miercuri, 18 ianuarie 2023

Derbiul campionatului

    Puțini sunt aceia care în prima jumătate a lui iulie trecut ar fi bănuit că derbiul campionatului se va desfășura în etapa a douăzeci și doua. Dacă despre CFR nu se poate spune că ar reprezenta o surpriză, Farul lui Hagi a ajuns în această poziție cu totul neașteptat. Loturile din acel iulie ar fi dat de bănuit că pe lângă CFR doar FCSB, Univ. Craiova și, în parte, Rapidul ar putea emite pretenții la titlu.

   Întreruperea pentru sărbătorile de iarnă prelungite au dat ocazia celor cu obiective (adică marii majorități a echipelor) să plece în cantonamente și să se orienteze pentru acoperirea posturilor deficitare. Până marți nu s-au putut face transferuri decât cu jucători liber de contract. Astfel de transferuri se dovedesc a fi lipsite de o consistență valorică a jucătorilor așa că echipele cu ștaif nu s-au prea aruncat spre negocieri. Abia acum zbârnâie telefoanele și scârție ușile caselor conspirative. Necazul e că a trecut perioada de adaptare a potențialilor nou-veniți ceea ce face ca integrarea lor într-un mecanism deja format să fie ori întârziată, ori nereușită.

   Etapa despre care vă vorbeam, cea cu numărul 22, pare să fie rezervată oaspeților. Cu excepția liderului și a echipei clasate pe locul patru, restul echipelor din prima jumătate a clasamentului joacă în deplasare. Cum și excepțiile au meciuri cel puțin dificile ne-am putea aștepta ca o sumedenie de puncte să plece odată cu defluirea oaspeților.

   Farul - CFR (luni, ora 21) Chiar dacă nu este un meci decisiv această partidă și-ar putea pune serios amprenta pe cum va arăta podiumul campionatului. Un eșec al gazdelor ar putea avea un efect dezastruos asupra marinarilor. Constanța (n.a. - substantiv propriu sau comun, ambele înțelesuri au acoperire) lui Hagi va avea de suferit. Un eșec al oaspeților nu ar zdruncina în aceeași măsură moralul lor pentru că acolo îi Dan Petrescu care le va spune ce grea partidă vor avea peste o săptămână la Voluntari.

   Rapid - Sepsi (vineri, ora 20) Al doilea derbi al etapei pare la prima vedere nu chiar atât de încrâncenat. Așa să fie? Eu cred că vom vedea mai puțin fotbal spectacol și mai mult fotbal tacticizat. Asta dacă nu uită jucătorii indicațiile lui Mutu și Bergodi la presiunea tribunelor. Au avut grijă dușmanii să-i abată atenția lui Mutu de la treburile zilnice. I-au dat pe la nas cu ceva izuri din cizmă (Salernitana).

   Hermannstadt - FCSB (duminică, ora 20,45) Chiar dacă cele două echipe reprezintă jumătăți diferite ale clasamentului partida de la Sibiu pare foarte interesantă. Să nu uităm că în ultimele două jocuri ciracii lui Măldărășanu au surclasat lidera și au învins campioana în Gruia. Apoi FRF-ul le-a muștruluit îndrăzneala confiscându-le o grămadă de puncte.

   Botoșani - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 20) Este al patrulea joc care începe după crepuscul, pe vremea telejurnalelor. Moldova - Oltenia!! Fain meci. Mai ales că gazdele ar dori să-i facă pe plac și latifundiarului din Pipera. Dacă am privi partida prin prisma numărului de jucători chemați la națională oaspeții ar trebui să bată cu mult la zero. De remarcat că ambele formații au prospături pe banca suferinței: oltenii Stoican și Neagoe!

   „U” - Voluntari (vineri, ora 16,30) Onoarea de a deschide anul fotbalistic 2023 o au universitarii clujeni și multinaționala din Voluntari. Sunt curios dacă amenințările ministrului sporturilor vor deveni realitate în ceea ce privește prezența pe teren a jucătorilor străini. În ultima etapă primul 11 al ilfovenilor conținea doar doi români. Pentru gazde e un meci capital. Și ei au un vechi nou antrenor în persoana lui Ioan Ovidiu Sabău.

   Chindia - Argeș (luni, ora 18) Vecine de clasament ambele trăiesc sub spectrul partidelor de baraj pentru evitarea retrogradării. Dacă mă întrebați pe mine aș dori ca echipa nomazilor să se odihnească un pic prin eșaloanele inferioare până vor avea și ele un stadion la cerințele unei echipe de superligă.

   Mioveni - Petrolul (sâmbătă, ora 18) Normal ar fi ca petroliștii să aibă un meci ușor. Problemele financiare s-au dovedit în numeroase rânduri, pe la alte echipe, că nu se repercutează pe teren. Și la precedenta partidă a celor din Mioveni le-am prezis un insucces și n-a fost chiar așa. Totuși...

   48 - UTA (duminică, ora 15,30) Cenușăreasa etapei se joacă de data asta la Craiova. Juveții lui Mititelu au în față o echipă aflată cu picioarele în noroi și cu capul în nori. Fotbalul practicat de textiliști este unul frumos dar ineficient. Ba Fortuna, ba furtuna le încurcă ițele. Ba arbitrul, ba liberul arbitru le joacă feste. Nu m-aș încumeta la un pronostic...

   Opriți războiul!

   

marți, 17 ianuarie 2023

Foarte rapid: 100 de ani!

    Rapid. Foarte rapid au trecut 100 de ani. Sau or să treacă. Mai e puțin, foarte puțin. Câteva zeci de zile. Poate că dacă ar fi fost doar acest secol ce este pe cale să-l celbreze nu m-aș fi așezat să scriu aceste rânduri despre Rapid. Aș fi vrut, probabil, să mă bucur doar eu cu rapidiștii mei de momentul ce va să vină.

   Ar fi fost doar bucuria lăuntrică a celui care a iubit, iubește și probabil va iubi Rapidul. A celui care la 14 ani își cerea dezlegare de la Steagu Roșu pentru a merge la Rapid. A celui care și-a lăsat mama plângând în gara din Brașov plecând la liceu în București pentru a juca la Rapid. A celui care a intrat cu media 10 la liceu de teamă că dacă nu intră trebuie să se întoarcă la Brașov (cum îi promisese mamei) fără să fi purtat vreodată tricoul Rapidului. A celui care după antrenamente rămânea până se însera de-a binelea pe terenurile de ciment și zgură de sub bătrânul Pod Grant (cel metalic, ras de pe cele două maluri ale fluviului feroviar) la miuțe interminabile. A celui care ridica cu plăcere bilele sau se ocupa de tabela de marcaj pentru popicarii și popicarele Rapidului în sala de sub tribuna a II-a. A celui care înapoia bucuros mingile de polo care părăseau bazinul în aer liber în care Rapidul bătea la polo cu 9-0 naționala Cubei. A celui care plângea de bucurie când voleibaliștii câștigau Cupa Campionilor Europeni în sala de sub aceeași tribună a II-a în finala cu Dinamo București. A celui care la 18 ani a avut tăria să renunțe la fotbal atunci când și-a dat seama că nu are valoarea necesară de a juca la seniorii Rapidului... A celui care până deunăzi urmărea toate jocurile amicale și oficiale (uneori și antrenamentele) ale echipei Nice în speranța, ce s-a dovedit zadarnică, precum că Rareș Ilie va deveni noul star de primă mărime al fotbalului românesc.

   Dar nu pentru asta arunc această privire peste umăr. Motivul este altul și onorează atât clubul Rapid cât și echipa de fotbal Rapid. Rapidul dorește să sărbătorească acest al doilea jubileu al său nu numai festiv, ci și sportiv. Rapid este entitatea care are cea mai mare creștere de randament din toate cluburile sportive din țară. Pentru a-mi susține această aserțiune voi compara mai jos rezultatele obținute astăzi de sportivii Rapidului cu cele obținute în anul 2019 (am evitat perioada pandemiei).

   Fotbal

   Feminin - azi prezentă în optimile Cupei României; la începerea prezentei ediții de campionat echipa nu era înființată;

   Masculin - azi locul patru (trei dacă luăm în considerare meciurile directe cu echipele cu care se află la egalitate de puncte) în Liga 1; în 2019 a câștigat una din seriile Ligii 3 și a promovat în Liga 2.

   Handbal

   Feminin - azi campioană en titre și locul 2 în actualul prim eșalon (Liga florilor) și prezență în Liga Campionilor cu șanse reale de a juca în turneul final de patru; în 2019 se afla pe undeva pe la mijlocul clasamentului din al doilea eșalon.

   Masculin - nu are reprezentantă.

   Baschet

   Feminin  - azi locul 5 în primul eșalon și prezență activă în una din cupele europene; în 2019 a ocupat locul 10 evitând la limită retrogradarea în al doilea eșalon.

   Masculin - azi locul 2 în una din cele două conferințe ale primului eșalon; în 2019 a ocupat locul 18 în play-off-ul primului eșalon.

   Volei

   Feminin - azi locul șase în primul eșalon; în 2019 nu se afla în primul eșalon

   Masculin - azi locul cinci în primul eșalon; în 2019 nu se afla în primul eșalon.

    Polo

   Feminin - din 2019, de la înființare, Rapid a câștigat de trei ori campionatul. Acum e tot în frunte.

