Influența abundenței de știri asupra metabolismului uman

   Reiau la doar o zi distanță ideea ce reiese din articolul de fond al cotidianului nostru. Privirea mea peste umăr de azi nu va fi o completare a celor scrise de Răzvan Govor, al cărui editorial de ieri chiar vă invit să-l recitiți pentru că veți descoperi noi nuanțe care la prima vedere par fapte cotidiene. Veți descoperi capcane, temeri și oportunități pe care la o primă citire, în diagonală cum se spune, pot scăpa vigilenței oricui. Privirea mea peste umăr de azi va fi o învățătură a celor aflate și trecute prin purificatorul meu propriu de știri.

     Ca oricare dintre dumneavoastră am și eu un purificator de știri pe care îl port cel mai adesea pe umeri, uneori și prin nori. Afluența știrilor care sunt introduse în acest purificator poate crea temeri deoarece memoria imediată reține în primă instanță doar acele știri care aduc cu ele pericolul. Sistemul informațional actual a ajuns atât de performant încât știrea ajunge la urechile și în mintea oamenilor aproape concomitent cu producerea evenimntului.

   În trecut, când veștile circulau din vorbă-n vorbă, nu aflam niciodată ce se întâmplă la capătul pământului și prea puțin din ce se întâmplă în satul vecin. Faptul că omul reacționează mai cu interes la lămuririle ce ne parvin în legătură cu pericolele ce s-ar putea abate asupra noastră au canalizat agențiile de știri să înmulțească și pe alocuri să „fardeze” acest tip de vești și să aplice mai mult asupra surselor care emană acest gen de informații.

   Recent, mai exact chiar în ziua în care scriu aceste rânduri, Organizația Națiunilor Unite (ONU), prin  Organizația Meteorologică Mondială (OMM) a emis un comunicat de presă prin care ne povestește despre ceva ce știm de când s-au inventat aceste cuvinte: încălzirea globală și poluarea. Ele nu prea pot fi despărțite sau tratate separat decât dacă suntem niște ignoranți. Privind printre rânduri totuși putem remarca unele efecte care sunt mai dăunătoare decât cele din anii precedenți, dar și altele care au o intensitate mai mică decât cele anterioare.

   Valurile de căldură în acest an au fost mai intense decât anii trecuți dar incendiile din natură au fost diminuate față de ultimele două decenii, fapt pe care agențiile de presă uită să-l mai menționeze. Holera și ciuma aproape au fost suprimate dar stirpea noastră s-a procopsit cu alte ciudățenii gen SIDA sau COVID. Trebuie să recunosc că nu numai circulația veștilor a crescut la maxim gradul de răspândire a nenorocirilor ci și circulația oamenilor a înlesnit aceasta, circulație care și ea a ajuns la cote nebănuite în acest secol, fiind un bun/rău necesar.

   Totuși, privind în viitor, OMM avertizează că valurile de căldură și incendiile forestiere vor deveni mai frecvente, mai intense și mai lungi sub efectul schimbărilor climatice și vor degrada calitatea aerului și sănătatea umană. În noul său raport, publicat miercuri, 7 septembrie, agenția specializată a ONU evocă o dinamică de întărire reciprocă între poluare și încălzirea globală care va duce la repercursiuni climatice de care vor suferi sute de milioane de oameni, dar va afecta și ecosistemele deoarece pe suprafața Pământului se depun poluanți atmosferici.

   Buletinul anual al OMM privind calitatea aerului și climă se concentrează în mod special pe impactul fumului de incendiu din 2021, când, la fel ca în 2020, căldura și seceta au exacerbat răspândirea incendiilor forestiere în vestul Americii de Nord și Siberia, ducând la o creștere considerabilă a nivelului de particule fine, nocive pentru sănătate.

