Învinșii și neînvinsele

   Începe o nouă etapă. Etapa în care toată lumea arată cu degetul dar nimeni nu ia hățurile. Acestea, hățurile, rămân în mâna fără degete a docilei. Mâna plecată direct din umăr nici măcar nu are posibilitatea să arunce. Poate că ar arunca bietele frâie hăt departe dar un „îngroapățarafinanciar” și un „scriediscursuri” i-au mutilat brațul și antebrațul. Nici să strângă pumnul nu mai poate. Fără degete e cam greu. Ei sunt învinșii. Sper.

   Scuze! Vroiam să scriu despre fotbal. Despre derbiul de sâmbătă de la Mediaș, unde cele două neînvinse, Gaz Metan și Poli Iași, cocoțate după șapte etape acolo unde nu se visau, vor dezvolta probabil un fotbal deschis, de calitate, dacă intemperiile nu le-ar zădărnici eforturile. Să sperăm că grindină va fi doar în cele două porți și căldură doar în tribune.

   La Giurgiu, pe un teren care în ultimul timp a fost ultra tasat de crampoane vine liderul, expresul de Cluj. Nu cred că și-a pierdut din viteză după excursia la Praga și, spre slava sa, campioana va rămâne neînvinsă. Slava sau Slavia? Nu mai știu. Misiunea le-ar putea fi ușurată de Niculae, din lojă. Se poartă „schimbările” dirijate și Alexa s-a dovedit docil etapa trecută.

   Ultimele două jocuri din punct de vedere cronologic atrag atenția în egală măsură. Duminică seara SB-ul revine pe Arena Națională într-o partidă care, în alte condiții, ar fi trebuit să se desfășoare sub ochii a cel puțin 15.000 de spectatori. Sunt curios dacă vor fi 5.000. Totuși, vine neînvinsul Hagi! Cealaltă se dispută la Sepsiszentgyörgy, unde Dinamo trebuie să dovedească în fața unei alte neînvinse că Uhrin jr. chiar este antrenor. Materie primă i-a mai rămas.

  La Voluntari, Craiova ar trebui să treacă lejer de o echipă care nu vrea. Capricioasa echipă olteană nu va reuși să piardă. Singurul obstacol se numește Bergodi dar, de pe bancă, acesta nu poate face nimic. Probabil oltenii îi vor depăși numeric în tribune pe autohtoni.

   Un alt meci cu învingătoare așteptată este cel de la Botoșani, dar atenție(!), moldovenii tocmai și-au dezechilibrat echipa prin plecarea unor piese cheie din angrenaj. Totuși, nu prea are adversar. Nici Simona, astă noapte, părea să nu aibă adversar. Townsend a intrat în mintea lui Halep la începutul setului doi și n-a mai ieșit până la sfârșit. Parcă îi dicta unde să-i dea mingea.

   Mondialele de judo ne-au lăsat un gust amar. Nici o medalie la Tokyo. Mai urcă pe tatami Simionescu, sâmbătă la +100, dar este în grupă cu gazda Havasawa și brazilianul Silva. Nici mongolul Naidan și bosniacul Sadikovici nu sunt adversari „ușori” pentru Vlăduț, așa că... Gust amar vom avea și duminică pe Municipalul din Sibiu unde cred că ne așteaptă un meci urât. Frica de a pierde a celor două echipe va goni spectatorii din tribună cu mult înainte de minutul 90. Ce-aș vrea să n-am dreptate!

  

USR este astăzi cel mai nociv partid pentru români

   Uniunea Salvați România refuză să salveze România. A luat voturile românilor ca partid de sacrificiu, dar pe parcurs și-a pierdut eroismul. Precum Johannis care a acceptat-o pe „d-na Docilă” ca premier pentru a nu-și pierde rangul, așa și Barna nu trece la guvernare pentru a salva partidul. Nu-i pasă de români. Partidul lui să fie fericit.

