Educație

     Nu am pretenția că pot doar în câteva cuvinte să dezbat un subiect atât de important și complex. N-a putut Johannis în aproape 10 ani să pornească un program inteligibil despre educație. Dar să-l lăsăm pe Johannis undeva prin Insulele Capului Verde sau pe Kilimandjaro, la granița dintre Kenya și Tanzania, unde se lăfăie pe banii mei. Și-ai tăi. Oare nu se găsește vreun ziarist competent și niște paparazzi să ne trimită vești la fiecare oră despre activitatea șefului statului? Precis că acțiunile sale sunt în folosul poporului român. Neamț ne-o trebuit, măgar am votat. Zic de mine că am votat un măgar. Voi? Nu știu. Poate l-ați votat pe Johannis...

 

    Să revenim la educație. Aș vrea să scot în evidență cele două părți ale educației care se dezvoltă din punct de vedere al conștienței. Familia, primul factor care are influență asupra educației cuiva, imprimă și ea cele două aspecte ale educației. Cea conștientă în care de la primul „oa” al unui nou născut și până târziu în viață, părinții, bunicii și celelalte rude apropiate și interesate pentru dezvoltarea unui caracter, încearcă cu bună știință să-i introducă subiectului un stil de viață sănătos și cea inconștientă în care, accidental, arată celui vizat unele metehne proprii sau ale altora, metehne care dacă nu sunt imediat explicate și corectate pot fi interpretate ca exemple de urmat.

     Școala, învățământul în general, este al doilea factor major asupra căruia mă opresc. Școala ca atare ar trebui să aibă doar o influență pozitivă asupra dezvoltării copiilor și tinerilor din sistem. Din păcate educația formată în școală depinde foarte mult de pregătirea, calitatea umană, spiritul pedagogic și profesionalismul cadrului didactic. Pe lângă acest aspect care reprezintă educația conștientă, școala are la rândul ei un aspect al educației inconștiente. Cea din pauze de exemplu.

    Mediul. Locurile de joacă, cercurile de prieteni, cartierul, locurile de muncă și călătoriile reprezintă un al treilea factor care influențează procesul de educație. Aici preponderentă este educația mai puțin conștientă. Cea care poate consolida sau, din contră, dărâma pașii făcuți în direcția pozitivă de familie și școală pentru formarea caracterului cuiva. Mai rar se poate întâmpla și invers. Adică cineva provenit dintr-un mediu familial nesănătos și/sau de la o școală neadecvată (cea corecțională de exemplu) poate, prin propriile puteri să găsească în mediul său exemple pozitive pe care să le urmeze. Cititul, turismul, sportul și evenimentele culturale ar fi unele din căile conștiente ce ar putea îndrepta o educație primară precară.

    Uitându-mă peste umăr pot spune că m-am format, mai mult bine decât rău, într-un spațiu geografic cuprins între județul Brașov și capitala țării București. Am ajuns în Brașov cu mama, când aveam 10 ani. După un prim an dificil, mai mult din cauza familiei decât al școlii, au urmat alte 18 luni și mai dificile, de data asta mai mult din cauza școlii (internatul din Săcele, un mediu nociv pentru orice copil). Aveam un ceva anume care mă ferea de cele mai nefaste aspecte ale vieții. În familie mama (cu aspectele ei când pozitive, când negative) era cea pentru care mă îndârjeam să ies la suprafață, la internat singura dintre educatoare ce-și merită titlul m-a luat sub aripa ei. Am revenit la Brașov unde timp de 30 de luni, fără să fiu ușă de biserică, mi-am căutat propriul drum prin matematică, sport și munte. Mai mult inconștient decât conștient îmi împărțeam timpul între școală (mă atașam de materiile logice fără să fiu delăsător la limba română, geografie și istorie), antrenamente (fotbal la Steagu Roșu), timp liber (joacă fotbal, citit, rebus) și vacanțe (excursii în Piatra Craiului de Zărnești, turul țării cu trenul sau uneori tabere).

    Liceul l-am făcut în Giulești, la București, pentru că vroiam neaparat să joc fotbal la Rapid. Țelul acesta din viață pe care l-am îndeplinit doar parțial (aproape trei ani de juniorat sub Podul Grant) m-a ferit de multe căi greșite ce apar la vârste fragede (furatul, fumatul, alcoolul...). Încă de la școala generală fugeam de lucru manual, dar aici, la liceu, lucrul manual și materiile cu iz politic erau un chin. Noroc cu colegii cărora le rezolvam temele la matematică, fizică și chimie și ei mă mai ajutau la menghină cu pilitul. Biblioteca, teatrele, opereta și opera erau ocupațiile mele atunci când nu hoinăream prin cartiere cu diferite găști mai mult sau mai puțin certate cu legea. Mai jucam „la mai mare” sau „barbut” cu ei dar atunci când se sărea calul (bătăi între găști, violuri sau hoții organizate) plecam în treaba mea. Nu se supărau.