     ”Observațiile globale arată că suprafața totală anuală arsă prezintă o tendință de scădere în ultimele două decenii, datorită scăderii numărului de incendii în savane și pășuni. Cu toate acestea, la scară continentală, unele regiuni prezintă tendințe de creștere, inclusiv în zone din vestul Americii de Nord, Amazon și Australia. Incendiile de pădure intense au dus astfel la concentrații anormal de mari de particule fine în Siberia, Canada și vestul Statelor Unite în iulie și august 2021.” Am citat mai sus din comunicatul OMM tocmai pentru a atrage atenția că ceea ce ni se întâmplă azi ne amenință nu de acum, nu de ieri, ci de când a inventat Dumnezeu focul.

   Opriți războiul!

Publicitatea duplicității

    A fost lesne să vă dați seama că de la publicitate la duplicitate nu a fost decât un pas. Mai exact să rotiți „p”-ul de la publicitate cu 180 de grade și obțineți duplicitate. Calamburul este cu atât mai valoros cu cât atât „duplicitatea publicității” cât și „publicitatea duplicității” sunt două subiecte puternice pe care nu cred că reușesc să le dezvolt atât cât ar trebui. Totuși am încercat în amprenta anterioară a privirii mele peste umăr și încerc și acum să atrag atenția asupra importanței lor în viața noastră de zi cu zi.

   Duplicitatea (falsitatea, fățărnicia, ipocrizia) este un pericol în sine chiar dacă nu ar fi multiplicată la nesfârșit de sursele noastre de informare obișnuite: TV, on-line, presă printată, șezătoare... Dacă este dată în vileag este foarte bine dar, de cele mai multe ori, este ascunsă și perpetuată ca știre adevărată.

   Capcanele la care suntem supuși nu sunt prea ușor de evitat și credulitatea noastră poate fi alimentată de nevoia de senzațional și completată de capacitatea noastră de a discerne. Nu de puține ori un text scris bine, cu idei coerente și sfaturi emoționale, aparent inofensive, ascund mesaje subliminale care pătrund fără voia noastră în procesul metabolic al creierului, făcându-ne să avem reacții pe care nu ni le dorim, reacții pe care în mod normal le-am alunga din faptul nostru cotidian.

   Darea în vileag a acestor capcane este greoaie și de foarte multe ori prea puțin credibilă. În majoritatea lor oamenii, chiar dacă afirmă contrariul, recunosc cu multă greutate propriile greșeli și-și caută argumente, uneori puerile, pentru a-și sprijini obscurantismul.

   Am foarte multe exemple din viața personală în care eu sau persoane apropiate mie, nu neaparat dragi, am fost amăgiți și determinați să luăm decizii care nu s-au dovedit foarte bune de-a lungul timpului. Consecințele uneori le-am înlăturat dar, de cele mai multe ori, au fost greu de ameliorat. Câteodată inevitabile.

   La nivel înalt, în perioada postbelică publicitatea duplicității avea un singur personaj principal, Gheorghiu-Dej, mai apoi Ceaușescu. În ultimele trei decenii Iliescu a ridicat pe culmi geniale publicitatea duplicității, înrobind un popor care tocmai se credea liber. „Comunismul cu față umană” propus de el a fost doar sloganul în spatele căruia economia (industria, agricultura, infrastructura...), sănătatea, și învățământul au fost împinse spre dizolvare. Prin diminuarea acestora Iliescu a pregătit România să fie ușor de înglobat în Marele Urs cum zicea Phoenix (Rusia de azi).

   Puterile politice de azi, fie ele de stânga sau de dreapta, nu reușesc decât în mică măsură să refacă cele trei importante direcții de dezvoltare ale unei țări. Rămân fidele propriilor credințe. Cele cu un grad mai ridicat de „omenie” oferă tot felul de cadouri în stânga și în dreapta fără a ține cont de merit, iar cele cu un grad mai ridicat de pragmatism (eficacitate) nu țin cont de latura umană. Cele de stânga ar trebui să-și îndrepte atenția mai mult spre sănătate și învățământ decât spre peșcheșuri și aparatul administrativ, iar cele de dreapta să dezvolte economia românească în toată complexitatea ei, adică în loc să impună legi care favorizează concerne internaționale să modeleze legi care să dezvolte concerne românești, puternice și concurențiale, în strânsă corelație cu celelalte. Să nu mai ofere „oaspeților” noștri doar mână de lucru și materie primă ieftine. Ne-am cam săturat de firimituri!