   Guvernul Docilă își dă duhul. Să și-l dea. La cât rău au făcut Dragnea, Ponta, Vâlcov, Fifor, Teodorovici, Tăriceanu... cu uneltele gen Toader, Dăncilă, Tudose, Grindeanu, Niculicea, Iordache, Dan, Meleșcanu (sper să nu se supere careva că l-am uitat) în patru-șapte ani l-au cam depășit pe Iliescu care a avut la dispoziție 23 de ani. Problema este că nu vrea nimeni să ia taurul de coarne. Dintre partidele parlamentare PNL este prea îndătinat, ALDE este malefic (Tăriceanu) și fără susținători, USR s-a dovedit demagog, UDMR este etnic iar PMP nu scapă de umbre. Dintre partidele neparlamentare nu vedem decât Pro România care ar putea conta, pe restul putându-le considera ca ”tehnocrați”.
   Sunt absolut convins că în toate aceste partide (inclusiv PSD și „tehnocrați”) se găsesc oameni capabili, curați și dedicați care să formeze un guvern. Un guvern nu de stânga sau de dreapta, un guvern care să adopte legi în favoarea românilor indiferent dacă acestea se găsesc pe lista de proiecte ale formațiunilor de dreapta sau de stânga. Un guvern care să facă să dispară manifestările extremiste nu prin interzicerea lor ci prin inutilitatea lor. Un guvern potent care să ne facă să trăim confortabil, să muncim pentru că ne place ceea ce facem, să învățăm pentru că ne place să știm, să iubim pentru că avem ce sau pe cine și să fim sănătoși.
   Năzuințele românilor s-au îndreptat în ultimul an către promisiunile venite din București, de la acel USB care promitea. Țara i-a adoptat și au devenit USR. Au fost parlamentarele europene și românii de pe planetă i-au votat masiv.  Au crescut ca Prâslea cel Voinic dar merele de aur s-au dovedit doar pădurețe. Nu există durere mai mare decât această nouă înșelăciune. Este posibil ca neamul să-și piardă încrederea definitiv în posibilitatea de a fi român la tine acasă.
   Atenție USR! Vei reuși ceea ce nu a reușit PSD-ul sub toate denumirile și conducerile sale. Îndepărtarea aproape totală a românilor de urnele de vot și de plaiurile natale. Glumind puțin pot spune că voi rămâne doar eu și cei de-un leat cu mine, cei care am învățat să spunem în armată: „Da. Să trăiți!”

Tineri până în 30 de ani și specialiști până în 50 de ani sunt căutați pentru muncă la Frankfurt

   Cunoscutul om de afaceri sătmărean, Puiu Antal, aflat de treizeci de ani în Germania dorește să ofere tinerilor și mai puțin tinerilor sătmăreni un loc de muncă stabil în zona Frankfurt din Germania. Sincer să fiu am fost surprins la început de dorința acestuia de a folosi muncitori și specialiști români, în special sătmăreni, și l-am tras puțin de limbă. Cauzele sunt multiple pentru care s-a orientat astfel:

   - calitatea mâinii de lucru din România este binecunoscută în Germania;

   - dorul de casă și de limba română îl face să ofere un trai mai bun celor harnici care doresc să scape de sărăcie;

   - capacitatea de acumulare și învățare a tinerilor din România este superioară...

   

     Pentru tineri între 18 și 30 de ani:

   - oferă posibilitatea de școlarizare și specializare pentru munca pe șantier în construcții și pe utilaje grele de mari dimensiuni de genul: excavatoare între 1 și 90 de tone, încărcătoare frontale, utilaje de tăiat - găurit beton, utilaje speciale pentru demolare, camioane și altele;

   - oferă cazare, haine de lucru, transport dus-întors de la domiciliu la șantier;

   - transportul din România în Germania și retur după trei luni de zile;

   - după trei luni de probe cei interesați se pot angaja definitiv conform legilor din Germania: salar confortabil și ajustat continuu pe gradul de muncă și de specializare (20 de zile de concediu, pensie, asigurare de boală, concedii medicale plătite, sărbătorile respectate și plătite...)

   Pentru specialiști în construcții până în 50 de ani:

   - au prioritate vorbitorii de limba germană apoi cei ce doresc să învețe limba germană;

   - cazare și transport conform celor specificate mai sus;

   - angajare definitivă pe specializare conform normelor din Germania.

Parcimonia miticilor

   Cu mulți ani în urmă Franța era singura țară din Europa, poate și din lume, în care capitala țării nu avea echipă în primul eșalon fotbalistic al țării. Așa a fost inventat PSG. Noi, în bunul obicei francofon, ne raliem acestei direcții și uite că am ajuns cu o singură echipă bucureșteană cu stadion în București în Liga I. E adevărat, este o situație de conjunctură, dar este un adevăr. Poate că Mitică al lui Caragiale a ajuns astăzi Dorel al agențiilor de publicitate, dar în fotbal acesta poartă numele de „clanul Becali”, iar superficialitatea și neseriozitatea acestuia a împiedicat ani la rând fotbalul românesc să se dezvolte armonios. Și în politică la fel: „clanul Dragnea” (i-am numit așa pe pușcăriabilii lui; scuzați-mi licența) a întârziat și încă mai întârzie maturizarea și consolidarea spiritului românesc. Nu faceți trimitere din aceste cuvinte către Steaua sau PSD. Ele sunt doar „gazdele” în care s-au dezvoltat aceste buboaie. Au ales cele mai populare gazde. Atenție! Nu și cele mai iubite. Acolo unde există iubire, respect și dedicare paraziții nu germinează.

   Chiar dacă primele patru clasate își vor disputa partidele din etapa a șaptea pe teren propriu, cifrele spun că partidele echilibrate vor predomina de vineri până luni. Derbiul etapei va fi în primul meci al zilei de duminică, unde frânarii, cu gândul la Praga, trebuie să facă față croielii lui Croitoru. Croială parcă mai bine însăilată între nou veniți și rămași decât la frații lor moldoveni de pe Bahlui. Egalul cu goluri în ambele porți reiese din calcule, dar și din rațiune. Să vedem.

   Curios, dar al doilea meci ca importanță al etapei este cel de la Ovidiu de pe stadionul „Central Academia Hagi”, unde gazdele sunt mari favorite în fața „voluntărenilor” cum incorect se alintă ilfovenii cu ancora pe piept. Ar fi normal să vedem vreo cinci goluri.

   Poate că am nedreptățit puțin partidele de la Iași și Craiova situându-le pe locul trei ca însemnătate. La Iași ne așteptăm la un mult la zero, prin mult înțelegând cel puțin trei. Cei din Târgoviște își vor găsi într-un târziu linia de plutire, dar nu vineri. Tot vineri, când umbrele serii se lasă peste cel mai frumos Muzeu de Istorie pe care l-am văzut în România, Bănia va avea probabil din nou o mică deziluzie pe frumosul și modernul „Ion Oblemenco”. Cei din Giurgiu sunt din ce în ce mai harnici, iar oltenii mai risipitori.

   La Mediaș, pe „Gaz Metan”, acolo unde am văzut primul meci de fotbal pe viu (renumitul derbi local Gaz Metan - Vitrometan, prin '61-'62), echipa fără identitate dar cu patron, ar putea avea ceva șanse doar dacă nu Face Ce Spune Becali, acest lucru fiind mai ușor în deplasare.

   Un alt meci egal cred că vom vedea la Clinceni sub ochii câtorva spectatori și a și mai puținor telespectatori. Oltul Sfântul Gheorghe ar avea chiar șansa victoriei dacă s-a mai omogenizat un pic.

   Singura echipă cu stadion în București în această ediție, Dinamo, are șansa și obligativitatea unei a doua victorii. Sibienii din Portugalia, Brazilia, Croația, Coasta de Fildeș, Congo și câțiva băștinași nu cred că au reușit să încropească o echipă, chiar dacă baciul lor, Costel Enache, ca orice bun român, a ales săptămâna trecută dintre două rele. Probabil în ultimul joc al etapei vom vedea și cele mai multe goluri. Vreo șase.

