Campionatul se oprește. Războiul nu?

   Ultima etapă din grupa campionat poate fi ușor comparată cu ultima etapă din Turul Franței. Bătălia pentru locul patru din campionatul românesc poate fi socotită drept bătălia pentru trofeul Fair Play din cursa ciclistă. Cu șampania nu știu cum om sta și asta pentru că ardelenii au anunțat că se vor prezenta cu o trupă ce nu este obișnuită cu alcoolul.

   O să mă certați acum că nici nu s-a terminat Il Giro și vă povestesc deja despre Le Tour. Din Turul Italiei tocmai s-a sprintat pentru etapa a douăsprezecea din cele douăzeci și unu programate. Greul de abia acuma începe. Până acum au fost doar două etape mai dificile, cea de-a patra, încheiată la Refugiul Sapienza de pe vulcanul Etna, și cea de-a noua terminată printr-o cățărare dificilă pe Blockhaus.

   Interesante au fost și primele trei etape disputate, în premieră mondială pentru un mare tur, în Ungaria. Asupra clasamentului general ar fi putut să aibă influență doar cea de-a doua etapă de pe teritoriul țării vecine, etapă care a constat într-un contratimp individual. N-a fost așa pentru că din primii zece clasați la sosirea din capitală doar olandezul Kelderman (Bora, locul șapte parcă la Budapesta) se mai află acum la o distanță mai mică de trei minute (locul 13) de lider. În prezent pe primele patru locuri se află patru reprezentanți ai latinității: Lopez Perez (Trek, Spania), Carapaz (Ineos, Columbia), Almeida (UAE Team, Portugalia) și favoritul meu, Bardet (DSM, Franța).

   Interesant este și faptul că în primii opt clasați (adică toți cei care sunt la mai puțin de un minut de lider) sunt reprezentanți a opt echipe diferite (la start au fost 22) cu cicliști din șase țări. Doar Franța și Spania având câte doi reprezentanți. Italia, în calitate de gazdă îl are doar pe poziția a opta pe bătrânul Pozzovivo (Intermarche) care la cei 40 de ani ai săi a recunoscut că nu le va putea ține piept prea mult timp tinerilor. Pe locul 14, la peste trei minute găsim al doilea italian, o altă șa bătrână, Vincenzo Nibali (Astana).

   În ceea ce privește purtătorii de drept ai tricourilor distinctive aceștia sunt tânărul de nici 25 de ani Lopez Perez care pe lângă tricoul roz deține și tricoul alb (rezervat tinerilor),  francezul de la Groupama, Demare, cu tricoul ciclamen (roz-mov) rezervat sprinterilor și francezul Rosa (Eolo) pe cel al cățărătorilor. Dacă despre Demare cred că-și va păstra tricoul până la Verona inclusiv, pe purtătorii celorlalte tricouri recognoscibile nu cred că-i va prinde Pasul Fedaia (finișul de la Marmolada, 2057m, penultima etapă) în aceleași veșminte. Spuneam Verona pentru că ultima etapă este un contratimp individual de 17 km în Verona.

   Să revenim la fotbal. Abia peste vreo două ore voi cunoaște cine a câștigat Cupa României, dar asta nu are prea mare importanță. De fapt, cum spuneam, cam nimic nu are importanță în această etapă.

   Derbiul de pe Arena Națională este aruncat în derizoriu de rezultatele etapei trecute. Mi-e și frică să spun că FCSB este favorită sigură în meciul cu foștii, actualii și viitorii campioni din Ardeal. Chiar dacă aceștia nu vor juca cu prima garnitură, ceea ce eu nu prea cred, mi-amintesc ce au pățit juveții lui Mititelu la Craiova cu un Sepsi în care nici un titular din echipa de bază nu a fost titular și în Bănie. Meciul FCSB - CFR se joacă duminică de la ora 21,30.

   Partida de vacanță Univ. Craiova - Farul (vineri, ora 20,30) ar putea avea ceva influență doar asupra deținătoarei locului patru. Mai precis dacă Farul câștigă la olteni nu mai poate pierde locul patru pentru că Voluntariul nu are chiar atâtea puncte câte se laudă că are.

   Ultimul meci al anului competițional 2021 - 2022, exceptând totuși barajele pentru supraviețuire sau cel pentru Conference League, este cel de luni de pe stadionul Nicolae Dobrin din Pitești, unde de la ora 17,30 gazdele vor da piept cu Voluntariul.

   Opriți războiul!

   

Cursiera

   Vacanța de vară începuse de câteva zile. Clasa a șasea trecuse mai mult cu bune. Leneveam în pat și simțeam cu adevărat ce înseamnă expresia: „ce bine e acasă!”. Până în iarnă, fusesem „cazat” timp de un an și jumătate la un internat corecțional din Săcele (jud. Brașov) nu neapărat pentru că aș fi fost un copil problemă ci pentru că nu mai avea cine să mă întrețină. Pe tata îl părăsise mama pe când eu nu împlinisem un an (nerespectarea fidelității conjugale) iar mama se împrietenise prea mult cu alcoolul și fusese trimisă, după ce terminasem clasa a patra, la un spital de tip sanatoriu din Adășeni (jud. Botoșani), unde era și pacient și infirmieră.

   Din iarnă mama venise acasă mult mai frumoasă. M-a recuperat. Chiar dacă banii reprezentau o problemă eu nu simțeam asta. Iubirea de care eram înconjurat îmi ținea loc de toate. Lungit pe recamier îmi priveam pijamaua cu buline și-mi aduceam aminte de serile din martie când, cuibăriți în fotoliile-pat, nu prea noi, pe care le primisem de la o mătușă, ne uitam vrăjiți la televizor în fiecare seară la „Cerbul de Aur”. Simțeam bucuria din sufletul mamei cum bubuia că suntem împreună. Era un sentiment reciproc greu de descris. Roddy Mc Neil, Margareta Pâslaru (fusesem acasă la mama ei în urmă cu vreo doi ani), Dan Spătaru și Rita Pavone... (pe ei mi mai aduc aminte) ne încântau de pe scena Teatrului Dramatic din Brașov (biletele ar fi fost mult prea scumpe pentru portofelul mamei). Pe lângă notele pe care le primeau de la arbitri (mai puțin Rita, ea fiind vedetă) mai primeau note și de la mine. Ale mele erau mai importante. Notate cu creionul în Caietul Festivalului aveau să fie un subiect de discuție a doua zi la școală și în curte la Țuțu, după ce jucam un tenis cu palete din lemn pe un teren scrijelat în colbul unui pământ denivelat. Doar venise primăvara și se apropia Roland Garros-ul.

   Așadar vacanța îmi prelungea diminețile în lenjeria care nu mai mirosea maro, a săpun de rufe. Strada Lungă, calea ferată și cerul senin treceau prin sticla subțire a geamului (iarna mai trecea și frigul). Mi-am luat slipul, pantalonii scurți și un tricou și am coborât în curtea înțesată de mașini grele ce țineau de atelierelor de la parterul locuinței noastre. În trecut aparținuseră CFR-ului, ca anexă la Gara Bartolomeu din Brașov, atunci era parcul de mașini al unui grup de șantiere. M-am strecurat printre mastodonți fără să mă murdăresc și am ieșit pe poarta larg deschisă, poartă pe care duminica băteam covoarele.
   La nici o sută de metri, pe Lungă, era ștrandul Dezrobirea (CIBO de mai târziu, aparținea de fabrica de CIocolată și BOmboane). Micuț, cu un bazin olimpic, înghesuit între plopi, era răcoarea mea din fiecare vară de atunci și până la terminarea facultății. Acolo eram prieten cu toată lumea: cu preșcolarii pe care îi învățam Păcălici și fotbal; cu cei de-o vârstă cu mine cu care jucam leapșa în apă și fotbal; cu tinerii muncitori și studenți cu care jucam volei și fotbal; cu cei de vârstă medie cu care  jucam remi și fotbal și cu cei mai în vârstă ale căror povești de viață le ascultam și cu care nu jucam fotbal. Când aveam nevoie să fiu singur dezlegam rebus sau citeam. Citeam foarte mult. Citeam orice. Bibliotecarele de la școală și până la cele de la județeană mă îndrăgeau.
   Acolo, între plopi, retras într-un colț, era un nuc. Un nuc mare, al cărui frunziș umbrea o bună parte a bazinului păstrând apa rece până dincolo de prânz. Rece și verde. Acolo se juca leapșa. Nucul avea rădăcinile într-o curte micuță care făcea parte din cvadratul ștrandului. Acea curte m-a fascinat. De acolo, din când în când, intrau și ieșeau copii, tineri și oameni cu biciclete. Biciclete cu coarne întoarse. Noi le spuneam cursiere.
   Am intrat și eu acolo, curios să mă dau și eu cu cursiera. Învățasem încă de țânc să pedalez. La început nu ajungeam la pedale. Luam bicicleta vecinului bunicii, mă urcam într-un vârf de pantă și-mi făceam vânt pe drumul colbuit spre centrul satului (Cuza Vodă, comuna Bivol - astăzi Viișoara, raionul Dorohoi sau Darabani, regiunea Suceava pe acea vreme). Mai târziu nu ratasem nici o ocazie ivită să mă urc în șa.
   Nici astăzi nu înțeleg de ce am fost respins. Nici măcar nu m-au lăsat să mă urc pe o bicicletă. Probabil am prins pe cineva într-o zi proastă. Tânjeam să încerc și eu. Din păcate nu am mai avut curajul să mă apropii de portița aceea de sub nuc. În viața mea nu am mai avut ocazia să mă urc pe o cursieră.
  

