Ambasadorii muzicali ai Austriei alină dorul de ducă al sătmărenilor

    Poate spuneți că sunt cam răutăcios atunci când ați citit acest titlu, dar trebuie să știți că toți cei trei invitați din această săptămână ai Filarmonicii Dinu Lipatii fac parte sau au făcut parte din Orchestra Tonkunstler din Viena. Mai mult, spectacolul este organizat cu ajutorul Forumului Cultural Austriac așa că publicul sătmărean va beneficia de un act artistic de cea mai bună calitate chiar dacă acești ambasadori vor trebui să se umilească pe la vamă la întoarcerea în Shengen.

   Așadar, joi 19 ianuarie, de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 22 sau a biletului procurat de la sediu până chiar înaintea începerii concertului, avem onoarea să aplaudăm intrarea în scenă a dirijorului austriac Azis Sadikovic împreună cu violonistul Kirill Maximov și violoncelistul Ion Storojenco, ambii instrumentiști născuți în Moldova de peste Prut.

   Sub titulatura de „Concert simfonic” protagoniștii acestei seri de excepție vor interpreta „Dublu concert” în la minor al lui Johannes Brahms și „Simfonia a IV-a” în si bemol major a lui Ludwig van Beethoven. Creația lui Brahms este dedicată viorii și violoncelului, iar cea a lui Beethoven a fost scrisă în vara anului 1806, iar premierea a avut loc în martie 1807 la reședința prințului Joseph Franz von Lobkowitz și este orchestrată pentru flauturi, 2 oboaie, 2 clarinete în si bemol, 2 basuri, 2 corni francezi în si bemol și mi bemol, 2 trompete în si bemol și mi bemol, timpane și, bineînțeles, instrumente cu coarde.⁠ 

   Cu trei reședinț, la Musikverein Wien, la Festspielhaus St. Pölten și în Grafenegg, Orchestra Tonkunstler este unul dintre cei mai mari și mai importanți ambasadori muzicali ai Austriei. Accentul muncii artistice a orchestrei este repertoriul orchestral tradițional, variind de la perioadele clasice la cele romantice până în secolul al XX-lea.

   Azis Sadikovic

   Născut la Viena în 1983, Azis Sadikovic a studiat arta dirijoratului cu Georg Mark și vioara cu Werner Hink (maestru de concert al Wiener Philharmoniker) la Konservatorium Wien Privatuniversität unde a absolvit cu distincție în 2008. În plus, a urmat cursuri de master cu Daniel Barenboim, Gustavo Dudamel. Peter Eötvös, Yakov Kreizberg, Colin Metters, Kurt Masur, Günter Neuhold și Nicolàs Pasquet și a lucrat cu personalități precum Christopher Ventris, Elisabeth Leonskaja, Julia Fischer, Bobby McFerrin și Pavel Vernikov.

  Dirijorul austriac este câștigătorul premiului I și al premiului special Caixa-General la Concurso Jovens Maestros 2013. În plus, este câștigătorul premiului II la Concursul Internațional de Dirijat Solti 2017 din Ungaria și câștigătorul premiului III și bagheta de bronz la renumitul Concurs Internațional de Dirijat Fitelberg 2012. 

  Din 2007 până în 2012 a fost dirijor-șef al Akademisches Symphonie Orchester Wien și și-a fondat propria orchestră în 2007, Ensemble Wien Klang. A deschis sezonul 2020/21 cu Orchestra Tonkünstler din Austria Inferioară în calitate de membru.

   Azis Sadikovic a lucrat împreună cu numeroși membri ai Wiener Philharmoniker și Berliner Philharmoniker. A concertat cu soliști precum Jonas Kaufmann, Julian Rachlin, Andreas Schager, Elena Maximova, Bo Skovhus, René Pape, Hila Fahima, Kristin Lewis, Natalia Ushakova, Florian Boesch, Mojca Erdmann și Tomasz Konieczny. 

  Azis manifestă un mare interes pentru muzica zilelor noastre. A concertat la Festivalul Voix Nouvelles din Royaumont (Franţa) şi a avut concerte cu Ansamblul specializat Linea din Strasbourg şi Namascae Lemanic Modern Ensemble (Elveţia). Azis Sadikovic este activ și în proiecte de educație muzicală. De exemplu, a lucrat cu Orchestra Filarmonicii Radio Germane din Saarbrücken - Kaiserslautern în ianuarie 2020 și cu Orchestra Tonkünstler din Austria Inferioară (Grafenegg) din sezonul 2021/22.

   Kirill Maximov  

   S-a născut la Chișinău (Moldova). La vârsta de cinci ani a primit primele lecții de vioară de la Alla Guseva la școala specială de muzică Sergej Rachmaninov. Din 2002 până în 2003 a studiat la Bordeaux cu Robert Papavrami, în 2017 și-a încheiat cu distincție studiile cu Dora Schwarzberg la Universitatea de Muzică și Arta Spectacolului din Viena.

   A urmat cursuri de master cu Koichiro Harada, Marianne Piketty, Taras Gabora, Lothar Strauss, Igor Ozim, Hubert Kroisamer și Krzysztof Węgrzyn.   Kirill Maximov a câștigat premii la multe concursuri internaționale de vioară, cum ar fi Concursul de muzică Mykola Lysenko de la Kiev, Concursul de vioară Villa de Llanes din Spania, Concursul pentru tineri virtuoși din Sofia, Bulgaria, Concursul de vioară Stefanie Hohl și Concursul de vioară Fritz Kreisler din Viena. Din mai 2017 este primul concertmaster al Orchestrei Tonkunstler.

  În calitate de concertmaster invitat, a cântat cu Wiener Symphoniker și – ca parte a unui turneu de două săptămâni în Japonia în 2020 – cu orchestra Centrului de Arta Spectacolului din Hyogo, la a cărei pupitru s-a aflat dirijorul șef al Tonkünstler, Yutaka Sado. Kirill Maximov a cântat ca solist cu numeroase orchestre, inclusiv Südwestdeutsches Kammerorchester Pforzheim, Orchestra Simfonică Națională a Moldovei. Acum va dirija Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatii din Satu Mare

   Kirill Maximov a împrumutat din colecția Băncii Naționale a Austriei un „Antonio Stradivarius ex Baron Oppenheim” construit la Cremona în 1716.

   Ion Storojenco 

   S-a născut într-o familie de muzicieni din Chișinău, Moldova, unde a primit primele lecții de violoncel la vârsta de patru ani. După ce familia sa s-a mutat la Cluj, a intrat la școala de muzică din localitate pe care a terminat-o în 2008 la clasa prof. Adalbert Torok.

