Este adevărat că de vreo 25 de ani n-am mai oficiat la vreun meci de fotbal decât așa, ocazional și de divertisment. Totuși, cei 7 ani de fotbal, 21 de ani de arbitraj și 2 ani de observator oficial îmi permit să fac o succintă analiză a sistemului de arbitraj modern, în comparație cu cel clasic. Subiectul este la modă acum când, prin Istvan Kovacs, arbitrajul sătmărean atinge cele mai înalte culmi posibile (probabil va fi declarat cel mai bun arbitru activ de pe planetă), iar discuțiile despre sistemele, metodele, acuratețea și curățenia din arbitraj sunt mai atent studiate în presa vremii.
În general evoluția sistemului de arbitraj a fost benefică dezvoltării fotbalului. Nu pot vorbi decât de activitatea din ultimii 55 de ani chiar dacă am studiat și evoluția arbitrajului din perioada de pionerat al fotbalului. Puține sunt deciziile International Board-ului (singura organizație de pe planetă care are drept de modificare a legilor jocului de fotbal) care s-au dovedit în timp greșite și au fost abandonate. Ca și sistemele de joc care în trecut aveau cinci atacanți și s-a ajuns astăzi chiar și la cinci fundași, arbitrajul a trecut prin diferite faze ale dezvoltării sale, cele mai multe schimbări datorându-se modificării legilor jocului.
Printre modificările mai importante din perioada luată în considerare ar fi introducerea cartonașelor (CM din Mexic, 1970), introducerea posibilității schimbării jucătorilor de pe teren (inițial niciunul, apoi doi, mai târziu trei, după pandemie cinci și chiar șase la unele competiții sistem eliminatoriu), specializarea pe arbitri și arbitri asistenți (înainte un arbitru putea fi delegat atât la linie cât și la centru), apariția și dispariția arbitrilor de poartă, apariția celui de-al patrulea arbitru și, bineînțeles, VAR-ul (videoarbitrajul).
În afara regulamentului dat de legile jocului, periodic se dau tot felul de indicații dspre modul cum pot fi interpretate aceste legi. Unele se bat chiar cap în cap. Se contrazic reciproc. Bunăoară, acum vreo 15 ani, s-a interpretat ca fault sancționabil cu cartonaș roșu orice intervenție asupra unui adversar fără șanse de a juca mingea. N-a ținut chestia asta decât un an sau doi. Astăzi dimpotrivă, sub umbrela deschisă de unii precum că fotbalul este un sport de contact, se permit mai cu hăis, mai cu cea, diferite brutalități pentru care nu este necesară întreruperea jocului. Nu prea îmi place această direcție în care se îndreaptă fotbalul dar părerea mea nu contează.
Nu sunt de acord nici cu teza că dacă arbitrul asistent a arătat ofsaid și videoarbitrajul a dovedit contrariul este o greșeală de arbitraj sau dacă un arbitru a validat un gol și VAR-ul a demonstrat că s-a comis o infracțiune reprezintă de asemenea o greșeală de arbitraj. Greșelile de arbitraj sunt atunci când nici asistenții, nici arbitri și nici videoarbitrajul nu detectează o greșeală cu toate că aceasta a fost comisă.
O echipă de arbitraj este compusă din arbitru, arbitrii asistenți, al patrulea arbitru, VAR și AVAR (asistent VAR). Observatorul de arbitri nu face parte din echipă, el neputând să ia decizii pe teren în timpul disputării jocului. După cum vedeți ei reprezintă o echipă și trebuie tratați ca atare, nu individual. Este de la sine înțeles că un om nu le poate vedea pe toate, dar o echipă se poate apropia de ideal. De aceea arbitri și asistenții sunt sfătuiți ca atunci când nu sunt siguri pe o decizie să lase jocul să curgă urmând ca ulterior, prin consultanță audio și dacă este necesar și video, să revină sau nu asupra primei decizii. De aceea nu trebuie catalogate ca greșeli de arbitraj fazele incriminate. „Echipa” trebuie să ajungă la decizia corectă. Doar dacă „echipa” nu a luat decizia corectă aceasta poate fi blamată în frunte cu arbitrul.
Pe final aș vrea să revin asupra creșterii nivelului de brutalitate din fotbal. Această concepție se regăsește și în viața de zi cu zi. Ba chiar cred că este o consecință a relațiilor sociale de colegialitate și de subordonare din cotidianul prezent. Din acea vorbă care mie mi-e complet dezagreabilă: „hoțul neprins e negustor cinstit”. Astăzi este și mai rău. Expresia a devenit „hoțul nedovedit e negustor cinstit”. Pe deasupra au mai fost născocite și greșelile procedurale, greșeli pe baza cărora cu toate că toată lumea știe și e convinsă că hoțul e hoț, el rămâne negustor cinstit. Asemenea legi numai oamenii necinstiți le pot inventa!
Opriți războiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu