Stare de fapt

     Pauza aceasta competițională ne lasă să tragem câteva concluzii despre comportarea celor 16 echipe din Superliga fotbalistică a României. Mă voi rezuma la fiecare echipă doar la linia de clasament, un fapt divers și câteva cuvinte despre antrenori. În ceea ce privește antrenorii aș remarca faptul că 11 din cele șaisprezece echipe au avut acelaș antrenor pe parcursul celor douăzeci și una de etape disputate până acum. E adevărat că la sfârșitul anului trecut doi antrenori din cei 11 și-au dat demisia, iar anul ăsta unul a fost demis în timp ce se afla în cantonament.

    16. FC Buzău - 21 4 4 13 18-33 16

    Începem cu ultima clasată. Obligată să-și schimbe numele, echipa din Buzău, nou promovată, nu a făcut față asprimii unei competiții prea solide pentru un lot foarte puțin îmbunătățit față de anul trecut. La un moment dat aducerea lui Budescu părea să fie o soluție. N-a fost. Acum a venit Albu lefter din Arabia Saudită. Nici aducerea lui Neagoe pe post de A1 în locul lui Prepeliță nu a avut mai mulți sorți de biruință;

    15. FC Botoșani - 21 4 6 11 17-29 18

    Anul trecut s-a salvat. Reușise Andone dar n-a apucat să renunțe la șlipi că a și fost izgonit. Acu, cu Ciobotariu la cârmă n-au dat în clocot așa că l-au trimis acasă din Antalya. Urmează Leo Grozavu. Adevărul e că jocul nu a fost chiar așa rău. Mă tot gândesc, oare nu victoria împotriva FCSB-ului să-i fi adus lui Ciobi dandanaua?

    14. Poli Iași - 21 6 4 11 20-32 22

    Mai bine au jucat acasă. De pe alte meleaguri n-au adus decât 5 puncte. Toanele lui Tony s-au încheiat după doar câteva etape. A venit olteanul Săndoi pe banca moldovenilor. Ceva, ceva parcă s-a văzut, dar nu suficient. Ca și la Botoșani s-a făcut curățenie prin vestiar.

    13. Unirea Slobozia - 21 6 4 11 18-33 22

    Una din cele trei echipe cu un bilanț superior în deplasare (13 puncte). De fapt la ialomițeni toate jocurile se dispută afară pentru că n-au acasă stadion omologat. Din punctul meu de vedere au obținut mai multe puncte decât m-aș fi așteptat. Mihalcea s-a dovedit un bun strateg.

    12. Farul Constanța - 21 5 9 7 20-27 24

    O altă formație care nu-și joacă meciurile de acasă în localitatea de domiciliu. Mușii lui Hagi sunt deziluzia acestei toamne fotbalistice. Cu sau fără Alibec Farul pâlpâie doar. Sperăm să nu se stingă pentru că are o academie puternică la bază.

    11. Oțelul Galați - 21 5 9 7 17-21 24

    Altă echipă care nu se simte confortabil pe teren propriu. De fapt oțelarii nu se simt bine pe nicăieri. Nici în vestiar cu zbirul Dorinel Munteanu. Acu au scăpat de el. Cu Burcă le-o fi mai lesne. Să vedem dacă apar și rezultate...

    10. UTA - 21 6 7 8 22-24 25

    Am ezitat să spun UTA Arad pentru că A-ul din acronim înseamnă Arad, așa că aș fi făcut o iterație literară. Echipa din vestul țării este la fel de capricioasă ca și antrenorul ei. Rednic și-a pus amprenta de nonconformist atât asupra echipei cât și asupra relațiilor cu conducerea și suporterii.

    9. Hermannstadt - 21 7 5 9 24-32 26

    Cea mai bună echipă din a doua jumătate a clasamentului. Și aici au fost momente de cumpănă. Până la urmă Măldărășanu a împăcat și capra (schimbând conducerea) și varza (armonizând lotul).

    8. Rapid București - 21 6 11 4 24-19 29

    Cea mai slabă echipă din prima jumătate a clasamentului. Cel puțin așa zic cifrele. Campioană la meciuri egale, giuleștenii nu prea și-au bucurat suporterii având cu puțin peste un gol marcat pe meci. Barele nu se pun. Cred că are cele mai multe din Europa. Zic și eu așa, în ciudă. Pe bancă Lennon ș-apoi Șumudică.

