Pere, struguri, dude...

     Să fii aproape de aproapele tău, să fii aproape de semenul tău, să fii aproape de străinul din apropierea ta este o menire pentru cea mai mare parte a componenților speciei umane. Această emoție este trăită parcă mai intens aici, la noi, în România. Nu este doar un slogan atârnat de frunza-n vânt a amăgirilor desuete. Românul chiar își pune oaspetele în capul mesei. Țăranul din Carpați chiar se sacrifică pentru binele egalului său. Mai ales dacă acest egal este mai plăpând sau mai fraged.

    Să fii civilizat dar rece nu este o opțiune pentru creștinul de rând de pe aceste plaiuri. În cele mai multe cazuri el are nevoie de comunitate, de comunicare și uneori chiar de compasiune. „Ce-i al meu e și al tău” nu e doar o vorbă-n vânt și nu cere imperios și un „ce-i al tău e și al meu”. În mod real există o bunătate a sufletului românesc ce nu are seamăn printre celelalte popoare. Mai ales printre cele nordice unde recele de afară a pătruns parcă și în sufletul lor, în căminele lor.

    Această emoție conjuncturală a dat posibilitatea celor cu gând hain să încerce să o exploateze. Să încerce să tragă foloase necuvenite, cum s-ar spune, crezând că sensibilitatea vine din naivitate și bunețea din prostie. Această exploatare are două fețe, două asperități diferite care irită firea valahului. Ea poate veni din afara sau din interiorul nației noastre. Cele venite din afară am reușit să le respingem până mai an. Ba prin tăișul ascuțit al vorbelor, ba prin ascuțimea tăișului. Acu, cu metodele astea economice paleative nu ne prea pricepem dar le-om dibui și pe astea.

    Ce ne facem însă dragi români cu exploatatorii dintre noi. Ce ne facem cu cei cărora le-am încredințat viitorul și care sub blana de iepure au nărav de lup și vicleșug de vulpe. Nu s-o scula ursul din noi să scarmene un pic ce e de scărmănat și să mătrășească ce e de mătrășit? Mici dovezi de ieșire din hibernare ne-au fost prezentate. Oare sunt suficiente? Oare nu-s doar reglări de conturi? Oare nu-s doar pentru amorțeala vigilenței? Să sperăm că nu. Să apăsăm mai pronunțat pe nevoia de a demonstra că nu avem doar bunătate sufletească ci și mândrie. Să arătăm că a fi cuviincios nu înseamnă că ești lipsit de inteligență.

    Nu sunt puține cazurile în care agerimea de minte a țăranului român, inventivitatea orășeanului dinspre Carpați și istețimea oamenilor de cultură (din orice mediu ar provenii ei) au răbufnit și au dus nivelul de trai al omului în general pe noi orizonturi de dezvoltare, atât științific cât și economic sau cultural. Doar cu politica stăm mai în urmă, dar dacă reușim să reducem la minim corupția din politică, drum pe care se pare că l-am abordat deja, vom fi și aici în frunte. Pentru binele nostru!

    Opriți războaiele!

Poveste din spatele blocului

     V-am obișnuit ca pe acest colț de pagină să luăm în stambă (să le arătăm cusururile) vedetele de mai mare sau mai mică importanță. Să le dăm în vileag năravurile. Alteori am adus în atenția dumneavoastră anomalii sau aspecte negative din viața de zi cu zi a sătmăreanului. Astăzi vă propunem să scoatem în evidență o altă curiozitate. De data asta pozitivă. Un alt sens al blamatului „se poate și așa!”.

    De obicei în spatele blocurilor, la adăpost de privirile trecătorilor, se petrec lucruri la limita legalității sau dincolo de ea. Există totuși un bloc, într-un cartier din sudul capitalei noastre de județ (Carpați I), în spatele căruia, la fel de ascuns de privirile marei mase de spectatori ai cotidianului diurn, se află un adevărat sătuleț al copiilor, o natură vie rurală din care nu lipsesc fântâna, moara, gârla cu podeț, grădina cu flori, cea cu ciupercuțe, căsuțele păsărelelor, cotețul lui Grivei.... Din foto doar Jimmy, cățelușul meu, este un intrus. Restul aparține imaginației și creației unui pensionar care de-a lungul întregii sale vieți nu a avut o asfel de activitate. S-ar putea spune că pasiunea l-a ajuns din urmă.

    Din scurtul dialog pe care l-am avut cu Ștefan Ferenczi, autorul acestui paradis desprins din frații Grimm, nu am putut afla mai multe despre el.