Cu_vântul din faţă

Poate că ligamentarea din titlu nu este foarte reuşită aşa că mă gândesc să o explicitez. Acum vreo 380 de zile, pe când se lupta prin Alpi cu Contador pentru tricoul galben, Lance Amstrong a dat publicităţii intenţia lui de a-şi forma propria echipă. Dacă nu mă înşel declarase că are de gând chiar să câştige ediţia 2010 a Turului Franţei cu noua sa echipă. Mulţi, printre care şi eu, am crezut că se referă la cine va îmbrăca tricoul galben pe Champs Elysee. Chiar mă gândeam că de fapt confundă Champs Elysee din Paris cu Câmpiile Elizee din antichitate.
Ei uite că Lance Amstrong s-a ţinut de cuvânt. Şi-a format o echipă şi cu echipa sa s-a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere. Nu pot să zic că am fost sau sunt un suporter al lui Lance. Ba chiar, spre deosebire de un Scumacher sau Rossi ale căror victorii repetate le sorbeam, mă enerva salba de victorii din Turul Franţei şi numai din Turul Franţei. Poate pentru că l-am iubit prea mult pe Eddy Merckx şi mă enervam când vedeam cum îi fug recordurile unul câte unul... Poate că mă iritau poveştile de dopaj ce se ţeseau în umbra lui... Poate că îmi displăcea aroganţa lui... Poate că uram dictatorul din el... Cine ştie? Cert este că Lance a promis, a făcut şi-a învins. Pe echipe.
Cred că pentru Contador a fost ultimul Le Tour în care a ieşit învingător. Se spunea despre ciclism că este sportul în care poţi deveni supervedetă numai după 27-28 de ani. Ei(!) uite că nu mai e chiar aşa. Anul acesta a trebuit să "trişeze" un pic, absolut legal, pentru a triumfa. Pentru anii următori văd nişte lupi tineri şi hămesiţi care nu mai au răbdare. Vor victorii, vor titluri, vor celebritate şi vor bani. E vremea fraţilor Schleck, a lui Kreuziger, a lui Gesink sau, de ce nu, a lui Peter Sagan. Ei au vânt din spate!

Termen limita concurs

Deoarece timpul s-a dovedit prea scurt pentru a putea participa la concursul initiat de Informatia Zilei, vom prelungi termenul de inscriere a comentariilor dumneavoastra pentru vineri, 10 iulie. Toate datele pentru concurs le veti gasi in articolele postate pe acest blog cu titlul Turul Frantei... Primul titlu de acest fel a fost postat in 4 iulie, ora 11.
Va reamintim ca premiul va fi o excursie cu autocarul la Pestera Ursilor intr-una din sambetele lunii august.

Turul Frantei: Tricoul cu buline.

Bulinele rosii pe fond alb sunt vizate de marii cataratori ai lumii. Va atrag atentia ca nu totdeauna acest tricou este purtat la final de cel care a castigat cele mai grele catarari. De multe ori invingatorul nu se poate lauda cu nici un varf de categoria intaia sau speciala. Se pare ca si in acest an va fi la fel. Vor decide cataratorii de inaltimi medii, mai precis, cei care vor evada si castiga mai multe inaltimi in etapele valonate, cu multe catarari de categoria a doua si a treia. Bineinteles conditia finala este sa treaca linia de sosire pe Champs Elysees in 26 iulie. Acesta este tricoul pe care il urmaresc cu mai mare interes decat pe cel verde.
Clasamentul final se stabileste prin cumulul de puncte realizat in fiecare etapa, pe fiecare catarare.
- la catararile de categoria a patra primesc puncte (3, 2, 1) primii trei sportivi;
- la catararile de categoria a treia primesc puncte (4, 3, 2, 1) primii patru sportivi;
- la catararile de categoria a doua primesc puncte (10, 9, 8, 7, 6, 5) primii sase clasati;
- la catararile de categoria a-ntaia primesc puncte (15, 13, 11, 9, 8, 7, 6, 5) primii opt clasati;
- la catararile de categoria speciala primesc puncte (20, 18, 16, 14, 12, 10, 8, 7, 6, 5) primii zece clasati.
Punctele la ultimele trei categorii se vor dubla cand acestea sunt ultimele catarari ale etapei.
In capul listei, tocmai datorita considerentelor care le-am spus la inceput se situeaza un francez. Este vorba de David Moncoutier de la Cofidis care anul trecut, in conditii similare ,a fost declarat cel mai bun catarator in Turul Spaniei.
In spatele lui se insira rutieri care trag si pentru clasamentul general, asa ca pe acestia nu-i vom vedea in evadari in etapele valonate. Adica Andy Schleck si Contador in special, iar Sastre, Frank Schleck si Gesink in mai mica masura. Tot langa ultimii trei este asezat de catre specialisti un alt ciclist de factura lui Moncoutier, adica francez si predispus evadarilor pe teren variat, Sylvain Chavanel (Quick Step).
Nu stiu de ce Kreuziger esre socotit doar in al patrulea esalon al favoritilor, alaturi de Menciov, Evans, Nibali, Gerdemann, Pereiro si spaniolul Juan Manuel Garate (Rabobank).
Pe post de mari posibile surprize apar nume cunoscute ca Arroyo, Astarloza, Anton Hernandez Zubeldia, Popovici, Kloeden, Leipheimer, CA Sorensen, Efimkin, Carpet sau Hivert, dar si nume care nu se gandesc la alte tricouri precum francezii Thomas Voeckler si Pierre Rolland (ambi Bouygues Telecom), Egoi Martinez (Euskaltel), francezul Christophe Le Mevel (Francaise des Jeux), francezul Amael Moinard (Cofidis), slovenul Simon Spilak (Lampre) sau germanul Johannes Frohlinger (Milram).
Pentru concurs cititi articolul postat in 4 iulie, ora 11.

Turul Frantei: Tricoul verde.