   Opriți războiul!

   

Sănătate!

      Sănătatea ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi unul dintre factorii de prim ordin, de primă îngrijorare. Cu cât înaintează în vârstă omul privește din ce în ce mai atent către starea sa de sănătate și spre siguranța zilei de mâine. Copilăria este perioada din viață în care alții au grijă de sănătatea ta. Tinerețea este acea perioadă în care situațiile de „pierde vară”, de acumulare cunoștințe, de orientare profesională sau de interese familiale ocupă timpi mai importanți în viața subiecților decât grija pentru propria sănătate.

    Abia după 35 de ani sănătatea începe, încet-încet, să ocupe spațiul temporal în punctele de interes ale omului. Primul semnal ar fi renunțatul la fumat sau la alte vicii care alterează starea de sănătate. Apoi se trece din ce în ce mai des pragul medicului de familie sau al oricărui alt spațiu dedicat îngrijirii sănătății. Se începe să se citească mai atent rezultatele analizelor de tot felul pentru a se vedea starea generală la început și, cu trecerea timpului, starea fiecărui organ al corpului.

   Ficatul, rinichii, organele genitale, pielea, stomacul, capul cu toate părțile sale componente (dantură, urechi..., mai puțin creierul) sunt în general organele sau părți ale corpului care dau primele semnale de îngrijorare în ce privește propria sănătate. Asta nu de acum. Din vechi și străvechi timpuri. La început natura a fost cea care găsea răspuns la toate, sau aproape la toate. În timp, dezvoltarea tehnologiei și urgisirea naturii au fost cele care au colorat mai intens nu numai paleta posibilităților de vindecare ci și pe cea a posibilităților de îmbolnăvire.

   După 60 de ani, când senectutea te ia prin surprindere, începi să privești mai atent către indicațiile pe care le primești de la medic, de la farmacist sau pe care le citești pe hârtiuțele ce însoțesc fiecare medicament. Abia atunci aceste rânduri scrise așa, peste umăr, cresc în  importanță și începi să le judeci.

   Cum și Uniunea Europeană a depășit această vârstă (născută pe 1 ianuarie 1958) a început și ea să se gândească mai atent la propria sănătate (economică, juridică, culturală...). Este adevărat că până acum au cam uitat de sănătatea populației, de sănătatea socială. Iată că vârsta și pandemia au scos în evidență și necesitatea unei atenții superioare acestui segment, mai ales că pandemia și o serie de alte boli curente, inexistente în trecut, au apărut tot din cauza dezvoltării tehnologiei.

   HERA (Autoritatea pentru pregătire și răspuns în caz de urgență sanitară) din cadrul Comisiei Europene a prezentat deunăzi lista prioritară a principalelor trei amenințări la adresa sănătății care impun coordonarea măsurilor la nivelul UE în contextul contramăsurilor medicale. Consiliul HERA a convenit asupra unei liste care include trei categorii de amenințări la adresa sănătății care pun în pericol viața sau care sunt deosebit de dăunătoare pentru sănătate și care au potențialul de a se răspândi în toate statele membre. Agenții patogeni cu potențial pandemic ridicat în primul rând, apoi amenințările chimice, biologice, radiologice și nucleare și nu fără mai mică importanță amenințările generate de rezistența la antimicrobiene sunt cele trei direcții în care ar trebui ca oamenii de știință din domeniul medical să descopere remedii.

    Un obiectiv central al HERA este de a asigura dezvoltarea, fabricarea, și distribuirea echitabilă a contramăsurilor medicale esențiale pentru a acoperi eventualele lacune în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea acestora. În acest scop, HERA trebuie să evalueze potențialele amenințări transfrontaliere grave la adresa sănătății și să colecteze date pentru a atinge acest obiectiv; prin urmare, HERA trebuie să identifice și să ierarhizeze viitoarele amenințări la adresa sănătății, să identifice eventualele lacune în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea contramăsurilor medicale relevante, să orienteze viitoarele acțiuni legate de cercetarea și dezvoltarea de noi astfel de contramăsuri și să contribuie la orice alte acțiuni relevante.