   G. Ruia

    

Oaspeți-s favoriți în etapa a douăsprezecea

    Etapa care a trecut ne-a adus 18 noi goluri. Săracă prin prizma realizărilor din această primă parte a campionatului, dar în ton cu vremurile dacă luăm în considerare ultimii ani. Totuși, la modul general, se observă o mai atentă și mai disciplinată elaborare a fazelor care duc la aceste reușite. Caracterul întâmplător apare din ce în ce mai rar și atunci când apare se datorează în special unor greșeli individuale ale câte unui jucător din sistemul defensiv. Frumusețea unui gol poate fi admirată nu numai când o realizare personală (voleu, foarfecă, cu capul din plonjon...) bagă mingea în vinclu, ci și atunci când o țesătură de pase bine ticluită, la care nu lipsesc călcâiele și devierile, îl fac pe marcator să scurgă nestingherit balonul spre goool.

    Se poate spune că a fost o etapă a gazdelor prin cele patru victorii și trei meciuri încheiate la egalitate din opt partide. Dintre fruntașe doar capitalele Olteniei și Ardealului zâmbesc fericit, bucureștencele risipind puncte. Oțelul - Dinamo 1-0 cu Roșu înroșit; UTA - Voluntari 0-0 cu iz de neputință; Farul - Sepsi 2-1 previzibil; Univ. Craiova - Botoșani 5-1 distructiv; Hermannstadt - Rapid 1-1 instabil; CFR - „48” 2-0 de toți așteptat; Poli Iași - Petrolul 0-0 sărac; FCSB - „U” 2-2 cum spuneam.

    Hai să vedem ce urmează. Din primele cinci clasate doar locul patru joacă acasă. Mai mult. În șase din cele opt jocuri echipele oaspete sunt mai bine clasate decât gazdele lor. Primele trei clasate au și meciuri ușoare așa că întrevăd cel puțin patru victorii ale oaspeților. Știți ce-i interesant? Un singur meci se dispută între echipe aflate în prima jumătate a clasamentului și acela între locurile șapte și opt, motiv pentru care l-am desemnat derbiul rundei.

    Oțelul - Farul (duminică, ora 16) Derbiul etapei. Nu numai că sunt vecine de clasament ci sunt și în plină revenire de formă. La oțelari confirmată, la marinari bănuită. Cred că va fi un meci cu cel puțin trei goluri, interesant și bun de studiu pentru viitoarele lor adversare.

    „48” - Hermannstadt (vineri, ora 18) Meciul de deschidere al etapei. Două echipe al căror potențial maxim nu a fost atins. Din punct de vedere al stabilității totuși ocupă poziții opuse. Cred că trăinicia conducerii din Sibiu va avea câștig de cauză în fața „fac ce vreau”-ului de la juveți.

    Voluntari - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 18,45) Una din partidele la care oaspeții sunt cert favoriți. Lupta pentru o mai bună poziționare în sextetul fruntaș nu le dă voie oltenilor să aibe sincope în meciuri de acest gen.

    Rapid - Poli Iași (vineri, ora 21) Singurul meci în care gazdele sunt detașat favorite. Dar oare le este suficient giuleștenilor pentru a-și apropia cele trei puncte? Tribunele sigur vor fi la înălțime. Jucătorii? Bergodi are sarcina ca pe lângă antrenorul echipei să fie și psihologul ei. Sper să mă bucur în final.

    Botoșani - FCSB (sâmbătă, ora 21,30) Aici nu se poate întâmpla nimic surprinzător. Singura dată în acest deceniu în care Botoșaniul a primit un punct din partea FCSB-ului a fost în iulie 2021 când ploile erau deja căzute.

    Dinamo - CFR (duminică, ora 21,30) Un alt meci cu oaspeții favoriți detașat. Dinamo, pe lângă frământările din sânul conducerii, are și mari probleme de lot (valoare, dedicație, subțirime). Chiar dacă ardelenii vin după un meci intermediar (ieri au jucat cu Sepsi în Gruia, dar la ora la care scriu aceste rânduri jocul nici nu a început) nu cred că se vor încurca pe „Arena națională” unde se va disputa partida.

    „U” - Sepsi (luni, ora 21) Ultimul joc al etapei este unul deosebit de interesant. Un derbi al Ardealului în care gazdele cred că sunt favorite. Asta dacă nu li s-a urcat la cap punctul obținut la FCSB și dacă puterea de concentrare a Moțului nu a fost afectată de gălăgia din presa de specialitate. Mai zâmbim și noi un pic. Sepsi de asemenea vine după un dificil meci intermediar.

    Petrolul - UTA (sâmbătă, ora 14) Cenușăreasa etapei. Din nou textiliștii sunt protagoniști într-un meci ce l-am clasificat ca cel mai puțin interesant. Să știți! Cel mai puțin interesant nu înseamnă că nu este interesant. Gradele de comparație ne joacă uneori feste.

    Opriți războiul!

     

Greșeli involuntare; greșeli conștiente

    Cuvântam cu câteva zile în urmă despre iertare și iertări multiple. Titlul ales vă poate duce cu gândul la ceea ce urmează să disertez sau măcar la ideea pe care am vrut să o scot în evidență. Sfânta cuminecătură dă impresia unora că până la următoarea îmbucătură nu mai sunt legi, nu mai sunt reguli, nu mai există bun simț. Pașii către infracțiuni, către corupție și către crimă sunt incitanți, mici, deși și succesivi. Dintre ororile lumii doar terorismul nu are ca punct de pornire iertarea.

     Cuplată cu plata (sâc!), iertarea poate deveni ca un drum deschis către o nouă fărădelege, ca o justificare pentru pasul următor și mai apăsat. Adică de la furtul unui ou la cel al unui bou; de la o mită pentru un meci de fotbal la sărăcirea celor care te-au sprijinit (referire directă la parlamentari și guvernanți); de la o înjunghiere la beție la o crimă cu premeditare. În toate aceste cazuri se ajunge între cuminecături. Între iertări. Doar iertăciunea le pune capăt.

    Fără plată iertarea multiplă poate apare atunci când iertatul este psihopat. Când fură, înșeală sau omoară din plăcere. Psihopatul, în acest caz, nu crede în nimica sfânt. El și-ar putea cere dreptul la izbăvire doar pentru a-și bate joc de sistem. Uneori este greu să discerni între un psihopat și un om normal. De obicei psihopatul se dedublează, în cele mai multe cazuri cu bună știință. Mai rar fără să-și dea seama. O caracteristică periculoasă, dar foarte des întâlnită la psihopați, este inteligența nativă foarte ridicată. Lipsa de empatie (afectivitate) și incapacitatea de adaptare la societatea din care fac parte duc la tulburări comportamentale și de caracter periculoase. Instinctiv apare dorința de revanșă, răzbunarea sau acel „cine mi-s io?”

    Am lăsat intenționat la urmă subiectul în care iertarea chiar este binevenită și dă dreptul persoanei să devină om. Și celui ce-a greșit și celui care iartă dacă s-a greșit împotriva lui. Se întâmplă uneori, din fericire nu prea des, ca cel care a pătimit din cauza greșelii altuia să nu ierte, să caute răzbunare cel puțin la nivelul la care a suferit. În acest caz este cu adevărat necesară iertarea divină, iertarea care să aducă împăcarea într-un trup măcinat de remușcări.

    Uitându-mă peste umăr am două exemple din propriul meu trecut. În anul trei de facultate, unul din profesorii care-mi predau o materie dragă mie, m-a lăsat repetent cu bună știință din amor propriu. Nu intru în amănunte. Vă spun doar că nu l-am putut ierta. I-am cotrobăit prin existență și am descoperit că lua bani, aur sau alte foloase de la studenții străini pentru a le face trecerea mai lină la examene. Miliția a continuat cercetările mele și a descoperit că, în plus, vindea lucrări de diplomă de stat la studenții din anii terminali (un fel de masterat de astăzi). L-au închis pentru cinci ani. După doi ani și șapte luni i-au dat drumul pe caz de boală. După circa alte șase luni a murit. V-am zis asta nu ca o  descătușare ci ca un fapt de viață cu care nu tare mă mândresc. Era o somitate în materia pe care o preda.

    Celălalt exemplu pe care vreau să-l relatez s-a petrecut de curând. Cineva, care a avut o oarecare putere de decizie asupra activității mele, mi-a răpit ceea ce am iubit mai mult în activitatea mea profesională. Iar nu intru în amănunte. Nu m-am gândit nici o clipă că s-ar putea întâmpla așa ceva pentru că era dependent de activitatea mea. Făcându-mi mie rău își făcea sieși. Eram „creanga” verde, fără spini, pe care și-ar fi putut găsi refugiu. Similar, dar mult mai ușor pentru că îi bănuiam toate matrapazlâcurile, i-am scanat activitatea și am făcut primii pași pentru a o devoala. Ba chiar am vrut să beneficiez legal de avantaje ca urmare a acestui rapt.

    Brusc m-am oprit. Mi-am dat seama că acțiunea mea s-ar îndrepta asupra unui om bolnav, asupra unui panicard. Contextul în care s-a întâmplat totul, împreună cu câțiva factori perturbatori („prieteni” de-ai mei, „prieteni” de-ai lui, frica, orgoliul, inspirația nefastă) a dus la această decizie ilogică. Puteți numi asta iertare? Nu știu. Cred că a fost mai mult influența afectivului și a necesității de a mă mai crede om. Nu simt că am iertat. Doar am înțeles. M-am împăcat ar spune unii. Vreau să uit.

    Opriți războiul!

Stand-up comedy simfonic la Filarmonica Dinu Lipatti

     „Zilele muzicale sătmărene” continuă în Satu Mare în ritm alert și condensat. Patru evenimente muzicale vor pigmenta zilele săptămânii lucrătoare, trei dintre ele fiind dedicate copiilor. Spectacolele pentru copii vor avea loc dimineața după următorul program: marți de la ora 10 și de la ora 11; miercuri de la ora 10 și vineri de la ora 9. Sunt programate spectacole și pentru copiii care înțeleg doar limba maghiară astfel: marți de la ora 9, miercuri de la ora 9 și vineri de la ora 10.

    Spectacolele pentru copii se vor desfășura sub titlul „Carnavalul animalelor” fiind de fapt un concert educativ pe fondul suitei muzicale cu același nume a compozitorului francez Camille Saint-Saëns. La pupitru vom avea pe încântătoarea dirijor și moderatoare dr. Dalma-Lidia Toadere de la Universitatea Babeș-Bolyai (Facultatea de teologie reformată și muzică) din Cluj, iar soliști îi vom avea pe pianiștii Demény Balázs și Czumbil Bernadette.

    Ziua de joi va fi deschisă tuturor vârstelor, tuturor melomanilor sătmăreni și nu numai, deoarece, sub titlul „Un compozitor la carnaval”, vom avea un adevărat stand-up comedy în care, pe lângă cei trei muzicieni din spectacolele pentru copii (dirijor și pianiști) îl vom avea ca protagonist pe actorul Bogdan Bob Rădulescu (Haurențiu, pentru cei ce-l plac mai mult ca țigan în videoclipuri). Așadar, joi, 5 octombrie, de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 5 sau a biletului procurat de la casieria filarmonicii sătmărene, vom urmări și asculta tot „Carnavalul animalelor” despre car vă povestesc mai jos.

 Carnavalul animalelor (în franceză „Le carnaval des animaux”) este o suită muzicală, plină de umor, formată din paisprezece părți, compusă de romanticul francez Camille Saint-Saëns.

 

    După un dezastruos turneu în Germania între anii 1885-1886, compozitorul s-a retras într-un mic sat austriac, unde a compus „Carnavalul animalelor” în anul 1886. Este scris pentru două piane, două viori, violă, violoncel, contrabas, flaut și flaut piccolo, clarinet în do și si bemol, armonică (cristalofon) și xilofon.

    De la început, Saint-Saëns a considerat lucrarea o creație amuzantă. În 9 februarie 1886, el a scris editorului său, Durand din Paris, că a compus o lucrare pentru ziua de marți de lăsata secului, recunoscând că ar fi trebuit să lucreze la a treia simfonie, dar, totuși, această creație a fost „atât de amuzantă” ("... mais c'est si amusant!"). El, aparent, a vrut să scrie această lucrare studenților lui de la École Niedermeyer, dar a fost interpretată pentru prima dată într-un concert privat, organizat de violoncelistul Charles Lebouc, la lăsata secului, în 9 martie 1886.

    A doua interpretare a lucrării a fost în data de 2 aprilie, acasa la Pauline Viardot, în public fiind și Franz Liszt, prieten al compozitorului, care a fost impresionat de lucrarea auzită. „Carnavalul animalelor” a mai fost cântat și în alte concerte private, tipice francezilor. Cu toate acestea, Saint-Saëns nu a vrut ca lucrarea lui să fie publicată, el fiind văzut un compozitor serios. În lucrare, el s-a liniștit doar în penultima parte, „Lebăda”, care conține un celebru solo de violoncel și doar acestă parte a publicat-o în 1887, cu un aranjament pentru violoncel și pian, chiar daca, original este scrisă cu două piane.

    Saint-Saëns a specificat că această lucrare trebuie să se publice postum. După moartea lui, în 16 decembrie 1921, creația a fost publicată de către editorul Durand din Paris, în aprilie 1922, iar prima interpretare publică a fost în 25 februarie 1922, la Concertele Colonne.

    „Carnavalul animalelor” a devenit cea mai cunoscută lucrare a lui Saint-Saëns, cântată originar de 11 instrumente. În mod uzual, un glockenspiel înlocuiește armonica din sticlă, un instrument rar. Lucrarea este foarte populară în rândul profesorilor de muzică și a copiilor.

    Lucrarea are 14 părți, fiecare reprezentând câte un subiect animalier

I. Introducere și marșul regal al leului

     Introducerea începe cu corzi două piane, pianele cântând un tremolo îndrăzneț, sub care corzile intră cu o temă impunătoare, grandioasă. Pianele cântă câte o pereche de game în direcții opuse, după care introduc tema marșului, pe care o poartă în restul introducerii. Corzile furnizează melodia, uneori pianele cântând octave în zona gravă sugerând vuietul leului. Cele două grupe de instrumente își schimbă planurile, pianul cântând mai sus, într-o versiune mai moale a melodiei. Prima parte se încheie cu un fortissimo al tuturor instrumentelor folosite aici.

II. Găini și cocoși

    Instrumentele prezente în această mișcare muzicală sunt corzile fără violoncel și contrabas, cele două piane și clarinetul. Această parte are în centru tema cocoșului, cântată de piane și corzi, care sugerează pui care ciugulesc grâul. Clarinetul cântă scurte pasaje solo deasupra celorlalte instrumente. Pianul cântă o temă rapidă, bazată pe sunetul onomatopeic al cocoșului.

III. Măgari sălbatici (animale rapide)

     Două piane; animalele descrise aici aleargă, imagine indusă constant prin mișcarea rapidă a pianelor în sus și în jos, cântând în octave. Sunt înfățișați măgarii din Tibet, cunoscuți pentru viteza lor.

IV. Broaște țestoase  

    Corzi și pian; este un moment satiric deschis de pian, care cântă în registrul acut. Corzile cântă o versiune lentă a faimosului „Galop infernal” (numit și can-can) din opereta „Orfeu în infern”, de Jacques Offenbach.

V. Elefant

    Contrabas și pian; această secțiune are un tempo allegro pomposo, caricatură perfectă a elefantului. Pianul cântă un vals, în timp ce basul murmură melodia. La fel ca și în piesa „Broaștele țestoase”, aceasta este o glumă muzicală (materialul tematic este preluat din scherzoul lucrării „Visul unei nopți de vară” de Felix Mendelssohn Bartholdy și din „Dansul zânelor” din lucrarea „Damnațiunea lui Faust”, de Hector Berlioz). Cele două teme au fost scrise originar pentru partea acută, pentru instrumente înalte (flaut, alte instrumente de suflat din lemn și vioară), aici intervine și gluma lui Saint-Saëns, care mută tema la unul dintre cele mai grave instrumente, contrabasul.

VI. Canguri

    Două piane; principala figură aici are ca model săritura cangurului, exprimată prin acorduri în stare directă. Când acestea urcă, tempoul se accelerează treptat, dinamica crește, iar când acordurile merg într-o figură descendentă, tempoul încetinește treptat și dinamica duce spre piano.

VII. Acvariu

    Două viori, viola, violoncelul, două piane, flaut și muzicuța; acesta este cel mai bogat moment muzical. Melodia este cântată de flaut, pe fundal de corzi, în timp ce pianul are glissandi. Pianul întâi cântă un ostinato descendent, în stilul celui de al doilea „Studiu” de Frédéric Chopin. Aceste figuri, plus glissandoul ocazional al muzicuței, sugerază acvariul slab luminat.

VIII. Personaje cu urechi lungi

    Două viori; acesta este cel mai scurt moment dintre toate. Viorile cântă alternativ sunete înalte, joase surpinzând maniera în care măgarul face „i-a” prin glissandi ascendente și descendente cu disonanțe.

IX. Cuc în adâncul pădurii

    Două piane și clarinet; pianul cântă acorduri liniștite, în timp ce clarinetul cântă doar două note ostinato, neîntrerupt, sunetele do și la bemol, sugerând cântecul cucului.

X. Colivie

    Corzi, pian și flaut; viorile au un rol de fundal, care, prin intermediul unor zgomote, induc ideea de junglă. Flautul redă o parte a păsărilor, pe o întindere mare, prin intermediul unui tril. Momentul se încheie foarte liniștit, după o lungă ascensiune cromatică a flautului.

XI. Pianiști

    Corzi și două piane; o parte mai diferită a lucrării: pianiștii își studiază gamele în do, re bemol și mi bemol major. Fiecare dintre acestea încep cu un tril pe primul și al doilea sunet, apoi, pe parcursul gamei, se modifică unele elemente ritmice. Tranziția dintre tonalități este realizată printr-un acord dur, din partea tuturor instrumentelor. În unele interpretări mai târzii, gamele erau cântate intenționat, tot mai mult, în contratimp. Ediția originală are o notă care specifică interpreților imitarea pianistică a stângăciilor. După patru tonalități, este o reîntoarcere la gama do major, unde pianul cântă un tril rapid, în stilul lui Charles-Louis Hanon sau Carl Czerny, în timp ce corzile cântă o mică figurație în fundal. Această parte este neobișnuită prin ultimele trei acorduri care nu duc la o rezolvare a părții, dar fac totuși o deschidere momentului următor.

 XII. Fosile

    Corzi, două piane, clarinet și xilofon; aici, Saint-Saëns citează propria lui compoziție, „Dans macabru”, tema muzicală aflându-se în acestă parte, la xilofon, sugerând imaginea unor schelete, ale căror oase se ciocnesc. Xilofonul și vioara interpretează mai mult aici, alternativ cu pianul și clarinetul, iar pianul are unele probleme de tehnică, unde cântă în octave, după care trece în acorduri. Se citează o melodie celebră „Ah! vous dirai-je, Maman” (folosită și de Mozart) sau „Twinkle, Twinkle Little Star”, un cântec de popularitate „Partant pour la Syrie” sau aria „Una voce poco fa” din opera „Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini.

XIII. Lebădă

    Două piane și violoncel; violoncelul cântă o melodie care ilustrează eleganța lebedei plutind deasupra apei, în timp ce un pian cântă șaisprezecimi, iar altul acorduri, acestea reprezentând picioarele lebedei ascunse sub apă, dar care înaintează. Partida violoncelului este una dintre cele mai cunoscute din toată suita, în timpul vieții lui Saint-Saëns fiind publicată o versiune pentru violoncel solo și un pian solo, dar, mai apoi, publicându-se mai mult de douăsprezece aranjamente pentru acestă parte. A fost realizat un scurt balet, „The dying Swan”, în anul 1905 de către Mikhail Fokine cu balerina Anna Pavlova.

XIV. Final  

    În ultima parte a lucrării sunt prezente toate instrumentele și începe cu același tremolo al pianului ca în Introducere, urmat imediat de instrumentele de suflat, muzicuță și xilofon. Corzile formează o tensiune prin utilizarea unor sunete joase, ducând către un glissando al pianului, după care o pauză expresivă, iar melodia principală este introdusă. Acest final aduce aminte de un carnaval american al secolului al XIX-lea, cu pianul care în permanență cântă un ritm de optimi. Cu toate că melodia este relativ simplă, suportul armonic este cu ornamente, specific stilului lui Saint-Saëns pentru compozițiile pianistice. Multe dintre părțile anterioare sunt recunoscute în acestă ultimă parte cum ar fi: Introducerea, Leul, Măgarii sălbatici, Cocoșul și Cangurii. Lucrarea se finalizează printr-un puternic acord în do major.

    Opriți războiul! 

Fluierașul Flueran fluieră fluent din fluier

    N-am nimic cu arbitrul Flueran. Mi-a plăcut doar calamburul. A prestat relativ bine la centru restanța dintre Hermannstadt și FCSB (2-2). Nu a avut multe greșeli și mai ales nu au fost unidirecționate. Dacă ne referim strict la etapa a zecea putem să scoatem în evidență faptul că gazdele nu au obținut decât 6 puncte (o victorie și trei meciuri egale). Cele 24 de goluri înscrise, o medie de 3 goluri pe meci, sunt un număr mulțumitor de reușite, dar putem observa ușor că 15 din aceste goluri au fost înscrise în doar trei partide, în restul înscriindu-se mai puțin de două goluri pe meci.

    Echipele din afara Regatului au obținut doar trei puncte, câte unul în cele trei meciuri încheiate la egalitate, confruntările cu echipele din București, două la număr, fiind tot atâtea deziluzii. „48” - Oțelul 0-2 pe valoare; Dinamo - Farul 0-2 conform așteptărilor; Voluntari - Poli 1-2 pe valoare și conform așteptărilor; Botoșani - UTA 2-2 cu regrete de ambele părți; „U” - Univ. Craiova 1-1 ca între „studenți”; Petrolul - Hermannstadt 0-0 tern în 10 contr 11; Sepsi - FCSB 2-5 spectaculos; Rapid - CFR 3-1 după o repriză secundă de vis.

    Etapa a unsprezecea s-ar părea ca ar fi etapa gazdelor dacă ne luăm după faptul că patru echipe din primele cinci clasate joacă acasă. Nu le va fi ușor însă. Echipele din Ardeal (inclusiv textiliștii) joacă in corpore cu echipe din sudul țării și nici lor nu le va fi ușor.

    Hermannstadt - Rapid (duminică, ora 18) Derbiul etapei. O partidă pe care m-am decis să o văd pe viu dacă primesc acreditarea cerută. Mi-ar fi drag să revăd atâția jucători de legendă ai Rapidului la un loc: Dani Coman, Măldărășanu, Perjă pe de o parte și Daniel Niculae, Ionuț Voicu și Maftei de cealaltă parte. Poate mai apar și alții. Ora crepusculară la care e programat meciul îi ajută mai mult pe ardeleni. Sper să văd un meci frumos;

    CFR - „48” (duminică, ora 21) Chiar dacă pare un derbi eu îl văd ca un meci dezechilibrat, în care gazdele vor obține ușor cele trei puncte. Faptul că la juveți e debandadă pe banca suspinelor și prin birouri face posibil un anume „fac ce am chef” pe dreptunghiul căptușit în verde. Asta le-ar da larghețe în ghete gazdelor, genorozitate ce i-ar îndrepta spre o victorie facilă;

    FCSB - „U” (luni, ora 21) Interesantă partidă. Dacă cei ce „fac ce spune Becali” cred că au un meci ușor se înșală. Moțul nu va repeta greșeala lui Ciobotariu. Mă refer la cea de a-și face propriul joc fără a ține cont de punctele tari ale adversarului. Moțul de așa natură își va aranja popicele în teren încât ghiulele lansate de artileria grea să dea greș. Totuși, bucureștenii sunt favoriți;

    Farul - Sepsi (sâmbătă, ora 21,30) Meci de mare interes. Prestația din Cupa României a constănțenilor nu trebuie luată în considerare. Hagi, aflat într-o perioadă de reconstrucție, a lăsat pe planul al șaptelea cea de-a doua competiție națională. Partida de la Ovidiu are o cu totul altă importanță pentru el. Nici oaspeții nu vin ca turiști pe litoral. Și ei trebuie să demonstreze că jocul cu FCSB a fost doar un accident;

    Poli Iași - Petrolul (luni, ora 18) O partidă cu rezonanță doar în aparență, echipa moldavă neavând nici o legătură cu fosta echipă studențească Politehnica Iași. Gazdele luptă să confirme rezultatele bune din ultimele trei etape care au depărtat-o de zona fierbinte a subsolului, iar oaspeții vor să scape de pasa proastă prin care trec (doar trei egaluri în ultimele patru jocuri);

    Univ. Craiova - Botoșani (duminică, ora 15) În mod normal oltenii nu ar trebui să-și facă prea multe probleme la acest joc, dar cum nici în echipa lui Rotaru ierarhiile pe banca de rezerve nu prea sunt bine definite (nu că cele din teren ar fi) s-ar putea lăsa cu surprize. Cred totuși că și după acest meci oaspeții vor rămâne fără victorie în această ediție de campionat;

    Oțelul - Dinamo (vineri, ora 21) Un meci în care bucureștenii ar putea exploata liniștea ce s-ar putea așterne după primele victorii ale gălețenilor (în campionat și în cupă). Va reuși Dorinel Munteanu să gestioneze situația? Va reuși Ovidiu Burcă să mai întârzie dinamica de revigorare a gazdelor?

    UTA - Voluntari (sâmbătă, ora 14,30) Cenușăreasa etapei. Un prilej cum nu se poate mai bun pentru Rednic de a părăsi nenorocul. El, care era cunoscut ca fiind răsfățat de Fortuna, se află acum în dizgrațiile ei. Noroc că la ilfoveni a apărut o stare de resemnare în campionat, motiv pentru care și-au îndreptat mai mult atenția spre Cupa României.

    Opriți războiul!

    

Festivalul internațional „Zilele muzicale sătmărene” - ediția a IVL-a

    Încă ne mai răsună acordurile „Festivalului internațional George Enescu” încheiat în urmă cu doar câteva zile (duminică) la Ateneul Român din București și desfășurat în acest an, la a XXVI-a lui ediție, în întreaga țară, inclusiv la Satu Mare, că și pornește la drum un alt regal de muzică de cea mai bună calitate: Festivalul Internațional „Zilele muzicale sătmărene”, regal care chiar dacă se află la a IVL-a ediție (sau XLVI, cum doriți, tot 46 înseamnă), este un pic mai tânăr decât fratele său cu rezonanță mai puternică, deoarece acesta se desfășoară o dată la doi ani, având în istoric și o perioadă în care s-a desfășurat la un interval de trei ani. Anul înființării Festivalului „George Enescu” este 1958.