Tricoul verde este considerat al doilea ca importanta in Turul Frantei, nu si pentru mine, si se acorda ciclistului care insumeaza etapa de etapa cele mai multe puncte. Punctele se obtin in functie de clasarea la finalul fiecarei etape la care se adauga punctele obtinute la sprinturile intermediare (fiecare etapa in linie este dotata cu trei asemenea sprinturi). Valoarea punctajului este in functie de locul ocupat la finis si de cat de valonata este etapa (cu cat este mai plata etapa, cu atat punctele obtinute la sfarsit sunt mai multe si ciclistii recompensati sunt in numar mai mare).
- etapele plate (fara catarari) au 25 de rutieri recompensati cu 35, 30, 26, 20, 19,... 1 puncte;
- etapele valonate accidental (catarari de categoria a treia sau a patra) au 20 de rutieri recompensati cu 25, 22 20, 18, 16, 15,... 1 puncte;
- etapele de munte (catarari de categoria a doua, a intaia sau speciala) au 15 rutieri recompensati cu 20, 17, 15 13, 12, 10, 9,... 1 puncte;
- etapele contratimp (fara sprinturi intermediare) au 10 rutieri recompensati cu 15, 12, 10, 8, 6, 5,... 1 puncte.
- in toate sprinturile intermediare primii trei rutieri sunt recompensati cu 6, 4 respectiv 2 puncte.
In caz de egalitate de puncte la final, ordinea este data de: a) numarul de victorii de etapa; b) numarul de victorii la sprint; c) pozitia in clasamentul general. Pentru a putea fi declarat invingator, ciclistul de pe primul loc trebuie sa treaca linia de sosire in ultima etapa.
Sa vedem si care sunt favoritii pentru acest tricou.
Marele favorit este sprinterul britanic Marc Cavendish (Columbia) care anul acesta are foarte putine infrangeri atunci cand a participat la sprintul final. Anul trecut s-a retras dupa primele 14 etape speriat de catararile imposibile din finalul Marii Bucle. A regretat acest lucru si a declarat ca in acest an va purta tricoul verde la Paris.
Adversarii lui cel mai de temut sunt: suspectul belgian Tom Boonen (Quick Step, a primit dreptul de participare din partea organizatorilor doar vineri, dupa prezentarea oficiala a echipelor), spaniolul Oscar Freire Gomez (Rabobank) si norvegianul Thor Hushovd (Cervelo).
Se mai inscriu cu sanse reale in acest clasament sprinterii Daniele Bennati (Italia - Liquigas, mai e necesar sa spun ca acesta este favoritul meu?), Heinrich Haussler (Germania - Cervelo, din ce in ce mai bun, are si o victorie directa asupra lui Cavendish mi se pare) sau Gerald Ciolek (Germania - Milram).
In antecamera stau sase sportivi care vor sa reconfirme sau isi asteapta randul la primele rezultate deosebite: italianul Danilo Napolitano (Catiusa), americanul Tyler Farrar (Garmin Slipstream), belgianul Greg van Avermaet (Silence Lotto), francezul Romain Feillu (Agritubel) si insolitul neozeelandez Julien Dean (Garmin Slipstream).
Visatorii, "impostorii" si pseudosprinterii care vor sa imbrace tricoul verde poarta nume mai putin vehiculate, precum: italianul Fillippo Pozzato (Catiusa), australianul Stuart O'Grady (Saxo Bank), austriacul Bernhard Eisel (Columbia, in traducere libera "magarul din inima Bernei!"!), belarusul Ioheni Hutarovici (Francaise des Jeux), luxemburghezul Kim Kirchen (Columbia), francezul William Bonnet (Bouygues Telecom) sau australianul Mark Renshaw (Columbia).
Pentru a participa la concursul care te duce las Pestera Ursilor citeste articolul postat pe 4 iulie, ora 11.

Turul Frantei: tricoul alb.

Sa incepem cu cei mai tineri.
Marele favorit al acestei editii de a castiga titlul de cel mai bun tanar in Le Tour este, cum era si de asteptat, Andy Schleck, detinatorul tricoului alb pe Champs Elysees si anul trecut.

Contestatarii de drept ai acestuia sunt Roman Kreuziger (nu ma pot abtine sa nu reamintesc ca este favoritul meu, anul acesta a castigat Turul Romandiei, iar in Turul Elvetiei, castigat de el anul trecut, a obtinut locul trei, multumitor dupa cum a declarat, deoarece a fost folosit doar ca etapa pregatitoare pentru Turul Frantei, ), Robertt Gesink si Vincenzo Nibali (al doilea favorit al meu).
In al treilea esalon al favoritilor il putem enumera doar pe germanul Tony Martin (Columbia). Aici ar fi fost si olandezul Thomas Dekker de la Silence Lotto dar in ultima clipa a fost scos dintre titulari. Motivul: pozitiv EPO.
In opinia specialistilor (marturisesc ca eu nu numai ca n-am auzit de ei, dar nu le dau nci o sansa la unul din primele doua locuri decat daca patru din cei de mai sus abandoneaza) ar mai fi: Pierre Roland (FRA - Bouygues Telecom), columbianul Rigoberto Uran (Caisse d'Epargne), francezul Jonathan Hivert (Skil Shimano), slovacul Peter Velits (Milram) sau Jerome Coppel (Francaise de Jeux).
De nicaieri ar mai putea miji ochii rusul Nicolai Trusov (Catiusa), francezul Michael Delage (Silence Lotto), francezul Maxime Bouet (Agritubel), italanul Fabio Sabatini (Liquigas) sau germanul Simon Geschke (Skil Shimano).
Clasamentul pentru acest tricou se stabileste pur si simplu din extragerea rezultatelor din clasamentul general individual (cel pentru tricoul galben) a tuturor sportivilor nascuti dupa 1 ian. 1985.
Pentru a participa la concurs citeste articolul postat pe acest blog in 4 iulie, ora 11.

Turul Frantei. Favoriti, pronosticuri, premii.

Astazi incepe cea mai importanta competitie ciclista a planetei: "Le tour". Am sa incerc sa va tin la curent zilnic cu toate noutatile privind aceasta cursa, nu numai prin prisma rezultatelor pur sportive. Deci ciclism... si nu numai.
Favoriti
Favoritul numarul unu in ochii tuturor specialistilor este spaniolul Alberto Contador (Astana), cel care va purta tricoul cu numarul 21.
In planul secund se afla patru nume sonore care asteapta momente de slabiciune ale lui Alberto: castigatorul de anul trecut, spaniolul Carlos Sastre (Cervelo, anul trcut la CSC); castigatorul de anul acesta al Turului Italiei, care ar schimba cu multa placere tricoul roz de la Roma cu cel galben la Paris, rusul Denis Menciov (Rabobank); eternul favorit ce nu ajunge niciodata invingator, numarul doi in editia 2007 si mai mereu in primii zece in marile curse de mai multe zile, australianul Cadel Evens (Silence Lotto); cel mai tanar dintre marii favoriti este fratele mai mic al lui Frank, care la numai 24 de ani impliniti luna trecuta are deja in palmares o clasica (anul acesta Liege - Baston - Liege), cel mai bun tanar in Le Tour anul trecut si un loc secund in Il Giro acum doi ani, luxemburghezul Andy Schleck (Saxo Bank).
Din umbra ar mai putea exploda Frank Schleck (Saxo Bank), imploda americanul Lance Amstrong (Astana), confirma cehul Roman Kreuziger (Liquigas, favoritul meu), surprinde americanii Levi Leipheimer (Astana) si Christian Vandevelde (Garmin Slipstream).
In primii zece pe Champs Elysees ar mai putea ajunge: luxemburghezul Kim Kirchen (Columbia), italianul Vincenzo Nibali (Liquigas), olandezul Robert Gesink (Rabobank), bascul Mikel Astarloza (Euskaltel), rusul Vladimir Efimkin (AG2R), spaniolul Luis Leon Sanchez (Caisse d'Epargne), rusul Vladimir Carpet (Catiusa) si germanii Linus Gerdemann (Milram) sau Andreas Kloden (Astana).
Astfel i-am epuizat pe cei care la sfarsitul competitiei vor ocupa, zic eu, cel putin primele 10 locuri, daca nu chiar primele 15 (sunt 19 ciclisti mentionati).
Marile surprize ar putea veni de la spaniolul Haimar Zubeldia si ucraineanul Iaroslav Popovici (ambii Astana), Igor Anton Hernandez (Euskaltel, echipa integral basca), francezul David Moncoutie (Cofidis, primul francez pus in discutie), britanicul David Millar (Garmin Slipstream), francezul Cyril Dessel (AG2R), italianul Franco Pellizotti (Liquigas, doar al doilea italian mentionat), spaniolii David Arroyo si Oscar Pereiro (ambii Caisse d'Epargne), belgianul Stijn Devolder (Quick Step), decanul de varsta francezul Christophe Moreau (Agritubel), rusul Iuri Trofimov (Bouygues Telecom), australianul Michael Rogers (Columbia), sau danezul Chris Anker Sorensen (Saxo Bank, nume si pentru mine surpriza totala).
Pronosticuri
Tot sunt la moda pariurile, asa ca va propun un mod de a castiga o excursie impreuna cu Informatia Zilei la Pestera Ursilor (plecarea din Satu Mare la o data ce va fi anuntata doar castigatorilor). Anuntati-va toate cunostintele si prietenii. Nu va costa nimic. Aveti nevoie doar de inspiratie si indrazneala de a apasa pe maus in dreptul comentariilor acestui articol unde sa-mi lasati si un numar de telefon sau o adresa de e-mail la care va pot contacta. Toti cei care enumera pana luni, 6 iulie, la ora 15, trei ciclisti dintre care unul castiga Turul Frantei se vor urca in autocarul pentru Pestera Ursilor.
De asemenea vor mai face deplasarea in excursie cei care vor enumera cate doi sportivi/echipe din care unul(a) se afla la sfarsitul competitiei pe primul loc in unul din clasamentele oficiale ale competitiei, adica: general individual pe puncte (tricoul verde), general individual al cataratorilor (tricoul cu buline), general individual al tinerilor (sub 24 de ani, tricoul alb), general individual al combativitatii (alb cu rosu) sau general pe echipe (tricou alb cu galben). Pentru aceste pronosticuri termenul limita este miercuri, 8 iulie, ora 15. Pana atunci va voi face si o scurta prezentare a fiecarei competitii in parte si a favoritilor acestora.