   Masculin - azi locul 4 în primul eșalon (cea mai bună performanță din ultimii 35 de ani); în 2019 locul 5.

   Mă rezum deocamdată la sporturile de echipă cu mingea.

   Opriți războiul!

   

duminică, 15 ianuarie 2023

Ambasadorii muzicali ai Austriei alină dorul de ducă al sătmărenilor

    Poate spuneți că sunt cam răutăcios atunci când ați citit acest titlu, dar trebuie să știți că toți cei trei invitați din această săptămână ai Filarmonicii Dinu Lipatii fac parte sau au făcut parte din Orchestra Tonkunstler din Viena. Mai mult, spectacolul este organizat cu ajutorul Forumului Cultural Austriac așa că publicul sătmărean va beneficia de un act artistic de cea mai bună calitate chiar dacă acești ambasadori vor trebui să se umilească pe la vamă la întoarcerea în Shengen.

   Așadar, joi 19 ianuarie, de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 22 sau a biletului procurat de la sediu până chiar înaintea începerii concertului, avem onoarea să aplaudăm intrarea în scenă a dirijorului austriac Azis Sadikovic împreună cu violonistul Kirill Maximov și violoncelistul Ion Storojenco, ambii instrumentiști născuți în Moldova de peste Prut.

   Sub titulatura de „Concert simfonic” protagoniștii acestei seri de excepție vor interpreta „Dublu concert” în la minor al lui Johannes Brahms și „Simfonia a IV-a” în si bemol major a lui Ludwig van Beethoven. Creația lui Brahms este dedicată viorii și violoncelului, iar cea a lui Beethoven a fost scrisă în vara anului 1806, iar premierea a avut loc în martie 1807 la reședința prințului Joseph Franz von Lobkowitz și este orchestrată pentru flauturi, 2 oboaie, 2 clarinete în si bemol, 2 basuri, 2 corni francezi în si bemol și mi bemol, 2 trompete în si bemol și mi bemol, timpane și, bineînțeles, instrumente cu coarde.⁠ 

   Cu trei reședinț, la Musikverein Wien, la Festspielhaus St. Pölten și în Grafenegg, Orchestra Tonkunstler este unul dintre cei mai mari și mai importanți ambasadori muzicali ai Austriei. Accentul muncii artistice a orchestrei este repertoriul orchestral tradițional, variind de la perioadele clasice la cele romantice până în secolul al XX-lea.

   Azis Sadikovic

   Născut la Viena în 1983, Azis Sadikovic a studiat arta dirijoratului cu Georg Mark și vioara cu Werner Hink (maestru de concert al Wiener Philharmoniker) la Konservatorium Wien Privatuniversität unde a absolvit cu distincție în 2008. În plus, a urmat cursuri de master cu Daniel Barenboim, Gustavo Dudamel. Peter Eötvös, Yakov Kreizberg, Colin Metters, Kurt Masur, Günter Neuhold și Nicolàs Pasquet și a lucrat cu personalități precum Christopher Ventris, Elisabeth Leonskaja, Julia Fischer, Bobby McFerrin și Pavel Vernikov.

  Dirijorul austriac este câștigătorul premiului I și al premiului special Caixa-General la Concurso Jovens Maestros 2013. În plus, este câștigătorul premiului II la Concursul Internațional de Dirijat Solti 2017 din Ungaria și câștigătorul premiului III și bagheta de bronz la renumitul Concurs Internațional de Dirijat Fitelberg 2012. 

  Din 2007 până în 2012 a fost dirijor-șef al Akademisches Symphonie Orchester Wien și și-a fondat propria orchestră în 2007, Ensemble Wien Klang. A deschis sezonul 2020/21 cu Orchestra Tonkünstler din Austria Inferioară în calitate de membru.

   Azis Sadikovic a lucrat împreună cu numeroși membri ai Wiener Philharmoniker și Berliner Philharmoniker. A concertat cu soliști precum Jonas Kaufmann, Julian Rachlin, Andreas Schager, Elena Maximova, Bo Skovhus, René Pape, Hila Fahima, Kristin Lewis, Natalia Ushakova, Florian Boesch, Mojca Erdmann și Tomasz Konieczny. 

  Azis manifestă un mare interes pentru muzica zilelor noastre. A concertat la Festivalul Voix Nouvelles din Royaumont (Franţa) şi a avut concerte cu Ansamblul specializat Linea din Strasbourg şi Namascae Lemanic Modern Ensemble (Elveţia). Azis Sadikovic este activ și în proiecte de educație muzicală. De exemplu, a lucrat cu Orchestra Filarmonicii Radio Germane din Saarbrücken - Kaiserslautern în ianuarie 2020 și cu Orchestra Tonkünstler din Austria Inferioară (Grafenegg) din sezonul 2021/22.