    Totuși am pățit-o și eu o dată. Am condus împreună cu trei colegi niște fete la un liceu din Ferentari. Era noapte. La întoarcere o gașcă din Ferentari l-a recunoscut pe unul din colegi că e din Giulești și ne-au tocat bine de tot. Eu mi-am pierdut „trei dinți din față” de-ai zice că după mine și-o dat titlul Marin Sorescu la una din creațiile sale.

    Pentru facultate am revenit la Brașov dar grosul educației mele, cu bune și cu rele, era deja format.

    Opriți războiul!

O simfonie și un concert pentru pian ne așteaptă la Filarmonica Dinu Lipatti

     Toate cele patru personalități muzicale, de azi și de „ieri”, care vor impresiona melomanii sătmăreni, joi, de la ora 19, pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti, au fost prezenți în paginile cotidianului nostru, inclusiv pe site, așa că în suplimentul cultural din această săptămână mă voi axa pe cele două compoziții muzicale ce ne sunt propuse de colectivul de conducere al instituției culturale sătmărene. Mai menționez doar că pentru acest eveniment sunt valabile abonamentele cu nr. 13.

     Ne amintim cu plăcere de interesanta biografie a lui Ludwig van Beethoven văzută prin prisma tinerei și sensibilei Gianina Vancea, biografie apărută în numărul din 23 mai 2022 al cotidianului nostru. Din opera lui Beethoven s-a ales „Concertul pentru pian nr. 4” în sol major pe care îl va interpreta pianistul Demény Balázs (descris în 4 dec. 2020) condus de dirijorul Farkas Róbert (24 oct. 2022) și acompaniat de Orchestra simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti.

     Cel de-al doilea compozitor de care ne vom bucra în această săptămână este Joseph Haydn, care și el la rândul lui a avut expusă biografia în Gazeta de Nord-Vest, anul acesta, pe 30 ian. Am zis al doilea, dar de fapt el este cel care va deschide „Concertul simfonic” din această săptămână ploioasă de toamnă. Ultima sa simfonie a cărei primă audiție a avut loc pe durata vieții sale, denumită „London”, este „Simfonia nr. 104” în re major.

 

  Joseph Haydn: Simfonia nr. 104 în re major - surse multiple și adaptări

 

    Este ultima simfonie a lui Joseph Haydn. Totodată este și ultima dintre cele douăsprezece simfonii londoneze și este cunoscută (oarecum arbitrar, având în vedere existența altor unsprezece) sub numele de London Symphony. În Germania este cunoscută în mod obișnuit sub numele de Simfonia Salomon după Johann Peter Salomon, care a aranjat cele două turnee ale lui Haydn la Londra, chiar dacă este una dintre cele trei dintre ultimele douăsprezece simfonii scrise pentru Concertele de operă ale lui Viotti, mai degrabă decât pentru Salomon.

 

     Lucrarea a fost compusă în 1795, în timp ce Haydn locuia la Londra, și a avut premiera acolo la King's Theatre pe 4 mai în același an, într-un concert care conținea exclusiv compozițiile lui Haydn și regizat de compozitor. Premiera a fost un succes. Haydn a scris în jurnalul său: „Întreaga companie a fost foarte mulțumită și eu la fel: am primit 4.000 de flori în această seară; așa ceva este posibil doar în Anglia”.

    Manuscrisul autograf al simfoniei este păstrat în Biblioteca de Stat din Berlin. Lucrarea este compusă pentru 2 flaute, 2 oboaie, 2 clarinete în la, 2 fagoturi, 2 corni în re și sol, 2 trompete în re, timpane, viori 1 și 2, viole și violoncel.

 

    Interpretată în premieră de Evergreen Symphony Orchestra, simfonia se deschide cu o introducere lentă și grandioasă în re minor. A doua mișcare, în sol major, se deschide cu tema principală din coarde. A treia mișcare este un menuet și trio în re major. Tema de deschidere a mișcării finale este exuberantă, în tempo rapid și în formă de sonată, se deschide în modul muzicii populare (inspirată din experiența lui Haydn la Londra) folosind un bas de drone și o temă despre care se pretinde adesea că își are originea la un cântec popular croat.