Elucubrații

   Primul eșalon al fotbalului nostru începe să arate mai așezat, mai urban. În urmă cu câțiva ani scriam despre pericolul ruralizării fotbalului românesc. Pericolul s-a materializat într-un lung șir de ani în care echipe fără susținători precum Brănești, Chiajna, Năvodari, Corona, Voluntari, ASA, Călărași, Urziceni, Mioveni, Otopeni sau Curtea de Argeș (Doamne, 11 echipe!) au regresat fotbalul românesc până în mocirla urnelor a treia și chiar a patra la tragerile la sorți pentru diverse competiții naționale, atât la nivel de echipe de club, cât și la nivel de reprezentative. Am inclus în această listă Corona și ASA chiar dacă acestea reprezentau orașe mari (Brașov și Tg. Mureș) pentru că nu aveau susținători. Fotbalul, de fapt sportul în general, fără spectatori e inutil. Nu am inclus în această listă Viitorul dintr-un motiv lesne de înțeles așa că nu-l mai explic.

   Nici anul acesta n-am scăpat de Voluntari și ne-am procopsit cu Clinceniul, dar să nu uităm că nu puteau retrograda patru echipe, iar Petrolul și „U” și-au tras singure gloanțe în talpă până n-au mai simțit gazonul. Nu-i nimic. Pentru că tot am dat titlul acestui articol „Elucubrații” lăsați-mă să delirez un pic: anul acesta pică cele două și sper că nu Dinamo și intră la pachet, Rapid, Petrolul și „U”. Dacă Rapidulețul meu nu va reuși din prima, sigur va promova din a doua încercare, dar sunt acolo UTA, Farul, Poli, FC Argeș, Pandurii... echipe care numai pronunțându-le numele mi se furnică pielea (Domide, Sorin Avram, Dembrovschi, Dobrin, Pițurcă... îi mai țineți minte?).

   Ca derbi al etapei a patra vă propun jocul de sâmbătă după-amiază (15,30) de la Botoșani unde noua trupă a lui Croitoru, care a dat dovadă de mai multă omogenitate decât am crezut, își încrucișează crampoanele cu mai puțin busculata echipă a lui E. Iordănescu (el fiind de altfel noutatea, dar dom' Profesor e sus, în tribună, și vede). Sper să nu-i doboare căldura.

   Al doilea joc pe care vi-l propun este cel de duminică seara (21) de la Sf. Gheorghe în care acest antrenor român, Laszlo CSaba (cică-i neamț azi) perindat prin Scoția (foarte mulți ani) și Ungaria se va saluta la început de meci (sperăm și după) cu Gică Hagi. Vom vedea desigur o partidă tacticizată dar deschisă. Nu va fi vorba de acel catenaccio al lui Helenio Herrera, dar nici harababura latifundiarului (era să scriu B. Andone).

   Cred că la Târgoviște și Sibiu oaspeții (CFR și Craiova) vor fi printre cele 4-5 formații care vor câștiga în deplasare. Alexa (Astra) poate profita de zăpăceala de la FacețiCeSpuneB și ar mai putea aduna puncte albe pentru zile negre. Mari favorite sunt Poli Iași (la Voluntari) și Dinamo, chiar dacă cei din Ștefan cel Mare sunt vecini de clasament cu ruralii dintre Ciorogârla și Sabar.

   După cum vedeți nu prea am încredere în echipa care luptă pe două fronturi (național și internațional) și nu are lot și antrenor adecvați.

  

Jertfa copilei

   Reflexivul „a se jertfi” are o nuanță de conștiență. Și dacă, în ultima clipă, copila a fost conștientă că va zbuciuma o lume coruptă? Că va zdruncina din temelii acel „merge și așa” care ne-a oprit din drumul spre normalitate? Că ar putea reprezenta o întoarcere a civilizației din drumul spre prostire - dezumanizare - cretinism - dezagregare și dispariție înapoi către umanitate? Chiar dacă este foarte puțin probabil eu vreau să cred că așa a fost. Și chiar așa a fost!

   Corupția ucide! Cât adevăr! Și cât i-a trebuit omului să-și dea seama de asta? Și cea făcut după ce și-a dat seama? A exploatat acest adevăr. Ce rost mai au războaiele când cea mai la îndemână armă este corupția. Cu ea ucizi dușmani, ucizi prieteni, ucizi popoare, ucizi orice. Te poți chiar sinucide. Așa ca în aritmetică: degeaba o lemă s-a adeverit de „n” ori dacă a „n+una” oară nu s-a verificat. N-a existat, nu există și nu va exista om necorupt. În afară de mine și de tine, bineînțeles!