   Kirill Maximov  

   S-a născut la Chișinău (Moldova). La vârsta de cinci ani a primit primele lecții de vioară de la Alla Guseva la școala specială de muzică Sergej Rachmaninov. Din 2002 până în 2003 a studiat la Bordeaux cu Robert Papavrami, în 2017 și-a încheiat cu distincție studiile cu Dora Schwarzberg la Universitatea de Muzică și Arta Spectacolului din Viena.

   A urmat cursuri de master cu Koichiro Harada, Marianne Piketty, Taras Gabora, Lothar Strauss, Igor Ozim, Hubert Kroisamer și Krzysztof Węgrzyn.   Kirill Maximov a câștigat premii la multe concursuri internaționale de vioară, cum ar fi Concursul de muzică Mykola Lysenko de la Kiev, Concursul de vioară Villa de Llanes din Spania, Concursul pentru tineri virtuoși din Sofia, Bulgaria, Concursul de vioară Stefanie Hohl și Concursul de vioară Fritz Kreisler din Viena. Din mai 2017 este primul concertmaster al Orchestrei Tonkunstler.

  În calitate de concertmaster invitat, a cântat cu Wiener Symphoniker și – ca parte a unui turneu de două săptămâni în Japonia în 2020 – cu orchestra Centrului de Arta Spectacolului din Hyogo, la a cărei pupitru s-a aflat dirijorul șef al Tonkünstler, Yutaka Sado. Kirill Maximov a cântat ca solist cu numeroase orchestre, inclusiv Südwestdeutsches Kammerorchester Pforzheim, Orchestra Simfonică Națională a Moldovei. Acum va dirija Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatii din Satu Mare

   Kirill Maximov a împrumutat din colecția Băncii Naționale a Austriei un „Antonio Stradivarius ex Baron Oppenheim” construit la Cremona în 1716.

   Ion Storojenco 

   S-a născut într-o familie de muzicieni din Chișinău, Moldova, unde a primit primele lecții de violoncel la vârsta de patru ani. După ce familia sa s-a mutat la Cluj, a intrat la școala de muzică din localitate pe care a terminat-o în 2008 la clasa prof. Adalbert Torok.

    În același an este acceptat la Universitatea de Muzică din Viena, unde studiază la clasa prof. Robert Nagy. Între realizările sale se numără câteva premii I la concursuri naționale și internaționale din România, premiul II la Concursul Gradus ad Parnassum din Austria, precum și premiul II la Concursul internațional de violoncel Liezen 2012. Ion cântă des ca solist la filarmonici și orchestre din România și Moldova. În martie 2013, Ion a fost acceptat ca înlocuitor la Opera de Stat din Viena.

   Astăzi este violoncelist cu acte în regulă la Orchestra Tonkünstler din Viena.

   Opriți războiul! 

miercuri, 11 ianuarie 2023

Ieri, azi... ieri

   Poate că trecerea implacabilă a timpului ascunde în ea fapte și evenimente a căror amintire nu este aceeași pentru fiecare participant la făptuirea istoriei. Poate că el și ea percep diferit aserțiunea că unul și cu unul fac întotdeauna doi. Poate că Eminescu și Brâncuși au gândit diferit atunci când au zămislit „Geniul pustiu” sau „Pasărea măiastră”. Poate că...

   Această relativitate dependentă nu neaparat de sistemul de referință ci de cel de percepție, de un sistem carnal și unul neural a căror mixtiune în proporții aleatorii duce la adevăruri diferite exprimate în același mod sau în moduri total opuse. Cam la asta s-ar reduce amintirile noastre despre fapte și evenimente petrecute alături de cineva dar care nu coincid cu amintirile acelui cineva. Un cineva care ar putea fi, emoțional vorbind, un apropiat sau un repudiat.

   Senzorial, nu mă pot raporta decât la faptele și evenimentele petrecute de la jumătatea secolului trecut încoace. Nu întotdeauna percep aceleași evenimente din trecut (comunism) sau din prezent (democrație) precum unii din contemporanii mei. Mă refer la cei cu voce (verb). Nu știu de ce dar cred că cei fără voce (verb) sunt mult mai mulți și mai apropiați de modul meu de a vedea lucrurile.

   Din capul locului trebuie spus că perioada comunistă a lui Ceaușescu poate fi împărțită în trei: preluarea puterii, înflorirea și decadența.

   Preluarea puterii a fost o perioadă relativ restrânsă dar plină de atrocități atât împotriva celor care contestau comunismul cât și în cadrul partidului. Închisorile de pe întreaga hartă a țării gemeau de condamnați politic. În această negură cultura a avut mult de suferit. Încătușată, răbufnea pe ici pe colo, și dacă nu era ucisă de-a dreptul, era ba reorientată, ba expulzată.

