Sinopsis

    Vitali Klitschko, fostul campion mondial de box la mai multe categorii (împreună cu fratele său mai mic Vladimir), este astăzi primar al celei mai năpăstuite capitale de pe glob, Kiev. Tocmai ieri, în „Telegram” acesta anunța doborârea a zece drone rusești de fabricație iraniană, îndreptate către centrul civic al Kievului. Din păcate, în cartierul Șevșenkivski din centrul capitalei sau abătut resturile unor drone afectând două clădiri administrative din district.

   După cum se știe, conflictul ruso-ucrainean a început pe 20 februarie 2014 când în doar câteva zile mai mascat, mai pe față, trupe rusești au ocupat Crimeea. Conducerea Ucrainei de atunci, sub președinția lui Poroșenko, nu a ripostat decât prin proteste.

   Opt ani mai târziu, adică pe 24 februarie a.c., Rusia a încercat să repete figura cu câteva alte regiuni strategice din estul Ucrainei. De data aceasta, noul președinte ales în 2019, actorul Zelenski, a lăsat diplomația la o parte și a răspuns armat, transformând conflictul într-un război. Într-un război cu morți, schingiuți și refugiați. Într-un război cu lași și eroi. Într-un război în care oamenii și planeta nu au nimic de câștigat. Un război pentru orgolii și energoruble (n.a. - licență ce mi-am permis-o ca parafrază la petrodolarii din Golf).

   În Ucraina jertfele nu s-au numărat numai printre militari. Conform datelor ONU până în 4 decembrie au decedat numai în acest an 6.702 civili, alți 10.479 fiind răniți. În ceea ce privește militarii uciși cifrele diferă foarte mult în funcție de sursa de informație. Dacă folosești surse dinspre Rusia (Guvernul) cică ar fi fost uciși doar aproape 6.000 de ruși și peste 60.000 de ucraineni până în 21 septembrie. Guvernul ucrainean ne spune că până în 3 iunie au fost uciși aproape 10.000 de ucraineni, iar până în 11 decembrie au murit peste 100.000 de soldați ruși. SUA au estimat și ele pagubele umane militare ale acestui război, afirmând că au fost circa 130.000 de victime dintre care 11.000 morți și 18.000 răniți din Ucraina, neestimând numărul de morți din Rusia.

   În acest an opt jurnaliști și-au pierdut viața în acest război, alți 18 fiind după gratii. ONG-ul „Reporteri fără Frontiere” deplânge în raportul său anual o creștere a numărului de jurnaliști uciși în 2022 (57, față de 48 în 2021), în special din cauza războiului din Ucraina.

   Conferința internațională de sprijin pentru Ucraina, organizată marți la Paris, a făcut posibilă strângerea de donații de peste un miliard de euro pentru a ajuta populația să petreacă iarna într-o țară cu infrastructuri devastate de atacurile rusești.  

   Ucraina cere mai multe arme. „Având în vedere amploarea războiului va trebui să luptăm toată iarna”, a declarat, marți, șeful diplomației ucrainene, Dmitro Kouleba, cerând „mai multe sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă, muniție, vehicule blindate, cu precădere pe șenile”. El a mai menționat necesitatea unor tunuri suplimentare de calibru 155 mm.

   Opriți războiul!

Teoria hibridului

   Teoria hibridului începe să ne ocupe din ce în ce mai mult spațiul de creație din scurta noastră trecere prin biblioteci, păduri sau fronturi. Imixtiuni între bine și rău, stânga și dreapta, carburant și energie, convențional și asimetric... se vor încerca cât îi lumea. Uneori vor avea sorți și se va ajunge la un rezultat, alteori se vor dovedi complet imiscibile, căscându-se o prăpastie și mai mare între componente.