 

 Ludwig van Beethoven: Concertul pentru pian nr. 4 în Sol major - sursa Wikipedia

 

    A fost compus în 1805-1806, însă partitura originală în manuscris a fost pierdută. Concertul este orchestrat pentru flaut, două oboaie, două clarinete, doi fagoturi, doi corni, două trompete, timpane și coarde. Conform standardului concertelor clasice, concertul este structurat în trei părți:

1. Allegro moderato
2. Andante con moto (Mi minor)
3. Rondo (Vivace)
   

 

    Premiera concertului a avut loc în martie 1807 într-un concert privat la reședința Prințului Franz Joseph von Lobkowitz. În cadrul aceluiași concert a avut loc și premiera lucrărilor „Uvertura Coriolan” și „Simfonia nr. 4”. Prima interpretare publică a concertului a avut loc pe 22 decembrie 1808 în Viena la Theater an der Wien. Beethoven a avut rolul de solist în ultima sa apariție publică, de solist cu orchestră. În cadrul aceluiași concert a avut loc și premiera lucrărilor „Fantezia corală” și „Simfoniile nr. 5 și 6”. Beethoven a dedicat concertul prietenului, elevului și protectorului său, Arhiducele Rudolf von Habsburg-Lothringen.

     O recenzie în ediția din mai 1808 a publicației „Allgemeine musikalische Zeitung” atestă că " este cel mai ascultat, singular, artistic și complex concert compus vreodată de Beethoven." Totuși, după prima interpretare, lucrarea a fost neglijată până în 1836 când a fost revitalizată de Felix Mendelssohn. Astăzi concertul este frecvent interpretat și înregistrat, fiind una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul concertelor pentru pian.

 

    Opriți războaiele!

 

 

 

Subreta și prostănacul

     - Stimulantă domnișorică, dați-mi voie să vă prezint omagiunile mele...

    - Da, da, magiunul îmi place mult. Se lipește de onduleul de pe mijlocelul meu ca timbrul vocal de arcușul lăutei. Da... Îmi place magiunul.

    - Posteriorul dumneavoastră... Scuze! Posterior celor spuse de dumneavoastră mi-a venit ideea de a-mi permite să am îndrăzneala să pot concepe în acest scurt răstimp o mică odisee pe care să v-o recit în această seară la cină și la minunatele clipe de după cină, clipe pe care le vom savura în timp ce ne desfătăm... Pardon! ...în timp ce desfășurăm ghemul acestei întâmplări.

    -Vai domnulețule! Mă faceți să înroșesc și să umezesc acest colț de batistă rămas moștenire de la mamaia, pe care și ea o are de la mamaia ei care l-a primit de la tataia ei ca dar la nuntă, cu recomandarea ca să nu o spele prea des, că se deșiră.

    - Sunt impresionat de conștiințele dumneavoastră vaste... Pot să-ți spun tu?

    - O, da. Mă simt înpinsă de la spate atunci când mi se apreciază cantitățile...

    - Spuneam că-s mirat de căte-n lume și-n stele ai habar. Chiar i-ai cunoscut pe toți ăia?

    - De la nuntă? Nu chiar pe toți. Mai trec din când în când pe la piatra de la căpătâiul lor.

    - Că bine zici fă! Îți plac pietrele prețioase?

    - Oau. Da' n-am decât false. Doar nu vrei să-mi pui una la cap!?

Începe returul

     În sfârșit suntem cu clasamentul la zi, în sensul că nu mai avem partide restanțe. Profităm și de faptul că s-a încheiat prima parte a primei părți din această ediție. Trebuie decriptat? S-a încheiat turul sezonului regulat. Deci să trecem la statistică. 44 de întâlniri din cele 120, mai mult de o treime, s-au încheiat la egalitate. Doar 42 au revenit gazdelor, restul de 34, mai mult de un sfert, fiind câștigate de oaspeți.

     FCSB și CFR au câte 9 victorii în timp ce Botoșaniul nici una. Oțelul cu Mister X au 11 jocuri egale din 15, în timp ce CFR, Farul și „48” doar trei. La înfrângeri conduce Dinamo cu 9„realizări” în timp ce FCSB, Rapid, Hermannstadt, Petrolul și Oțelul nu au ieșit cu capul plecat decât de două ori. Cele mai multe goluri le-a înscris Rapid (31), iar cele mai puține perforări a defensivelor adverse le are Dinamo (9). Cea mai greu de depășit apărare s-a dovedit a fi cea a Oțelului, cu doar 12 goluri primite, pe când Botoșaniul a încasat 30. Golaverajul cel mai bun îl au echipele vișinii, CFR și Rapid cu +14, la acest capitol Dinamo fiind repetenta, -17.

    Cu toate că mă așteptam ca, în etapa care a trecut, numărul de goluri marcate să rămână ridicat n-a prea fost așa. În medie s-au înscris două goluri pe meci. Ba mai mult. Au apărut surprize mari tocmai acolo unde mă așteptam la victorii sigure ale gazdelor. Mă refer la Cluj și Ovidiu. O semisurpriză, plăcută mie, s-a consemnat la Sibiu. Cu două victorii ale gazdelor și două ale oaspeților etapa s-a dovedit a fi echilibrată. Poli - Oțelul 1-1 între moldoveni, Sepsi - Petrolul 0-0 cu gazde nemulțumite; Univ. Craiova - „48” 1-1 ca-ntre olteni și juveți! Farul - Botoșani 1-1 inexplicabil; FCSB - Rapid 1-2 într-un meci jucat mai mult pe tablă decât pe teren; UTA - Dinamo 2-1 cu mutare-n plic; Hermannstadt - CFR un 1-0 ce a arătat măiestria lui Măldărășanu.

