. Corespondentul londonez pentru Allgemeinen musikalischen Zeitung a scris: „al treilea concert de pe 25 martie a început aici cu Simfonia nr. 41 în do major, foarte populară, de Mozart, cunoscută sub numele de Jupiter. În 1822, Muzio Clementi a publicat o reducție pentru pian a simfoniei, numită în titlu „Jupiter”. Zeul Jupiter este înfățișat tronând pe nori și ținând tunete și fulgere în mâini.

    Opriți războaiele!