    7. Sepsi Sf. Gheorghe - 21 8 6 7 28-23 30

    N-a pornit bine cu Storck la timonă pe valurile Oltului, dar s-a mai redresat cu Suciu. Așezat ca interimar l-au înscăunat rezultatele. Vacanța asta numai de Ciobotariu s-a vorbit. De plecat pleacă, dar nu se știe când. Nepoțelul meu, brașovean fiind, a început să țină cu Sepsi deoarece prin Brașov nu prea sunt echipe.

    6. Petrolul Ploiești 21 7 10 4 23-21 31

    Una din surprizele pozitive ale campionatului. Nu are lot, nu are conducere și acum nu mai are nici antrenor. Ba are. A venit Mutu. Dar a plecat magicianul Alagic (parc-așa l-o chemat). Nu prea îi vad bine în cele 9 jocuri rămase din sezonul regulat.

    5. CFR Cluj 21 9 8 4 36-26 35

    După un debut de campionat dezastruos frânarii din Cluj au revenit încet, încet pe linia de plutire. Mai au de muncit însă până ajung pe podiumul campionatului. Cică pleacă unii și vin alții. Doar Dan Petrescu (era să zic Gică Petrescu) e veșnic. Ce spuneți? Rămâne Bursucul până la sfârșitul campionatului? 

     4. Universitatea Craiova 21 9 8 4 33-21 35

    Gâlcă se pare că tace și face. Mai înghite în sec, mai înfulecă de la bogați... Se menține. Capriciile lui Mitriță se răsfrâng și asupra echipei, dar pe undeva acestea sunt atenuate de strategiile lui Gâlcă. Acu se cată atacant căci Ivan s-a turcit.

    3. Dinamo București 21 9 9 3 30-19 36

    O altă surpriză a campionatului. Dau toată vina pe Kopic. El a redresat această echipă care nu prea avea hățuri. Acum are și hățuri și căpăstru. Doar Cârjan e cârlan. Așa ca să ne mai jucăm cu cuvintele. Vă place metagrama? În acest caz cred că surpriza poate fi mai mare. De remarcat că în pofida faptului că nu are un teren propriu a obținut cele mai multe puncte în jocurile considerate acasă, 22.

    2. FCSB 21 10 7 4 32-21 37

    Cine se aștepta ca FCSB-ul să obțină mai multe puncte afară decât acasă? Nici ei nu au teren propriu. Spre deosebire de Dinamo sau Rapid, ei nici nu-și propun să aibă. Negociază (citește cerșesc) pe la federație cu tot felul de interlopi pentru Arena Națională. De aplaudat la echipa din Berceni că după un început în glod au reușit să se ridice la nivelul pretențiilor în campionat și mult peste așteptări în Liga Europa. Felicitări! Atât lui Becali, cât și lui Charalambous.

    1. Universitatea Cluj 21 10 7 4 32-18 37

    „U”, cum îmi place mie să o alint, este de departe cea mai mare surpriză a campionatului. Nu știu ce-a moșmondit Moțul prin vestiar dar, cu câteva sincope, a reușit până la urmă să se mențină în fruntea clasamentului. Știe Sabou.

    Opriți războiul!

    

     

Trei zile de răsfăț pentru melomanii sătmăreni

    „Concertul de Anul Nou” al Filarmonicii Dinu Lipatti în acest an se desfășoară pe parcursul a trei zile. Astăzi, mâine și vineri de la ora obișnuită, 19, la pupitrul orchestrei filarmonicii sătmărene se va afla reputatul dirijor olandez Josef Suilen. Să menționăm că prețul pentru fiecare din aceste concerte este de 42 de lei indiferent de locul ocupat iar abonamentele cu nr. 20 sunt valabile doar joi.

    Pe lângă Josef Sulien, a cărui biografie o găsiți în numărul nostru din 28 martie2022, evenimentul din aceste trei zile de grație se vor bucura de participarea sopranei Diana Țugui, a cărei revenire în Satu Mare a fost cu drag așteptată de publicul sătmărean. Cei doi, împreună cu Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti vor purta imaginația melomanilor pe acorduri de vals și polcă, compoziții ale celor mai renumiți muzicieni de ieri și de alaltăieri.