    Începe returul cu trei echipe desprinse la 8, 7, respectiv 6 puncte în fruntea clasamentului și cu două echipe rămase de căruță în coada topului la 5, respectiv 8 puncte de ultimul loc care nu retrogradează direct. În rest sunt doar opt puncte între locul 4 și 14 ceea ce înseamnă că vom avea o bătălie intensă între cele 11 formații atât pentru pătrunderea în grupa campionat (primele șase locuri) cât și pentru evitarea locurilor ce duc la baraj (13 și 14). Personal cred că Dinamo mai are șanse să revină în luptă. Depinde de cum (pe)trece iarna.

    Sepsi - Rapid (vineri, ora 20,30) Derbiul etapei. Primul meci al returului este și primul derbi al etapei. De remarcat că Sepsi este singura echipă clasată în Top 6 anul trecut care a reușit să ia vreun punct Rapidului în turul campionatului;

    Farul - Hermannstadt (sâmbătă, ora 21) Și acest meci ar putea fi considerat ca un derbi al etapei. Se dispută în aceeași parametri: o echipă în declin joacă acasă cu una în vogă;

    Poli Iași - CFR (sâmbătă, ora 18,45) Frânarii au de tras pentru a păstra ritmul. iar gazdele ar trebui să confirme rezultatele relativ bune din ultimele meciuri (neînvinsă în ultimele patru etape);

    FCSB - „48” (duminică, ora 21) După dușul arctic din fața giuleștenilor FCS Becali a rămas datoare față de suporteri. Să vedem dacă aceștia, suporterii ce s-au dovedit huligani duminică, vor avea dreptul la cuvânt;

    „U” - Petrolul (sâmbătă, ora 15) Doi antrenori cu rezultate bune în ultimul timp, cu câte o sincopă în meciurile cu Voluntari, respectiv UTA. Mă aștept la un meci deschis, plăcut ochiului și aș dori victoria gazdelor.

    Univ. Craiova - Dinamo (duminică, ora 16) Meci greu pentru bucureșteni. Mai ales că acum oltenii au antrenor. Să vedem.

    UTA - Oțelul (luni, ora 20,30) Un alt meci interesant. Să fie egal? Tare aș vrea ca gazdele să câștige. Doi antrenori care au în primul 11 mai mulți străini decât români. Despre filobelgianul Rednic știam, dar Dorinel Munteanu chiar frizează absurdul;

    Botoșani - Voluntari (duminică, ora 13,30) Cenușăreasa etapei. Ar fi timpul ca moldovenii să obțină prima lor victorie în această ediție de campionat.

    Opriți războaiele!

     

Pasa-n trei cu schimb de locuri

     Politică? Nu. Nicicum. De fapt în politică doar flancurile, locurile doi și trei, își schimbă locurile. Sunt prea multe frunți celebre, unele netede, care dezbat politica în fel și chip. N-aș face decât să răvășesc ideile unora și concepțiile altora. Ce e sigur e că voi vota dacă voi exista. Voi vota ca să exist. Vedeți? Aici e buba! Votăm ca să existăm, nu ca să prosperăm. Dar am zis că nu despre politică vom vorbi.

    Fotbal? Nici aici nu-mi dă ghes pancreasul să scriu, cu toate că statu-quo-ul de până acum din fruntea clasamentului campionatului nostru național pare a fi bulversată în viitorul imediat. Nimeni n-ar fi bănuit acum vreo șapte etape care va fi diferența de puncte între primele trei clasate. Nici hăul dintre locul trei și patru nu prea era previzibil. Degeaba se spune că la fotbal și la agricultură ne pricepem toți pentru că exemplul personal nu prea se adeverește. La agricultură sunt ignorant, iar la fotbal doar am impresia că mă pricep.

    Sport? Ei, da. Aici ar fi ceva de spus. Dar nu am suficient spațiu ca să dezvolt subiectul regresului sportului românesc pe plan mondial. Să spun că făceam parte din primul eșalon al aproape fiecărui sport olimpic al sporturilor de vară. Dacă nu prindeam primul eșalon, locurile 1-8, cu siguranță împestrițam eșaloanele doi și trei. Acum...? Dacă avem câte un sportiv între primii 50 la fiecare disciplină ne bucurăm nevoie mare. Bine, sunt și excepții, dar înainte excepțiile erau de cealaltă parte a liniei de sosire. De la fotbal până la tir cu arcul toate au luat-o pe tobogan. Cred că dintre sporturile olimpice doar înotul înoată (sâc!) masiv contra curentului.