   Hibridul auto, cel referitor la propulsie, la puterea de generare a mișcării, face parte acum din vocabularul nostru nu numai cotidian ci și obligatoriu. Omul pare de neconceput fără un mijloc auto lângă el. Fie el și trotinetă, dar cu tracțiune de orice fel. Numai umană sau animală nu. Spuneam deunăzi cuiva că nu am avut carnet de conducere în viața mea și s-a uitat la mine ca la un letopiseț. Am condus și eu prin armată niște tancuri. Nu aveau volan, ci leviere. Deocamdată hibridul auto funcționează.

   Un alt hibrid despre care se vorbește, din păcate din ce în ce mai mult, este războiul. De fapt ce este un război hibrid? Un amestec de două sau trei tipuri de războaie. Atunci când într-un război convențional sunt amestecate elemente asimetrice (războaie de independență, terorism sau gherilă) sau cibernetice ne rezultă un război hibrid. Cam ca acela care  ne zgâlțâie hotarul de la nord și est.

   Alimentele hibride, că vrem, că nu vrem, ne umplu oalele și cratițele, fructierele și bombonierele sau cămările și frigiderele. De ce? Simplu. Sunt mai frumoase, mai apetisante. Nu contează că n-au gust. Sau că mănânci mere cu gust de pere. Sunt primele pe lungile rafturi. Rafturile astea mai scurte, de la scara blocului, au dispărut între măselele giganților. Mâncăm tot felul de mutanți genetici pe care furnicile, oile sau chiar animalele noastre de companie le refuză cu obstinație.

   Cel mai puternic hibrid al planetei este Congresul SUA. Eterna bătălie dintre republicani și democrați aduce civilizație și dezvoltare dar și terorism, foamete și inechitate. Congresul Statelor Unite ale Americii este adunarea bianuală a ramurii legislative a guvernului federal al SUA.

  Congresul SUA (parlamentul țării) este o entitate legislativă bicamerală, constând din Camera Reprezentanților (camera inferioară) și din Senat. Membrii Camerei Reprezentanților sunt aleși prin vot direct pentru doi ani, iar membrii Senatului pentru șase ani.

   Numărul total al membrilor Congresului este de 535. Acest număr de 535 rezultă prin însumarea celor 435 de membri ai Camerei Reprezentanților (reprezentând cele 435 de districte electorale din Statele Unite) care sunt periodic ajustate proporțional cu distribuția populației în teritoriu, cu numărul de 100 de senatori, întotdeauna câte doi pentru fiecare din cele 50 de state ale SUA. Congresul SUA se întrunește în clădirea Capitoliului din Washington, D.C.

   Zilele acestea marele hibrid se întâlnește pentru împrospătarea celor două camere. Într-un fel se alege cum va conduce lumea Joe Biden în următorii doi sau șase (puțin probabil) ani: ca până acum (majoritate parlamentară în ambele camere), cu autoritate parțială (majoritate doar în Senat), autoritate de văzul lumii (majoritate doar în Camera Reprezentanților) sau doar cu drept de veto (fără majoritate în cele două camere).

   Opriți războiul!

   

 

Lungul drum

    „În cimitir paște un cal. Peste primul război mondial. Și peste al doilea război mondial.

         Plâng melodios 

        Doamnele cu voal

        Bărbații din  primul

        Și fii din al doilea

                       Mondial”

   Așa își începea Adrian Ivanițchi, acum câteva mii de ani, una din creațiile sale în versuri puse mai târziu pe note și aduse astăzi la rampă de Ada Milea. Ideea e că aș continua aceste versuri cu

    Iar azi își plâng nepoții

    Din al treilea nonsens.

   Al treilea război mondial. Încă nu a început dar e pe terminate. Conceput de minți târzii cu noime și dedesubturi josnice. Nu asta era ideea noii mele priviri peste umăr dar m-a luat valul. M-a luat cu drumul întortocheat și lung al zilei de ieri către ziua sau noaptea de mâine. Frustrat sau nervos, nu contează, mă-ncontrez cu neputința.