   Despre perioada înfloritoare sunt multe lucruri frumoase de spus. Nu toate sunt aduse la cunoștința celor mai tineri. Atunci, cu toate constrângerile legate de metehnele regimului, populația era fericită. În anumite limite aș putea spune că era o fericire liberă. Libertatea fericirii se vedea pe stradă, în sălile de teatru, în ogrăzi, pe ogoare, în fabrici și uzine, pe ulițe și pe cărări. Libertatea cuvântului nu prea exista, dar foarte puțini erau aceia care sufereau din acest motiv. Cu toate acestea în sălile de teatru, în unele replici, se reușea totuși introducerea unui spirit libertin, așa cum este el astăzi înțeles.

   Referitor la acea perioadă, eu personal, nu am avut nimic de suferit. Ba din contră, atunci mi-am cunoscut țara de-a lungul și de-a latul, atunci câștigam timpul prin biblioteci sau săli și terenuri de sport, atunci m-am îndrăgostit, atunci am învățat să muncesc și, ca nărav, atunci am învățat să fiu independent. Fără a fi fost membru de partid și destul de slobod la gură n-am avut de suferit. Dar nici nu eram „Gică contra”. Mă adaptam la condiții făcând ceea ce credeam eu de cuvință că e bine. Cei cu jumătate de secol de trai nu pot vorbi despre acea perioadă pentru că n-au trăit-o. Unii chiar o hulesc în necunoștință de cauză.

   Dacă aș compara acea perioadă cu cea prezentă nu cred că azi-ul bate ieri-ul (dacă îmi permiteți declinarea celor două adverbe).

   Decadența comunismului ceaușist a venit o dată cu senilizarea acestuia. Senilizarea atât a comunismului cât și a Ceaușeștilor și-a pus agresiv amprenta. A fost o perioadă urâtă. Cea mai urâtă. O perioadă care, cu mult regret din partea mea, a făcut uitată înflorirea despre care vă vorbeam. Nu vreau să dau exemple nici într-un sens, nici în celălalt pentru că le știți, le intuiți, le simțiți.

   Despre democrație vom vorbi altă dată dar, după părerea mea, democrația asta nu-i prea democrată!

   Opriți războiul! 

luni, 9 ianuarie 2023

Romantismul din muzica clasică rusească din secolele XIX și XX: Rachmaninoff și Musorgski

    Faptul că dirijorul olandez Josef Suilen s-a îndrăgostit iremediabil de Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mate reiese clar din faptul că și în această săptămână bagheta sa va excela pe scena filarmonicii sătmărene. Joi 12 ianuarie, de la ora 19, cu bilet sau cu abonamentul cu nr. 20, avem șansa să-i admirăm talentul într-un „Concert simfonic”.

   De data aceasta, împreună cu pianista sătmăreancă Isabella Voropciuc, vor da viață „Concertului nr. 2 pentru pian și orchestră” în do minor al lui Serghei Rachmaninoff și a compoziției „Tablouri dintr-o expoziție” a lui Modest Musorgski.

   Pentru a scoate în evidență calitatea excepțională a spectacolului pe care îl vom urmări joi, voi spune mai jos câteva cuvinte despre foarte tânăra sătmăreancă a cărei impetuozitate vă invit să o admirați și, bineînțeles, despre cei doi controversați (mai ales Musorgski) compozitori din perioade diferite ale romantismului muzical rusesc. Informațiile sunt culese din presa de specialitate de notorietate.

   Isabella Maria Voropciuc

    Isabella s-a născut pe data de 9 iunie 2002 în Satu Mare. La vârsta de 4 ani și-a început călătoria muzicală alături de profesoara de pian Budeanu Mihaly Judith, îndrăgostindu-se astfel iremediabil de complexul instrument.


   În anul 2009 devine elevă la Liceul de Arte “Aurel Popp” unde și-a continuat studiile pianistice alături de riguroasa profesoară Anna Maria Manfredi. Sub atenta îndrumare a acesteia, Isabella participă la concursuri naționale și internaționale unde câștigă numeroase premii și trofee. Unele dintre cele mai onorabile menționări sunt: Premiul I absolut la „Concursul Concentus Roma”(Italia); Marele Trofeu din cadrul concursului „Concours Musical de France” (Paris); premiul I al concursului internațional de pian „Piano Talents” - Milano (Italia); bursă specială la concursul internațional „Citta di Cantu”- concert cu orchestra Filarmonicii din Bacău; premiul III al Concursului Internațional “Jeunesse Musicales“, premiul I la Olimpiada Națională Instrumentală doi ani la rând (2017 și 2018), Premiul I al concursului “Carl Filtsch” - Sibiu (România), Marele Trofeu al concursului de pian “Irina Șațchi” etc.