    Societatea? Privită de jos în sus pare egală. De sus în jos în schimb egalitatea se acutizează, în sensul că primește grade de comparație. Cine e mai egal decât cine? Egalitatea ăluia nu este egală cu egalitatea celuilalt decât de jos în sus. Invers intervin parametri perturbatori precum curenții de aere sau crizele de nătângie. Am făcut vreun pleonasm? Asta e! Îmi scapă și mie. Pot da vina pe figurile de stil. Sau pe figuri în general.

    Multe din figurile din politica românească, din sportul românesc și, în general, din societatea românească sunt de fapt figurine. Bibelouri pe rafturi arhivate deja. Materialele din care sunt făcute le-ar putea diferenția, dar cine să o facă? Nu mai avem făurari ci doar consumatori. Nu mai avem inteligenți ci doar artificiali. Nu mai avem inovatori ci doar copiatori și copiatoare al(e) căror număr de D-uri se bat cap în cap cu numărul de G-uri de la altă disciplină.

    Punctul G. Punctul de maximă excitație se apropie. Votul. De fapt voturile pentru că avem G4 la anul. Punctul de maximă excitație pentru cine? Că doar nu toți mergem la vot. Ar fi bine să o facem. Ca să avem motive să ne învinovățim. Să curbăm arătătorul și către piepturile noastre. Am putea fi astfel mai egali cu noi înșine. Dureroase cuvinte îmi vin acum în minte. Mai bine nu le aștern. Sper doar să vi le insuflu așa ca o boare boreală. Apropo! V-ați uitat vreo dată peste sistemul legislativ al Australiei? Peste Constituția lor?

    Până atunci să revenim la „pasa-n trei cu schimb de locuri”. Uitându-mă așa peste umăr, mi-aduc aminte de domnul Pavel. Pe atunci era tovarășul Pavel. Directorul adjunct al liceului și profesorul de sport. L-am văzut și la cravată, prin cancelarie, dar mie-mi plăcea mai mult când era în trening și ne descâlcea pasa-n trei cu schimb de locuri. Era despre handbal dar mai târziu am aplicat-o și la fotbal, ba chiar și în viață. Mai puțin în viața de familie. Totuși, amintirea definitorie despre domnul Pavel este cea când era voleibalistul Pavel. Cel care în calitate de căpitan al Rapidului a câștigat Cupa Campionilor Europeni la volei într-o sală Giulești în care n-am mai avut loc decât pe parchet, pe lângă copiii de mingi.

    Opriți războaiele!

Un violoncel veșnic îndrăgostit revine pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti

    Mozart, Schubert și Brahms într-o singură seară la Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare. Cred că acesta ar fi trebuit să fie titlul din această săptămână pentru ceea ce ne propun managerul Kovács Emőke și directorul adjunct Claudiu Pitic. Pentru asemenea compozitori normal că au trebuit invitați nume cu rezonanță din colecția de muzicieni, atât pentru cel care va urca la pupitru cât și pentru solist. Garanția prestației acestora la înalt nivel ne va fi oferită de profesionalismul și calitatea ridicată a Orchestrei Filarmonicii Dinu Lipatti.

     Joi seară, de la ora 19, spectacolul va începe cu „Simfonia nr. 35 - Haffner” în re major a lui Wolfgang Amadeus Mozart în care timp de aproape 25 de minute, alături de îndrăgita noastră orchestră, ne vom lăsa purtați de bagheta tânărului, dar deja celebrului compozitor croat, Andrej Vesel.

    Mai apoi intră în scenă și violoncelistul clujean Răzvan Suma care va interpreta, condus de aceeași baghetă de la pupitru, alături de orchestra restrânsă a filarmonicii sătmărene (doar instrumentele cu arcuș) „Sonata Arpeggione pentru violoncel și orchestră de coarde” compusă de Franz Schubert. Să nu uit să vă informez că pentru această seară, ce o sperăm minunată, sunt valabile abonamentele cu nr. 12.

     Pentru ultima parte a „Concertului simfonic” s-a ales Johannes Brahms. „Simfonia nr. 4” în mi minor este piesa pe care o vom fredona la plecare pentru că, aproape de fiecare dată, memoria noastră păstrează active ultimele armonii. Abia mai pe urmă, în compania unui pahar de vin bun, vom digera și celelalte aspecte plăcute ale unui concert ce sperăm să fie de excepție.