Pau - Hautacam 156 km. Ghid turistic.

Pau (km. 0). Cred ca este locul in care Turul Frantei a trecut cel mai des (exceptand Parisul, stiindu-se ca absolut toate sosirile din ultima etapa au avut loc pe Champs Elysees). 62 de prezente din cele 94 de editii disputate (cu cea de acum) au trecut prin Pau. Mai precis din 1930 cand a trecut pentru prima oara prin orasul care imbina miile de palmieri cu maretia muntilor Pirinei. Mandru de trecutul sau, Pau isi etaleaza principalele edificii precum Palatul 1900, Centrul Congresului, Palatul Beaumont (neogotic), Scoala Nationala de Muzica si Dans, Zenith, Palatul Sporturilor (aici a evoluat in nenumarate randuri Ghita Muresan, baschetbalistul nostru de 2,34 m dupa unii, 2,31 m dupa altii si 2,38 m dupa mine), teatrul de glorie al lui Pau Orthez, Hipodromul.

In urma cu vreo doi ani a fost dat in folosinta centrul de pelota, unic in Europa, care sprijina un sport ce bate din ce in ce mai mult la poarta internationalizarii.

Houtacam (km 156). Aflat in apropiere de Argeles Gazost, statiune termala si climatica de renume mondial, Varful Aubisque si pasul Houtacam au pus bazele unei statiuni montane de inaltime medie in care cuvantul de baza este schi. 27 de km de partii de schi alpin, 15 km de partii de schi fond. Vara se pot face excursii, sarituri cu parapanta, ciclism de mare viteza (v-am mai explicat o data), sporturi pe role si multe altele. Toate acestea fara sa existe vreo constructie (cladire) in jur pentru a nu impieta asupra senzatiilor si frisoanelor de placere care ti le dau caracterul pastoral al imprejurimilor.

9. Toulouse - Bagneres-de-Bigorre 224 km. Ghid turistic

Toulouse km 0. Faptul ca Turul Frantei imi da prilejul sa vorbesc de doua ori despre aceasta metropola a Frantei ma face sa abordez un subiect eminamente cultural: Anul Domnului 2013 dupa Christos. In acel an Franta urmeaza sa desemneze orasul care va reprezenta Capitala Culturala a Europei si Toulouse are mari sanse sa fie ales (la mare concurenta cu Nice). Pentru ca in anul care a trecut Romania desemnase Sibiul ca si Capitala a Culturii de pe batranul continent voi spune cate ceva despre acest fapt. Incepand din 1985 Parlamentul European confera acest titlu unuia sau mai multor orase reprezentative. Pana in '99 au fost desemnate cate un oras pe an. In 2000 nu mai putin de 9 capitale ale culturii a avut Europa. Din 2007 s-a hotarat ca in fiecare an sa fie desemnate doua capitale, una din vestul Europei si cealalta din tarile central sau est-europene. Astfel anul trecut Sibiul a facut pereche cu Luxemburg, anul acesta ne ploconim Liverpool-ului si Stavanger-ului (Norvegia), iar anul viitor tirolezilor din Linz si lituanienilor din Vilnius. Toulouse ar putea face pereche in 2013 cu Kosice (cel mai apropiat centru cultural slovac de Satu Mare) de exemplu.

Interesanta ar fi si enumerarea oraselor infratite cu Toulouse-ul: Atlanta (Statele Unite), Bologna (Italia), Chong Qing (China), Elche (Spania), Kiev (Ucraina) si Tel Aviv (Israel). In 2007 Toulouse a fost denumit primul oras sportiv al Frantei avand 85.000 de sportivi legitimati in ceva mai mult de 500 de cluburi (saisprezece dintre ele de renume international), sporturile cele mai reprezentative fiind bineinteles rugby-ul, fotbalul si, surpriza, rugby-ul in treisprezece.

Bagneres de Bigorre km 224. Statiune termala si turistica, comuna reprezinta centrul administrativ al arondismentului Hautes Pyrenees,da lapte si paine pentru cei 9.000 de locuitori de la poalele Tourmalet-ului si face parte din Parcul National al Pirineilor. Sporturile, atat cele de iarna cat si cele de vara, sunt la ele acasa. Cel mai mare domeniu schiabil din Pirinei (Tourmalet), Varful Midi de Bigorre, Centrul Laurent Fignon, Golful Bigorre, Centrul ecvestru Gailleste, cararile montane din imprejurimi, spa-ul termal sunt numai cateva din spatiile care vin in sprijinul afirmatiei mele anterioare. Muzeul Artelor Frumoase si Muzeul Marmurei intregesc un spatiu care, sincer, are pe vino-ncoace. Sau incolo.

8. Figeac - Toulouse 172,5 km. Ghid uristic.

Prietenii nostri de la RDS ma fac sa scriu acest "ghid" a doua oara. N-am sa mai explic si de ce.

Figeac (km o). Pentru a patrunde mai exact in atmosfera acestui orasel de 10.500 de locuitori, capitala prefecturii Lot, ar trebui sa calatoriti in timp, asa, cam jumatate de mileniu, sa va aflati pe undeva prin evul mediu intr-un targ bogat al acelor timpuri in care dughenele, cladirile si palatele va sugereaza prosperitate, bonomie si voluptate. Ar mai trebui sa stati fata in fata (dupa o alta calatorie in timp, asa cam prin inceputul sec. al XIX-lea), la un pahar de cidru, cu Jean Francois Champollion. Cum care Champollion? Ala care a descifrat hieroglifele de pe monumentele egiptene. A mai creat si un dictionar de profil, nu de alta dar sa mai pricepem si noi cate ceva cand ne intoarcem de pe Nil cu niscaiva papirusuri. Casa lui natala este acum muzeu, iar cu un an in urma a fost serios marita, instituindu-se in ea un muzeu al inscrisurilor de pe tot globul. Cred ca m-am facut curios si pe mine asa ca imi propun ca la urmatoarea mea vizita in Hexagon sa-i fac o vizita.

Acest oras in care arta si istoria se deconspira la fiecare pas nu duce lipsa nici de viata econmica moderna, varful de lance al acesteia reprezentandu-l fabrica de elice de avion pentru concernul Airbus. Aerul cosmopolit este scos in evidenta de Piata Joseph Kosuth (ortografierea apartine edililor locali) si Pasarela Marc Mimram. Festivalurile de spectacole stradale gen "Veriga lipsa" (Gheorghe al nostru a dus acest gen de spectacol la rang de balcanism) in plina primavara urmat in mijlocul verii de "Caprele" pe ideile unei piese de teatru a lui France Marcel Marechal.

Toulouse (km 172,5). Despre Toulouse cred ca as putea scrie cateva pagini fara sa scormonesc foarte mult in bibliografie, dar cum mie imi place sa scriu mai altfel decat puteti gasi la tot pasul, am sa va spun despre al patrulea oras al Frantei (440.000 de locuitori, capitala prefecturii Haute Garonne, pentru a douazeci si sasea oara prezent in "Le Tour") ca domina regiunea centrala a Pirineilor, deci bascii sunt le ei acasa indiferent ca vorbesc basca, franceza spre dreapta sau spaniola spre stanga.

In fiecare an peste 20.000 de oameni se muta in aceasta metropola europeana. As asemana aglomerarea din Toulouse cu cea din Brasovul anilor optzeci, cand purta numele de Iasov si se sufoca de multitudinea de familii (nu neaparat, dar cu precadere din Moldova) ce incerca sa-si construiasca un trai mai bun in jurul celui mai puternic centru indusrial din provincie. Centru industrial bolnav incurabil, dar cu simptome si diagnostic ascunse in fustele pe sapte randuri ale comunismului, Brasovul a ajuns la acea vreme la o populatie de jumatate de milion. Cel putin asa aratau statisticile din acele timpuri.