   HERA este un pilon esențial al Uniunii Europene, a sănătății acesteia și un factor activ fundamental pentru consolidarea răspunsului și a pregătirii UE în caz de urgențe sanitare. HERA a fost înființată în septembrie 2021 pentru a înlocui soluțiile ad-hoc pentru gestionarea și desfășurarea unor acțiuni de răspuns în caz de pandemie, fiind o structură permanentă, dotată cu instrumente și resurse adecvate pentru a planifica în avans acțiunile UE în caz de urgențe sanitare.

   Identificarea principalelor amenințări la adresa securității noastre sanitare reprezintă prima etapă a procesului de asigurare a dezvoltării, a capacității de producție și a extinderii producției, a achizițiilor publice și a constituirii de stocuri potențiale de medicamente, diagnostice, dispozitive medicale și echipamente individuale de protecție, precum și a altor contramăsuri medicale, pentru a asigura disponibilitatea și accesibilitatea acestora în caz de necesitate. Pentru viitor, împreună cu alte servicii ale Comisiei și agenții ale UE, HERA are în plan să se asigure că investițiile sunt direcționate în mod continuu către protejarea sănătății publice și a securității sanitare în ceea ce privește disponibilitatea contramăsurilor medicale.

  

 

 

 

 

 

 

De la a buchisi la a inventa și de la cărbune la oțel

   Expresii precum eficiență energetică, panouri fotovoltaice, soluția „verde”, volatilitatea prețurilor la energie și/sau emisii nocive ne invadează faptul cotidian. Unele le înțelegem, altele ne prefacem că le înțelegem, dar cel mai bine este să căutăm să le înțelegem. Ce trebuie să facem ca să ne fie mai bine? Nu cred că în aceste rânduri am să vă ofer răspunsul categoric la această întrebare. Vă ofer doar o opinie.

    Dragii noștri parlamentari, de azi și de ieri, ne-au adus în situația de a fi o țară bogată cu oameni săraci. Au preferat să ne dea niscaiva plevuști în loc să ne ofere undița. Ei, la timpul lor, au fost învățați să parvină în loc să fie învățați să muncească. Mai trist e că le-a mers. Acești parveniți au ajuns ușor la bani și prin bani la funcții. Funcții importante date pe capul unor oameni fără pricepere. Fără educație. Au folosit acele funcții spre propriul lor beneficiu. Uneori coincidea cu nevoile poporului alteori din contră. Îl înglodea.

   Astăzi suntem în situația de a avea resurse, dar să nu putem beneficia de ele. În toate domeniile. În sănătate medicii noștri de calitate părăsesc țara. La început pentru aprofundare, apoi pentru comoditate. Adică în loc să aducă noul (tehnologia, tratamentul ultramodern, soluții inovatoare...) acasă, preferă să se aciueze acolo unde patul e deja călduț. De cele mai multe ori acel „pat” e făcut din lemn românesc, de o minte românească pe baza unei tehnologii românești.

   Învățământul a îmbătrânit. Vreau să spun că învățătorii au îmbătrânit. Cei ce vin din urmă în cea mai mare parte nu se ridică la calitatea umană, pedagocică și științifică a celor ce încet, încet părăsesc sistemul. Tot noi i-am format și pe ei. E adevărat, dar le-au fost create condiții să deraieze. Fidelitatea față de actul cultural, curiozitatea față de cel științific, pasiunea față de cel pe meserii (din economie, sport sau artă), respectul și respectul de sine au devenit volatile. Au fost promovate indolența, înșelăciunea, parvenirea.