Răzvan Suma - surse multiple și adnotări personale

    Este unul dintre cei mai activi muzicieni români, cu un repertoriu cuprinzător, acumulat prin sute de recitaluri și concerte susținute în întreaga lume, prin prezența pe scenele festivalurilor internaționale de mare prestigiu. Pe lângă activitatea concertistică din România, cântă frecvent împreună cu pianistul spaniol Josu Okiñena, alături de care a concertat în săli ca Auditorio Nacional din Madrid, Teatro Colón din Buenos Aires, Centrul Cultural Belém din Lisabona, Kursaal din San Sebastian sau Casa da Música din Porto.

     „Violoncelistul Răzvan Suma a fascinat publicul prin talentul, sensibilitatea și inteligența sa” – astfel îl caracteriza renumita publicație germană Das Orchester pe violoncelistul român.

    Răzvan a conceput și organizat turnee naționale începând cu anul 2012. Suita de proiecte „Vă place Bach?”, „Vă place Brahms?”, „Vă place tango?” sau „Vă place Schu…?” l-a plasat pe Răzvan în topul celor mai activi violonceliști români. La acestea se adaugă turneele „Seară dpaniolă” și „Seară britanică” și turneele grupului ArgEnTango „Piazzolla, o poveste autentică ”și „Tango la cetate”.

    A colaborat cu nume importante ale muzicii clasice internaționale, precum Maxim Vengerov, Cvartetul Borromeo, Cvartetul Voces, Silvia Marcovici, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Christian Badea sau Misha Katz.

    În 2009, Răzvan Suma a devenit solist al Orchestrelor și Corurilor Radio, iar în calitate de profesor asociat la Universitatea de Muzică din București dezvoltă o intensă activitate pedagogică. Este invitat să predea la cursuri de măiestrie organizate în țări ca Spania, Argentina, Coreea, iar în România, masterclass-ul „Muzica la altitudine”, realizat alături de violonistul Ştefan Horváth, a devenit un reper.

    Răzvan Suma a realizat din 2006 mai multe turnee în formulă de trio (Romanian Piano Trio sau Trio Strad – alături de Alexandru Tomescu, Horia Mihail, respectiv Toma Popovici). De asemenea, alături de Marin Cazacu, Alexandra Guțu și Octavian Lup, în componența cvartetului de violoncele Cellissimo, Răzvan Suma a fost prezent pe scene din Italia, Portugalia, Macao sau Maroc.

    Pe lângă prezența sa constantă în zona muzicii clasice, Răzvan Suma a participat și la proiecte mai puțin convenționale, adresate unui public tânăr, deschis la inovație și combinație între genuri muzicale. Un proiect în acest sens este colaborarea cu trupa „Vița de vie”, în aprilie 2013, când una dintre piesele albumului, „Acustic”, a fost înregistrată alături de Răzvan Suma.

    Născut în 1977 la Cluj-Napoca, Răzvan Suma a urmat cursurile liceului de muzică din orașul natal la clasa profesoarei Gabriela Todor. În anul 2000 a obținut diploma de licență a Universității de Muzică din București la clasa maestrului Marin Cazacu, iar în 2002 a început programul de perfecționare pentru Artist Diploma la Longy School of Music – Cambridge (SUA), la clasa profesorului Terry King.

    Concursurile de mare prestigiu ca Giovanni Battista Viotti (Italia), Markneukirchen (Germania) sau Villa de Llanes (Spania) sunt doar câteva dintre cele care i-au adus premii importante lui Răzvan Suma în cariera competițională începută la șase ani. Educația sa muzicală a fost armonios completată de cursurile de perfecționare cu maeștrii Marin Cazacu, Arto Noras, Miklós Perényi, Radu Aldulescu, Aurel Niculescu, Mirel Iancovici, Herre-Jan Stegenga, Frans Helmerson.

    În ultimii ani Răzvan Suma a realizat o serie de înregistrări speciale, inclusiv pentru Fonoteca de Aur a Societății Române de Radiodifuziune, precum și transmisiuni în direct la posturi de radio și televiziune (RAI Torino, MDR Leipzig, TVR România, Acasă TV, Radio Berlin, Radio Macao, Radio Sofia, Radio București, Radio Euskadi).

    În mai 2012, ca un corolar al turneului național „Vă place Bach?”, Răzvan Suma a lansat, în foaierul Sălii Radio din București, prima înregistrare completă în România, pe CD, a integralei suitelor pentru violoncel solo compuse de Bach. CD-ul – conceput într-o formă modernă, atractivă – este realizat cu sprijinul casei de producție SoNoRo Records.

    Informațiile despre biografia lui Răzvan Suma dispar subit după 2013, poate deoarece s-a cufundat în munca sa elaborată dedicată violoncelului în special și muzicii clasice în general, poate pasionat de viața de familie unde alături de Analia Selis a trăit timp de 17 ani o adevărată poveste de dragoste cu iubire, cu cununie, cu drama pierderii unei sarcini, cu doi copii și cu o altă dramă pe finalul deceniului al doilea: divorț. Poate... Părerea mea personală este că a vrut să șteargă din memoria sa și din a celorlalți melomani perioada în care în viața sa profesională a fost implicată și Analia Selis. Păcat!