    Lăsând la o parte faptul că cei doi corifei ai instituției de cultură sătmărene, Emoke Kovacs și Claudiu Pitic, ne promit „seri memorabile pline de rafinament, bucurie, eleganță și magie”, readucem aminte abonaților că, dacă nu pot participa joi la eveniment, ar fi bine să anunțe la tel. 0786 085 416 sau pe adresa de e-mail filarmonicadlsm@gmail.com acest lucru, pentru a da posibilitatea altor iubitori de muzică de cea mai înaltă calitate să se bucure de aceasta.

    Diana Țugui (sursa: iconarts.ro)

    Născută la Craiova soprana Diana Țugui și-a început pregătirea muzicală la vârsta de 5 ani cu lecții de vioară și apoi de flaut, dar dragostea ei pentru cel mai frumos instrument, vocea, a fost cea care a câștigat până la urmă.

    A absolvit Liceul de Muzică George Enescu din București la clasa de canto a doamnei Cornelia Șerban, urmată de studii la Universitatea de Muzică George Enescu la clasa doamnei Sanda Șandru. În 2003 a devenit solistă la Opera Română din Craiova, unde a rămas angajată timp de 11 ani.

    În acest timp, a câștigat diverse premii naționale și internaționale, Marele Premiu la Concursul Internațional Ionel Perlea, Premiul I la Concursul Internațional de Canto Vox Artis, Premiul IV la Concursul Internațional de Canto Wilhelm Stenhammar și Premiul III la Concursul Internațional de Canto Jaume Aragall.

    2015 este anul în care a fost distinsă cu premiul „Cea mai bună solistă a anului” la Gala Operei, Iași. În același an, a devenit solistă a Operei Naționale Române din Cluj Napoca, unde a rămas în această funcție până în prezent.

    În 2018 a început o colaborare fructuoasă ca solist invitat la Stadttheater din Regensburg și Badisches Stadttheater din Karlsruhe. În plus, în 2018 a fost distinsă cu Premiul Lya Hubic la Gala Operei din Cluj Napoca.

    Diana Țugui trece fără efort de la operă și operetă la muzică simfonică sau de cameră. Repertoriul sopranei cuprinde numeroase roluri de operă, dintre care amintim pe cele mai importante: La Traviata – Violeta Valery, Rigoletto – Gilda, Falstaff – Nanetta, Carmen – Michaela, Turandot – Liu, La Boheme – Mimi și Musetta, Don Pasquale – Norina, Elixirul dragostei – Adina, Lucia di Lammermoor – Lucia, Puritanii – Elvira, Faust – Marguerite, Nunta lui Figaro – Contessa, Don Giovanni – Donna Anna etc. Repertoriul ei vocal simfonic poate fi considerat unul bogat deoarece cuprinde o gamă largă de lucrări, de la JB Pergolesi și WA Mozart până la Paul Costantinescu și Karl Jenkins.

    Dragostea pentru a dărui și a duce mai departe arta de a cânta a determinat-o pe soprana Diana Țugui să abordeze o nouă direcție în cariera muzicală. În 2020, după obținerea titlului de Doctor în Muzică la prestigioasa Academie de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, a fost angajată ca Lector Doctor la Catedra de Canto a aceleiași universități, urmând în paralel cariera de artist și profesor. aceeași bucurie și dăruire.

    Opriți războiul!

Lanțuri duble

    E ora bilanțurilor. Ultima etapă din acest an calendaristic, cea de-a douăzeci și una, s-a încheiat cu trei victorii ale gazdelor și numai două ale oaspeților. Mai trist este că 9 echipe n-au dat gol. Cele 14 realizări, șapte de către gazde și alte șapte ale oaspeților, aparținând doar a șapte dintre competitoare. Se pare că cifra 7 e la putere. Sepsi - „U” 0-0 sub semnul neputinței; Hermannstadt - Farul 0-0 amărât; Buzău - Univ. Craiova 0-2 când e să se ducă pe apa Sâmbetei sau sâmbăta să se ducă pe apa Buzăului; Petrolul - Slobozia 2-1 fără putere; CFR - Oțelul 3-2 natural; Dinamo - Rapid 0-0 în meciul temerilor; UTA - Botoșani 2-0 descătușat; Poli Iași - FCSB 0-2 normal.

