Defecte de efect

   Titlul acestei priviri peste umăr mi-a fost dictat de târgmureșeanul Andrei Florin care a scornit un cartonaș roșu în minutul 17 al meciului „U” Cluj - Voluntari. Un cartonaș scos propbabil datorită unui defect de vedere. Spun asta deoarece în restul partidei nu a lăsat impresia că ar dori să avantajeze una din echipe. Defectul odată produs a dezvoltat efecte. Nu știu ce reacție a avut arădeanul Ovidiu Hațegan la butoanele VAR-ului, dar faptul că nu l-a chemat să revadă faza este un alt defect. Sunt curios ce a scris în raportul de arbitraj observatorul jocului, sătmăreanul Octavian Șovre.

   Efectul acestor defecte nu este numai trei puncte mai puțin pentru echipa ardeleană, adică tocmai din ținutul celor trei impricinați, ci și trei puncte în plus pentru o echipă fără susținători. Mă refer la susținători în tribună nu la federație. Ce s-a întâmplat tare seamănă a „temă de casă”. După ce și-a îndeplinit „tema de casă” a dat drumul la joacă. Era cât pe ce să nu le iasă „susținătorilor”.

   Defecte de efect nu sunt numai în lumea fotbalului sau a sporturilor de echipă (cu mingea în general), sporturi în care arbitrajele au un grad de implicare mai adânc decât în sporturile individuale. Avem efecte la defecte în toate domeniile vieții. Important este totuși că avem efecte pozitive la acțiunile dezvoltate cu atenție și simț de răspundere. Inteligența, implicarea și perseverența ne pot aduce învățământul, economia (industria și agricultura în principal) și turismul la un nivel măcar mediu, la linia de plutire cum s-ar zice. Acest nivel cred că a fost depășit doar de sistemul bancar și cel al forțelor armate. Sănătatea ar fi cumva un pic deasupra liniei de plutire dar asta nu este suficient. Nu oricărui „au!” i se întinde o mână de ajutor.

   Precum Geea este mama, bunica și străbunica tuturor zeilor din mitologia greacă tot așa este și politica mama, bunica și străbunica tuturor evenimentelor din traiul nostru de ieri spre azi și de azi spre mâine. Este adevărat că nu toți zeii sunt răi. Nici toate acțiunile politicienilor nu duc spre dezastre. Factorul care afectează calitatea unui politician este bunul simț.

   Unii chiar nu știu ce înseamnă bun simț. Bunul simț nu este doar capacitatea de a asculta și a înțelege o muzică de calitate. De a apropia de nas o floare sau un pahar de vin. De a simți sub buricele degetelor asprimea unei stânci pe care te-ai cățărat sau delicatețea pielii unei femei. Nu, nici doar gustul amar al unei poame acre (simbolic vorbind) sau dulceața mierii produse de reușite. Nici doar impresia pe care ți-o produce un răsărit de soare sau o atrocitate de la știrile de pe micul ecran. Nu doar astea. Bunul simț este și capacitatea bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile și evenimentele.

    Se vorbește mult despre schimbarea clasei politice. De ce este nevoie de catastrofe la nivel național sau mondial pentru a schimba acțiunile unei clase politice? De ce a fost nevoie de o pandemie ca să ameliorăm situația dezastruoasă a sănătății în România? De ce a fost nevoie de un război în proximitate ca să judecăm la justa valoare necesitatea existenței unei armate bine echipate și foarte bine pregătite?

   Schimbarea clasei politice se poate face în mai multe modalități și pe mai multe direcții. Se poate face din interior sau din exterior. Se poate face treptat sau abrupt... Se poate reînnoi sau se poate desființa.

   Chiar se poate desființa? În acest moment istoric nu prea văd cum. De ce? Pentru că va apare un altceva cu altă denumire care de fapt reprezintă același lucru: politicianism. Adică un comportament politic bazat pe interesele personale, de grup sau de partid. Omul nu este în atenția politicienilor. Doar, repet pentru că este importantă și ordinea, interesele personale, de grup sau de partid!

   Opriți războiul!

Îngânare

    E bine? Poate fi mai bine! E rău? Poate fi mai rău! Chestia cu jumătatea pozitivă și jumătatea neagră e răsuflată. Acum paharul are trei-patru jumătăți. În afara optimiștilor și pesimiștilor mai sunt introvertiții și extroveriții sau credulii și circumspecții ș.a.m.d.

    Normal ar fi ca cel care face un scaun să șadă primul pe el. Să știe că dacă pune la scaun trei picioare sigur va avea stabilitate dar nu e sigur că-l va vinde dacă picioarele nu-s perfect egale. Să știe că dacă sporește numărul de picioare cu cât pune mai multe cu atâta acesta devine mai estetic, dar costurile de producție și arta meșteșugărească este mai pretențioasă. Dar, până la urmă, e doar un scaun...

   Ce te faci atunci când faci o lege? Ce te faci atunci când faci o lege pentru un domeniu despre care nu știi nimic? Ce întrebări îți pui? Ce răspunsuri îți accepți? Aici e buba! Dacă îți pui întrebările corecte și îți accepți răspunsurile așijderea ai șanse să depindă totul de nivelul tău de înțelegere. Din cauza lipsei de experiență va merge mai greu dar va merge. Din păcate în cazul legilor nu poți face experimente. Trebuie ba să te bazezi pe reacțiile și efectele întâmpinate de legi asemănătoare emise de predecesori, ba să te pui în locul fiecăruia pe care îl afectează legea ce o produci, ba să te declari incompetent și să chemi ajutoare. Pieptul bombat, încăpățânarea și rușinea nu au ce căuta la fabrica de legi!