    În același an este acceptat la Universitatea de Muzică din Viena, unde studiază la clasa prof. Robert Nagy. Între realizările sale se numără câteva premii I la concursuri naționale și internaționale din România, premiul II la Concursul Gradus ad Parnassum din Austria, precum și premiul II la Concursul internațional de violoncel Liezen 2012. Ion cântă des ca solist la filarmonici și orchestre din România și Moldova. În martie 2013, Ion a fost acceptat ca înlocuitor la Opera de Stat din Viena.

   Astăzi este violoncelist cu acte în regulă la Orchestra Tonkünstler din Viena.

   Opriți războiul! 

ZMS continuă cu „Transylvanian piano trio” și un „Concert simfonic”

   „Zilele muzicale sătmărene” au două puncte de reper în săptămâna aceasta. Marți, 4 octombrie de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 4 sau pe baza biletului cumpărat de la sediul Filarmonicii Dinu Lipatti puteți audia cunoscutul grup „Transylvanian piano trio” format din sătmăreanul Vlad Răceu (vioară), clujeanul Octavian Lup (violoncel) și sigheteanca Aurelia Vișovan (pian). Despre ei, ca grup, am mai scris în această pagină exact cu un an în urmă.

 

   Joi, 6 octombrie ora 19, vom avea un ”Concert simfonic” susținut de dirijorul Valentin Doni și, din nou, pianista Aurelia Vișovan. Pentru cei care nu și-au luat încă abonamentul anual (valabil cel cu nr. 5 la acest concert) bilete se pot găsi de asemenea la casieria filarmonicii.

   Programul pregătit de renumiții artiști este deosebit de interesant. Marți vom compara, dacă îmi este permis, realizările a doi compozitori, a doi monștri sacri ai muzicii, fiecare având câte o compoziție rezervată unui „Trio pentru pian, vioară și violoncel”. Dacă Wolfgang Amadeus Mozart a tratat subiectul în gama do major, Felix Mendelssohn-Bartholdy s-a orientat spre gama re minor.

   Joi, ZMS își încep programul cu uvertura operei „Oberon” a lui Carl Maria von Weber, continuă cu „Concertul pentru pian nr. 1” în mi minor al lui Frederic Chopin și se încheie în aplauzele dumneavoastră cu „Simfonia nr. 6, Pastorala” în fa major a lui Ludwig van Beethoven. În ceea ce privește uvertura operei „Oberon”, după cum veți citi în prezentarea sa, aparține de fapt lui Franz Liszt și a fost compusă la 20 de ani distanță după moartea lui Weber.

   Despre dirijorul Valentin Doni, în urmă cu un an jumătate, mai precis pe 21 martie 2021, am avut plăcerea să-i dezvălui biografia.

   Aurelia Vișovan 

   Aurelia este o pianistă, clavecinistă și fortepianistă română de renume internațional, câștigătoare a ediției 2019 a Concursului Musica Antiqua Brugge (fortepiano). Ea susține în mod regulat concerte și recitaluri atât la instrumente istorice, cât și la pian modern, în săli precum Großer Saal a Filarmonicii din Berlin, Elbphilharmonie Hamburg, BOZAR, Auditorio de Zaragoza, Brucknerhaus Linz, Die Glocke Bremen, Casa da Musica Porto, Musikverein Vienna, Ateneul Român din București, și la festivaluri precum Schleswig-Holstein, Mecklenburg-Vorpommern, Festivals de Wallonie. A apărut ca solist cu Philharmonisches Kammerorchester Dresda, Orchestra de Cameră Radio Română, Orchestra de Tineret Română, Orchestra Filarmonicii din Seto, Filarmonica de Stat Transilvania, Das Sinfonieorchester Berlin, printre altele. În 2017, Aurelia Vișovan a interpretat în premiera mondială noul descoperit „Concert pentru pian” al lui George Enescu. 

    A înregistrat CD-uri atât ca solist, cât și ca muzician de cameră, pe instrumente de epocă și pe pian modern, pentru casele de discuri Ricercar, Berlin Classics, Passacaille sau KNS Classical. 
    Aurelia Vișovan a câștigat peste 25 de premii, printre care premiul I la Concursul Internațional de Pian Santa Cecilia din Porto, premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei opere comandate la „Concursul internațional de pian Premio Jaén”, premiul al V-lea la „Concursul internațional de pian Takamatsu Concurs” și premiul al II-lea la „Concursul internațional de clavecin Paola Bernardi” din Bologna.
   Născută în 1990 la Sighetu Marmației, Vișovan a studiat cu Adriana Bera, Monica Chifor și Gerda Türk și a absolvit „Universitatea de muzică și arta spectacolului” din Viena unde a studiat pianul cu Martin Hughes și clavecinul cu Gordon Murray. În 2021 a obținut titlul de doctor la „Academia de muzică” din Cluj-Napoca, cu o teză axată pe instrumentele istorice cu claviatură.
   Aurelia Vişovan este în prezent profesor de pian la Universitatea de Muzică din Nürnberg, Germania.

   Oberon 

       „Oberon” sau „Jurământul Elf-King” este o operă romantică în trei acte cu dialog vorbit, compusă în 1825–26 de Carl Maria von Weber. Singura operă în limba engleză realizată vreodată de Weber, libretul lui James Robinson Planché a fost bazat pe poemul german Oberon de Christoph Martin Wieland, care se baza pe romantismul epic Huon de Bordeaux, o poveste medievală franceză.

    Împotriva sfatului medicului său, din motive financiare, Weber a dat curs proiectului comandat de impresarul său, actorul Charles Kemble.  După ce i s-a oferit ca subiect să aleagă Faust sau Oberon, el a călătorit la Londra pentru a finaliza muzica, învățând limba engleză pentru a putea urma mai bine libretul, înainte de premiera operei. Cu toate acestea, presiunea repetițiilor, a angajamentelor sociale și a compunerii de numere suplimentare i-au distrus sănătatea, iar Weber a murit la Londra, nu mult după aceea, pe 5 iunie 1826.