    Am studiat un pic clasamentul și am încercat să scot în evidență superlativele (succesele și eșecurile) acestei toamne fotbalistice. Zic toamnă chiar dacă maratonul a început în sezon estival și s-a terminat sub nămeți. Cele 21 de etape parcurse reprezintă ceva mai mult decât două treimi din sezonul regulat al campionatului.

    „U” și FCSB conduc la numărul de victorii obținute, fiecare reușind câte 10. În timp ce ardelenii au avut 6 asemenea reușite acasă, regățenii au obținut doar 5 victorii pe teren propriu. Impropriu spus teren propriu pentru că ei nu au așa ceva. De fiecare dată închiriază terenul de la federație sau de la cine se mai găsește. La celălalt capăt al performanței de acest gen se află ultimele clasate, Botoșani și Buzău, ambele cu câte patru victorii din care trei acasă.

    La numărul de meciuri egale conduce Rapidul cu 11 asemenea (ne)reușite. Frica de înfrângere de pe blazonul lui Lennon s-a transmis și pe geaca lui Șumudică, amândoi încercând mai mult să nu ia gol decât să dea gol. În subsolul clasamentului, Slobozia, Iași și Botoșani au cele mai puține meciuri încheiate la egalitate: câte 4. Nici așa nu-i bine.

    Doar Dinamo se poate lăuda cu doar trei înfrângeri. Una pe teren propriu. Și aici e impropriu spus teren propriu, dar din alte motive. Sper că mi-a reușit jocul de cuvinte. La cealaltă extremitate se află Buzăul care a părăsit terenul de treisprezece ori cu capul plecat. De șase ori în fața propriilor spectatori.

    Cel mai productiv atac este cel al CFR-ului care cu cele 36 de goluri (23 pe teren propriu), a reușit o medie de 1,7 goluri/meci. Puțin. Foarte puțin. Realizările cele mai sărace în fața porților adverse stau în dreptul atacanților de la Oțelul și Botoșani cu doar 17 goluri. În timp ce Botoșaniul a reușit 12 asemenea performanțe pe teren propriu, gălățenii n-au înscris decât de șapte ori acasă.

    În ceea ce privește apărările din nou trebuie să lăudăm „șepcile roșii”, studenții clujeni neîncasând decât 18 goluri (jumătate din ele acasă). La polul opus Buzăul a avut de 33 de ori poarta perforată, de zece ori la Buzău.

    Ultimul criteriu pe care îl scot în evidență este golaverajul. Tot cei doi poli ai clasamentului dețin „superlativele”. „U” are +14, iar Buzău - 15.

    Dacă aruncăm o privire de ansamblu trebuie să spunem că din cele 168 de meciuri disputate în 67 s-au impus gazdele, 57 s-au încheiat la egalitate și în 44 au avut câștig de cauză oaspeții. La număr de goluri înscrise conduc, cum era și normal, tot gazdele cu 226 asemenea realizări, față de doar 171goluri înscrise de oaspeți. Asta dă o medie de 2,36 goluri pe meci. Cam mică.

    Opriți războiul.

În Ajun

     Am trecut de jumătatea lunii decembrie și încă se mai joacă fotbal în România. Se tot împinge data întreruperii campionatului către sfârșitul anului. Să fie încălzirea globală de vină? Sau tehnologia de menținere a terenurilor la un nivel minim necesar desfășurări partidelor de fotbal? Chestia asta cu terenurile nu este peste tot valabilă, mai ales că au fost programate în vatra iernii și partide de Cupa României, competiție la care participă și echipe cu potențial financiar mult sub strictul necesar. De remarcat și scurtarea perioadei de hibernare, campionatul reluându-se mai devreme ca niciodată.

    Am o întrebare pentru cei care au elaborat regulamentul de desfășurare al Cupei României. Ce s-ar fi întâmplat dacă în grupa B, Petrolul i-ar fi învins pe Dinamo, caz în care și Petrolul ar fi acumulat 6 puncte? Spun asta pentru că Petrolul nu a jucat decât cu Univ. Craiova, nu și cu FCSB. Cum s-ar fi aplicat criteriul jocurilor directe? Dacă presupusa victorie a Petrolului ar fi fost la două goluri diferență încurcătura ar fi fost și mai greu de rezolvat. Gândiți-vă! Craiova i-a bătut și pe Petrolul și pe FCSB, dar nu ar fi obținut calificarea, pentru că ar fi avut mai puține goluri înscrise decât fiecare din celelalte două. Uf!