   Economia, cu bună știință sau din nepricepere, a fost distrusă în primii ani ai noii ere. Industria și agricultura în loc să fie „restaurate” au fost împinse spre ruinare. Brașovul (Steagu Roșu, Tractorul, Rulmentul, Hidromecanica, Metrom, ICIM...), cel mai mare centru industrial al țării raportat la mia de locuitori, Bucureștiul (23 August, UMGB, Metalul, Vulcan, Uzina de Pompe, Progresul...), Galațiul (resursa de oțel a țării împreună cu Hunedoara, Reșița, Călan...) și lista pare fără sfârșit, sunt centre industriale din care n-au mai rămas decât ruine. Uneori nici atât. La Călan de exemplu, mergi kilometri întregi cu mașina de-a lungul unui câmp sterp, acolo unde români îmblânzeau topitura roșie transformând-o în oțel, iar flacăra furnalelor nestinsă zeci de ani se vedea dintre zimbrii din Pădurea Hațegului. Unul dintre românii care și-au făcut ucenicia acolo a fost și tatăl meu, care mai târziu a ajuns Șef Secție Turnătorie la UNIO Satu Mare.

   În cazul agriculturii s-au făcut de asemenea greșeli imense, mai mult intenționate decât din nepricepere. Pentru cei tineri, care nu au amintiri, e suficient să le povestesc despre sistemul de irigații din Câmpia Română, sistem întins pe toată suprafața de sud și sud-est a României, astfel că eram supranumiți Grânarul Europei. Recunosc că e mult spus, dar produsele obținute acolo într-un an acopereau necesarul de produse agricole ale poporului pentru trei-patru ani. După '89, „cineva” s-a grăbit să distrugă sistemul de CAP-uri în loc să-l actualizeze. Să-l aducă la cerițele unei agriculturi moderne, cu tehnologie modernă.

   Mai sunt multe domenii care ar putea fi abordate, precum infrastructura (șosele, căi ferate, sisteme hidroenergetice,...) sau cultura. Poate ne vom opri altădată asupra lor. Deocamdată ne oprim cu „privirea peste umăr” de care vă povesteam în această pagină joia trecută.

   Pe joi!

 

 

Comisia Europeană a stabilit tabloul de bord pentru MRR

    În 28 septembrie a.c., Comisia Europeană a adoptat două acte delegate în contextul „Mecanismului de redresare și rezistență” (MRR), pe baza contribuțiilor din partea statelor membre, a Parlamentului European și a părților interesate: 

        1. stabilește modul în care statele membre trebuie să raporteze cu privire la performanța globală a MRR și la stadiul progreselor înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor acestuia, acesta include definirea unor indicatori comuni de raportare;

        2. stabilește metodologia de raportare cu privire la cheltuielile sociale în cadrul planurilor de redresare și rezistență ale statelor membre.

   Aceste acte delegate au intrat în vigoare la 2 decembrie, ceea ce a permis Comisiei Europene să finalizeze și să lanseze tabloul de bord privind redresarea și reziliența și datele pe care le conține, inclusiv indicatorii comuni și raportarea cu privire la cheltuielile sociale.

   În acest context. miercuri, 15 decembrie, la Bruxelles, Comisia Europeană a lansat tabloul de bord privind redresarea și rezistența, o platformă publică on-line menită să arate progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a MRR în ansamblu, precum și a planurilor naționale individuale de redresare și rezistență.

    Tabloul de bord este, în primul rând, un instrument de afișare transparentă a informațiilor destinate cetățenilor UE cu privire la punerea în aplicare a MRR. Acesta va servi, de asemenea, ca bază pentru pregătirea rapoartelor anuale ale Comisiei privind punerea în aplicare a MRR și a raportului de evaluare către Parlamentul European și Consiliu, precum și pentru dialogul privind redresarea și reziliența dintre Parlament și Comisie.

    Site-ul web al tabloului de bord privind redresarea și reziliența conține secțiuni dedicate îndeplinirii jaloanelor și a țintelor, precum și secțiuni privind plățile din cadrul MRR. Pe site sunt disponibile și date specifice compilate de Comisia Europeană, cum ar fi cheltuielile pentru fiecare domeniu de politică și o defalcare a cheltuielilor verzi, digitale și sociale în cadrul mecanismului. Tabloul de bord furnizează, de asemenea, informații calitative prin intermediul unor analize tematice ale punerii în aplicare a planurilor în domenii de politică specifice.