   Opera s-a jucat pentru prima dată la Covent Garden din Londra, pe 12 aprilie 1826 și a fost un triumf cu multe bisuri. Libretul a fost tradus în germană mai târziu, în 1826, de către Theodor Hell și tocmai în această traducere germană opera este interpretată cel mai frecvent. Weber a fost nemulțumit de structura operei așa cum a fost produsă la Londra și intenționa să revizuiască opera la întoarcerea sa în Germania, dar a murit la Londra înainte de a începe lucrul la revizuire. Este logic să presupunem că traducerea germană ar fi avut aprobarea compozitorului și că în acea limbă ar fi fost făcute revizuiri, dar el a auzit-o doar în engleză și nu a lucrat la o revizuire înainte de moartea sa. De atunci, alți compozitori și libretiști au revizuit lucrarea, în special Franz Wüllner, Gustav Mahler (care, pregătind o nouă versiune interpretativă, a rearanjat unele numere și a compus o muzică de legătură bazată pe material din partitura existentă) și romancierul-compozitor Anthony Burgess, care a scris un nou libret pentru „Oberon” și a aranjat uvertura pentru cvartetul de chitară.  Franz Liszt a făcut un aranjament al uverturii în 1846 pentru pian solo.

 

 

 

Concert festiv „Asociația absolvenților veterani” la Filarmonica de Stat Dinu Lipatti

    La împlinirea a 30 de ani de la înființarea „Asociației absolvenților veterani” (sediu în piața Jean Calvin nr. 2) la Filarmonica Dinu Lipatti, va suna clopoțelul deschiderii ediției jubiliare.

   În 1992, la inițiativa unor însuflețiți absolvenți ai învățământului liceal din municipiul Satu Mare a luat ființă această asociație care, contrar pesimiștilor a dăinuit peste ani și se înscrie printre cele 150.913 asociații din România dintre care 2.416 asociații sunt de aici din județul nostru.

   Principalul scop al înființării acestei asociații este crearea posibilităţii de a se întâlni a foștilor absolvenți ai liceelor din Satu Mare adunați de pretutindeni și păstrarea tradițiilor zonei Satu Mare. Cu aceste ocazii anual se organizează expoziții de pictura, sculptură, fotografii, documente legate de tradițiile școlare sătmărene precum și expozitii de cărți scrise de scriitori și poeți sătmăreni, de multe ori cu prezența artiștilor. Se bucură de un mare succes și proiectarea fotografiilor și inregistrărilor video din trecutul întâlnirilor absolvenților veterani. Cu aceasta ocazie anual se intălnesc în jur de 2000-2500 de absolvenți răspândiți în lumea intreaga, care au studiat în Satu Mare.

   Anul acesta în parteneriat cu Asociația Absolvenților Veterani s-au implicat în eveniment și Primăria Satu Mare prin Filarmonica Dinu Lipatti. Astfel, vineri 8 iulie, de la ora 17 va avea loc 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐟𝐞𝐬𝐭𝐢𝐯 𝐥𝐚 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐝𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐣𝐮𝐛𝐢𝐥𝐢𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝟑𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐚 𝐚𝐛𝐬𝐨𝐥𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐯𝐞𝐭𝐞𝐫𝐚𝐧𝐢.

   Programul este bogat în conținut și cuprinde lucrări de Ludwig van Beethoven („Largo e mesto” din „Sonata nr. 7 în re major”), Jules Massenet („Meditație” din „Thaïs”), Antonio Vivaldi (pasaje din ciclul „Anotimpurile”) și Robert Schumann (partea întâi din „Carnavalul Vienez”). Intrarea este liberă.

   Îi vom avea ca interpreți pe profesorul universitar din Debrețin dr. Duffek Mihály la pian (Beethoven, Massenet și Schumann), clujeanca Ioana Forna la vioară (Massenet și Vivaldi), Kovács-Pistuka Emőke (vioară I), Alina Mija (vioară II), David Budean (violă), Dan Cătuna (violoncel), Simó Péter (contrabas) și Balaskó Balázs (clavecin).

   Țin minte că pe la mijlocul deceniului al optulea din mileniul trecut la Ateneul Român am ascultat pentru prima oară „Meditație” din „Thaïs” de Massenet în interpretarea regretatului violonist și compozitor român Vasile Filip. După cele aproape cinci minute ale pasajului n-am mai avut capacitatea să urmăresc în continuare concertul. Chiar dacă fizic nu am părăsit sala, mintea mea hălăduia prin sfere și stratosfere creându-mi senzația de libertate infinită și confort absolut. De-ale tinereții valuri gândesc acum...

   În ceea ce privește ciclul „Anotimpurile” lui Vivaldi vă pot cita că cele patru sezoane sunt un grup de patru concerte pentru vioară, fiecare dintre acestea conferind expresia muzicală a unui anotimp al anului. Au fost scrise în jurul anilor 1716–1717 și publicate în 1725 la Amsterdam, împreună cu opt concerte suplimentare, ca „Il cimento dell'armonia e dell'inventione” (Simbioza dintre armonie și invenție).

   „Anotimpurile” este cea mai cunoscută dintre operele lui Vivaldi. Deși trei dintre concerte sunt complet originale, primul, „Primăvara”, împrumută modele de la simfonia în primul act a operei contemporane lui Vivaldi „Il Giustino” (intraductibil, ceva de genul „Iustinul”). Inspirația concertelor nu este din zona rurală din preajma ținutului Mantua, așa cum se presupunea inițial, unde locuia Vivaldi la vremea respectivă, deoarece, potrivit lui Karl Heller au fost scrise încă din 1716–1717, iar Vivaldi a fost angajat la curtea din Mantua abia în 1718.

   Ciclul a fost o revoluție în concepția muzicală. În acesta Vivaldi reprezenta pâraie curgătoare, păsări cântătoare (de diferite specii, fiecare caracterizată în mod specific), un păstor și câinele său care latră, muște zumzăitoare, furtuni, dansatori beți, povești vânătorești (atât spuse de vânători, cât și de vânat, adică punctul de vedere al prăzii), peisajele înghețate și focurile calde de iarnă.

   În mod neobișnuit pentru perioadă, Vivaldi a publicat concertele însoțite de sunete (posibil scrise de compozitor însuși), care a elucidat ce a fost menit să evoce în spiritul fiecărui anotimp. Prin urmare, concertele sunt unul dintre cele mai vechi și mai detaliate exemple ale ceea ce ar urma să fie numit program de muzică. Cu alte cuvinte, muzică cu element narativ. Vivaldi s-a chinuit foarte mult să-și raporteze muzica la textele poeziilor, traducând direct liniile poetice în muzica de pe pagină. De exemplu, în secțiunea din mijloc a „Primăverii”, când doarme păstorul, câinele său care latră poate fi auzit în secțiunea de viola. Muzica este în altă parte evocatoare similară a altor sunete naturale. Vivaldi a împărțit fiecare concert în trei mișcări (rapid - lent - rapid) și fiecare sonet legat în trei secțiuni.