    În altă ordine de idei, dar tot legat de Cupa României, ca rapidist mă aflu în situația de a nădăjdui ca Rapid să piardă meciul cu CFR pentru a avea un adversar mult mai facil în etapa următoare. Spun asta pentru că scriu aceste rânduri înainte de disputarea ultimelor jocuri din această fază a competiției. Moralitatea dă o luptă crâncenă cu pragmatismul. Parcă totuși aș dori ca Rapidul să învingă. Întro situație asemănătoare s-a aflat Univ. Craiova cu mulți ani în urmă în campionat. Dacă pierdea meciul din ultima etapă cu Rapid, feroviarii ar fi ieșit campioni și Univ. Craiova ar fi participat în Cupa Cupelor pe plan european în calitate de finalistă. S-a terminat 2-2, Steaua a ieșit campioană, Rapidul a câștigat Cupa României și Univ. Craiova arămas acasă.

    4 au fost victoriile obținute de gazde cu cele 14 goluri înscrise. Oaspeții cu doar 7 reușite au obținut o singură victorie în etapa a douăzecea. În rest trei de 1-1. Botoșani - Hermannstadt 1-2 anticipat; Dinamo - Poli 2-0 conform premiselor; Oțelul - UTA 1-1 necăjit pentru necăjite; Univ. Craiova - Sepsi 2-1 cât pe ce să fie egal; „U” - Petrolul 4-1 edificator; Slobozia - CFR 1-1 în marea surpriză a atapei; Farul - FCSB 1-1 pentru unii surpriză pentru alții...; Rapid - Buzău 2-0 necesar dar insuficient, deocamdată.

    Ne așteaptă o etapă, cum am lăsat să se înțeleagă, în căutarea unui lăcaș pentru desăvârșirea minunii. Jucătorii ar putea fi epuizați, cu gândul la paie și cârnați. Cu picioare ostoite și fantasme familiale. Cei drept nu toți își pot permite letargia.

    Sepsi - „U” (vineri, ora 19) Derbiul etapei. Nu prea țin minte ca derbiul etapei să fie programat chiar în debutul etapei. Asta e! Cele două echipe din Ardeal, de pe Podișul Transilvaniei ar putea da semne de oboseală. Să vedem ce-o ieși.

    Dinamo - Rapid (duminică, ora 20) Dacă n-ar fi atât de important rezultatul dintre cele două echipe ne-am putea rezuma doar la a-l declara ca un derbi de tradiție. Sunt multe consecințe ce ar putea rezulta din acest joc. Declarația lui Șumudică referitoare la „arbitrajul” pe care-l promite echipelor calificate în play-off nu este doar nefericită, este de-a dreptul o imbecilitate, o deficiență mintală gravă. Nu știu dacă îi va ajunge cenușa în cazul în care nu câștigă.

    CFR - Oțelul (duminică, ora 15) Două echipe epuizate. Cred că rezultatul va fi dat de valoarea intrinsecă a celor două loturi.

    Poli Iași - FCSB (luni, ora 20) Ultimul meci al anului. Oaspeții ar putea acuza o isprăvire a resurselor fizice dacă ținem cont de numărul de jocuri disputate de astă vară și până acum. Multe. Multe chiar dacă echipa campioană are un lot și valoros și numeros, cu rezerve care ar fi titulare la vreo 12 echipe din Superligă.

    Hermannstadt - Farul (sâmbătă, ora 17) Ambele echipe au dat impresia că acum, la spartul târgului, și-au găsit linia de plutire. Cred că Măldărășanu va avea câștig de speță.

    Buzău - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 19,30) Se așteaptă cineva la o surpriză? Eu.

    Petrolul - Slobozia (duminică, ora 12,30) Un alt meci la care surpriza nu m-ar surprinde.

    UTA - Botoșani (luni, ora 17) Cenușăreasa etapei. Nu ne putem lua după ultimele rezultate ale celor două combatante. Mă aștept la o partidă ștearsă, la discreția hazardului.

    Opriți războiul!