   Ideea e că se moare. Nu numai în Ucraina. Se moare pe baricade la Paris. Se moare în Brazilia (acolo moare natura). Mor mame în Afganistan și ghețari la Polul Nord. Moare holda-n plină vară și legumele-n cămară. Se moare prea devreme, prea fără sens. Se moare neîmpăcat. De ce nu lăsăm timpul să curgă normal? Răspunsul este pentru că avem arme, avem tehnologie și avem ambiții. Parcă armele erau pentru apărare, tehnologia pentru dezvoltare iar ambițiile pentru prosperitate!? N-am prea nimerit-o. Toate-s pe dos!

   Poate că regretatul Emil Brumaru a încercat să ne edifice în „Amintiri din rai”:

„Îmbătrânim de dragul morții?
Vrem să privim, deși-i târziu,
Cum sunt canaturile porții
Prin care trece tot ce-i viu?
 

Pășim prea repede? Ne-nghesuim?
Poate ne-așteaptă bucuria grea
Ca, în sfârșit, s-aflăm, să știm
Unde murim? De ce murim,
Când să-nțelegem ce-i cu noi am început abia?”

   Atunci când s-a descoperit focul s-au născut și primii incendiatori. Atunci când s-a descoperit praful de pușcă în loc să-l folosim doar pașnic, în mine sau cariere, s-au fabricat arme de foc. Atunci când s-a ajuns la intimitatea atomului s-au fabricat arme nucleare. Atunci când s-au inventat medicamente s-au fabricat arme biologice. Atunci când...

   Ce rost mai au bibliotecile, muzeele, catedralele de toate riturile, statuile, filarmonicele, teatrele, stadioanele, sălile de sport, pârtiile...? Ce rol mai au munții, oceanele, continentele, cascadele, peșterile...? Piramidele și celelalte minuni ale lumii de ce au mai fost construite? Apa, aerul, lemnul și metalele de ce nu ne opresc de la autodistrugere?

   Ba or s-o facă! Vom știi să ne apărăm de aceste minți bolnave al căror produs e neantul. Vom știi să luăm degetul de pe butonul roșu și să-l vindecăm de instabilitate psihică. Vom învăța să recuperăm vremea văduvită de bucurii. Vom reuși să redobândim timpul privat de realizări. Cuvântul mamă îl vor pronunța și strănepoții noștri iar răsăritul va surprinde iar natura în fiecare dimineață.

   Încerc să închei aceste fumigene gânduri cu cea care moare ultima: speranța. Și pentru asta recurg tot la niște versuri. De data asta vă aduc aminte de „Fișa personală” a lui Adrian Păunescu:

    „Eu sunt din țara lui Foaie Verde

    Eu sunt din neamul lui Făt Frumos

    Urmele mele nu se pot pierde

    C-am străbătut veșnicia pe jos”

  Opriți războiul!

   

  

   

Incoerență

    Mă uit străin la sticla pe care imagini incoerente pentru mintea mea, pentru educația mea și pentru capacitatea mea de înțelegere nu ar putea însemna decât un film execrabil, scris de un autor debil, pus în scenă de un regizor dezaxat, pe un subiect cretin cu un scenograf imbecil și fără muzică. Și ce să vezi: autorul, regizorul și scenograful sunt întruchipate de un singur chip. Un singur om subjugă o emisferă.   Nici Alexandru cel Mare, nici Attila, nici Napoleon și nici Hitler n-au reușit asta. Și noi - puterea Europei, noi - ONU, noi NATO, ei - Statele Unite ale Americii, ei Rusia... Ei ce fac? Ne întâlnim, negociem, propunem, amenință, încuviințează,... gâdilă de fapt orgoliul unui singur om. Un singur om oameni buni! Chiar dacă la ora asta se află într-un buncăr la peste o sută de metri sub pământ tot un singur om rămâne. Chiar dacă toate imaginile cu el sunt înregistrate acum 6 luni sau acum 6 zile, tot despre un singur om e vorba... Oare mai trăiește?

   Frica pătrunde și blochează minți. Panica nu face decât să le cimenteze apoi. Astfel se nasc nedreptăți. Nedreptăți asupra unui om, nedrepetăți asupra unei localități, nedreptăți asupra unui oraș, a unei țări, a unui continent și chiar asupra unei emisfere. Astfel apar miticii despre care v-am vorbit. Fabuloșii incoerenței.

   Destul! Destul, că mă-nervez! Penultima etapă din campionatul nostru de fotbal, cel de primă ligă, nu prea mai are ce surpriză să ne povestească în aceste două etape. Titlul pare adjudecat, primele șase sunt ca și bătute în cuie, locul șapte (cel care mai dă o speranță pentru o participare în Cupa Confederației) are o favorită, iar retrogradatele sunt sigure. Mai rămâne totuși speranța unui loc șapte pentru alte trei echipe și a salvării de la barajul pentru retrogradare (aici doa una nu se cunoaște) pentru alte trei echipe.

   Derbiul etapei se dispută la Voluntari. O victorie a ceferiștilor miercuri de la ora 19,55 ar cam pune capăt conversațiilor contradictorii. Doar suporterilor adevărați ai FCSB-ului le-ar mai putea trece așa ceva prin cap și, credeți-mă, n-am întâlnit așa ceva. La toți pe care îi cunosc am simțit regretul că FCSB nu e Steaua. Toți știu că atunci când dispare Becali din fotbal FCSB-ul se va dezintegra. Nu poți să ții cu o echipă care depinde de un singur om la fel cum nici o emisferă nu trebuie să depindă de un singur om.

   Partida Argeș - FCSB are punctele ei de atracție. Chiar dacă participarea în Europa Ligue e cvasi imposibilă, locul doi încă nu le este asigurat pentru cei ce Fac Ce Spune Becali. Pe de altă parte argeșenii vor dori să-și consolideze locul șapte, loc care i-ar trimite la un baraj pentru Europa. Așadar meciul de la închiderea etapei, joi de la ora 21, este demn de a fi văzut.

   Farul, după victoria cu FCSB, s-ar putea să se culce pe o tâmplă în partida pe care o au de disputat tot joi, dar de la ora 18, în compania botoșănenilor. Mai ales că pentru moldoveni urmează o partidă nu foarte confortabilă cu pigmentații lui Prepeliță. Atenție la capcane!

   Oltenii lui Reghe ar trebui să-și adjudece cu calm punctele puse în joc la Mioveni, miercuri de la ora 17,30. Cel puțin din punct de vedere valoric. Bine, dar decâte ori nu s-a dovedit că numai valoarea nu-i suficientă? Până la play-off sunt necesare și cele 1,5 puncte de pe argeșenii mici.

   Două întâlniri care vor lăsa urme în lupta pentru locul șapte, loc despre care v-am spus ce miză are, sunt Chindia - UTA (marți, de la ora 15) și Craiova lui Mititelu - Rapid (tot marți de la ora 19,55). Rezistă Iosif încă două jocuri? Probabil că da, după care urmează construcția unei echipe care să încununeze centenarul Rapidului (2023) cu un loc pe podium.

   Dinamo cu Sepsi este o partidă în care câinii roșii, dacă vor repeta jocul bun din compania Rapidului, ar putea da o replică îndrăzneață secuilor din Covasna. Tocmai m-am întors din zonă (Sovata) și am remarcat ardoarea cu care este susținută echipa. Nu numai de către suporterii din Sf. Gheorghe, ci de toți secuii ardeleni.

   Cenușăreasa etapei este partida de la Clinceni, sau unde s-o juca. Ultimele două clasate se vor întâlni miercuri de la ora 15 să-și plângă de milă. Gazdele sunt favorite în fața copiilor din Mediaș.

   Stop war!

   

Amintire vie...

 

Amintire vie...

Amintire vie... cerşită peste tot
Aş vrea... dar nu... la tine nu mai pot
Să mă întorc zâmbind naiv şi pur,
S-ascult cum cântă vântul
Şi multe să nu-ndur.

Amintire vie... ce fericită eşti
Că-n viaţa ta zglobie nu poţi să iubeşti
Decât o floare,-o gâză, un joc nevinovat
O inimă de mamă
Sau basmul preferat.