 Dr. Duffek Mihály

    Născut la Debrețin și-a definitivat studiile la „Academia de Muzică Liszt Ferenc” facultatea din Debrețin, unde a avut ca profesori de pian pe d-na Ilona P. Nagy (1975) și d-l Kornél Zempléni (1979). În completare a studiat și la Facultatea de Management a Universității de Științe Agricole din Debrecen.

    Fost director și apoi decan al Facultății de Muzică 1992-2017. între 1990-2018 a fost șeful Departamentului pian. La catedra de pian a Facultății de Muzică a predat discipline de metodologie pian, perfecționare profesională, conducerea concursurilor naționale de pian. Este membru al scenei concertelor interne și internaționale în calitate de solist la pian, artist de cameră și acompaniament de cor. În această calitate, pe lângă scenele maghiare, a susținut concerte în Slovacia, Slovenia, România, Bulgaria, Austria, Ucraina, Grecia, Cipru, Israel, Italia, Lituania, Finlanda, Germania, Franța, Spania, Marea Britanie, Japonia, Belgia și Statele Unite. Este lector invitat la cursurile de formare continuă a școlilor de muzică din Ungaria, iar în calitate de decan al Facultății de Muzică, a participat la transformarea și modernizarea învățământului superior de muzică maghiară și formarea profesorilor de muzică.

    La Universitatea de Vară din Debrecen, a ținut în mod regulat prelegeri în limbi străine despre muzică. Pe lângă Ungaria, a susținut și ține cursuri de master în Spania, Finlanda, Slovacia, Japonia și Coreea. A fost membru al juriului a numeroase concursuri de pian din Ungaria și Ucraina.

   Din 2011 este membru al programului de Științe ale Educației al Școlii Doctorale de Științe Umane, Facultatea de Arte, Universitatea din Debrețin. Membru extern al Consiliului de doctorat al Facultății de Arte a Universității din Pécs. Organizator de concursuri de pian, zile profesionale de pian, director fondator și instructor regulat al Academiei Internaționale de Vară a Tinerilor Muzicieni.

Ioana Forna

   Violonistei românce născută la Cluj i-a fost predată vioara de la vârsta de șapte ani de către mama sa și și-a continuat studiile la Școala de Muzică Sigismund Toduță din Cluj. Urmându-și visul, Ioana a ajuns la Londra pentru a studia la Royal College of Music, absolvind cu o diplomă de licență.

     O muziciană de cameră foarte pregătită, Ioana este liderul Cvartetului Sattler, cântând în mod regulat nu numai la Londra ci și în restul Europei. Pregătirea și colaborările Ioanei i-au permis să lucreze cu artiști de renume internațional, printre care Cvartetul de coarde Belcea, Cvartetul Vogler, Cvartetul de Arte Frumoase și Levon Chilingirian și, cel mai recent, Ioana a participat la Festivalul Sacconi condus de Cvartetul Sacconi. 

   Performanțele Ioanei ca muzician solo și de cameră au dus-o în locații precum St Martin-in-the-Fields, Cadogan Hall, Kings Place, Royal Festival Hall și Filarmonica Dinu Lipatti. Ca muzician orchestral, Ioana a cântat în festivaluri din întreaga lume, inclusiv Festivalul Castleton (SUA) sub conducerea maestrului Lorin Maazel și Orchestra Festivalului Chipping Campden.

 

Rudolf Fátyol

    Orice aș fi scris, în titlu, înainte sau după acest nume imens ar fi fost mai puțin expresiv decât așa. Orice sătmărean, nu neaparat meloman, dacă ar fi întrebat, ar ști să spună cine este Rudolf Fátyol. Am scris intenționat cine este și nu cine a fost Rudolf Fátyol. De ce? Pentru că Rudolf Fátyol a fost directorul Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare, dar Rudolf Fátyol este cel mai reprezentativ produs cultural al mileniului trei de pe aceste meleaguri. Cu acest nume oriunde ieși în lumea civilizată ești tratat cu respect, chiar cu admirație.

   A doua zi de florar și prima după Armindeni, Rudy ar fi împlinit 65 de ani. Peste 80 de zile se împlinesc trei ani de când muzica exprimată de acest factotum al filarmonicii sătmărene nu mai poate fi ascultată decât prin mijloace electronice. Poate că mă grăbesc, poate că unii nostalgici mai au discuri din ebonită (Electrecord), dar și acolo este necesar curentul electric. Cei mai mulți dintre voi, cititorii acestor rânduri, cunosc viața sa, cariera sa muzicală, numeroasele premii și distincții pe care le-a primit de-a lungul anilor atât pe plan local (cetățean de onoare al municipiului Carei de exemplu) sau național, culminând cu Crucea de cavaler al ordinului „Meritul cultural”, așa că nu am să le mai repet.

   Filarmonica din Satu Mare împreună cu familia maestrului ne-au făcut o surpriză în această săptămână organizând pentru joi, 5 mai, de la ora 18,30, un „Concert in memoriam Rudolf Fátyol”, concert pentru care sunt valabile, pe lângă biletele ce se pot procura de la sediu, abonamentele cu nr. 40.

   Programul conține „Finlandia” lui Jean Sibelius, „Concertul pentru vioară în re major” al lui Ludwig van Beethoven și „Adagio”-ul lui Bartók Béla. Pentru susținerea acestui concert au fost invitați dirijorul Adrian Petrescu și violonista Amira Abouzahra.

   În această săptămână Filarmonica Dinu Lipatti mai are o surpriză pentru noi. Sâmbătă, 7 mai, de la ora 18,30, tot în sala filarmonicii, pe baza abonamentului cu nr. 41 sau a biletului procurat pe căi obișnuite, putem să ne delectăm cu „România Universalis”, un concert cameral ce face parte dintr-o serie de 10 recitaluri împrăștiate pe toata suprafața României cu ocazia împlinirii a 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană.

   Recitalul îi va avea ca protagoniști pe violonista Diana Jipa și pe pianistul Ștefan Doniga. Biografiile ambilor le puteți găsi în aceste pagini răsfoind arhiva electronică sau colecția personală.

Adrian Petrescu

   Adrian Petrescu, instrumentist și dirijor de excepție, este absolvent al Liceului de Muzica din Brașov, secția "oboi" și al Conservatorului din Iași.

   Muzician cu o importantă carieră artistică națională și internațională, Adrian Petrescu este prim oboist al Filarmonicii “George Enescu” din București, dirijor invitat în stagiunile orchestrelor simfonice din România și din străinătate. Totodată este fondatorul și dirijorul formației camerale de suflători “Romanian Brass”.