     

Manevre

     Am vrut să dau titlul acestei scrieri „Masă de manevră” dar blogul meu m-a alertat că am mai folosit acest titlu prin 2009. Curios mi-am aruncat privirea în spate cu vreo 15 ani și am găsit impricinatul. Atunci masa de manevră erau spectatorii de fotbal. Astăzi voi vorbi despre alt gen de spectatori. Voi încerca să-i descopăr pe acei spectatori de până acum din viața de zi cu zi. Pe cei din tribunele politicii și ale socialului. Spun „de până acum” pentru că se pare că nu mai doresc să fie simpli privitori la balul electoral de tip mașinație și coboară în tumultul străzii implicându-se direct, cu sau fără discernământ.

    Acest „cu sau fără discernământ” nu trebuie trecut cu vederea, deoarece este chiar chintesența vremurilor la care suntem martori. Martori manevrați în cea mai mare parte. Baza acestui „cu sau fără discernământ” este educația și nu puterea de deducție, nu inteligența. Acea educație care nu se referă doar la a-l caligrafia pe „a mare de mână” sau a răspunde cu un „mulțumesc” atunci când ți s-a oferit o favoare. Este vorba de acea educație care înțelege fenomenele ce interacționează cu noi, cu mediul nostru. Este acea educație care ne face să nu fim de acord cu abstractul. Să-i descoperim tainele abstractului, să-l absorbim și să-l stăpânim.

    La acea educație, cred că am mai atins acest subiect, își aduc contribuția trei factori principali: familia, școala și mediul social. Pe lângă aceștia pot interveni o suită de alți parametri care pot modela pozitiv sau negativ educația. Acești factori sunt eterogeni. Caracterul individual sau de grup, factorii demografici, cei geografici, autoinstruirea, hazardul, voința, pofta... pot submina sau întări dezvoltarea educației.

    Dacă familia și școala scapă de sub control educația primară, atunci mediul social este cel care își pune amprenta pe dezvoltarea educațională a oricărui individ. Acest „mediu social”, din păcate, începe să fie din ce în ce mai mult reprezentat de internet, de rețelele de socializare și mai puțin de o bibliotecă, o sală de spectacole, un loc de joacă, o cabană, o crâșmă sau pur și simplu strada.

    Pentru aceste rețele sociale noi suntem doar masa de manevră. Astăzi tinde să nu mai conteze sfatul bătrânilor, organizațiile politice, parlamente și guverne, președinți de state mici și mari, masoni, iluminați, G12 (sau alte cifre), religii, inteligență artificială... Se pare că toate vor fi subjugate poftelor celor ce dețin și programează rețelele sociale.

    De ce? Pentru că pot. Pentru că educația oamenilor de pe această planetă este precară. Acum s-a întâmplat în România, dar nici pe alte coordonate geografice nu se stă mult mai bine. La noi vinovate sunt administrațiile și instituțiile statale de după '89, cele care pe lângă distrugerea economiei și a sistemului sanitar a bagatelizat și sistemul educațional. N-am fost în stare să păstrăm ce a făcut bine regimul comunist. Din dorința de a-l stârpi am distrus și căile de dezvoltare suple pe care le aveam.

    Veți spune că am fost „ajutați” în acest regres. Ne-au „ajutat” atât estul, dornic de cuceriri teritoriale, cât și vestul axat pe dominație economică. Am ales vestul. Faptul că vestul nu are componentă militară, sau cel puțin nu a avut până acum, a determinat un alt mod de a-și impune dominația pe plan economic. Ei îi spun lobby.

    Opriți războiul!

Pe 19, la 19 cu țidula 19 ne întâlnim cu „Spărgătorul de nuci”

    Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare este „primadona” întâlnirii săptămânale dintre melomanii sătmăreni și muzica de cea mai bună calitate. La pupitrul orchestrei se va afla dirijorul nostru de casă, maestrul Ștefan Novak. Programul zilei de joi, 19 decembrie, de la ora 19, conține linia orchestrală a baletului „Spărgătorul de nuci” al lui Piotr Ilici Ceaikovski. Pentru acest spectacol sunt valabile abonamentele cu nr. 19.

    Ce nu vă spun, pentru că nici eu nu am aflat, este faptul că manageriatul instituției de cultură sătmărene ne-a pregătit niscaiva surprize. Ce-or fi oare? Să fie o balerină? Să fie un pahar de șampanie? Sau puate un decor nou? Rămâne să ne lămurim la fața locului.