    Așadar joi, 28 septembrie, a.c., ora 19, avem prima seară de grație a festivalului sătmărean în sala Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din capitala Sătmarului. La spectacolul „Concert simfonic” pentru care sunt valabile abonamentele cu nr. 3 vom avea plăcerea să-l revedem la pupitru pe dirijorul clujean Horvath Jozsef, a cărui biografie am descris-o în numărul din 15 noiembrie 2021.

    În uvertură vom asculta „Simfonia pentru orchestră de coarde nr. 5”, în si bemol major, a lui Felix Mendelssohn Bartholdy interpretată de Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti. Simfonia probabil face parte din cele 12 simfonii timpurii compuse de german până la vârsta de 14 ani, simfonii care nu au fost arhivate în opus.

    Invitatul de gală al serii, chitaristul Giacomo Bigoni, al cărui trecut vi l-am devoalat tot în 2021, mai precis în 14 iunie, ne va încânta cu chitara lui Stephen Hill, interpretând „Concertul pentru chitară nr. 1”, în re major, al compozitorului italian din prima jumătate a secolului trecut, Mario Castelnuovo-Tedesco.

    Pentru final conducerea filarmonicii sătmărene ne-a rezervat „Serenada pentru orchestră de coarde”, în do major, a celebrului compozitor rus Piotr Ilici Ceaikovski.

     Sâmbătă, 30 septembrie, tot de la ora 19, va avea loc un nou eveniment din cadrul „Zilelor Muzicale sătmărene”. Este vorba de un „Concert cameral” susținut de octete de coarde. Pentru acest concert sunt valabile abonamentele cu nr. 4. Vom asculta în prima parte „Octuor”-ul lui George Enescu, iar în partea a doua din nou Felix Mendelssohn Bartholdy cu „Octet pentru coarde”.

    Vor urca pe scenă „Arcadia Quartet” (Ana Torok - vioară; Răsvan Dumitru - vioară; Traian Boală - violă; Zsolt Torok - violoncel) din Cluj căruia i se va alătura un cvartet ad-hoc format din Vlad Răceu - vioară; Roxana Oprea - vioară; Mihai Oșvat - violă; Ștefan Cazacu - violoncel.

  Concertul pentru chitară și orchestră nr.1

    A fost compus de Mario Castelnuovo-Tedesco între decembrie 1938 și ianuarie 1939. Este unul dintre cele mai cunoscute și mai susținute concerte din repertoriul acestui instrument, alături de concertele pentru chitară ale lui Joaquin Rodrigo. Este structurat în 3 mișcări, tonalitatea este re major. Premiera mondiale a avut loc la Montevideo în 1939. 

    Ideea de a aborda compoziția concertului a venit de la o solicitare a chitaristului Andrés Segovia, care în acei ani - și încă din anii 1920 - s-a angajat în munca de valorificare și reevaluare a chitarei în muzica clasica. Un aspect fundamental al acestui proiect a fost îmbogățirea semnificativă a repertoriului muzical al instrumentului cu compoziții originale de mare profunzime, iar florentinul Castelnuovo-Tedesco a fost unul dintre contributorii majori în acest sens. 

    Aceasta a fost prima dată când s-a trezit confruntat cu problema combinării unei orchestre cu o chitară, un instrument cu o gamă sonoră mult mai modestă decât un pian sau o vioară. Dificultatea a fost depășită cu brio, obținându-se un dialog rafinat între chitară și orchestrație care nu îl copleșește niciodată pe solist. Mai târziu a compus un „Concert pentru chitară nr. 2” și un „Concert pentru două chitare”. 

    Prima reprezentație a concertului a avut loc pe 28 octombrie 1939 la Auditorio de Sodre din Montevideo, cu Andrés Segovia la chitară și Lamberto Baldi dirijor. Entuziasmul a fost enorm, iar spectacolul poate fi urmărit pe o înregistrare rară a vremii. Ulterior, Segovia a fost persoana care a publicat prima înregistrare oficială a operei, cu New London Orchestra dirijată de Alec Sherman în 1949. Este probabil prima înregistrare a unui concert de chitară, dar calitatea și grija avute în obținerea sunetului par surprinzătoare.

    Opriți războiul!