   Dupa terminarea studiilor și a specializărilor muzicale cu profesori de renume, a fost laureat al concursurilor de la Bucuresti, Praga și Markneukirchen. Din anul 1990 este prim oboist al Filarmonicii “George Enescu” din București.

   Are o prezență constantă în caliate de dirijor și solist al prestigiosului Festival Internațional “George Enescu” din Bucuresti cu un repertoriu care se îmbogățește mereu și care cuprinde partituri de referință de la muzica preclasică până la muzica secolului XXI.

   A onorat invitațiile Festivalurilor de la Cluj, Sibiu, Tg. Mureș, Brașov, Satu Mare, Iași, Bacău, Botoșani, Craiova, Rm. Vâlcea dar și din străinătate de la Hanover, London, Zaragoza, Schwerin, Cimarosa di Fermo, Charleroi, Norfolk, Thessaloniki, Istambul și Ankara.

    Amira Abouzahra  (16 ani)

    Amira Abouzahra s-a născut în anul 2005 în Germania și a studiat vioara de la vârsta de 4 ani cu profesorul Alexander Gavrilenko.

   Aceasta s-a afirmat prin participări la diferite festivaluri și concerte, iar în anul 2014 și-a făcut debutul la Opera Regală din Muscat, Oman, unde a devenit foarte apreciată de către public și presă.

   Amira este și deținătoarea premiului I la concursul german Jugend Musiziert. În prezent, tânăra violonistă este solicitată de către instituții de cultură din Germania, Ungaria, Macedonia, România și alte state, aceasta aflându-se în plină ascensiune.

    

 

 

Compozitorul maghiar Béla Bartók a fost un îndrăgostit de muzica populară românească

    Poate voi fi criticat pentru faptul că deși avem Beethoven și Brahms în programul Filarmonicii Dinu Lipatti din această săptămână voi scoate în evidență prezența lui Béla Viktor János Bartók, compozitor și pianist maghiar născut în 1881 pe actualul teritoriu al României, mai precis la Sânnicolau Mare (județul Timiș). Cei care citesc aceste rânduri și vor fi prezenți joi, 21 aprilie, de la ora 18,30 în sala celei mai cunoscute instituții de cultură din județul nostru (abonament nr. 38) își vor da seama de ce am ales astfel.

   După cum spuneam Concertul Cameral propus în această săptămână de Emőke Kovacs, directorul Filarmonicii Dinu Lipatti, debutează cu „Trio în Mi Bemol Major” al lui Beethoven și continuă cu „Trio în Do Major” al lui Brahms. Trio-ul care va interpreta aceste lucrări este compus din Osztrosits Éva – vioară, Kostyák Előd – violoncel și Demény Balázs – pian. Despre Demeny am mai scris în aceste pagini, ultima oară în 31 ianuarie a.c., iar biografia sa v-am aștenut-o în 7 decembrie 2020

   În ultima parte a cameralului de joi, vioara și pianul vor interpreta „Dansuri populare românești”, o suită de șase dansuri culese și prelucrate de Béla Bartók în 1915, muzică ce reprezintă cu precădere Ardealul simțindu-se, pe alocuri și în mică măsură, influențe maghiare. La numai doi ani, în 1917, compozitorul le-a orchestrat pentru ansamblul mic. Piesele au la bază șase melodii pentru vioară strânse de Béla Bartók în peregrinările sale prin satele din Transilvania:

„Jocul cu bâta” -  Dans din Voiniceni, astăzi județul Mureș. Se dansează energic și fericit cu o bâtă în genul Călușarilor.

„Brâul” -  Dans din Agriș, județul Mureș. Se dansează voios.

„Pe loc” - Dans tot din Agriș. Se dansează lent, cu pași mărunți. Seamănă cu muzica de cimpoi.

„Buciumeana” - Dans din Bucium, județul Alba. Se dansează grațios, cu o melodie sumbră.

„Poarga românească” - Dans vechi din Beiuș, județul Bihor, similar cu polca. Se dansează repede și plin de viață.

„Mărunțel” - Dans din Beiuș. Se dansează cu pași rapizi și mișcări scurte.

   Vineri, 22 aprilie, la Baia Mare, de la ora 19, în ATP Tech Center, oaspetele noastre de săptămâna trecută, Yolanda Covacinschi (soprană) și Veress Orsolya (alto), sub bagheta dirijorului sătmărean Ștefan Novak, într-o producție Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare, vor interpreta Stabat Mater-ul lui Pergolesi.

 Éva Ostrosits

    A început să cânte la vioară la vârsta de 7 ani și și-a continuat studiile cu Brandizné Szép Emőké, apoi cu Zsolt Kalló la Liceul de Artă Szombathely. În prezent este studentă Master II la Universitatea de Muzică Liszt Ferenc din Budapesta, elevă al lui Katalin Kokas.

   Numeroase rezultate ale competiției sunt asociate cu numele său, inclusiv premiul al II-lea al concursului național de vioară Kovács Dénes, organizat în 2010, iar un an mai târziu, premiul al VI-lea. A mai obținut Premiul I la concursului național de muzică de cameră, Premiul de Nivel al concursului național de vioară Zathureczky 2014 și premiul special pentru interpretarea celei mai bune piese maghiare. În 2016, a câștigat premiul I la categoria sonată la concursul național de muzică de cameră Leo Weiner și premiul II la categoria cvartet de coarde ca membru al Kruppa String Quartet. În 2016, a fost distinsă cu Bursa Republicii și Bursa Yamaha (fiind singurul maghiar în această situație).

   Participantă la festivaluri renumite precum Festivalul Internațional de muzică de cameră Lockenhaus, Kaposfest, Academia de Festivaluri din Budapesta, Festivalul de vioară Lipó Auer, Festivalul de primăvară de la Budapesta și Festivalul de muzică contemporană Intonation-Ungarn ca membru al cvartetului mai sus amintit.

   A cântat cu interpreți celebri precum Vilde Frang, Nicolas Altstaedt, Kelemen Barnabás, Kokas Katalin, Alina Ibragimova, Alina Pogostkina, Jose Gallardo, Fejérvári Zsolt, Maxim Rysanov, Fenyő László, Ilya Gringolts, Klenyán Csaba, Boyd James De Boyds, Ránki Filipine... A cântat ca solist cu Orchestra Austro-Ungară Haydn, Orchestra Simfonică Savaria și Orchestra de cameră Camerata Pro Musica.

