Rachete nevinovate

    Trei sunt rachetele de care ne vom ocupa în rândurile următoare. Toate pretind că sunt nevinovate. Candoarea lor este pusă în evidență sau, din contră, pusă la zid de multă lume. Depinde din ce punct de vedere privești lucrurile. Cele trei rachete de care ne vom ocupa, în funcție de importanța  pe care o au asupra vieții noastre de zi cu zi, sunt Przewodow, Artemis și Halep.

   Racheta Przewodow 

   Am denumit-o Przewodow după localitatea poloneză în care a a explodat și a ucis doi oameni. După ce știrea a dinamitat micile ecrane și monitoarele din întreaga lume, spaima și acuzele celor mai mulți, implicați sau nu în gestionarea evenimentului, au curs de o parte și de alta a baricadelor.

   Prima care a îndemnat la calm a fost NATO. M-a impresionat răbdarea și judecata curată cu care NATO a înțeles să interpreteze faptele desfășurate și să analizeze și canalizeze faptele în curs de desfășurare. Primii care au intrat în panică au fost țările limitrofe războiului (exclusiv Polonia care în prima fază a tăcut) printre care și România care mai, mai că nu au acuzat pe față Rusia. Ucraina a fost cea mai virulentă, cea mai tranșantă.

   Timpul relativ scurt care a trecut până când președintele polonez, Andrzej Duda, a anunțat că rachetele, de producție rusească, au fost lansate de sistemul de apărare ucrainean, s-a dovedit esențial în dezamorsarea ideii crunte că s-a pornit al treilea război mondial. Racheta cică a fost lansată să intercepteze niște rachete rusești ce se îndreptau către un obiectiv energetic de la granițele dintre Ucraina, Belarus și Polonia.

   Racheta Artemis

   Nu de mult pe această pagină am vorbit despre racheta Artemis. Despre faptul că omul dorește să ajungă din nou pe lună. Cele opt miliarde de oameni care locuiesc pe Pământ (declarați marți conform teoriei probabilităților) se pare că nu mai au loc cu toții la masa de prânz. Așa că se dă vârtos din coate.

   Despre nevinovăția acestei rachete aproape toată lumea este sigură. Să fie chiar așa? Glasul bisericii ce spune? „Să nu-l mâniem pe Dumnezeu!” spun toți predicatorii din biserici, de la popa din bisericuța din vârful dealului și până la Papă.

   Modulul Orion s-a detașat și se îndreaptă spre Lună conform planului. Întoarcerea omului pe Lună a făcut un pas decisiv. Racheta gigantică a misiunii Artemis a fost lansată miercuri, 16 noiembrie, după mai multe amânări legate de probleme tehnice și condiții meteorologice nefavorabile. Decolarea a avut loc la 8:47 a.m., ora României.

   La două minute după decolarea rachetei, cele două propulsoare au căzut înapoi în Atlantic. După opt minute, etajul principal s-a s-a desprins la rândul său amerizând în Oceanul Pacific. După aproximativ o oră și jumătate de la decolare, o ultimă propulsie din etajul superior l-a pus pe Orion pe traiectul spre Lună.

   Modulul va înconjura Luna fără să aterizeze acolo. Ar trebui să orbiteze în jurul ei timp de aproximativ o săptămână. Un prim zbor fără pilot. Dacă primul zbor este fără pilot, capsula nu pleacă goală. Ea poartă un manechin numit Moonikin Campos, instalat pe scaunul comandantului. Se vor înregistra accelerația și vibrațiile suferite de manechin. La bord se află și două busturi de femei, pe nume Helga și Zohar, realizate din materiale care imită oase și organe umane. Una poartă o jachetă de radiații, cealaltă nu. Senzorii vor face posibilă evaluarea nivelurilor de radiații primite, care sunt mai mari în spațiul cosmic decât pe orbita Pământului. După această călătorie, Orion trebuie să se întoarcă pe Pământ. Aici scutul său termic va trece testul focului.

   Vă readuc aminte că această primă misiune ar trebui să dureze 25 de zile și jumătate, cu o aterizare în Oceanul Pacific pe 11 decembrie. Dacă acest prim zbor nu are echipaj uman, următoarele două vor avea.

   Artemis II va duce astronauți pe Lună în 2024, însă fără să aterizeze acolo. Echipajul lui Artemis III, cel mai devreme în 2025, va călca pământul lunar pentru prima dată din 1972, de la misiunea Apollo 17.