Industria aeronautica si spatiala are predecesori de marca. Daca rostesc doar numele lui Antoine de Saint Exupery sau al lui Jean Mermoz am vorbit despre jumatate din pionierii genului din Franta. Astazi aici se construiesc sateliti pentru istoria de maine a planetei. 90.000 de studenti si 10.000 de cercetatori consuma miliarde de molecule de materie cenusie pe altarul nanotehnologiei, biotehnologiei, electronicii aplicate informaticii si sanatatii (centrul Canceropole vine in sprijinul ultimului domeniu cu ultimele descoperiri ale stiintei).

Cred ca este inutil sa va vorbesc despre viata sportiva a Toulouse-ului, asa ca am sa va spun doar ca ultimul castigator aici a fost bascul Juan Antonio Flecha in 2003. Ce neatent sunt!? Ultimul a fost sambata, britanicul Mark Cavendish intr-un sprint masiv de toata frumusetea.

7. Brioude - Aurillac (159 km). Ghid turistic.

Brioude (km 0). Pentru prima oara prezent Turul Frantei in acest orasel de 7.200 locuitori care este si resedinta subprefecturii Haute Loire. Aflat in inima regiunii Auvergne si in apropiere de raul Allier, Brioude este inconjurat de mult, mult verde si orizonturile sunt dantelate de creste montane. Clima pastreaza carecteristicile zonei depresionare cu o atmosfera meridionala, calduroasa si bogat spalata in precipitatii de mica intensitate.

In trecut, pe cand postalioanele inlocuiau TGV-ul (vestitul tren de mare viteza al spatiului hexagonal) si poluarea autostrazilor, Brioude era cel mai vestit loc de popas pentru cei care calatoreau din nord spre sud sau viceversa. De pe atunci sunt si ramasitele (nu cumva sa credeti ca seamana cu cele parasite de timp si oameni ale cetatii de la Rupea sau Saschiz, de exemplu) bazilicii Saint Julien (sec. al XII-lea). Kim En Joong artist al restaurarii de renume mondial a refacut vitraliile acestui edificiu.

Sporturile de succes ale zonei sunt orientarea turistica, pescuitul, automobilismul si motociclismul "off-road", ciclismul sub toate formele si sporturile nautice bazate pe diverse ambarcatii.

Aurillac (km 159). Resedinta prefecturii Cantal, 30.000 de locuitori, este pentru a saptea oara gazda a Turului Frantei (prima oara in 1959, ultima in 1985). Aurillac este cunoscut pe plaiurile franceze ca si orasul scaldat cel mai mult de soare pe parcursul unui an. Rivalizeaza in acest sens cu Toulouse. In ultimul an orasul si-a schimbat radical centrul, modernizandu-l si ornandu-l cu noi obiective ce vor aduce probabil multi turisti. Este vorba in principal de Square-ul ce troneaza in noul centru si de marea scena pentru concerte si nu numai. Aceasta se poate adapta pentru o sumedenie de activitati moderne cu caracter artistic sau sportiv, domenii care trebuie inscrise in prealabil in Agenda 21, agenda a carei denumire face referire directa la secolul in care nu de mult tocmai am pasit. In fiecare vara se aduce un omagiu gastronomiei cu ocazia "Gusturilor Europene". Nu va zic mai multe pentru ca am salivat destul cand am citit in bibliografie (de data aceasta fiind site-ul oficial al competitiei).

Aurillac este cunoscut ca si capitala artei stradale, Festivalul International de Teatru Stradal ajungand la cea de-a douazeci si una editie. Partea sportiva este bogat ilustrata de sporturile pe echipe, rugby-ul, handbalul si fotbalul fiind la ele acasa, chiar daca nu s-au castigat titluri. Dintre sporturile individuale exceleaza ciclismul. Ca dovada etapa din acest an a Turului Frantei care i-a revenit, uluitor, unui ciclist evadat peste o suta de kilometri (impreuna cu alti trei rutieri), prins de pluton si, aici apare incredibilul, fuge din nou de unul singur si sub privirile stupefiate ale unui pluton inmarmurit trece primul linia de sosire cu cateva binecuvantate secunde avans. Acesta este Luis Leon Sanchez, 24 de ani, Caisse d'Epargne, 187 cm, 74 kg, campion al Spaniei la contratimp. Se pare ca are mai multe calitati.

In timp ce va scriu aceste baliverne Elena Mirela Lavric devine campioana mondiala de juniori cu 2 min 00 sec 07 sutimi in proba de 800 metri, dupa o cursa tactica de exceptie. Este cea de-a doua medalie de aur a delegatiei romane de la Bydgoszcz (nu ma intrebati cum se pronunta, Polonia) dupa cea a aruncatoarei Bianca Perie obtinuta cu doua zile in urma.

6. Aigurande - Super-Besse 195,5 km. Ghid turistic

Aigurande (km 0). Pentru prima oara in istorie acest sat (1951 locuitori, poate s-a mai nascut unul ieri si l-am adaugat, prevazator) are etimologia hat departe, in istorie, de pe timpul Galiei, sub denumirea Equoranda, care s-ar traduce in romaneste Vama. Satul apartine de prefectura l'Indre si e la granita cu prefecturile Creuse, Marche si Du Berry. De fapat mai mult de jumatate din populatia satului se considera din Marche sau Berry mai degraba, decat din l'Indre.

Dispus intre Valea Creuse si Valea Neagra, in plina tara a padurilor prin care haladuia amazoana Amandine Aurore Lucile Dupine, baronesa de Dudevant (bineinteles ca v-ati dat seama, este vorba de scriitoarea feminista convinsa cu pseudonim masculin George Sand), satul cu pricina are ca laitmotiv apa. Izvoare cu apa fermecata la tot pasul, rauri cu bazine piscicole de renume si numerosii pacienti veniti la tratament balnear. Daca nimeriti in zona pe la mijlocul lui august aveti sansa sa participati la Sarbatoarea Racului Riveran cand puteti degusta crustaceele de apa curgatoare despre care se spune ca sunt mai cautate si mai suculente decat cele marine.

Super-Besse (km 195,5). Situata in masivul Sancy intre altitudinile de 1350 si 1850 metri, statiunea de iarna Super-Besse detine 45 km de partie in 240 de "canioane" de zapada si un platou de cateva zeci de hectare pentru schi fond. Automobilismul se impaca bine cu gheata aici existand o cursa de acest gen.

Nici vara nu duce lipsa de atractii sportive, Parcul Vulcanic d'Auvergne oferind conditii de sporturi nautice (pe lacurile vulcanice din imprejurimi, precum Lacul Herminelor), turism sportiv, orientare turistica, echitatie si VTT (ciclism de foarte mare viteza, de fapt o coborare pe o panta cu inclinare de peste 45 de grade). Aici se desfasoara si un Festival al Verii (circa 10.000 de participanti) in care proba de foc o reprezinta mulsul vacilor de pe imasul de la poalele Muntelui Salers.

Istoria ne arata ca pe aceste locuri s-a aflat un oras medieval, de pe timpul Renasterii, denumit Besse (uneori Saint Anastaise) ale carui ruine dainuiesc cam la 7 km de actualul spatiu. Un muzeu al schiului prezinta echipamente ale genului de pe intregul continent, moderne si... istorice.

Spuneam ca Ricco' a invins la Chateaurouge. Imi cer scuze. Acolo a invins sprinterul Cavendish. Ricco a invins aici cand finalul a fost pe o catarare de categoria a doua.

Va ramasesem dator cu comportarea sabrerelor romance. Nu prea am ce sa va spun. Au plecat cu ultima sansa (11 echipe prezente) si a pierdut in meciul de debut, 42-45 in fata Marii Britanii parca). N-am mai urmarit meciurile de clasament, dar mai sus de locul noua nu puteau urca.

5. Cholet - Chateauroux 232 km

Chateauroux (km 232). Deoarece despre Cholet am spus cateva cuvinte in cadrul contratimpului care s-a disputat in etapa precedenta si pentru a ajunge mai repede "la zi" am sa va povestesc doar despre "Castelul Rosu", capitala prefecturii L'Indre (49.630 de locuitori). Construita ca o replica la "Castelul Raoul", fortareata domina tot tinutul L'Indre de sase secole si poate fi definit ca "oras de campanie". Asta atat pentru ca beneficiaza de servicii de proximitate, edilitare si de transport in comun gratuit, cat si de o adevarata "viata la tara" prin cele 450 de hectare de "verdeata".