Andrej Vesel - autobiografie

    Născut la Zagreb, Croația, Andrej Vesel este un tânăr dirijor și pianist care a studiat pianul cu celebrul pianist Vladimir Krpan, la Academia de Muzică din Zagreb și a absolvit în 2015. În timpul acestor studii i s-a acordat primul premiu al concursului naţional de muzică de cameră şi „premiul special“ al rectorului. Apoi a continuat să studieze dirijat de orchestră cu Johannes Wildner la Universitatea de Muzică din Viena și și-a încheiat studiile cu distincție într-un concert cu Orchestra Simfonică a Radioului din Viena la Sala de Aur din Musikverein în iunie 2022.

     În 2019/2020 a petrecut un an ca student Erasmus la Conservatorio Giuseppe Verdi din Milano cu Vittorio Parisi. Paralel cu studiile sale de dirijat de orchestră, a terminat și studiile de dirijat de cor cu Alois Glaßner. A urmat cursuri de master cu Marin Alsop, Riccardo Chailly, Christian Ehwald, Peter Eötvös, Uroš Lajovic, Andres Orozco-Estrada, Nicolas Pasquet, Jukka-Pekka Saraste, Alexander Vedernikov, Ulrich Windfuhr și Daniel Oren. Începând din septembrie 2022, Andrej Vesel este bursier al „Hans Swarowsky Akademie”, care include un program cuprinzător pentru studenții postuniversitari sub îndrumarea lui Manfred Huss. 

    În 2017 împreună cu pianistul Ioan-Dragoș Dimitriu, Andrej Vesel și-a fondat propria orchestră, „Ton der Jugend Symphonieorchester Wien“, care de atunci apare în mod regulat la Wiener Konzerthaus cu concerte foarte apreciate și un public constant. Aparițiile în calitate de dirijor includ concerte regulate cu „Filasteen Young Musicians Orchestra” („Barenboim-Said for Music Foundation” din Ramallah, Palestina) din 2021, Bad Reichenhall Philharmonics (Bavaria) din 2021, Filarmonica de Stat din Brașov (România) din 2022, Orchestra Simfonică Radio Slovenă din 2022, Filarmonica de Stat Oradea (România), Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” Satu Mare (România) și Filarmonica de Stat Sibiu în 2023. 

    Andrej Vesel activează și în domeniul operei: în 2017 a fost șef de studii la Opera „Burg Gars” (Flautul fermecat), în 2018 asistent muzical pentru jOPERA la Schloss Tabor (Bărbierul din Sevilla), în 2022 asistent muzical la Kulturglasshaus (La calul bălan). Pentru proiectele sale, Andrej Vesel a fost susținut financiar de corpul studențesc al Universității de Muzică și Arte Spectacolului din Viena în 2017; a fost bursier de la „Ernst von Siemens Private Foundation” în 2021; a fost susținut de „Fundația Czibulka” în 2021 și de „Fundația Lovro von Matačić” în 2022. El este laureatul Premiului Patria Croată „Večernjakova domovnica” la categoria muzică 2023 și este bursier al Bursei Richard Wagner pentru Festivalul de la Bayreuth, Germania 2023.

    Opriți războaiele! 

 

 

Greu la deal cu boii mici

    Zicala din titlu se potrivește de minune pentru câteva din echipele ce pestrițează primul eșalon al fotbalului românesc, cu precădere pentru ultimele patru clasate. Dacă la Dinamo aș putea prevedea o împrospătare și o înzdrăvenire a bovinelor de tracțiune, la celelalte trei echipe, adică Botoșani, Voluntari și juveții lui Mititelu, boala vacilor nebune cam dă iama în cirezi. Cum boul după coarne se judecă ne uităm și noi cine sunt văcarii. La primele două este statul și acolo nu prea mai sunt speranțe. Avem ordonanțe de austeritate. La Mititelu e altceva. Chestie de mansardă.

    Etapa a fost echilibrată, așa cum am prevăzut, cu trei victorii în deplasare și două acasă. Ne bucură că cele trei victorii din deplasare aparțin echipelor de dincoace de Carpați. Chiar și egalul de pe Dunăre onorează Ardealul, mai ales că singura reprezentantă a lui, a Ardealului, care a jucat acasă și-a onorat prestația cu o victorie.