   Datorită acestor succese răsunătoare, Isabella a fost invitată la v ârsta de 12 ani să concerteze alături de orchestra Filarmonicii “Dinu Lipatti” din Satu Mare. Un an mai târziu, câștigă preselecția națională a celor mai talentați instrumentiști din România din cadrul Concursului de Talente, astfel având oportunitatea de a concerta cu orchestra Camerata Regală doi ani consecutiv la Ateneul Român din București sub bagheta extraordinarului compozitor Sabin Păuța și a dirijorului francez Pierre Vallet.

   Isabella a concertat alături de numeroase orchestre din România precum Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Oradea, Constanța, Bacău, Sibiu și Cluj. În cadrul studiilor universitare ale anului 2021-2022, Isabella a luat parte la numeroase masterclass-uri cu renumiți artiști ai pianisticii clasice precum Anna Fedorova, Gottlieb Wallisch și Gergely Boganyi. În prezent, Isabella este studentă în anul III la Academia Națională de Muzică “Gheorghe Dima” la clasa pianistului de exceptie, profesor universitar doctor Csiky Boldizsar.

    Serghei Vasilevici Rachmaninoff

    S-a născut pe 1 aprilie 1873 și a decedat cu trei zile înainte de a împlini 70 de ani. A fost un compozitor, pianist virtuoz și dirijor rus. Rachmaninoff este considerat unul dintre cei mai buni pianiști ai zilelor sale și unul dintre ultimii mari compozitori romantici din muzica clasică rusă. Influențele timpurii ale lui Ceaikovski, Rimski-Korsakov și ale altor compozitori ruși au făcut loc unui idiom cu totul personal remarcat prin melodicitatea sa, expresivitatea și culorile orchestrale bogate. Pianul este prezentat în mod proeminent în producția compozițională a lui Rachmaninoff și el a făcut un scop din a-și folosi abilitățile de interpret pentru a explora pe deplin posibilitățile expresive și tehnice ale instrumentului.

  La sfârșitul secolului al XIX-lea a trecut printr-o depresie care era cât pe ce să-i pună capăt carierei. Rachmaninoff devenise atât de autocritic încât, în ciuda numeroaselor încercări, compunerea devenise aproape imposibilă. În 1900, mătușa lui i-a sugerat un ajutor profesional (psihoterapie). După ce a primit un tratament de succes de la un prieten de familie, medic și muzician amator Nikolai Dahl, cu care Rachmaninoff a fost de acord fără a opune rezistență. Între ianuarie și aprilie 1900, Rachmaninoff a urmat zilnic sesiuni de hipnoterapie și terapie de susținere cu Dahl, structurate special pentru a-și îmbunătăți tiparele de somn, starea de spirit și apetitul astfel redobândindu-și dorința de a compune.
   În acea vară Rachmaninoff a simțit că „noi idei muzicale au început să se agite” și a reluat cu succes activitatea de compozitor. Prima sa lucrare de după depresie complet finalizată a fost „Concertul pentru pian nr. 2” (tocmai cel pe care-l vom asculta joi seară) ce a fost terminat în aprilie 1901 și a fost dedicat lui Dahl. După ce a doua și a treia mișcare au avut premiera în decembrie 1900, cu Rahmaninov ca solist, întreaga piesă a fost interpretată pentru prima dată în 1901 și a fost primită cu entuziasm. 

   Piesa i-a adus compozitorului un premiu Glinka, primul dintre cele cinci care i-au fost acordate de-a lungul vieții și un premiu de 500 de ruble în 1904.

   Modest Petrovici Musorgski

   S-a născut pe data de 21 martie în anul 1839 și a murit peste 42 de ani și o săptămână. A fost un compozitor rus, unul din grupul cunoscut sub numele de „Cei cinci”. A fost un inovator al muzicii ruse în perioada romantică. S-a străduit să obțină o identitate muzicală unică rusească, adesea sfidând în mod deliberat convențiile stabilite ale muzicii occidentale.

Musorgski, 1870
Semnătura lui Mussorgksy

   Multe dintre lucrările sale au fost inspirate din istoria Rusiei, folclorul rus și alte teme naționale. Printre astfel de lucrări se numără opera „Boris Godunov”, poemul pe ton orchestral „Noapte pe muntele chel” și suita pentru pian „Tablouri dintr-o expoziție” .

   O sumedenie de lucrări ale sale au rămas neterminate. Au existat proiecte la care a lucrat și trei ani după care și-a pierdut interesul pentru ele. Timp de mulți ani, lucrările lui Musorgski au fost cunoscute în principal în versiuni revizuite sau completate de alți compozitori. Multe dintre cele mai importante compoziții ale sale au fost postume în formele lor originale, iar unele dintre partiturile originale sunt acum disponibile.