   Dar oare copila a fost ucisă? Jertfa ei a dus-o către îngeri sau către drogate și violate, drogate și violate, drogate și violate...? Deocamdată noi, plebea, nu știm. Argumentele pro și contra sunt numeroase și confuze. Vreau să cred că cei care se ocupă de acest caz sunt într-adevăr profesioniști. Că știu ce fac. Că lasă presei acele elemente care pot deruta mintea făptuitorului (un cuib sau o rețea). Că nu sunt din sistem. Pentru ambele ipoteze sunt fapte logice și fracturi de logică induse.

   Elemente ca inele și dinți în cenușă nu pot fi luate în seamă. Un om are o dantură nu câțiva dinți. Pentru a incinera un corp astfel încât să rămână doar cenușa nu ajunge un foc într-un butoi. Nici măcar nu s-a precizat dacă cenușa provine de la un corp viu. Povestea telefoanelor poate fi interpretată în favoarea sau defavoarea ambelor ipoteze. „Închide telefonul să mai poată suna și alții” e o monstruozitate, dar „închide telefonul să te poată suna echipajul trimis să te caute” are un înțeles. Din moment ce monstrul s-a dus să-i cumpere alifie pentru mâini înseamnă că nu avea în plan să o ucidă, adică presupunerea că este ucigaș în serie dispare. La fel de neînțeles este și faptul că a plecat cu mașina la farmacie cale de 3 km și s-a întors pe jos (fapte pe care le cunoaștem fără voia autorităților, acestea fiind relevate din diferite camere de filmare fixe, particulare).

   El declară că a ucis-o. Dacă există o rețea atunci aceasta l-ar putea șantaja/determina să declare omorul. Faptul că după ora la care a declarat că a înfăptuit crima s-a întors să-și recupereze mașina din preajma farmaciei cu o altă mașină condusă de altcineva ar putea fi interpretat că ar avea un complice, dar nu e obligatoriu. Bâjbâielile polițiștilor pot fi intenționate (cum îi stă bine unei adevărate rețele de trafic de orice fel) sau din lipsă de profesionalism.

   Deocamdată despre convorbirea cu polițistul din echipaj pe telefonul particular al acestuia nu știm decât povești. Nouă, novicilor, nu ni s-au dat probe concrete. Sper să facă bine ceea ce fac. Pot fi și tehnici de anchetă, dar pot fi și acoperirea adevărului, măsluirea lui. Depinde până la ce nivel se întinde plaga.

   Dragnea e de vină! Nu vorbesc de Liviu Dragnea. Dacă nu era Liviu era un alt buboi. Așadar Dragnea a supurat, a supurat până a crăpat. Sper că în scurt timp să crape de tot. Dragnea e fostul PCR împrăștiat în sute de mii de corpuri pesediste, să le spunem așa prin generalizare, peneliste, penețiste (mai puțini, de aia sunt cvasidispăruți), udemeriste... ...și în ultimul timp useriste. Vai, Doamne! Nu pot să-i iert. Cum au înșelat ei poporul român care i-a votat cu atâta speranță?!

   Cum să se jertfească ei? S-a jertfit copila!

Moftin - istorie și actualitate

   Pe 7 iulie 1601 o oaste românească formată din 16.000 de suflete poposea în apropierea Careilor Mari, pe un islaz la marginea satului Moftin (Moftinu Mic de astăzi). La vreo 30 de kilometri spre nord, la Satu Mare, oastea Generalului Basta își așezase și ea tabăra. În noaptea de 30/31 iulie, Mihai Viteazul, conducătorul celor 8.000 de călăreți și 8.000 de pedestrași de la Moftin, îl primește pe Generalul Rothal împreună cu cei 2.000 de silezieni trimiși de Împăratul Rudolf al II-lea (Casa de Habsburg, la acea vreme Împărat al Sfântului Imperiu Roman, Rege al Germaniei, Rege al Ungariei și Croației și Rege al Boemiei) și pornesc către Guruslău unde, alături de Generalul Basta, pe 3 august, Mihai Viteazul îl alungă pe Sigismund Bathory de pe tronul Transilvaniei, aceasta fiind ultima victorie a ultimului reprezentant al familiei nobiliare Dinastia Drăculeștilor. Șase zile mai târziu, în apropiere de Turda, Mihai Viteazul este ucis mișelește, zic eu, de niște mercenari trimiși de Generalul Basta.