Istoria recenta este marcata de industria textila prin Fabrica Balsan (aici se confectioneaza tinuta militara pentru intreaga armata franceza), Fabrica SEITA (fosta fabrica de tigari, reconvertita in activitati multiple si de servicii sub numele de Centrul Colbert) si o fabrica de componente pentru industria aeronautica.

Aici s-au nascut Jean Giraudoux (autorul romanelor "Simon pateticul" sau "Siegfried si locuitorul din Limousin"), Bernard Naudin (botanist) si, mai aproape de timpurile noastre, actorul Gerard Depardieu (mie mi-a placut cel mai mult in Cyrano de Bergerac, dar nici rolurile din "Ucigasul", "Ultimul metrou", "Danton", sau "Descoperirea Paradisului" nu le pot uita).

Pe plan sportiv Chateauroux se lauda cu echipa de fotbal La Berrichonne, care chiar daca este o pensionara a esalonului doi se poate mandri cu o finala de Cupa si cu faptul ca este a treia ca varsta din tot fotbalul din Hexagon. Totodata aici se desfasoara in fiecare vara Festivalul de dans DARC si cursa ciclista clasica Trofeul Fenioux. Turul Frantei a mai poposit aici o singura data, 1998, cand sprinterul trenuletului rosu de pe acele timpuri (SAECO parca se numea), Mario Cippolini a castigat, cum altfel, in urma unui sprint masiv. De data asta tanarul Riccardo Ricco, cel care in declaratii e la fel de debordant ca si Cassyus Clay (alias Muhamad Ali), arata ca spusele lui nu sunt simple vorbe-n vant ci, ca si la cel cu a carui limbutie l-am comparat, se acopera prin valoare si victorii. Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult acest tanar.

In final as vrea sa remarc calificarile in semifinale ale tenismenilor romani Victor Hanescu (excelenta performanta sa in turneul elvetian de la Gstaad unde urmeaza maine sa-i serveasca favoritului numarul 1 al turneului si al publicului, Stanislas Wawrinka) si Ioana Raluca Olaru (alaturi de germanca Vanessa Henke vor intalni sambata cuplul ucrainiano-maghiar Veronica Capsai - Kira Nagy la Budapesta).

Celelalte clasamente.

Tricoul verde
1. Kim Kirchen 54p
2. Alejandro Valverde 49p
3. Thor Hushovd 46p
4. Oscar Freire 36p
5. Philippe Gilbert 32p
6. Juan Jose Cobo Acebo 27p
7. Jerome Pineau 26p
8. Erik Zabel 26p
9. Gerald Ciolek idem
10. Robert Hunter idem

Deoarece intentionez sa ofer un premiu de 100 de lei si pentru cel care va ghici castigatorul final al acestui tricou va explic cum se calculeaza acest clasament. La sfarsitul fiecarei etape primii 25 primesc intre 35 si 1 punct in ordine descrescatoare (35, 30, 26, 24, 22, 20, 19, 18...). Fiecare dintre etapele plane si valurite ale Turului are cate trei sprinturi intermediare, iar cele declarate de munte cate doua sprinturi intermediare, sprinturi pentru care primii trei clasati primesc cate 6, 4 respectiv 2 puncte. Data limita de votare a alesului vostru este tot marti, 8 iulie, ora 12. As miza pe Erik Zabel , dar pentru ca sunt convins ca neamtul va lua doar locul doi, voi desemna ca invingator, chiar daca are sanse mai mici, pe Filippo Pozzato.

Clasament pe echipe

1. Caisse d'Epargne - Spania

2. Team Columbia (fosta High Road) - SUA la 7 sec.

3. Team CSC Saxo Bank - Danemarca idem

4. Garmin Chipotle (fosta Slipsteam) - SUA idem

5. Quick Step - Belgia idem

6. Liquigas - Italia idem

7. Euskaltel - Euskadi la 13 sec.

8. Saunier Duval-Scott - Spania la 20 sec.

9. AG2R-La Mondiale - Franta la 24 sec.

10. Credit Agricole - Franta idem

11. Gerolsteiner - Germania idem

12. Rabobank - Olanda la 26 sec.

13. Team Milram - Germania (anul trecut era italiana) la 43 sec.

14. Agritubel - Franta la 46 sec.

15. Cofidis Credit par Telephone - Franta la 48 sec.

16. Silence-Lotto - Belgia la 68 sec.

17. Barloworld - Marea Britanie la 69 sec.

18. Francaise de Jeux - Franta la 72 sec.

19. Bouygues Telecom - Franta la 112 sec.

20. Lampre - Italia la 124 sec.

V-am dat clasamentul complet pentru ca si aici vom oferi la sfarsit un premiu. Bineinteles ca nu trebuie sa votati Liquigas pentru ca daca va invinge echipa italiana, premiul de 100 de lei imi va apartine. Termenul acelasi. Mai mentionez ca acest clasament se calculeaza prin aditionarea in fiecare etapa a celor mai bine trei clasati din fiecare echipa. Daca la vreuna din echipe se consemneaza abandonul a sapte sportivi, acea echipa este eliminata din acest clasament (se declara si ea abandonata fara ca acest abandon sa se poata repercuta asupra celorlalte clasamente).

Tricoul cu buline

1. Thomas Voeckler 19p

2. Sylvain Chavanel 11p

3. Bjorn Schroder 9p

Nu dau acest clasament in totalitate pentru ca este insignifiant pentru configuratia lui finala. Acest tricou revine celui mai bun catarator si deocamdata nu au fost decat opt catarari de mic punctaj. Adevaratii maestri ai genului n-au iesit inca la rampa. Merg tot pe picioarele lui Filippo Pozzato. Trebuie sa mentionez ca mi-a trecut o clipa prin cap sa ma opresc asupra lui Manuel Beltran. Miza este tot 100 lei si termenul tot marti, 8 iulie, la ora 12.

Tricoul alb

1. Riccardo Ricco'

2. Andy Schleck la 6 sec.

3. Iuri Trofimov idem

4. Luis Leon Sanchez idem

5. Maxime Monfort idem

6. Roman Kreuziger idem

.

8.Thomas Lovkvist idem

9. Vicenzo Nibali la 17 sec.

.

14. Gerald Ciolek la 41 sec.

.

28. Juan Mauricio Soler Hernandez la 621 sec.

V-am oferit doar ciclistii sub 25 de ani (tricoul va apartine celui mai bine clasat tanar) cu o anumita sansa. Bineinteles ca favoritul meu ramane Kreuziger. Marti, 8 iulie, ora 12 este termenul vostru pentru a va insusi 100 lei. Din pacate Soler este accidentat, dar l-am mentionat pentru ca era printre principalii favoriti.

"Pentru prima oara in cariera, Roger Federer, a ridicat trofeul invinsului finalei de la Wimbledon" - citat dupa comentatorul postului de televiziune Sport.ro, Marius Chican.

Clasamentul general dupa doua etape.

Clasament general
1. Alejandro Valverde (Spania - Caisse d'Epargne)
2. Philippe Gilbert (Belgia - Francaise de Jeux) la 1 sec.
3. Jerome Pineau (Franta - Buygues Telecom) idem
4. Kim Kirchen (Olanda - Team Columbia) idem
5. Riccardo Ricco' (Italia - Saunier Duval) idem
6. Cadel Evans (Australia - Silence-Lotto) idem
7. Franck Schleck (Olanda - Team CSC) idem
8. Filippo Pozzato (Italia - Liquigas) idem
9. Oscar Freire (Spania - Rabobank) idem
10. Oscar Pereiro Sio (Spania - Caisse d'Epargne) idem
11. David Millar (Marea Britanie - Saunier Duval) idem
.
14. Carlos Sastre (Spania - Team CSC) la 7 sec.
.
16. Fabian Cancellara (Elvetia - Team CSC) idem
17. Andy Schleck (Olanda - Team CSC) idem
18. Christian Vandevelde (SUA - Garmin Chipotle) idem
19. Samuel Sanchez (Spania - Euskaltel) idem
20. Stefan Schumacher (Germania - Gerolsteiner) idem
21. Damiano Cunego (Italia - Lampre) idem
.
25. Manuel Beltran (Spania - Liquigas) idem
26. Denis Menciov (Rusia - Rabobank) idem
.
29 George Hincapie (SUA - Team Columbia) idem
.
37. Thomas Lovkvist (Suedia - Team Columbia) idem
.
45. Jens Voigt (Germania - Team CSC) idem
46. Roman Kreuziger (Cehia - Liquigas) idem
.
49. Iaroslav Popovici (Ucraina - Silence-Lotto) la 18 sec.
.
55. Vladimir Efimchin (Rusia - AG2R) idem
.
70. Christophe Moreau (Franta - Agritubel) la 39 sec.
.
73. Juan Antonio Flecha (Spania - Rabobank) idem
.
79. Gerald Ciolek (Germania - Team Columbia) la 42 sec.
127. Thomas Voeckler (Franta - Buygues Telecom) la 2 min.
.
171. Juan Mauricio Soler Hernandez (Columbia - Barloworld) la 3min si 4 sec.