   A participat la cursuri de master ale unor artiști remarcabili, precum Gábor Takács-Nagy, Barnabás Kelemen, Bron Zakhar, Katalin Kokas, András Keller, Vilde Frang, Alina Pogostkina, Imre Rohmann, Eugene Drucker (cvartetul Emerson), Ulf Schneider, Jonathan Cohen, Gagner Rag Márta, Glen Dicterow, Sándor Devich, János Devich, Péter Komlós, Simon Standige și Antal Zalai.

 Előd Kostyák 

   S-a născut la Cluj-Napoca, a studiat muzica în orașul natal și în București și a absolvit Academia de Muzică din Cluj-Napoca.

   În 1990 a participat la cursurile de master ale lui Miklós Perényi în Szombathely și Csaba Onczay în Keszthely.

   Ca membru al fostului Cvartet de Coarde Bartha, a câștigat Concursul de cvartet „Wilhelm Georg Berger” de la Brașov în 1994 și Concursul „Gh. Dima ”, concurs internațional de muzică de cameră. În 1994-1995 a participat la cursul de master de jumătate de an al lui Sándor Devich la Academia de Muzică din Budapesta.

   Din vara anilor 1994-2008 a condus violoncelul orchestrelor Ansamblul Honvéd, Filarmonica Győr și pe cel al Teatrului Național din Miskolc. Din 2009 până în 2015 a fost violoncelist solo la Opera Română din Cluj-Napoca. Din 2008 este violoncelist solo al Operei Maghiare din Cluj-Napoca.

   Előd Kostyák cântă la un violoncel realizat de Christian Neubauer la Buda în 1835, renovat în 2008 de János Márkus Barbarossa la inițiativa Societății Amaryllis din Cluj-Napoca și deținut anterior de Oficiul Episcopal Unitar.

 Béla Viktor János Bartók

   Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg, azi Bratislava (Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și 1934 a funcționat ca profesor de pian. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă Universitatea Columbia și ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. A murit bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.

Bustul lui Béla Bartók din Parcul Herăstrău din București

   În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt și Claude Debussy. În poemul simfonic "Kossuth" (1904) se recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul 1905, Béla Bartók studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.

   Béla Bartók a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, precum "Microcosmos" (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele șase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului.

   În 1924, Societatea Compozitorilor Români organizează un concert dedicat aproape în întregime operelor lui Bela Bartok, ocazie cu care Enescu cântă, acompaniat la pian de Bartok însuși, Sonata a II-a pentru vioară și pian a acestuia. Doi ani mai târziu, compozitorul maghiar revine la București ca pianist solist în propria Rapsodie pentru pian și orchestră - lucrare de debut - dar stârnește interes și prin alte două opus-uri pianistice ale sale, expresionistul „Allegro barbaro” și „Dansurile românești”, oferite ca supliment în același concert.

 

Din nou un Stradivarius va concerta pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti

   Beethoven, Paganini și Mendelssohn-Bartholdy. Cine și-ar putea dori mai mult pentru o singură seară. Dacă mai spunem că Uvertura Egmont, Concertul pentru vioară nr. 1 în Re Major respectiv Simfonia Italiană nr. 4 în La Major vor fi interpretate la un Stradivarius de către Răzvan Stoica și că la pupitru bagheta magică va fi mânuită de Cristian Spătaru nu cred că va mai fi un loc în sala de concerte Dinu Lipatti din Satu Mare.

   Evenimentul de excepție va avea loc joi, 17 martie de la ora 18,30 și sunt valabile abonamentele cu nr. 33. Bineînțeles că cei care mai apucă un bilet de la casa de bilete a instituției de cultură va fi de asemenea favorizat cu un loc în sală.

   După cum știți Uvertura Egmont a fost compusă în 1809-1810 de Ludwig pentru piesa de teatru cu același nume scrisă de Johann Wolfgang von Goethe, iar premiera a avut loc în 1810 la Burgtheater din Viena.

   Despre Paganini s-au scris și se vor mai scrie multe. Am ales pentru dumneavoastră o istorioară cu iz dramatic rescrisă de Costin Turchilă în 2008.

   „Peste o jumătate de veac a durat sinistra aventură a sicriului cu rămăşiţele pământeşti ale lui Niccolò Paganini. Această istorie neagră, încă suficient de misterioasă, este de-a dreptul incredibilă pentru o minte cât de cât sănătoasă. Să recapitulăm. 

   În după-amiaza zilei de joi 27 Mai 1840, la ora 5.00, Paganini moare în casa Contelui de Cessole din Nisa, în urma unui violent atac de tuse, urmat de hemoptizie. După exact cinci luni urma să împlinească 58 de ani.

   Starea din ziua respectivă nu prevestise sfârşitul. La ora prânzului, bolnavul se aşezase la masă. E adevărat că de zece zile nu mai scrisese un rând şi vorbea în şoaptă. Preotul Caffarelli, în a cărui parohie se afla casa contelui, nu-l putuse spovedi cu câteva zile înainte din cauza acceselor de tuse şi a vărsăturilor. Bolnavul îi promisese că-şi va scrie spovedania pe o tăbliţă de ardezie. Reputaţia neagră, conform căreia marele violonist şi-ar fi vândut sufletul Satanei, ajunsese şi la înaltele feţe bisericeşti, sau la ele în primul rând. Preotul povesti episcopului de Nisa, Galvano Domenico, cum că pe pereţii camerei în care stătea Paganini s-ar fi aflat patru tablouri indecente şi că bolnavul nu dădea nici un semn de pocăinţă. Tablourile nu erau altceva decât copii ale unor picturi celebre de la Vatican şi Galeria Farnese.

   Prin testament, artistul ceruse să fie înmormântat fără pompă şi mai ales fără să i se cânte un recviem. Dorea doar o sută de mise celebrate de călugării capucini. Totul părea a decurge normal, în ciuda cortegiului de zvonuri. Mulţimea se îngrămădea la catafalcul din casa contelui, să vadă chipul uşor diabolic, cu nas acvilin şi mâinile cu degete lungi, parcă supranaturale, care revoluţionaseră tehnica violonistică. Verdictul vine însă rapid: episcopul Galvano refuză să elibereze autorizaţia de înmormântare, considerând că un eretic ca Paganini nu poate fi înhumat în cimitir.     

