Prieteni!
In cursul zilei de marti sau miercuri am primit un pachet. La o examinare superficiala mi-am dat seama ca inlauntrul acestuia nu era decat o carte sau un catalog, ceva ce nu poate fi urgent. Joi, spre seara m-am impiedicat din nou de el si l-am deschis. Intru adevar era o carte: "Premiul Nobel pentru fotbal". O carte de teatru. Un autor drag mie care nu se afla la inceputurile sale in tainele teatrului: Mircea M. Ionescu. Il cunoscusem cu multi ani in urma, prin '84, in foaierul Teatrului Dramatic din Brasov, la lansarea premierei unei alte piese de teatru ale sale, tot cu caracter sportiv: "Adio, Pele!".
Reintalnirea a fost putin fortata tot de o prietenie. De prietenia mea cu Iosif Vigu (Vigh in acte), care dupa o seara inceputa cu palinca si terminata cu bere in fata unui meci de fotbal ma intreaba: "...eu sunt idol sau legenda?". Trimiterea era clara catre emisiunea lui Mircea M. Ionescu (ma scuzati, nu pot sa-i spun altfel; ca si gazetar, om de cultura, prieten sau comesean nu i-am zis decat asa: Mircea M. Ionescu), asa ca i-am promis ca am sa-l intreb pe moderator. In scurt timp am luat legatura cu Mircea M. Ionescu si acesta, dupa ce i-am pronuntat numele lui Vigu, fara nici un alt demers, l-a si invitat pe Ioska al nostru la emisiune. S-a dovedit ca Vigu a fost idol si este legenda.
Dupa acest eveniment intalnirile noastre s-au inmultit la Bucuresti, serile petrecute la restaurantul lui preferat, Pescarul (pe undeva pe langa Intercontinental), langa o saramura de peste si o cana cu vin nu sunt foarte numeroase, dar sunt pline de ceva ce nu va pot descrie. Parca dupa doua ore petrecute cu el pleci un pic mai cult, un pic mai "batran", un pic mai barbat. A venit si el in Satu Mare. Au fost emotionante reintalnirile cu prof. Curpas si spiritul Olimpiei. Poate tocmai atunci a inmugurit in mintea profesorului reintregirea celei mai iubite echipe a Satmarului.
Revenind la cartea din pachet, joi seara dupa cum spuneam, am inceput sa o citesc. Cuvintele de inceput ale lui Ion Cocora, ale lui Catalin Tolontan si ale lui Bogdan Ulmu nici nu mi-au intarit curiozitatea de a o citi si nici nu m-au facut sa o dau deoparte. As fi citit-o cu acelasi patos si fara aceste introduceri. Chiar mi-am pregatit un pasaj din una din piese sa-l redau radioascultatorilor de la Radio Unu, luni de la ora 16 si putin. Daca nu are sa ma intrerupa Romulus.
Vineri am vrut sa scriu cate ceva in prezentul blog, dar, dupa ce am scris titlul, am vrut sa-i ascult vocea. Poate m-ar fi inspirat. L-am sunat si am aflat cu stupoare ca se afla intr-un spital din Cluj si ca in mai putin de o ora se urca pe masa de operatie. Era trecut de opt seara. N-am mai putut sa scriu nimic. Gandul mi s-a concentrat asupra soartei acesti minunate fiinte umane, mainile mi s-au impreunat a ruga si pasii spiritului spre alei cu arini.
Dimineata, cand am impacat graba din trup cu cumpatarea din psihic, i-am auzit din nou vocea. Era ok. Am multumit cui a trebuit si m-am apucat sa scriu. Niciodata parca literele nu mi s-au asternut asa de greoi. E un amalgam de necesitate si bun simt al caror liant, judecata, refuza sa ma ajute.
A inceput etapa a patrusprezecea. Deocamdata rezultate normale. Marinica nu poate face minuni la Buzau si oltenii lui Napoli (ce aiurea suna?) urca in clasament si sperie gandurile granzilor nu numai din Bucuresti. Puteau Dan Petrescu si Meme Stoica sa canalizeze eforturile conceperii unei echipe valoroase in fotbalul romanesc intr-un centru de traditie (nu neaparat in Ardeal, cu toate ca aici sunt cele mai multe ramase neexploatate). In sport sunt doua lucruri esentiale: sportivul si spectatorul. Nici macar nu stiu in ce ordine. Restul sunt colaterale. Performanta, antrenorii, managerii si tot ceea ce insoteste notiunea de sport ar trebui sa se subjuge spectatorului si sportivului. Nu-i prima oara cand Meme dovedeste lipsa de respect fata de Maria Sa "Omul din tribuna", dar din partea taticului lui Chelsea (nu-i o gluma, asa o cheama pe fiica sa) nu ma asteptam la asa ceva. Se pare ca spiritul fotbalului insular nu l-a cuprins pe de-a-ntregul. Scorul pe teren a fost 3-1 pentru Unirea, dar in tribune scorul a fost 5-1 pentru Otelul. La ora aceata se joaca derbiul viitorilor retrogradati (alaturi de Dino Eze) Cipri Prodan si Balba. Pana la pauza nu s-a inscris si m-am mutat pe Emirates Stadium sa vad un regal: Arsenal - MU.
La turneul Campioanelor s-au inregistrat doua abandonuri, in prima grupa Ivanovic, dupa doua infrangeri si pierderea sansei de a se afla in semifinale i-a cedat locul in ultima partida din grupe unei tinere sub douazeci de ani: Radwanska. Din cealalta grupa s-a accidendat Serena, nemainsotind-o astfel pe sora ei in semifinale. In curand vor incepe semifinalele in ordinea: Dementieva - Zvonareva si Venus Williams - Jankovic.
Cu ajutorul prietenilor Gabi si Cipri am aflat rezultatul din sala de sport satmareana de astazi. Cica am fi pierdut la 14 dupa unul, 11 dupa celalalt, puncte diferenta in fata campioanei baschetului feminin romanesc din acest an. Mi se pare condescendent.
Va las. A inscris Nasri si n-am vazut golul decat in reluare. Cica a inscris si Boaru pentru Medias.