    Despre valoroasa noastră orchestră și despre Ștefan Novak am scris în nenumărate rânduri așa că azi, la colțul rezervat îmbunătățirii cunoștințelor noastre culturale, vă propun să vă spun câteva cuvinte despre baletul cu pricina. Pentru aceasta am adnotat câteva inserții personale la informații culese în special de pe Wikipedia.

     

    Spărgătorul de nuci

 

    Pe data de 6 noiembrie 1892 spectatorii aflați în sala Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg au rămas înmărmuriți în fața unui fenomen cultural inedit. Este vorba de baletul feerie la care și-au adus contribuția compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski, faimosul coregraf rus Lev Ivanov și maestrul și coregraful de balet francez Marius Petina, în calitate de libretist. Marius Petina s-a inspirat din una din poveștile publicate de Alexandre Dumas în 1844, intitulată „Povestea unui spărgător de nuci”. La rândul său, Dumas s-a „documentat” din basmul „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” al prusacului Ernst Theodor Amadeus Hoffman
 

Actul I

    În casa domnului Stahlbaum domnește atmosfera sărbătorească a Crăciunului. Părinții fac ultimele retușuri la pomul de iarnă, așezând lângă el cadourile pentru copii. Se aprind beculețele și se deschide ușa. Clara și Fritz, copiii domnului Stahlbaum, dau buzna în cameră. Le urmează verii și verișoarele cu părinții lor. Copiii se așază în rând și încep un marș voios. După dansul adulților vine și unchiul Drosselmayer.

    Acesta este așteptat cu nerăbdare, căci de fiecare dată le aduce copiilor surprize neobișnuite. Nu-i va dezamăgi nici acum. La început copiii se bucură, apoi încep să se certe din cauza cadourilor. Fritz câștigă disputa, iar Clara izbucnește în lacrimi. Pentru a o consola, unchiul Drosselmayer îi dă fetei un spărgător de nuci costumat în uniformă militară. Fritz îl azvârle râzând și îl strică în timp ce Clara este consolată.

    Pentru că între timp s-a făcut târziu, mama îi trimite pe copii la culcare. Musafirii se retrag. Clara își ia rămas bun de la Spărgătorul "bolnav" și se duce la culcare. După puțin timp, Clara se întoarce în camera festivă. Adoarme în fotoliu și astfel evenimentele acestei seri continuă. În lumina lunii, pomul de Crăciun devine tot mai mare, ocupând o mare parte a camerei. Șoarecii, conduși de regele lor, apar din toate părțile și se apropie de fată. Ea îi gonește înfricoșată.

    Atunci se trezește Spărgătorul de nuci, care, alături de soldați, se luptă cu șoarecii. Bătălia nu e deloc ușoară și Spărgătorul pare să cedeze. Clara intervine și reușește să-i învingă pe șoricei. Spărgătorul de nuci se transformă într-un prinț tânăr și frumos. Pentru a-i mulțumi că l-a salvat, el o invită pe fetiță în împărăția dulciurilor. Camera se transformă într-o pădure de brazi înzăpezită. Fulgii de nea îi înconjoară pe cei doi, arătându-le drumul.

Actul II

    Într-un sfârșit Clara și Prințul ajung la castelul trandafirilor din împărăția dulciurilor. Prințul-spărgător povestește zânei dulciurilor și suitei acesteia întâmplarea, subliniind intervenția curajoasă a Clarei împotriva regelui șoarecilor. Tânăra pereche este cinstită cum se cuvine de întreaga curte împărătească. Cele mai nostime personaje vor participa la divertismentul compus din mai multe dansuri: spaniol (figurile de ciocolată), arab (figurile de cafea), chinezesc (figurile de ceai), rusesc (micii cazaci de turtă dulce) și italian. Clara și Prințul execută un minunat „pas-de-deux”, apoi toată suflarea se angrenează în marele „Vals al Florilor” din final.

    Pentru Clara a fost însă doar un minunat vis.

 

    Opriți războiul!

Fără capricii!

     În sfârșit s-au înscris mai mult de trei goluri pe meci. În medie zic. E drept că 12 dintre cele 25 de goluri s-au înscris în doar două jocuri. Două jocuri echilibrate. În privința raportului gazde/oaspeți amfitrionii au ieșit învingători în jumătate din partidele disputate pe când musafirii doar într-un sfert din acestea. Ar mai fi de adăugat că gazdele au înscris de 14 ori, cu trei reușite mai mult decât adversarii, și că cea mai severă înfrângere a suferit-o Rapid.