    Tablou pictat de Repin cu 23 de zile înainte de decesul lui Musorgski

 

   Renunțările sale s-au datorat în principal alcoolului. După februarie 1874, mai exact după premiera operei sale de căpătâi, „Boris Godunov” a dat în patima beției. A mai apucat să compună în același an  doar suita de piese „Tablori dintr-o expoziție”

    „Cei cinci” au fost compozitori ruși proeminenți din secolul al XIX-lea care au lucrat împreună pentru a crea o țară distinctă în stilul muzicii clasice: Mily Balakirev (lider), César Cui, Modest Mussorgsky, Nikolai Rimsky-Korsakov și Alexander Borodin. Au locuit în Sankt Petersburg și au colaborat între 1856 și 1870.

   Trupa de rock progresiv „Emerson, Lake & Palmer” a interpretat și a înregistrat un aranjament din compoziția ce o vom audia joi seară „Tablouri dintr-o expoziție”, în 1971 pe versurile lui Greg Lake, și a lansat-o ca un album live cu același nume.

   Primele 20 de secunde ale piesei lui Michael Jackson „HIStory” din 1995, s-au bazat pe „Tablouri dintr-o expoziție”, fragmentul „The Bogatyr Gates (In the Capital in Kiev)” în versiune orchestrată o are ca temă de deschidere. Linia melodică din „Tablouri dintr-o expoziție” a fost, de asemenea, folosită ca temă muzicală pentru comicul de situații „The New Statesman”.

    Lucrările lui Mussorgski, deși izbitor de noi, sunt stilistic romantice și se bazează în mare parte pe teme muzicale rusești. El a fost inspirația pentru mulți compozitori ruși, printre care mai ales Dmitri Șostakovici (în simfoniile sale târzii) și Serghei Prokofiev (în operele sale).

   Cea mai imaginativă și mai frecvent interpretată lucrare a lui Musorgsky este ciclul de piese pentru pian care descriu picturi în sunet numit „Tablouri dintr-o expoziție”. Această compoziție, cunoscută cel mai bine printr-un aranjament orchestral de Maurice Ravel, a fost scrisă în comemorarea prietenului său, arhitectul Viktor Hartmann.

 Opriți războiul!

miercuri, 4 ianuarie 2023

Edson Arantes do Nascimento

 Motto: „Există părți ale lumii în care Iisus Hristos nu este atât de cunoscut!”

 

    Am vrut să vă ofer în această privire peste umăr doar ceea ce au spus alții despre Pelé. Ca atare m-am pus pe treabă și am scormonit în literatura de specialitate. Am rămas stupefiat. Doar mângâind două - trei surse de inspirație am strâns atâta bibliografie încât nu mi-ar ajunge spațiul dintre coperțile acestui ziar (nu cel electronic, bineînțeles). Așa că m-am pus să selectez ce e mai important despre fotbalistul care cu toate că s-a retras din națională la doar 29 de ani cu Cupa Jules Rimet în brațe, pe Azteca, după finala CM din Mexic, 1970, a stabilit o groază de recorduri printre care doar 11 înfrângeri în cariera de internațional (92 de meciuri în 13 ani; pe atunci se juca mult mai puțin). De spus totuși că a mai avut un meci de retragere în iulie anul următor, la Rio de Janeiro, împotriva Jugoslaviei.

   Mai jos am să redau totuși câteva gânduri despre el ale principalilor săi contracandidați la titlul de cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor și în continuare cuvintele cu care l-au înnobilat unii dintre celebri săi adversari. N-am cum să le enumăr pe toate. Pe final am să vă dau un indiciu despre cel care a spus cuvintele din motto.

   Ronaldo: „Moștenirea sa transcede generațiile”;

  Maradona: „Păcat că nu ne-am înțeles niciodată, dar a fost un jucător minunat”;

  Cristiano Ronaldo: „Pelé este cel mai mare jucător din istoria fotbalului și va fi doar un singur Pelé”;

   Cel mai sugestiv a fost Messi care nu a putut spune nimic, niciodată, despre imensitatea rivalului său.

   Contemporani ai săi, cei ce l-au văzut jucând sau chiar i-au fost adversari nu s-au putut opri să nu-l laude.