   Tabloul de bord conține două tipuri de informații: 

   Date colectate de Comisie în cadrul monitorizării punerii în aplicare a planurilor de redresare și rezistență. Acestea includ informații privind îndeplinirea jaloanelor și a țintelor, astfel cum au fost raportate de statele membre și evaluate de Comisie. Sunt incluse, de asemenea, informații privind plățile, precum și date elaborate de Comisie, cum ar fi cheltuielile din fiecare dintre cele șase domenii de politică ale MRR și cheltuielile sociale din cadrul mecanismului, astfel cum sunt definite în actul delegat privind MRR din 2 decembrie 2021. 

   Date colectate de statele membre cu privire la 14 indicatori comuni de raportare, astfel cum sunt definiți în actul delegat privind MRR din 2 decembrie 2021. Aceste date permit monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a planurilor naționale de redresare și reziliență în vederea atingerii obiectivelor comune ale MRR, indicând, de asemenea, performanța globală a MRR. Majoritatea indicatorilor de raportare măsoară contribuția MRR la mai mulți piloni de politică. De exemplu, indicatorul „Capacitatea sălilor de clasă din structurile de îngrijire a copiilor și educaționale noi sau modernizate” contribuie atât la pilonul 4 (coeziunea socială și teritorială), cât și la pilonul 6 (politici pentru generația următoare, cum ar fi educația și competențele) al MRR. Statele membre vor raporta cu privire la indicatorii comuni de două ori pe an, până la 28 februarie și 31 august. Comisia va actualiza ulterior datele de pe site-ul web al tabloului de bord până în aprilie și octombrie. Prima raportare cu privire la indicatorii comuni va avea loc pe 28 februarie 2022, după care Comisia Europeană va actualiza site-ul web al tabloului de bord până în aprilie 2022.

   Această primă versiune a tabloului de bord conține date privind planurile prezentate până în prezent de statele membre, aprobate de Comisia Europeană și de Consiliul Europei (22 de planuri până la ora actuală). Cifrele vor fi actualizate pe măsură ce vor fi aprobate mai multe planuri. Jaloanele și țintele vor fi considerate ca fiind îndeplinite odată ce un stat membru a furnizat Comisiei dovezi că a îndeplinit jalonul sau ținta, iar Comisia le-a evaluat pozitiv printr-o decizie de punere în aplicare (o etapă la care nu s-a ajuns încă pentru niciun stat membru).

   Cele șase direcșii în care acționează MRR sunt:

    1. Energie verde

    Realizarea ambiției UE în materie de climă și energie va necesita un efort investițional susținut pentru a accelera desfășurarea energiilor regenerabile și a infrastructurii energetice în cadrul Uniunii. Creșterea ponderii surselor regenerabile va necesita, de asemenea, o agendă de reforme ambițioasă. Statele membre au inclus în planurile lor de redresare și reziliență multe măsuri dedicate energiei curate, cum ar fi investițiile în generarea de energie regenerabilă, atât în ​​tehnologiile regenerabile deja mature, cât și în soluții inovatoare, precum și reforme care vizează crearea unui mediu de reglementare stabil și adecvat. sinergiile dintre investițiile publice și private, simplificarea procedurilor administrative și adoptarea de noi sau prelungirea schemelor de sprijin existente. 

    2. Servicii publice digitale 

 

   Tehnologiile digitale impun din ce în ce mai mult noi cerințe și așteptări sectorului public. Realizarea întregului potențial al acestor tehnologii a devenit, prin urmare, o provocare cheie pentru autoritățile publice. O guvernare electronică eficientă poate oferi o mare varietate de beneficii, inclusiv mai multă eficiență și economii pentru guverne, cetățeni și întreprinderi. Deși soluțiile digitale au potențialul de a îmbunătăți funcționarea și disponibilitatea diferitelor subseturi de servicii publice, există încă un decalaj semnificativ pentru a atinge această viziune și obiective. Măsurile care vizează digitalizarea serviciilor publice și introducerea sau îmbunătățirea soluțiilor de e-guvernare pentru modernizarea și îmbunătățirea proceselor administrației publice ocupă un loc important în planurile naționale de redresare și reziliență. 

