Odă bucuriei

      

Slavă ție, stea curată

Voie bună pe pământ

Astăzi te simțim aproape

Sol din Rai cu soare sfânt.

Vraja ta aduce iară

Pe popor lângă popor

Toți pe lume frați noi suntem

Când apari ușor în zbor.

Cine a avut norocul

De prieteni buni să dea

Cine știe ce-i iubirea

Lângă noi cântând să stea

Fericit un suflet drag

Te poate face pe pământ

Cine n-a simțit iubirea

Plece dintre noi plângând.

Milioane strângeți rânduri

Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!

 

    Traducerea în limba română a „Odei bucuriei” scrisă în 1785 de neamțul Friedrich Schiller aparține tot unui neamț. Unui neamț născut la poalele Tâmpei prin preajma Măgurii Codlei. Christian W. Shenk, pe numele său real Wilhelm Shenk. Chiar dacă a părăsit România pentru Germania în 1976 el a rămas cu sufletul întreit în culturile în care s-a înrădăcinat: română (prin naștere), germană (tata) și maghiară (mama). Activitatea sa pe plan cultural dovedește acest lucru și cine este curios l-ar putea descoperi pe wikipedia sau pe alte surse.

   Revenind la textul în versuri pus pe note de însuși Ludwig van Beethoven și introdus în Simfonia a IX-a trebuie spus că în ciuda faptului că acesta nu a fost inclus în Imnul Uniunii Europene, textul poate fi considerat laitmotivul ei.

   Chiar dacă pare că ar avea o tentă religioasă mesajul nu este religios. Chiar dacă pare un cerc bine conturat, fără posibilitatea de extindere sau comprimare nu este așa. Disecați cu atenție versurile și veți obține noi interpretări, noi nuanțe ale bucuriei de a avea prieteni. Noi nevoi de întovărășire și de prelungire a bunăstării comune.

   Ce rost au cuvintele astea acum la sfârșit de an? Poate greșesc, dar cred că se potrivesc tocmai acestor timpuri în care pandemia și războiul din proximitate au demonstrat că a face bine este posibil peste reaua credință a diriguitorilor. A unora dintre ei mai precis. A unora care în loc să construiască șosele obligă țăranul să nu producă. A unora care în loc să pună pe picioare românești agricultura se străduiesc să legalizeze drogurile. A unora pentru care industria și dezvoltarea tehnologică le-au înlocuit cu propaganda pentru anormal ș.a.m.d.

   Poate sunt unii care se întreabă ce am vrut să spun prin anormal. Un exemplu ar fi bolile. Un alt exemplu ar fi războaiele, dușmănia în general. Nu toate pot fi tratate, nu toate pot fi înăbușite. Unele trebuie să le acceptăm așa cum sunt. Guta de exemplu. Sau asexualitatea. Unii spun că singurul tratament pentru gută este baia cu nămol, pentru a se obișnui corpul cu pământul. Asexualitatea, împreună cu prietenele ei bi_ și homo_ de asemenea nu pot fi tratate deci trebuie să le acceptăm. În schimb a accepta e una și a le face propagandă e cu totul altceva.

   Poate pentru unii ar părea o tentă răutăcioasă. Nu e chiar așa deoarece eu am gută și am prieteni și cunoștințe cu orientări anormale.

   Opriți războiul!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sănătate!

      Sănătatea ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi unul dintre factorii de prim ordin, de primă îngrijorare. Cu cât înaintează în vârstă omul privește din ce în ce mai atent către starea sa de sănătate și spre siguranța zilei de mâine. Copilăria este perioada din viață în care alții au grijă de sănătatea ta. Tinerețea este acea perioadă în care situațiile de „pierde vară”, de acumulare cunoștințe, de orientare profesională sau de interese familiale ocupă timpi mai importanți în viața subiecților decât grija pentru propria sănătate.

    Abia după 35 de ani sănătatea începe, încet-încet, să ocupe spațiul temporal în punctele de interes ale omului. Primul semnal ar fi renunțatul la fumat sau la alte vicii care alterează starea de sănătate. Apoi se trece din ce în ce mai des pragul medicului de familie sau al oricărui alt spațiu dedicat îngrijirii sănătății. Se începe să se citească mai atent rezultatele analizelor de tot felul pentru a se vedea starea generală la început și, cu trecerea timpului, starea fiecărui organ al corpului.