   Recursul la verdictul de erezie, făcut de prietenii muzicianului, este respins, mărturia preotului Cafarelli fiind considerată o dovadă de neclintit. Sicriul este dus în taină în pivniţa casei.
   Încercarea de a obţine autorizaţia de înmormântare în cimitirul din Genova, oraşul natal al lui Paganini, eşuează, în ciuda intenţiei regelui Carol Albert de a o aproba. Guvernatorul Genovei, Filippo Paolucci, interzice aducerea sicriului la Genova, iar cardinalul Tardini recomandă înmormântarea ereticului în cimitirul protestanţilor sau în oricare alt cimitir necatolic, în secret.
   Este interzisă publicarea în ziarele din Genova a vreunui articol despre Paganini. După un an şi jumătate, fiul muzicianului, Achille, obţine o audienţă la papa Grigorie al XVI-lea, în urma căreia se hotărăşte o nouă anchetă. Între timp sicriul este mutat din pivniţa casei la Spitalul din Nisa, apoi la Lazaretul din Villafranca. Nu poate rămâne nici aici: în şuieratul vântului unii spun că aud strigăte de strigoi. Suficient pentru suspiciunea că, odată descoperit, sicriul cu trupul „ereticului” ar fi considerat cauza tuturor nenorocirilor. Aşa că este îngropat noaptea lângă zidul unei fabrici de ulei, dar locul se dovedeşte precar, pământul fiind îmbibat cu reziduuri de la presele de ulei.

   De aici încolo detaliile sunt neclare, transformând cumplitul episod în legendă. Posibil ca sicriul să fi fost dus de Contele de Cessole pe insula Saint-Ferréol, lângă Coasta de Azur. Se ştie cu exactitate, din certificatul de transport, că în 22 Aprilie 1844, barca Maria Magdalena îl aduce în portul Genova. Din certificatul respectiv aflăm că defunctul baron Paganini „a fost îmbălsămat după toate regulile artei”, aşezat într-o cutie de zinc închisă ermetic şi pusă într-un coşciug de lemn de nuc, la rândul lui pus într-un paralelipiped de lemn alb. Poliţia genoveză aprobă transportul sicriului la vila lui Paganini şi înmormântarea într-un loc profan.

   Cu greu, Achille obţine în 1845 aprobarea unei slujbe religioase în Biserica Steccata a Ordinului Cavalerilor Sf. Gheorghe din Parma şi apoi reînhumarea în grădina Vilei Gajona. În vila de la Parma, rămăşiţele pământeşti ale muzicianului de geniu rămân 20 de ani, până în 1876, când nepotul său, Attila Paganini, fiul lui Achile, obţine de la Vatican anularea hotărârii de erezie.
   Niccolò Paganini poate fi în sfârşit înmormântat într-un cimitir catolic, la Parma. Aventura neagră pare a se fi încheiat.

   În 1893, la insistenţa violonistului ceh Franti¹ek Ondøièek, Achile Paganini deschide sicriul tatălui său. Chipul defunctului era conservat impecabil, dar din trup nu mai rămăsese decât scheletul…
   Şi pentru că nu era de ajuns, în 1896 Primăria oraşului Parma hotărăşte mutarea cimitirului.”

   200 de ani au trecut de când a fost compusă Simfonia Italiană a lui Mendelsshon. 223 de ani au trecut de când s-a născut  Mendehlson. E greu de înțeles cum la doar 23 de ani să ai o asemenea acuratețe, astfel încât să transpui pe portativ un atât de complex mesaj.

   Să nu uităm că Mendelssohn a fost profund influențat de muzica lui Johann Sebastian Bach. Stră-mătușa sa Sarah Levy (născută Itzig) a fost eleva fiului lui Bach, Wilhelm Friedemann Bach și a sprijinit-o pe văduva altuia din fiii săi, Carl Philipp Emmanuel Bach. A colecționat o serie de manuscrise ale lui Bach. Muzica lui Bach, care la începutul secolului al XIX -lea căzuse într-o relativă uitare, se bucura de un profund respect din partea lui Zelter, profesorul lui Felix. În anul 1829, cu sprijinul lui Zelter și cu ajutorul actorului Eduard Devrient, Felix a aranjat și a dirijat la Berlin un spectacol cu oratoriul Matheus Passion (Patimile după Matei) de Bach. Orchestra și corul proveneau de la Berlin Singakademie, al cărei principal dirijor era Zelter. Succesul reprezentației (prima de la moartea lui J.S. Bach, în 1750) a reprezentat un element important pentru scoaterea din uitare și relansarea muzicii lui Bach, inițial în Germania și apoi în întreaga Europă.

   La numai 20 de ani, Mendelssohn a avut un succes răsunător. Cu această ocazie, Felix a făcut una din puținele referiri la originile sale etnice: A fost nevoie de un actor și de un fiu de evreu ("Judensohn") pentru a readuce la viață cea mai măreață muzică creștină a lumii.

       Tot Mendelssohn a reaprins și interesul pentru lucrările lui Franz Schubert. El a dirijat în premieră Simfonia nr. 9 în Do Major de Schubert, la Leipzig, pe 21 martie 1839, la peste zece ani de la moartea compozitorului.

 

 

 

La doar 20 de ani violonistul Ștefan Șimonca-Oprița are două prezențe pe scena Festivalului Internațional George Enescu

La pupitru un alt tânăr consacrat Andrei Gocan

 

     Chiar dacă în aplauzele dumneavoastră s-a lăsat încet cortina peste cea de-a 44 ediție a Festivalului Muzicii Sătmărene conducerea Filarmonicii Dinu Lipatti nu a coborât ștacheta în ceea ce privește calitatea muzicii pe care ne-o oferă și ne  surprinde cu doi invitați de marcă: dirijorul Andrei Gocan, un mai vechi răsplătit cu ovații pe scena celui mai important edificiu cultural al județului Satu Mare și violonistul Ștefan Șimonca-Oprița, o certitudine pe care o așteaptă celebritatea. Probabil că tinerețea interpreților va întineri și publicul prezent în sală, mai ales că în săptămâna ce a trecut, Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” tocmai „și-a deschis din nou porțile micilor melomani în cadrul noului concert educativ „Micul toboșar” unde au fost prezentate instrumentele pe care cântă micul toboșar, iar copiii au explorat lumea fascinantă a ritmului și a melodiei” ne-a informat Kovacs Emoke, directorul instituției de cultură cu pricina.