   Racheta Halep

   Din păcate nu știu în cine să am încredere. N-am răspunsuri care să garanteze vinovăția sau nevinovăția Simonei. Pe data de 21 octombrie agențiile de știri anunțau lapidar: „Fostul număr 1 mondial Simona Halep a fost suspendată temporar pentru dopaj. International Tennis Integrity Agency a anunțat vineri că românca a fost testată pozitiv cu o substanță interzisă la ultimul US Open. Câștigătoarea Roland-Garros 2018 și Wimbledon 2019, a fost sesizată despre încălcarea codului mondial antidoping, pe 7 octombrie, în urma unui test pozitiv pentru roxadustat, un medicament care stimulează producția de globule roșii și este utilizat în tratamentul pacientilor cu probleme renale.”

   Degeaba s-a plâns militanta pentru curățenie în sport de nevinovăția ei. Regulamentele au fost aplicate cu cerbicie și fără drept de veto după dovada existenței substanței. Nu contează dacă a știut sau n-a știut. Nu contează dacă „cineva” i-a inoculat substanța fără voia ei. Nimic nu contează. Asta mă poate face să lansez ideea că tocmai cei care au făcut controlul i-au introdus substanța. Nu uitați că era o cantitate infimă care nu lăsa să se descopere cine a „fabricat”-o.

   Este normal ca în aseemnea cazuri să privesc și din prisma sportivului dar și a celorlalți sportivi. Nu prea am simțit în presa internațională gânduri rele de genul „bine i-au făcut” din partea celorlalte sportive, de fapt a adversarelor ei. Nici băieții, tenismenii de vârf, nu au avut reacții negative la adresa ei. Doar prin România s-au găsit niște petarde care au maculat biografia unuia dintre cei mai mari sportivi ai României.

   Ne putem aduce aminte cu relativă ușurință de reacția lumii sportive în 2016, atunci când Maria Șarapova a fost suspendată pentru dopaj cu meldonium. Se spunea „...în sfârșit au prins-o!”...

   Opriți războiul!

 

 

 

 

Iolanda, Ilie, Nadia, Ivan, Simona și, probabil, David

    Sportul românesc produce din nou. Chiar dacă sărăcește de la o zi la alta în privința performanțelor la nivel general, numărul medaliilor la europene, mondiale și olimpiade a scăzut, cu precădere în ultimii 30 de ani. Îngrijorător e puțin spus. Mai degrabă canceros. Dar cum cancerul este din ce în ce mai vindecabil și speranțele suporterului sportiv în general nu se pierd. La numărul medaliilor nu iau în calcul puzderia de medalii de la sporturi particulare, sporturi cu aceeași rădăcină (artele marțiale) dar cu sute de ramuri, fiecare ramură fiind practicată de un număr infim de sportivi, iar medaliile obținute nici măcar nu sunt băgate în seamă de hoții de trofee.

   Poate voi fi spurcat de unii dintre voi care vor pretinde că și prenumele Gheorghe ar fi trebuit înșiruit în titlu. Am tot respectul pentru unul din cei mai buni fotbaliști români, dar Hagi nu a fost niciodată cel mai bun din lume la sportul atât de îndrăgit. Îndrăgit în lume și cel mai îndrăgit din România, dar cea mai mare performanță individuală a sa a fost, zic eu „doar”, ales în primul 11 al echipei ideale a Campionatului Mondial de Fotbal din 1994.

   Iolanda Balaș - Sőtér

   În 7 iunie 1958, Iolanda Balaș redevine deținătoarea recordului mondial cu performanța de 1,78m, iar în decurs de trei ani recordul mondial este îmbunătățit succesiv, tot de ea, cu încă 13cm, recordul mondial fiind ameliorat de 11 ori, până la 1,91m în 16 iulie 1961. Distanța între Iolanda Balaș și adversarele sale era foarte mare: când ea a ajuns la 1,91m, nicio altă atletă nu trecea de 1,78m. Recordul său a rezistat alți zece ani, până când introducerea stilului Fosbury a permis altor atlete să-l depășească.

   Poate că recordurile ei ar fi dăinuit mult și bine dacă nu se trecea de la stilul ventral, stil dus la perfecțiune de Iolanda, la stilul Fosbury. Dacă am compara cu alte sporturi am putea spune că Nadal cu racheta lui ultra personalizată s-ar bate cu racheta de lemn a lui Țiriac. În anul 2010 Iolanda Balaș a primit din partea regelui Mihai, în cadrul ceremoniei desfășurate la Palatul Elisabeta din București, decorația regală "Nihil Sine Deo", pentru merite deosebite aduse sportului românesc.

   Ilie Năstase

    Poate că astăzi mulți văd în Ilie Năstase un ramolit ce se bagă în seamă mai mult sau mai puțin meritat, dar să nu uităm că el a fost declarat cel mai bun sportiv al planetei în doi ani consecutivi (1972 și 1973) performanțele sale fiind considerate superioare față de cele ale altor mulți sportivi celebrii de la acea vreme.

