Vara

     Căldură mare! Nu-i acea căldură care te pătrunde atunci când îți apropii de buze paharul predestinat unui coniac de calitate. Nici acea căldură care te copleșește până la emoții vizibile în colțul ochilor atunci când o năzbâtâie de-a copilului sau nepotului tău ți-aduce aminte de propriile-ți pozne din vremea copilăriei. Nu-i nici acel freamăt ce te cuprindea atunci când atingeai pentru prima oară mâna aceleia sau aceluia pe care i-ai considerat prima ta dragoste. Nu, e mult mai banal. E o nădușeală. O nădușeală care roade din optimism făcându-te să-ți suporți amintirile triste, cele cu sfârșit ambiguu sau chiar cu eșecuri de moment.

    De aceea trebuie să spui stop. Lasă ciocanul sau tastatura de-o parte, lasă bisturiul sau indicatorul în plata Domnului și reculege-te. Unii se reculeg în valurile mărilor, alții pe poteci de munte. Unii se regăsesc în ședințe de tehnici asiatice, alții aleg practicarea unui sport. Rutina mersului la serviciu, a activităților cotidiene încheiate la un spectacol sau răsfoind o carte, este înlocuită treptat și pentru prea puțin timp de perioada concediilor. Perioada în care corpul lenevește mai mult în pijamele dimineața și-i mai zvăpăiat în crepusculul stroboscopic al unei discoteci sau străpunge metafizica existențială dincolo de miezul nopții.

    Doar politicienii noștri ar trebui să rămână pe metereze. Timpul îi cam înghesuie să-și respecte promisiunile. Părerea mea este ca să-i lăsăm să muncească. Pe de altă parte dacă nu le pui întrebări din când în când riști să-i năpădească nădușeala climatică. Faptul că s-a trecut cu brio peste niște hopuri pe care le consideram problematice reprezintă bila albă, cea din  mâna dreaptă. La mâna stângă, cea cu bila neagră, nici nu vreau să mă gândesc. Poate la toamnă, când revenim din vacanțe să vedem și să apreciem comportarea estivală a celor cu responsabilități.

    Să revenim la nisipul fin ce ne mângâie epiderma creolă sau la pășunea alpină ce apropie linia orizontului. La autocarul ce ne poartă prin întreaga Europă sau la aeronava care depășește limitele acesteia. Toate sunt în centrul atenției. De la planificare până la start. Poate chiar puțin dincolo de start. Unii mai au de încheiat situații, alții de așternut învățături pe colile mai mult sau mai puțin academice. Mai sunt câțiva care-și pipăie încruntați pușculița aruncând câteva cuvinte de ocară către stat.

    N-am spus nimic de cei nefericiți. Adică de cei care poartă grija banilor. A averilor. A celor cu venituri obscene, a acelor pentru care preocuparea majoră este să acapareze. Nimic pentru trup. Nimic pentru suflet. Totul pentru conturile bancare. Săraci sunt Doamne! Săraci dispar!

    Sunt unii care pleacă la mare și parchează la munte. Pocinogul li se trage tot din cauza căldurii. Precum cel care a ieșit să cumpere o pâine și, nici el nu știe cum, s-a trezit la o terasă cu o bere în față. Căldură mare, ce mai! Clar! Nu-i acea căldură care te pătrunde atunci când îți apropii de buze paharul predestinat unui coniac de calitate.

    Opriți războiul! Gloanțe nu mai sunt, nici motivații, dar voi tăt vă înjurați.