    Dorinel Munteanu începe să semene din ce în ce mai mult cu Dan Petrescu în meseria lui de antrenor. Au fost doar doi români în primul 11 aliniat și dacă ne gândim că unul era obligatoriu (juvenilul impus de regulament) ne gândim cu regret la aportul pe care îl aduce Neamțu' la dezvoltarea fotbalului românesc la nivel de echipă națională. Oare el n-are nici o datorie față de echipa națională, față de români în general? Ba parcă da, dacă ne aducem aminte că, pe pământ danez, în seara de 10 septembrie a anului 2003, ne-a privat de o calificare la un turneu final în ultimele secunde ale unor preliminarii. Nefolosirea românilor este motivul pentru care m-a întristat egalul smuls de acesta pe final de meci în fața lui Măldărașanu care s-a prezentat la primul fluier al arbitrului cu nu mai puțin de opt români și patru din rezervele utilizate au fost tot români.

    Toamna nu-i ca primăvara pentru campioană, Sepsi, Voluntari și Botoșani. Răzvrătirea secuilor la Voluntari - Sepsi 0-2; sub semnul neputinței la Dinamo - Poli Iași 0-0; venetici contra băștinași la Oțelul - Hermannstadt 1-1; gestiunea dezastroasă din palat la Petrolul - FCSB 2-2; răpuși de metehne la „48” - UTA 2-3; cu noroc pe termen scurt Rapid - Univ. Craiova 2-0; previzibil pe masa verde Botoșani - „U” 0-3; pe valoare de moment CFR - Farul 3-1.

    S-au încheiat restanțele. Se pare că nu prea le-a priit niciuneia faptul că și-au amânat partidele din campionat pentru himere. În ptimul rând nici una dintre combatante nu a prins grupe europene. Sepsi din cele două restanțe nu a acumulat nici un punct, iar FCSB și Farul s-au mulțumit cu câte un punct. Sunt convins că dacă aceste partide s-ar fi disputat la data programării lor inițiale cele trei echipe cu pricina ar fi avut cu cel puțin două puncte mai mult în clasament.

    Față de etapa trecută în care s-au înscris 22 de goluri mă aștept ca acest număr să crească nu numai pentru că temperaturile au devenit mai rezonabile, ci și pentru că ultimele patru clasate joacă în deplasare fără prea multe șanse de surprize. Fiind ultima etapă a turului de campionat am putea face un bilanț intermediar în Caricatura de săptămâna viitoare. Să vedem!

    FCSB - Rapid (duminică, ora 20,30) Derbiul incontestabil al etapei. Orice rezultat este posibil. Chiar și victoria la scor a uneia din cele două. Orice amănunt contează în pregătirea jocului și orice moment al jocului poate face diferența sau poate răsturna situația de până atunci. Normal că rămân alb-vișiniu dar am temerile mele. Hai Rapid!

    Hermannstadt - CFR (luni, ora 21) Un derbi al celor mai bine clasate echipe ale Ardealului. Nimic nu-i ușor. Nici pentru Măldărășanu nici pentru Mandorlini. Egalul nu este convenabil niciuneia, tocmai de aceea este cel mai previzibil rezultat. Totuși, nu cred că va fi egal.

    Sepsi - Petrolul (sâmbătă, ora 16,45) Ora revenirilor. Adică atât secuii cât și găzarii să revină la rezultate pe măsura valorii loturilor, ceea ce ar însemna o victorie lejeră a gazdelor. Gazdele au pierdut impardonabil niște puncte, iar oaspeții au câștigat pardonabil (scuzați licența!) altele.

    Univ. Craiova - „48” (sâmbătă, ora 21,15) Derbiul Băniei. Atâtea puncte au risipit cele două echipe în acest tur de campionat încât n-ar fi o minune să mai risipească unul acum la final. Normală ar fi victoria oltenilor în fața juveților. Sâc!

    Poli Iași - Oțelul (vineri, ora 18) Etapa se deschide cu un derbi al Moldovei. Al celor mai bune două echipe din stânga combinației hidrografice Milcov - Putna - Siret. Pe baza celor descrise în al treilea paragraf din acest editorial cu caracter sportiv, îmi voi îndrepta jetoanele către Copou.

    „U” - Voluntari (duminică, ora 15) O nouă partidă relativ lejeră pentru studenții clujeni. Le pică bine pentru că pot să-și îndrepte atenția mai mult spre Cupa României în această perioadă. Nu știu ce-au făcut aseară (când scriu aceste rânduri partida încă nu începuse) dar sper că nu s-au făcut de rușine în fața concitadinilor.

    Farul - Botoșani (duminică, ora 17,30) După ce degringoladă este la Botoșani prevăd o victorie lejeră a marinarilor.

    UTA - Dinamo (luni, ora 18) Cenușăreasa etapei. Încă n-a sunat goarna „Deșteptarea!” în dormitorul din cazarma oaspeților așa că revirimentul textiliștilor poate continua fără piedici.

    Opriți războiul!