    Din păcate la ora la care mâzgălesc Caricatura de față nu cunosc comportarea singurei noastre reprezentante din fotbalul europena de pe PreZero Arena din Siensheim (se pronunță Ziinshaim), locul unde se desfășoară cel de-al șaselea joc al campionilor noștri. Adversari ne-au fost nemții de la Hoffenheim (se pronunță Hofănhaim și înseamnă „Lăcașul speranței”). Mă mulțumesc totuși să laud prestația FCSB-iștilor, din etapa a cincea europeană, când le-a ținut piept vedetelor de la Olympiakos (scor 0-0), chiar dacă jumătate de oră au jucat în inferioritate numerică.

    Revenind la etapa a nouăsprezecea aș defini ca surpriză doar înfrângerea textiliștilor. Așa, cu jumătate de gură, aș adăuga ca rezultate neașteptate victoriile secuilor și a „Șepcilor roșii”. Sepsi - Rapid un 2-0 ce l-a făcut pe Dioszegi să dea anunț că vinde bară (n.a. - norocoasă); Buzău - Dinamo 0-1 mai greu decât m-am așteptat și asta pentru că dinamoviștii au jucat 74 de minute cu un om mai puțin; Petrolul - Univ. Craiova un 1-1 la care oaspeții se pot declara nemulțumiți; UTA - Slobozia 3-4 în surpriza etapei; Poli Iași - Farul 2-2 într-un joc deschis, agreabil; FCSB - Botoșani 2-1 și cât pe ce să se termine egal, Miron ratând în minutul 90+2; Hermannstadt - Oțelul 1-0 cum am presupus; „U” - CFR 3-2 superb și meritat cu un final în care „Moțu'” l-a anihilat pe „Bursuc”.

    Ce ne așteaptă? Etapa a douăzecea. O etapă despre care specialiștii spun că ar putea duce la „ruperea” competiției, dar pentru asta giuleștenii ar trebui să nu le dea nici o speranță buzoienilor. Fără capricii! Nu prea e loc de surprize. Să vedem ce ne rezervă timpul ce a veni.

    „U” - Petrolul (sâmbătă, ora 20) Derbiul etapei. Oare să fi fost prea mare euforia după ce și-au învins rivalii centenari? În mod normal ardelenii ar trebui să câștige fără probleme. Valoarea loturilor înclină spre o victorie lejeră a gazdelor, liderul având mai multe facultăți. Nu doar petrol și gaze.

    Univ. Craiova - Sepsi (sâmbătă, ora 17) Sper că Dioszegi nu le-a vândut bară și la olteni. Au ei meșterii lor în feronerie. N-au nevoie de ajutoare divine. Greu meci pentru echipa din Ardeal.

    Farul - FCSB (duminică, ora 20,45) Să-i prindă oare obosiți pe campioni? Cam de mult joacă regulat două meciuri pe săptămână. Noroc că au un lot bun și rezervele au valoare apropiată de titulari. Hagi se bucură pentru fecior și suferă pentru muși. Să vedem...

    Dinamo - Poli Iași (vineri, ora 20) Pe vremea lui Ianul scorul la un asemenea meci se știa înaintea începerii jocului. Astăzi nu mai e chiar așa și mă bucur pentru asta. În mod normal ar trebui să fie foarte multe fețe fericite pe Arcul de Triumf la sfârșitul meciului.

    Slobozia - CFR (duminică, ora 16) Mă aștept la un galop de sănătate al ceferiștilor în partida de pe stadionul din Clinceni.

    Oțelul - UTA (sâmbătă, ora 14,30) Meciul care, indiferent de scorul final, nu poate fi considerat ca o surpriză. Poate doar o victorie la scor a uneia din combatante să iasă din tipare.

    Rapid - Buzău (luni, ora 20) La închiderea ediției cum ar veni. Fără capricii, cum spuneam! Vișiniii dacă nu câștigă nu mai pot hiberna pe loc de play-off. Ș-apăi să vezi cine ajunge la Dubai!

    Botoșani - Hermannstadt (vineri, ora 17) Cenușăreasa etapei. Primul joc din etapa ce încheie a doua treime a campionatului pare cea mai puțin atractivă. Să fie chiar așa? Nu cred. Ambele echipe au arătat un joc dezinvolt în ultimele etape.

    Opriți războiul!