   Parlamentul și Guvernul nostru, obișnuit să se inspire de la alții (ceea ce nu-i neaparat de hulit dacă se adaptează la condițiile socio-demo-geografice de la noi) și eventual să ajusteze pe ici pe colo în folos propriu (de echipă sau individual), a dat de belea acum când situația de la noi nu prea seamănă cu cea a popoarele megieșe sau mai îndepărtate. Mă refer la energie. Avem energia noastră, dar nu avem energie. Importăm energie, dar exportăm energie. Dacă băgăm degetele în priză ne curentăm au ba?

   Nu știu dacă ați observat dar am spus „condițiile socio-demo-geografice de la noi”. Adică n-am implicat și politicul. De ce? Pentru că el nu trebuie implicat. Orice politician ajuns la cârmă ar trebui să se asigure că întreaga navă cu întreg personalul ajunge la destinație, indiferent de cum sunt îmbrăcați, cât sunt de sănătoși sau de inteligenți, dar mai ales indiferent de culoarea lor politică.

   Românii au ales de așa natură încât două puteri politice, îndeobște antagonice, au ajuns să aibă puteri egale în fruntea țării. Deștept îi românu'. Totuși nu s-au gândit alegătorii și la calitatea aleșilor. La calitatea lor de pătrundere a diverselor forme de încercări, la calitatea lor de a rezolva problemele altora și mai ales la calitatea lor umană.

   Ce-i mai trist e că alesul în loc să se ocupe de binele celui care l-a ales, se ocupă de binele celui care l-a ales pe partenerul său de guvernare. Cum era de așteptat asta nu știe s-o facă. Deoarece n-a ieșit, și nu avea cum să iasă, arată cu degetul pe partea cealaltă a mesei dreptunghiulare. Verificați-vă scaunele tovarăși! Indiferent ce culoare politică aveți țara acum are nevoie de voi.

   Am scris aceste rânduri pentru că văd totuși o oarecare preocupare pentru binele popriului popor. Preocupare care în trecut era doar declarativă. Parcă acuma sunt totuși intenții. Vom avea și realizări dar opriți războiul din Parlament și Guvern! Și presa asta-i sursă de zâzanie... tot bagă bățul prin gard.

   Opriți războiul!

Învinșii și neînvinsele

   Începe o nouă etapă. Etapa în care toată lumea arată cu degetul dar nimeni nu ia hățurile. Acestea, hățurile, rămân în mâna fără degete a docilei. Mâna plecată direct din umăr nici măcar nu are posibilitatea să arunce. Poate că ar arunca bietele frâie hăt departe dar un „îngroapățarafinanciar” și un „scriediscursuri” i-au mutilat brațul și antebrațul. Nici să strângă pumnul nu mai poate. Fără degete e cam greu. Ei sunt învinșii. Sper.

   Scuze! Vroiam să scriu despre fotbal. Despre derbiul de sâmbătă de la Mediaș, unde cele două neînvinse, Gaz Metan și Poli Iași, cocoțate după șapte etape acolo unde nu se visau, vor dezvolta probabil un fotbal deschis, de calitate, dacă intemperiile nu le-ar zădărnici eforturile. Să sperăm că grindină va fi doar în cele două porți și căldură doar în tribune.

   La Giurgiu, pe un teren care în ultimul timp a fost ultra tasat de crampoane vine liderul, expresul de Cluj. Nu cred că și-a pierdut din viteză după excursia la Praga și, spre slava sa, campioana va rămâne neînvinsă. Slava sau Slavia? Nu mai știu. Misiunea le-ar putea fi ușurată de Niculae, din lojă. Se poartă „schimbările” dirijate și Alexa s-a dovedit docil etapa trecută.

   Ultimele două jocuri din punct de vedere cronologic atrag atenția în egală măsură. Duminică seara SB-ul revine pe Arena Națională într-o partidă care, în alte condiții, ar fi trebuit să se desfășoare sub ochii a cel puțin 15.000 de spectatori. Sunt curios dacă vor fi 5.000. Totuși, vine neînvinsul Hagi! Cealaltă se dispută la Sepsiszentgyörgy, unde Dinamo trebuie să dovedească în fața unei alte neînvinse că Uhrin jr. chiar este antrenor. Materie primă i-a mai rămas.

  La Voluntari, Craiova ar trebui să treacă lejer de o echipă care nu vrea. Capricioasa echipă olteană nu va reuși să piardă. Singurul obstacol se numește Bergodi dar, de pe bancă, acesta nu poate face nimic. Probabil oltenii îi vor depăși numeric în tribune pe autohtoni.

   Un alt meci cu învingătoare așteptată este cel de la Botoșani, dar atenție(!), moldovenii tocmai și-au dezechilibrat echipa prin plecarea unor piese cheie din angrenaj. Totuși, nu prea are adversar. Nici Simona, astă noapte, părea să nu aibă adversar. Townsend a intrat în mintea lui Halep la începutul setului doi și n-a mai ieșit până la sfârșit. Parcă îi dicta unde să-i dea mingea.

   Mondialele de judo ne-au lăsat un gust amar. Nici o medalie la Tokyo. Mai urcă pe tatami Simionescu, sâmbătă la +100, dar este în grupă cu gazda Havasawa și brazilianul Silva. Nici mongolul Naidan și bosniacul Sadikovici nu sunt adversari „ușori” pentru Vlăduț, așa că... Gust amar vom avea și duminică pe Municipalul din Sibiu unde cred că ne așteaptă un meci urât. Frica de a pierde a celor două echipe va goni spectatorii din tribună cu mult înainte de minutul 90. Ce-aș vrea să n-am dreptate!