    În anul 1971 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I de către Nicolae Ceaușescu. La 19 iulie 2016 președintele României, Klaus Iohannis, l-a decorat pe Ilie Năstase cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor.

   Nadia Comăneci

   După părerea mea prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică este cea mai bună sportivă din România din toate timpurile. Este câștigătoare a șase medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

   În anul 1976 a fost decorată ca Erou al Muncii Socialiste de către Ceaușescu iar în 2021 a fost decorată cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer.

   Ivan Patzaichin 

   Dacă despre Nadia mi-am permis să spun că este cea mai bună sportivă a României, despre Ivan, părerea mea personală, pot spune că este sportivul nr. 1 al României cu cele patru medalii de campion olimpic într-un sport în care rar se întâmplă ca un campion olimpic să se bată pentru o medalie la următoarele Jocuri Olimpice.

   Începând din anul 1968 a fost Maestru Emerit al Sportului, în 1982 a fost declarat Maestru Internațional al Sportului, iar din 1991 a devenit Antrenor Emerit. În anul 1990 i s-a decernat din partea Comitetului Olimpic Internațional Ordinul Olimpic Colanul de Argint, fiind al treilea sportiv român deținător al acestui ordin. În anul 2000 a primit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer, iar în anul 2008 a primit Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I. În 2010 a fost distins cu Decorația Regală „Nihil Sine Deo”, primit prin ordinul Majestății Sale Regele Mihai I, Șeful Casei Regale a României. În 2019 a primit cea mai înaltă distincție oferită de Comitetul Olimpic Sportiv Român, Colanul de Aur. Tot în 2019, la 26 noiembrie, lui Ivan Patzaichin i s-a oferit cea mai înaltă distincție a statului român: Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Cavaler.

   Simona Halep

   Când nimeni nu se mai aștepta ca vreun sportiv român să spargă topurile mondiale în vreun sport care contează apare acest pit bull care în ciuda tuturor vicisitudinilor, opreliștilor și tentațiilor reușește să pătrundă în lumea elitelor și să fie doi ani la rând numărul unu mondial. Poate chiar mai greu de realizat este performanța de a habita 10 ani la rând în Top 10.

    În februarie 2014 a primit titlul de Cetățean de onoare al orașului Bușteni, iar în martie 2014 pe cel de Cetățean de onoare al județului Constanța. În iunie 2018 a primit cheile orașului si titlu de Cetățean de onoare al orașului București. La 26 iulie 2019, serviciile poștale ale României au pus în circulație un set de două colițe, una dantelată și alta nedantelată, pentru a onora victoria Simonei Halep la Turneul de tenis de la Wimbledon, din iulie 2019. La 30 iulie 2019 a fost decorată cu Ordinul național „Steaua României” în grad de cavaler.

   David Popovici 

   Sper să nu greșesc atunci când spun că pe David îl așteaptă gloria. Aceată pagină urmează a fi scrisă chiar de el.

   În urma privirii mele peste umăr din această săptămână am constatat cu surprindere că doar pe bănățeanca, Iolanda, am putea-o numi din Ardeal.

   Opriți războiul!

Halep

    Dacă deschidem clasamentul WTA Simona Halep se mai află încă pe podiumul încropit de federația internațională. Dar! Dar cele 6330 de puncte cu care este creditată Simona sunt cumulate datorită pandemiei și a altor accidentări din prestația sa de-a lungul a trei ani, 2019, 2020 și 2021. În mod normal acel clasament ar trebui să țină cont doar de punctele obținute în ultimele 52 de săptămâni. În acest clasament mincinos, după cum vă dați seama că îl categorisesc, Simona este depășită doar de Ashleigh Barty (finalistă la Australian Open) cu 8245 puncte și câștigătoarea de la Australian Open, Naomi Osaka, cu 7401 puncte.

   Mult mai aproape de adevăr se află clasamentul în care sunt luate doar rezultatele din acest an în care Simona a adunat în cele șapte turnee la care a participat doar 901 puncte, aflându-se pe un modest loc 27. Ba mai mult, mai vârsnica sa conațională, Sorana Cârstea se află pe locul 23 cu 1036 de puncte. E drept că au fost obținute în nouă turnee.

   Înainte de ultimele două turnee ale primei jumătăți a anului 2021, în acest clasament numit și Porsche Race Singles, conduc Ashleigh Barty cu 3381 puncte (nouă turnee disputate), proaspăta câștigătoare surpriză de la Roland Garros Barbora Krejcikova, cu 3258 puncte (unsprezece turnee) și Arina Sabalenka cu 2657 puncte (zece turnee).