   Acesta este motivul pentru care primarul de astăzi al comunei Moftin, Gheorghe David, de 19 ani încoace, începe Ziua Comunei Moftin de la Monumentul Mihai Viteazul. În anul 2.000, anul primului său mandat de primar, a organizat prima ediție a acestei manifestări culturale și, de atunci, în această perioadă a anului, cei aproape 4.300 de locuitori ai comunei sărbătoresc. Poate acesta este și motivul pentru care reprezentanții UDMR-ului au lipsit de la deschiderea oficială. Oare când vom înțelege ce este istorie și ce este prezent și că a sosit timpul să construim nu să jelim. Spre lauda lor cetățenii comunei au fost prezenți fără a ține cont de interese politice, așa că în proporție aproximativ egală cu componența etnică a comunei (54% români, 26% maghiari, 10% țigani, 5%șvabi, 2% ruteni...) s-au bucurat de programul de excelență pe care l-au pregătit organizatorii.

   După intonarea Imnului României și al Imnului Uniunii Europene (al cărei drapel a lipsit de la locul faptei) intonate de „Fanfara din Căpleni” și după „Tatăl nostru” recitat de un sobor de preoți a urmat un scurt program cultural patriotic la rădăcina marelui unificator în care Rafila Bărbos și corul Asociației Unirea 2009 Carei au cântat și recitat din portofoliul de profil al neamului. Am fost impresionat nu numai de repertoriul ales ci și de calitatea celor care s-au produs.

   Depunerea de coroane a lăsat locul politicului șă-și facă simțită prezența: Prefectura, Consiliul Local Moftin, Primăria Moftin, Asociației Unirea 2009 Carei, PSD (Aurelia Fedorca, președinte PSD Satu Mare) și ALDE (Adrian Ștef, vicepreședinte ALDE Satu Mare). Martori la depunerile de coroane au mai fost PNL (Adrian Albu, președinte PNL Satu Mare) și FDG (Ioan Leitner, președinte FDG Satu Mare). Liderii au fost fiecare în fruntea unui smoc de politicieni.

   Cele 7 sate care alcătuiesc comuna Moftin (în ordine alfabetică: Domănești, Ghilvaci, Ghirolț, Istrău, Moftinu Mare, Moftinu Mic - reședința comunei și Sânmiclăuș) și-au prezentat portul popular, obiceiurile meșteșugărești și câmpenești, talentele gastronomice și modul de a se bucura până aproape de miezul nopții. Pe scena instalată pe terenul de fotbal din localitate (mă apucă nostalgia gândindu-mă câte meciuri am arbitrat pe acest teren în urmă cu 20-35 de ani), rând pe rând, și-au adus măsura talentului lor, unii chiar întrecându-se pe sine: Fanfara din Carei (în port național șvăbesc), Rafila Bărbos (voce profundă din patrimoniul cultural al seminției), Sânziana Toader și Cătălin Ardelean (ardeleni prin extensie și în nume și în cânt), Iulia Balaj (cu taraful Ionuț Rotar și în recital), Văru Săndel, Ciprian Picovici și Vasile Coca (acompaniați de formația Ciprian Picovici), Gemeinsam (copii și tineri din Moftinu Mare într-un impresionant program cultural), Bodi Guszti & Margo (îndrăgite bucăți melodice din repertoriul maghiar).

   Când umbrele nopții s-au așternut Dan Bitman cu Holograful său a convins prin mesajele sale despre dragostea eternă și sensibilitatea magică a gestului. În final, acordurile de petrecere răzbăteau nu numai de pe scenă ci și de la mesele împânzite de-a lungul și de-a latul terenului. Pe scenă cântau trupa Erik avându-l ca solist pe Gereben Kristian. La mese fredonau moftinenii.

   A douăzecea ediție a Zilei comunei Moftin s-a încheiat și așa cum ne spunea „vechilul” comunei, Gheorghe David, urmează un an în care cuvântul de ordine este: „La muncă!”.