Dupa cum vedeti am dat locurile ocupate de toti potentialii castigatori tocmai pentru a va putea decide asupra ciclistului care va va aduce cei 500 de lei pe Champs Elisees. N-ati uitat, nu?
Rafa Nadal conduce cu 5-2 si are serviciul in tie-breack-ul setului al patrulea. Dubla greseala. Nu se poateeee. Se precipita si da mingea in fileu. 5-4. Serveste Federer ca din tun si dupa un retur simplu urmeaza un voleu decisiv. Urmatorul serviciu n-are raspuns din partea lui Nadal. Minge de set. Nadal dupa 12 schimburi egaleaza: 6-6. Pauza. Nadal vine cu spatele catre mine si are minge de meci. As Federer. Minibrack de senzatie si prima minge de meci pe serviciul sau, dar replica lui Roger e pe masura: 8-8. Recuperare Nadal, dar inutila, passing in cros si minge de set. Retur afara a lui Rafa si urmeaza set decisiv.
Mai vorbim.

Impresii dupa doua etape

Etape valurite cu cate patru catarari de etapa (din cele opt doar una de categoria a treia) si finis dupa pante interesante dar nu si repertoriate tocmai pentru a nu fi considerate etape cu finis pe catarare. Daca prima a scos in fata spuma, elita, pretentiosii acestui tur, a doua a reprezentat un cadou pentru sprinteri. Juan Mauricio Soler Hernandez (Columbia - Barloworld), chiar daca n-a facut-o fizic, se poate considera abandon dupa cazatura din prima etapa (pentru prima oara dupa 41 de ani nu a fost un prolog) este cam singurul absent dintre favoriti in prima parte a clasamentului, in ceea ce priveste sprinterii, nu sunt prezenti in Turul Frantei decat doi mari maestri ai genului Thor Hushovd (Norvegia - Credit Agricole) si Mark Cavendish (Marea Britanie - Team Columbia). Restul sunt ori prea tineri, ori doar candidati de maestri, ori prea uzati.

In prima etapa, dupa o evadare masiva, am avut parte de un final tensionat in care pe rand, Filippe Pozzatto (Italia - Liquigas), Stefan Schumacher (Germania - Gerolsteiner) si Kim Kirchen (Olanda - Team Columbia) au dat impresia ca si-o vor adjudeca, dar pe ulrimii 25 de metri nu mai poate nimeni sa-i faca fata debordantului Alejandro Valverde (Spania - Caisse d'Epargne), care chiar daca a declarat ca nu-l intereseaza o etapa anume ci doar victoria finala, a pedalat ca o naluca si a imbracat primul tricou galben al editiei.

Etapa a doua a avut doar doi evadati, francezi amandoi, care pe la jumatatea cursei au fost ajunsi de alti doi urmaritori, tot francezi. Ca si cu o zi inainte cand mai ramasesera 4 km (deunazi 8 km), evadatii au fost ajunsi. O noua incercare a lui Pozzato a fost anulata, de data aceasta de intreg plutonul, si sprintul masiv a fost adjudecat de Hushovd, Cavendish ratand prezenta in grupul fruntas. A terminat al douazeci si saptelea.

Finalele de simplu de la Wimbledon sunt clasice si nu prea. La feminin pentru a treia oara se intalnesc surorile Williams. Pana acum de doua ori a castigat mezina Serena. De data asta Venus si-a luat revansa. La masculin pentru a treia oara consecutiv se intalnesc in finala David Federer si Rafael Nadal. Pana acum a castigat Federer, la aceasta ora Nadal conduce cu 2-0 la seturi si 4-5 in al treilea, partida intrerupandu-se din cauza ploii. Vom reveni.

As fi vrut sa spun despre prima prezenta pe podium a unui roman la Silvestorne, dar Mihai Marinescu a facut o greseala in ultima parte a ultimului tur si a fost depasit de un adversar in formula BMW. La grupa mare, Hamilton a castigat o cursa umeda pe alocuri, leoarca prin alte locuri. Interesanta pozitionarea a trei piloti (castigatorul Hamilton, ultimul clasat de la Silverstone, Massa si campionul mondial Raikkonen) pe primul loc la egalitate cu 48 de puncte.

In turneul celor trei natiuni (a debutat in aceasta saptamana), detinatorii trofeului aborigenii All Blacks au dispus cu 19-8 de gazdele din Africa de Sud in echipa carora inca nu se regaseste nici o pata de culoare si au trecut n-spe ani de la abolire. Australia s-a incalzit un pic cu "Les Bleus", 40-10. Chiar asa mare sa fie diferenta intre sudul si nordul rugby-ului?

2. Auray - Saint-Brieuc (164,5 km). Ghid turistic

Auray (km 0). Situat intre Lorient si Vannes, Auray reprezinta capitala unui mic raion al Bretaniei, Morbihan (630 kmp, 28 de comune si 80.000 locuitori), dar si un centru turistic. In sezonul estival este vizitat pentru bogatul patrimoniu natural, istoric si arhitectural.

Dispus pe fondul unui golf, s-a dezvoltat in jurul portului Saint-Goustan, martor al unei activitati maritime prospere pana in secolul al XVIII-lea. In aceasta epoca sunt conservate numeroase urme ale carantinei pentru pesta de care v-am povestit cu o zi inainte. Ruinele castelului sunt marturii ale trecutului sau medieval.

Centru comercial principal in zona, isi diversifica activitatea in toate cele patru directii economice. In centru sunt numeroase hale si o piata cu peste 400 de tarabe arhipline. In Auray traiesc peste 12.000 de locuitori care au ocazia pentru prima oara sa vada pe viu Turul Frantei.

Saint Brieuc (km 164,5). Cei 47.000 de locuitori beneficiaza de un nivel de trai foarte ridicat, mai ales datorita golfului cunoscut ca cel de-al cincilea din lume in ceea ce priveste amplitudinea mareei, considerat rezervatie naturala. Detine locul intai din Franta in ceea ce priveste recolta de scoici si alte fructe de mare.

Portul Legue reprezinta un alt punct economic exploatat de bastinasi. Modernizat si marit, face ca ativitatile economico-comerciale sa reinvie si sa ia avant.

Al patrulea oras al Bretaniei dupa Brest, Lorient si Quimper, s-a facut cunoscut prin: Zoopole de Ploufragan, centrul international al biotehnologiei si al sanatatii animalelor; Vehipole, constructor al soselelor viitorului (n-ar fi rau sa ne construiasca si noua una intre Vama si Vama Veche); Batipole, consacrat constructiilor.

Festivalul Art Rock se afla la cea de-a douazeci si cincea editie si in acest an au participat 35.000 de fani.

Sporturile nautice reprezinta capul de afis in Saint-Brieuc, la prora fiind Yann Elies, au o echipa in primul esalon al voleiului francez (Cotes-d'Armour), in timp ce in sporturile individuale se fac pasi importanti in BMx (un fel de jonglerii pe bicicleta), tenis si box. In ceea ce priveste ciclismul, Turul Frantei trece pentru a unsprezecea oara prin Saint Brieuc. Prima oara in 1938 cand a castigat Jean Majerus si ultima oara in 2004 cand a iesit invingator Filippo Pozzato, ceea ce-i doresc si astazi.

Echipe, favoriti (2)

Continuam cu Lampre echipa italiana la care totul se invarte in jurul unui alt favorit cu oarecare sanse: italianul Damiano Cunego (71), restul este doar umplutura daca tinem cont ca Damiano nu se poate sprijini pe echipa in momentele grele.