   Cruyff: „Pelé a fost singurul fotbalist care a depășit limitele logicii”;

  Beckenbauer: „Pelé este cel mai mare jucător al tuturor timpurilor”;

   Puskás: „Cel mai mare jucător din istorie a fost Di Stéfano. Refuz să-l clasific pe Pelé drept jucător. El a fost mai presus de asta";

    Platini: „Este omul Pelé și apoi jucătorul Pelé. Și a juca precum Pelé înseamnă a juca precum Dumnezeu”;

   Di Stefano: „Cel mai bun jucător care a existat vreodată? Pelé. Lionel Messi și Cristiano Ronaldo sunt amândoi jucători grozavi cu calități specifice, dar Pelé a fost mai bun”.

   Vă spuneam că pe final vă dau un indiciu despre cine a dat replica unui ziarist prea insistent cu cuvintele din motto. Este același care a spus: „Obișnuiam să ieșim și lumea spunea Pelé! Pelé! Pelé! Pelé! peste tot în lume, dar nimeni nu-și amintește de Edson. Edson este persoana care are sentimente, care are familie, care muncește din greu, iar Pelé este idolul. Pelé nu moare. Pelé nu va muri niciodată. Pelé va continua pentru totdeauna. Dar Edson este o persoană normală care va muri într-o zi, iar oamenii uită asta.” 

   Opriți războiul!

luni, 2 ianuarie 2023

Joi și vineri vom avea câte un „Concert extraordinar de Anul Nou” la filarmonică

  Este un obicei bine împământenit în toate filarmonicile de pe mapamond ca în sărbătorile principale ale omenirii să fie programate concerte extraordinare. Normal ca singura sărbătoare care se celebrează în fiecare colțișor al lumii, indiferent de care calendar depinde, să facă parte din această tradiție universală. Ce aiurea sună: Tradiție universală. Dar asta e!

    Încă de pe vremuri nu de mult apuse ne înghesuiam în fața televizoarelor să ascultăm „Concertul de Anul Nou” de la Viena. Aproape pe toate scenele teatrelor de operetă și operă din Europa sau America de Nord se joacă în această perioadă pre și post revelion „Liliacul” lui Strauss fiul. Retrăim anual atmosfera din noaptea de 1870 spre 1871 a castelului Weinberg.

   Joi, 5 ianuarie (cu bilet sau abonamentul cu nr. 19), și vineri, 6 ianuarie (doar cu bilet), conducerea instituției de cultură sătmărene ne-a pregătit un program cu adevărat extraordinar. Prezența dirijorului olandez Josef Suilen la pupitru și a contrabasistului român de renume internațional György Levente (de data asta în calitate de solist vocal - bas-bariton). Spectacolele încep la ora 19.

                             Josef Suilen

   Programul este de asemenea variat și adaptat la evenimentul sărbătorit: trecerea dintre ani. Vom asculta Johann Strauss (mai mult ca sigur Strauss-fiul cu toate că nu s-a specificat), Wolfgang Amadeus Mozart, Giuseppe Verdi, Charles Gounod, Cesare Andrea Bixio și Domenico Modugno.

   Dacă despre Suilen am mai scris în această pagină, vezi ziarul nostru din 28 martie a anului ce tocmai s-a scurs, vă facem cunoștință mai îndeaproape cu directorul general al Filarmonicii de Stat din Târgu Mureș,  György Levente (sau George Levente cum mai apare pe unele surse).

      György Levente

   Contrabasist, dirijor și cântăreț de operă de renume internațional, a câștigat recent (în 2021) concursul pentru funcția de director al instituției de cultură târgmureșene, funcție  rămasă vacantă după decesul lui Vasile Cazan.


George Levente


   György Levente s-a născut în 1977, iar relația sa cu Filarmonica de Stat din Târgu Mureș datează de un sfert de secol: între 1995 și 2001 a fost contrabasist asistent și cântăreț al instituției, în aceeași perioadă a fost contrabasistul Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj, iar între 1996 și 2000 a fost șeful secției de contrabas a Operei Maghiare din Cluj.

   În 2001 a plecat în Elveția, la Berna. Profesor de contrabas la Conservator, iar în perioada 2004-2005 a evoluat la contrabas la Filarmonica din Berna. Din 2008 și până în 2011 a fost cântăreț solo de bas-bariton al Operei Biel-Solothurn din Elveția iar din 2011 și până în 2020 a fost cântăreț solo la Theater für Niedersachsen din Hildesheim, Germania. Ca dirijor a dirijat în această perioadă orchestre și coruri simfonice elvețiene, cehe și germane.

   A absolvit Școala de muzică Sigismund Toduță din Cluj și Academia de muzică Gheorghe Dima, apoi a studiat contrabas, dirijor și voce. la Hochschule der Künste din Berna, precum și la Schweizer Opernstudio din Biel și Hochschule Musik und Theater din Zurich, iar între timp a lucrat și ca manager de proiect pentru asociații, muzee și organizatori de concerte din Elveția și Germania. Vorbește cinci limbi.

   Opriți războiul!