Lumânări

   Nu, nu vreau să țin lumânarea nimănui. Zic unii că alții ar merita-o. Alții zic că unii ar merita-o. Îndreptarea este calea. Chiar dacă nu se ajunge la purificare intenția de îndreptare nu este suficientă. Trebuie făcuți pași în acest sens. Trebuie reconsiderată situația nu numai prin prisma ta sau a grupului din care faci parte, ci și din punctul de vedere al altora. Prin altora înțelegând nu numai prieteni sau apropiați ci și necunoscuți, concurență sau chiar dușmani. Și asta din biserică și până la Parlament.

    Materia grasă solidificată având la mijloc un fitil ne poate lumina o perioadă. Apoi trebuie să gândim. Să gândim noi nu dispozitivele electronice care ne înconjoară. Trebuie să inovăm și să inventăm noi, nu alții. Tot ceea ce vor inventa alții o fac pentru propriul folos. Nici nu trebuie să aruncăm la coșul de gunoi rezultantele lor. După ce studiem, analizăm și adaptăm la mediul în care trăim descoperirile lor s-ar putea să avem revelații.

    Nimeni nu poate fi drept ca lumânarea. Oricât ne-am strădui tot mai călcăm în străchini. Apropo! Știați că o lumânare, în vechime, era și o unitate de măsură. Ce altceva putea să măsoare decât lumina. Mai precis intensitatea luminii. O lumânare era aproximativ egală cu o candelă. Parcă și de candelă am auzit pentru prima oară la biserică. Mai târziu, pe la orele de fizică, cei care erau deosebit de atenți la oră și nu prea aveau absențe (ne)motivate, au aflat că o candelă... Dar intrăm în domenii prea tehnice.

    Să rămânem la elucubrațiile noastre, adică pentru unii la o expunere haotică de termeni și idei, iar pentru alții la un efort conștient și susținut de luminare. Să căutăm adevărul cu lumânarea. Nu va fi ușor. Nu numai pentru că intensitatea luminoasă e prea scăzută ci și pentru că, prin acțiunile noastre, îndepărtăm adevărul din ce în ce mai mult și mai des. Preferăm să ne creem propria noastră interpretare a realității și să credem în ea cu încăpățânare dusă până la becisnicie.

    În fine, trecând și peste lumânarea inutilă și periculoasă de pe dreptunghiul verde (cel de circa 80x110 metri pătrați cu porți de 7,32x2,44 deschidere), ce se mai întâmplă în general din neatenție sau neștiință, atingem pe final și botanica. Trebuie să recunosc că despre asta mi-a vorbit Adriana, partenera mea de drum lung. Abia după ce mi-a spus ea m-am documentat. Într-adevăr, există o plantă ierboasă ce poartă numele de lumânare, mai precis lumânărică. O găsiți pe marginea drumurilor. Un ceai, un ulei, o compresie sau prin inhalarea aburilor cu conținut de lumânărică devenim mai sănătoși. Nu știu dacă și la minte.

    Opriți războaiele!