   Pentru ca Simona să rămână în topul primelor zece tenismene în acest an este necesară o comportare excelentă la ultimele două turnee pentru Marele Șlem, cele pe iarbă de la Wimbledon (debut pe 28 iunie) și pe hard de la US Open (debut pe 30 august). O ajută faptul că nici una dintre prezentele în sferturile de finală de la Australian Open nu se regăsește în sferturile de finală de la Roland Garros, doar două (S. Williams și Swiatek) bifând optimile în ambele competiții.

  Un obiectiv important pe care și l-a fixat Simona pentru acest an este turneul de tenis de la Jocurile Olimpice dar, din păcate, acesta nu punctează în clasamentele WTA. Nu putem să o blamăm pentru interesele ei pentru această competiție pentru că aici va reprezenta tricolorul românesc. E adevărat că a dat bir cu fugiții atunci când ar fi trebuit să reprezinte același tricolor în Cupa Federației (Billie Jean King Cup, cum se numește acum), dar viitorul ce tocmai a devenit trecut, i-a demonstrat că la cei 29 de ani ai săi e bine să se gândească la faptul că accidentări mai pot să apară. Sunt convins că prezența Simonei la Cluj, în meciul cu Italia, ar fi trimis România în fazele superioare ale Billie Jean King Cup, iar pauza care ar fi urmat în mod normal i-ar fi garantat acesteia participarea la Roland Garros.

   Bine, bine! După răzbel toți ne pricepem! Noi, oricum, îi ținem pumnii!

   

  

Învinșii și neînvinsele

   Începe o nouă etapă. Etapa în care toată lumea arată cu degetul dar nimeni nu ia hățurile. Acestea, hățurile, rămân în mâna fără degete a docilei. Mâna plecată direct din umăr nici măcar nu are posibilitatea să arunce. Poate că ar arunca bietele frâie hăt departe dar un „îngroapățarafinanciar” și un „scriediscursuri” i-au mutilat brațul și antebrațul. Nici să strângă pumnul nu mai poate. Fără degete e cam greu. Ei sunt învinșii. Sper.

   Scuze! Vroiam să scriu despre fotbal. Despre derbiul de sâmbătă de la Mediaș, unde cele două neînvinse, Gaz Metan și Poli Iași, cocoțate după șapte etape acolo unde nu se visau, vor dezvolta probabil un fotbal deschis, de calitate, dacă intemperiile nu le-ar zădărnici eforturile. Să sperăm că grindină va fi doar în cele două porți și căldură doar în tribune.

   La Giurgiu, pe un teren care în ultimul timp a fost ultra tasat de crampoane vine liderul, expresul de Cluj. Nu cred că și-a pierdut din viteză după excursia la Praga și, spre slava sa, campioana va rămâne neînvinsă. Slava sau Slavia? Nu mai știu. Misiunea le-ar putea fi ușurată de Niculae, din lojă. Se poartă „schimbările” dirijate și Alexa s-a dovedit docil etapa trecută.

   Ultimele două jocuri din punct de vedere cronologic atrag atenția în egală măsură. Duminică seara SB-ul revine pe Arena Națională într-o partidă care, în alte condiții, ar fi trebuit să se desfășoare sub ochii a cel puțin 15.000 de spectatori. Sunt curios dacă vor fi 5.000. Totuși, vine neînvinsul Hagi! Cealaltă se dispută la Sepsiszentgyörgy, unde Dinamo trebuie să dovedească în fața unei alte neînvinse că Uhrin jr. chiar este antrenor. Materie primă i-a mai rămas.

  La Voluntari, Craiova ar trebui să treacă lejer de o echipă care nu vrea. Capricioasa echipă olteană nu va reuși să piardă. Singurul obstacol se numește Bergodi dar, de pe bancă, acesta nu poate face nimic. Probabil oltenii îi vor depăși numeric în tribune pe autohtoni.

   Un alt meci cu învingătoare așteptată este cel de la Botoșani, dar atenție(!), moldovenii tocmai și-au dezechilibrat echipa prin plecarea unor piese cheie din angrenaj. Totuși, nu prea are adversar. Nici Simona, astă noapte, părea să nu aibă adversar. Townsend a intrat în mintea lui Halep la începutul setului doi și n-a mai ieșit până la sfârșit. Parcă îi dicta unde să-i dea mingea.

   Mondialele de judo ne-au lăsat un gust amar. Nici o medalie la Tokyo. Mai urcă pe tatami Simionescu, sâmbătă la +100, dar este în grupă cu gazda Havasawa și brazilianul Silva. Nici mongolul Naidan și bosniacul Sadikovici nu sunt adversari „ușori” pentru Vlăduț, așa că... Gust amar vom avea și duminică pe Municipalul din Sibiu unde cred că ne așteaptă un meci urât. Frica de a pierde a celor două echipe va goni spectatorii din tribună cu mult înainte de minutul 90. Ce-aș vrea să n-am dreptate!