   Ficatul, rinichii, organele genitale, pielea, stomacul, capul cu toate părțile sale componente (dantură, urechi..., mai puțin creierul) sunt în general organele sau părți ale corpului care dau primele semnale de îngrijorare în ce privește propria sănătate. Asta nu de acum. Din vechi și străvechi timpuri. La început natura a fost cea care găsea răspuns la toate, sau aproape la toate. În timp, dezvoltarea tehnologiei și urgisirea naturii au fost cele care au colorat mai intens nu numai paleta posibilităților de vindecare ci și pe cea a posibilităților de îmbolnăvire.

   După 60 de ani, când senectutea te ia prin surprindere, începi să privești mai atent către indicațiile pe care le primești de la medic, de la farmacist sau pe care le citești pe hârtiuțele ce însoțesc fiecare medicament. Abia atunci aceste rânduri scrise așa, peste umăr, cresc în  importanță și începi să le judeci.

   Cum și Uniunea Europeană a depășit această vârstă (născută pe 1 ianuarie 1958) a început și ea să se gândească mai atent la propria sănătate (economică, juridică, culturală...). Este adevărat că până acum au cam uitat de sănătatea populației, de sănătatea socială. Iată că vârsta și pandemia au scos în evidență și necesitatea unei atenții superioare acestui segment, mai ales că pandemia și o serie de alte boli curente, inexistente în trecut, au apărut tot din cauza dezvoltării tehnologiei.

   HERA (Autoritatea pentru pregătire și răspuns în caz de urgență sanitară) din cadrul Comisiei Europene a prezentat deunăzi lista prioritară a principalelor trei amenințări la adresa sănătății care impun coordonarea măsurilor la nivelul UE în contextul contramăsurilor medicale. Consiliul HERA a convenit asupra unei liste care include trei categorii de amenințări la adresa sănătății care pun în pericol viața sau care sunt deosebit de dăunătoare pentru sănătate și care au potențialul de a se răspândi în toate statele membre. Agenții patogeni cu potențial pandemic ridicat în primul rând, apoi amenințările chimice, biologice, radiologice și nucleare și nu fără mai mică importanță amenințările generate de rezistența la antimicrobiene sunt cele trei direcții în care ar trebui ca oamenii de știință din domeniul medical să descopere remedii.

    Un obiectiv central al HERA este de a asigura dezvoltarea, fabricarea, și distribuirea echitabilă a contramăsurilor medicale esențiale pentru a acoperi eventualele lacune în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea acestora. În acest scop, HERA trebuie să evalueze potențialele amenințări transfrontaliere grave la adresa sănătății și să colecteze date pentru a atinge acest obiectiv; prin urmare, HERA trebuie să identifice și să ierarhizeze viitoarele amenințări la adresa sănătății, să identifice eventualele lacune în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea contramăsurilor medicale relevante, să orienteze viitoarele acțiuni legate de cercetarea și dezvoltarea de noi astfel de contramăsuri și să contribuie la orice alte acțiuni relevante.

   HERA este un pilon esențial al Uniunii Europene, a sănătății acesteia și un factor activ fundamental pentru consolidarea răspunsului și a pregătirii UE în caz de urgențe sanitare. HERA a fost înființată în septembrie 2021 pentru a înlocui soluțiile ad-hoc pentru gestionarea și desfășurarea unor acțiuni de răspuns în caz de pandemie, fiind o structură permanentă, dotată cu instrumente și resurse adecvate pentru a planifica în avans acțiunile UE în caz de urgențe sanitare.

   Identificarea principalelor amenințări la adresa securității noastre sanitare reprezintă prima etapă a procesului de asigurare a dezvoltării, a capacității de producție și a extinderii producției, a achizițiilor publice și a constituirii de stocuri potențiale de medicamente, diagnostice, dispozitive medicale și echipamente individuale de protecție, precum și a altor contramăsuri medicale, pentru a asigura disponibilitatea și accesibilitatea acestora în caz de necesitate. Pentru viitor, împreună cu alte servicii ale Comisiei și agenții ale UE, HERA are în plan să se asigure că investițiile sunt direcționate în mod continuu către protejarea sănătății publice și a securității sanitare în ceea ce privește disponibilitatea contramăsurilor medicale.