 

   Așadar joi, 21 octombrie, de la ora 18,30 pe baza abonamentului cu nr. 11 sau pe baza biletului procurat de la casa de bilete a filarmonicii, vom putea asculta Johannes Brahms și Ludwig van Beethoven. Dacă ne place Brahms avem ocazia să ne delectăm cu „Concerul pentru vioară în Re Major” iar pentru cei îndrăgostiți de Beethoven ”Simfonia nr. 8 în Fa Major” este propunerea organizatorilor

   Ştefan Șimonca Oprița, născut la 27 decembrie 2000, student al Conservatorului de Muzică Hochschule für Music Saar Saarbrücken, studiază vioara cu David Grimal (din 2016) și cu prof. Artemiu Şimonca-Opriţa (din 2005). Este absolvent al Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” din Arad. De asemenea, s-a bucurat de îndrumarea doamnei prof. Ana Hălmăgean (2007-2011), urmând şi cursuri de măiestrie cu prof. Mihaela Tomescu (2011-2017).

 

   Studiază pianul de la 6 ani şi viola de la 10 ani. Este membru al Fundaţiei „Remember Enescu” din anul 2012. A debutat la şapte ani pe scena Filarmonicii arădene, în iunie 2008. A susţinut recitaluri la Ateneul Român, a fost solistul orchestrelor Filarmonicilor de Stat din Arad, Tîrgu Mureş, „Dinu Lipatti” din Satu Mare, „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, al orchestrei Concerto a Universităţii de Muzică din Bucureşti, precum şi al prestigioasei orchestre PKF – Prague Philharmonia.

    A susținut recitaluri  în Londra (la Cadogan Hall), Manchester (la Royal Northern College of Music) şi Leiston (Marea Britanie); în Praga (Cehia); în Saarbrücken, Traunstein şi Neumarkt (Germania); în Békéscsaba şi Gyula (Ungaria); în Betleem (Palestina) și în diferite oraşe din România.

   Din 2017 este membru al prestigioasei orchestre Les Dissonances, fondată şi condusă de Maestrul David Grimal, cu care participat la mai multe turnee în Franţa, Italia, Belgia şi Israel. A colaborat cu dirijori precum Robert Max şi Kriss Russman (Anglia), Leoš Svárovský (Cehia), Toshiyuki Kamioka (Japonia/Germania), Gabriel Bebeşelea, Cristian George Neagu, Bogdan Vodă, Dorin Frandeş, Radu Ciorei, Andreas Mihăiţă, Cristian Oroşanu (România), Hermann Szabolcs (Ungaria), Leandro Silvera, S. Speare, Tim Lowe (Anglia) ş.a.

   A fost în mai multe rânduri invitatul televiziunilor naţionale şi regionale, locale sau on-line. A apărut pe scena Festivalului Internaţional „George Enescu” din Bucureşti, în septembrie 2019, unde a susţinut un recital alături de Maestrul David Grimal și în septembrie 2021 alături de orchestra Les Dissonances.

   Este concert-maestrul orchestrei Universităţii HfM Saarbrucken. La vioară a obţinut numeroase premii, între care amintim Marele Premiu la Concursul Internaţional de Vioară „Remember Enescu” de la Sinaia; s-a clasat primul la Concursul Internaţional „Walter Gieseking” HfM (Hochschule für Music) Saar Saarbrücken (University of Music Saar); Marele Premiu la Concursul Naţional de Interpretare a Muzicii Româneşti „Sigismund Toduţă” (Bistriţa); Marele Premiu la Concursul Naţional de Interpretare „Ştefania şi Dan Cumpătă” (Bucureşti). De asemenea, la pian a obţinut Marele Premiu la Concursul Naţional de Interpretare „Dan Cumpătă” (Bucureşti) iar la violă a fost distins cu diferite premii, precum Marele Premiu la Concursul Naţional de Interpretare „Dan Cumpătă” (Bucureşti), premiul I la Concursul Internaţional de Muzică şi Teatru LiveMuseArt (Arad) şi la Concursul Naţional de Interpretare a Muzicii Româneşti „Sigismund Toduţă” (Bistriţa).

 

      Andrei Gocan a început studiul viorii cu mama sa și l-a continuat cu Robert Truț și Nicușor Silaghi la Cluj, apoi cu maestrul Ștefan Gheorghiu la București. Andrei a absolvit Royal Academy of Music ca șef de promoție studiind cu Remus Azoiței și Thomas Brandis. Și-a continuat educația la Conservatorul Național Superior din Paris cu Boris Garlitsky, desăvârșind formarea prin participarea la cursurile de măiestrie ale unora dintre cei mai cunoscuți soliști și pedagogi, printre care Maxim Vergerov, Pierre Amoyal, Miriam Fried, Zvi Zeitlin și Aleksander Pavlovic.

 

 

    Ca muzician de cameră, Andrei s-a format cu profesorul Mihai Guttman la Cluj, cu membri ai cvartetelor Maggini, Belcea și Skampa la Londra, și la cursuri de măiestrie cu Bruno Canino și Eberhard Feltz. În concerte camerale, Andrei i-a avut ca parteneri pe Daniel Adni, Diana Ketler, Eric Mélon, Alexander Sitkovetsky, Pierre-Henri Xuereb, Geneviève Sommer și Răzvan Suma.
    Andrei Gocan a apărut ca solist cu majoritatea filarmonicilor din România (inclusiv cu cea a Filarmonicii Dinu Lipatti” din Satu Mare) precum și în recitaluri în Anglia (St Martin in the Fields, St John’s Smith Square, Turner Sims Hall, Duke’s Hall), Franța (Salle Cortot, Festival de Melle, Festival de Gex), Belgia, Olanda (Orlando Festival), Germania.
   În ultimii 10 ani, Andrei s-a format și ca dirijor, la Royal Academy of Music, cu profesorul Colin Metters. A lucrat ca dirijor asistent pentru Semyon Bychkov, Vassily Sinaisky și Pablo Heras-Casado și dirijează orchestre din Anglia, Franța, Germania, precum și multe filarmonici din țară.

   Andrei Gocan este apreciat de revista Musical Opinion ca un „talent remarcabil”, este câștigătorul câtorva premii internaționale importante, la concursuri din Olanda, Italia, și România, și a primit de-a lungul carierei sale distincții ca Louise Child Prize, Larry Adler Prize, și burse din partea Gordon Foundation, Ratiu Family Foundation și Fondation Meyer
    În prezent, Andrei Gocan este Asistent doctorant la Academia de Muzica Gheorghe Dima din Cluj-Napoca si are o intensă activitate pedagogică, variind de la lecții private de vioară și muzică de cameră, până la cursuri de măiestrie internaționale.

 

   

     Conform regulilor şi a măsurilor impuse de autorităţi, sala poate primi doar 50% din capacitatea sa, astfel numărul locurilor este limitat. La concert pot participa persoanele care:

-sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei de vaccinare

-prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore

-prezintă rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore

-se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu SARS-CoV-2.