Formatia franceza Credit Agricol propune si ea un singur nume, dar nu pentru victoria finala, ci pentru tricoul verde. Este vorba de sprinterul norvegian Thor Hushovd (81).

Ma asteptam ca asupra formatiei belgiene Quick Step sa zabovesc oleaca mai mult, dar degeaba ma uit dupa un Boonen, Bettini sau Efemkin (Alexander) ca n-am nici o sansa sa-i descopar, asa ca ii vom astepta in evadari pe numele mai putin cunoscute prezente in hexagon.

AG2R La Mondiale ar putea emite pretentii doar prin fratele lui Alexander, Vladimir Efimkin(104) dar nu tare v-as recomanda sa-l votati. Mai stii...!?

Nemtii de la Gerolsteiner in schimb, pretind un loc in primele cinci in clasamentul pe echipe si propun un nou Schumacher in sportul mondial: Stefan Schumacher (111).

Christophe Moreau (121), ultimul mare ciclist francez in activitate, nu cred ca la varsta aceasta mai poate emite pretentii, dar este de remarcat ca toti ceilalti francezi cu care a inceput sa se intreaca pe bicicleta au cam iesit pe usa din dos din ciclism. El nu. Dar nici nu mai are rezultatele din trecut, iar numele chipei Agritubel nu spune nimic.

Una din cele mai vechi echipe din ciclismul mondial (nu stiu daca nu este chiar cea mai batrana), olandeza Rabobank este in curs de intinerire, dar tot prezinta niste nume care trebuiesc respectate: rusul Denis Menciov (131) si spaniolii Juan Antonio Flecha (132) sau Oscar Freire (133).

O alta grupare franceza este Bouygues Telecom a carei trecere in revista nu-mi spune nimic. A! Ba da. Chiar ultimul, Thomas Voeckler (149), ar putea produce niscaiva perturbari in lupta pentru tricoul galben.

Team Milram imi gadila orgoliul anul trecut, dar dupa problemele avute cu medicamentele, ma uit spre ei cu strangere de inima. Oricum nu propun nimic nou, batranul Erik Zabel fiind singura speranta in lupta pentru tricoul verde.

Belgianul Philippe Gilbert (161) este omul care poate aduce din nou titlul Turului Frantei in curtea unei echipe franceze. De fapt toti ceilalti colegi ai lui din Marea Bucla sunt francezi.

Surpriza de proportii in componenta echipei Saunier Duval. In caliate de lider a aparut cel care se batea cu pumnul in piept ca va castiga Turul Italiei. Riccardo Ricco' (171). Si n-a fost departe. Precis ca mezinul meu il va vota. Are si el dreptul nu. Sau poate pe altul? Acum, Riccardo, in calitate de lider de echipa se poate sprijini pe colegii sai, inclusiv pe veteranul Leonardo Piepoli (179).

Cofidis nu propune nici ea un lider autentic, iar ultimele numere de pe spatele ciclistilor le poarta cei de la Slipsteam, travestiti si ei in spatele altei denumiri: Garmin Chipotle

Echipe, favoriti (1)

In cele ce urmeaza am sa trec in revista favoritii vazuti de Bernard Hinault (un fel de Platini al ciclismului francez) si parerile mele umile despre acestia.

Tricoul cu numarul 1 se ofera in general castigatorului din anul precedent. Pentru ca acesta, Alberto Contador, a pierdut la masa verde (sange recolorat) ceea ce a castigat prin seringi si garouri, anul acesta va purta numarul de onoare cel de-al doilea clasat anul trecut, australianul Cadel Evans de la Silence Lotto (echipa belgiana). Colegii lui se vor insirui de la 2 la 9 asa cum este si normal si ii gasim printre ei pe favoritul tricoului verde (pe puncte, dar cum configuratia turului prevede multe etape care se preconizeaza sa se termine printr-un sprint masiv, se poate considera ca va fi un tricou al sprinterilor), un alt australian, Robbie Mc Ewen (nr. 6) si pe cel al combativitatii, ucraineanul Iaroslav Popovici (nr. 7).

Urmatoarea echipa, cea care va purta numerele de la 11 la 19, este considerata cea mai puternica echipa a lumii, Team CSC. "Danezii", alesi si condusi de fostul mare ciclist (a incheiat si el in disgratie) Bjarne Riis, au intradevar un supernonet. Pentru tricoul galben au la dispozitie nu mai putin de cinci ciclisti. Eu, de fapt nici Hinault, nu l-as mai trece printre favoriti pe batranul Jens Voigt (19) si pe uzatul (in acest an) italian Fabian Cancellara (13), asa ca ar mai ramane trioul format din fratii olandezi Andy (16) si Frank (17) Schleck si, mai ales, spaniolul Carlos Sastre. In ceea ce priveste tricoul verde, australianul Stuart O'Grady (15) reprezinta un candidat serios.

Euskaltel reprezinta in ciclism ceea ce reprezinta Atletico Bilbao in fotbal, adica toti sportivii sunt basci. Deoarece cei care isi dovedesc valoarea zboara spre echipe cu bani mai multi, anul acesta Samuel Sanchez (27) este singurul nume mai acatarii, dar eu nu as arunca prea multi bani pe sansa lui. Cred ca este echipa care in fiecare etapa vor avea oameni in evadari.

Asa cum a remarcat si Vasile in comentariul la articolul precedent, spaniolul Alejandro Valverde (31) este principalul favorit in ochii marii majoritati a specialistilor. Citindu-i predictia lui Hinault mi-am insusit parerea acestuia precum ca mai copt pentru aceasta editie ar fi Oscar Pereiro Sio (37), colegul sau de la Caisse d'Epargne. Eu merg chiar mai departe si cred ca Valverde este doar o pista falsa care sa-i pregateasca un culoar favorabil lui Pereiro Sio.

Pentru aceasta competitie High Road poarta un nume simbolic. Multi isi aduc aminte de naveta Columbia, cea la care pilotii n-au mai ajuns in morminte. Ei bine Team Columbia vrea sa distruga mitul ca tot ceea ce poarta numele tarii cocainei reprezinta un esec, asa ca inseuatii americanilor, olandezul Kim Kirchen (41), George Hincapie (47) si tanarul suedez Thomas Lovkvist (48) sunt in atentia specialistilor. Eu m-as incumeta sa atrag atentia asupra germanului Gerald Ciolek (44), nu neaparat pentru victoria finala, cat asupra clasamentului pe puncte (tricoul mov). Au si un sprinter de temut in persoana britanicului Mark Cavendish.

Barloworld nu are in acest an pretentii la turul Frantei. Daca liderul ei, columboanul Juan Mauricio Soler Hernandez (51), va reusi sa ocupe un loc trei de etapa si se va afla in final in primii 50, se pot considera multumiti. O sa-i vedem si pe ei in evadari.

In sfarsit am ajuns si la favoritii mei, Liquigas. Favoriti fara vedete. Nu cred ca Filippo Pozzato (61) sa se supere daca la intrarea pe Champs Elisee se va afla undeva pe locurile dintr-o singura cifra, dar nu chiar in preajma podiumului. Manuel Beltran (62) nu este in forma. Dar tot ma astept la o surpriza. Vreau ca proaspatul castigator al Turului Elvetiei, cehul Roman Kreuziger (65), sa poarte in final tricoul alb al celui mai bun tanar si un loc pe podium. Ar fi super, mai ales daca ar avea ca si garnitura victoria intr-o etapa. Inainte de a vedea componenta echipei speram ca italienii sa castige competitia pe echipe, dar la prima citire CSC, Columbia si chiar Slipsteam par superioare valoric.

V-am promis ca am sa incerc sa pigmentez relatarile din Turul Frantei cu alte chestii din alte sporturi. Din pacate vestile din insula britanica nu prea sunt bune. Nu mai avem nici un sportiv roman in competitiile de pe terenurile de tenis de la Wimbledon. Ultima eliminata a fost Elena Bogdan la dublu junioare, care din postura de favorite numarul 1, alaturi de sarboaica Bojana Jovanovski, n-au reusit sa treaca de sferturi. Ana Bogdan fusese eliminata tot la dublu inca din primul tur chiar daca erau favorite nr. 2, iar la simplu Irina Begu a fost inlocuita pe tabloul principal de alta sportiva. Nu stiu motivul.