Amintire vie... ce în trecut dispari
Îndură-te de mine şi-n cale îmi apari
Să mai sărut o dată blânda apă vie
Ce o emani voioasă,
Te rog... COPILĂRIE!

(compusă pe un şerveţel în iunie 1976, la banchetul de absolvire a bacalaureatului)

   A trecut timpul dar așa simt și acum. Cred că vremurile sunt de vină. Vremuri care nu credeam să mai revină. Cuvinte ca război, soldat, tanc... se pierduseră în imensitatea timpului. Am să încep să urăsc spirala. Această revenire perpetuă pe aceeași ordonată, dar pe altă abscisă. Sau invers. Depinde cum vezi spirala. O credeam „coloana infinitului”...

   Mai aveți chef de fotbal? Hai să încercăm: Aproape am depășit pandemia așa că vom depăși și acest război fără logică. Deci, să vedem cum arată războaiele noastre mai pașnice de pe gazonul verde. Sunt în această etapă a douăzeci și opta câteva jocuri care chiar dacă nu sunt decisive vor marca cu siguranță configurația clasamentului în ceea ce privește lupta pentru titlu și pentru play-off.

   Derbiul etapei e duminică, pe Arena Națională (dacă i-o mai da voie lui Gheorghe să joace) de la ora 21, între FCSB și Farul. Relația Hagi - Becali a fost de-a lungul timpului precum ciclul anotimpurilor. Se pare totuși că din Anotimpurile lui Vivaldi vom trece în Bolero-ul lui Ravel. Un bolero la temperaturi scăzute.

   A doua partidă ca importanță, după configurația clasamentului, este Argeș - Voluntari (duminică de la ora 13). Aici puișorii de Prepeliță vor trebui să pigulească cu răbdare și consistență la ciubotele meticulosului Ciobotariu până să le dezintegreze. Chestie de nuanță.

   Unii ar fi spus că Sepsi - CFR ar fi meritat mai mult decât locul trei ca importanță. Nu știu de ce dar cred că Someșul la Cluj are debit mai mare decât Oltul la Sf. Gheorghe. Înțelegeți voi. Așa, printre clipoceli. Ne vom lămuri sâmbătă de la ora 17,30.

   Oltenii lui Reghe au o sarcină mai ușoară la prima vedere. Vizita lui Săndoi și ai lui în capitala Băniei pare una de curtoazie. Nu cred că-i chiar așa. În primul rând capriciile oltenilor nu prea le poți desluși la ghicitoarea satului. Nici la șaman. Vineri de la ora 20,30 încolo vom primi răspunsuri edificatoare.

   O altă partidă cu o favorită clară și cu implicații asupra luptei pentru partea de sus a clasamentului (doar dacă pierd gazdele) este cea de duminică de la ora 15,30, între Botoșani și Mioveni. Nu prea e loc de întors. Croitorașul va ști să iasă curat din mâlul Peliciului.

   Altă dată o partidă Rapid - Dinamo ar fi fost de departe capul de afiș al etapei. Acum însă... Va fi totuși cap de afiș la numărătoarea din dreptul turnichetelor de la porțile Arenei Naționale, sâmbătă de la ora 20,30. Orice alt rezultat decât o victorie la cel puțin două goluri a Rapidului este o surpriză. Tocmai de aia mi-e frică.

   La Arad avem o partidă cu rezultat previzibil. Ce-i drept nu și de dimensiunea lui. De exemplu: dacă Miculescu dă opt goluri trece în fruntea golgeterilor. Nici chiar așa. Vineri de la 17,30, în deschiderea etapei, Aradul va înscrie cât poate în poarta academicienilor retrograzi din Clinceni. Unde e Progresul?

   Avem și o cenușăreasă. Normal. Locurile 15 și 13 nu ne pot duce cu gândul la altceva. Gaz Metan nu poate rata o nouă înfrângere. De data asta în fața juveților pașoptiști, sâmbătă de la ora 15.