 

  3. Sprijin pentru ocuparea forței de muncă și pentru crearea de locuri de muncă

   Criza COVID-19 a scos în evidență nevoia de a adapta în continuare instituțiile de pe piața muncii, de a construi sisteme incluzive de educație, formare și bunăstare și de a promova locuri de muncă de calitate ca piatră de temelie a creșterii economice. Planurile naționale de redresare și reziliență se concentrează pe investiții și reforme pentru a aborda provocările structurale cheie, inclusiv cele legate de tranziția dublă. În special, măsurile urmăresc să sprijine crearea de locuri de muncă și tranziția către noi sectoare și tipuri de locuri de muncă, să îmbunătățească eficiența reglementărilor și instituțiilor pieței muncii și să consolideze integrarea pe piața muncii a grupurilor cu participare mai scăzută pe piața muncii, inclusiv a femeilor. Pe termen mediu, mecanismul pentru redresare și reziliență va face piețele forței de muncă din UE să fie mai bine pregătite pentru când va lovi următoarea criză. 

   4. Sănătate 

 

    Pandemia de COVID-19 a scos la iveală slăbiciuni structurale ale sistemelor de sănătate din UE, iar reformele și investițiile sunt necesare pentru a consolida capacitatea, calitatea și reziliența sistemelor de sănătate. Astfel de reforme și investiții nu numai că vor pregăti UE pentru viitoarele crize de sănătate, ci sunt, de asemenea, esențiale, având în vedere o cerere tot mai mare de asistență medicală rezultată din cauza îmbătrânirii semnificative a populației UE. Statele membre și-au manifestat un angajament ferm față de îmbunătățirea sistemelor de sănătate prin includerea unor măsuri în planurile lor, de exemplu, pentru îmbunătățirea asistenței medicale primare, prevenirea la nivel superior, creșterea calității diagnosticării și tratării pacienților, consolidarea forței de muncă din domeniul sănătății și modernizarea unităților de sănătate.

   5. Modernizarea administrației publice și prestarea serviciilor publice

 

    Tranzițiile digitale, demografice și ecologice în curs impun administrațiilor publice să facă transformări organizaționale, tehnologice și culturale. De asemenea, pandemia de COVID-19 a arătat necesitatea ca administrațiile publice să răspundă mai rapid la noile probleme și solicitări din partea cetățenilor și a întreprinderilor. Facilitatea pentru redresare și reziliență oferă statelor membre resurse fără precedent pentru a efectua investiții și a implementa reformele necesare pentru a îmbunătăți performanța administrației publice. Statele membre au inclus în planurile lor măsuri de investiții care urmăresc să pună în aplicare furnizarea de servicii orientate către cetățeni sau să pună în aplicare mecanisme pentru a asigura calitatea și accesibilitatea serviciilor publice și reforme care vizează îmbunătățirea procesului de elaborare a politicilor, simplificarea proceselor sau îmbunătățirea calitatea managementului financiar public. 

   6. Educaţie 

 

   Sistemele de educație și formare din UE se confruntă cu provocări cheie care riscă să persistă sau să se agraveze din cauza pandemiei de COVID-19. Este necesară o acțiune structurată pentru a facilita redresarea și pentru a îmbunătăți relevanța pe piața muncii a educației și formării. Facilitatea pentru redresare și reziliență va promova investiții și reforme la scară largă în educație, care au potențialul de a avea un impact pe termen mediu și lung. Statele membre au ales să folosească Facilitatea pentru a sprijini calitatea, incluziunea și eficacitatea educației, pentru a îmbunătăți reziliența sistemelor lor de învățământ, cu un accent puternic pe educația digitală, și pentru măsuri specifice pentru a compensa pierderile de învățare rezultate din pandemie.