Perfect pentru... Pitești

     În general mă feresc de cuvinte gen perfect sau imposibil, lăsând o portiță perfectului să devină perfectibil iar imposibilului să devină posibil, dar ce puteam să spun despre o etapă în care a cincea echipă clasată a obținut victoria și cele patru echipe aflate înaintea ei în fruntea clasamentului au obținut doar câte un punct. Asta în condițiile în care primele două clasate au jucat între ele iar următoarele două au jucat cu campioana și vicecampioana, echipe despre care se spune că au capacitate mare de revenire. Mai vedem noi cum e cu această capacitate, pentru că etapele trec și semnele de revigorare sunt modeste.

    Plâng din nou pentru sărăcia realizărilor decisive din fața porții adverse. Cele doar 14 goluri înscrise (10 de către gazde) au fost completate și de o ratare cum rar poate fi văzută. Per general etapa a aparținut gazdelor, oaspeții nereușind decât 6 puncte (o victorie și trei meciuri încheiate la egalitate): Oțelul - Slobozia 3-0 fără pripeală; Miercurea Ciuc - Argeș 0-2 marca Bogdan Andone; FCSB - Dinamo 0-0 ca neaua; „U” - Sibiu 3-0 KO ok, Lukic hat-trick; Metaloglobus - Farul un 2-1 ce miroase a pute; Craiova - CFR 1-1 încrâncenat; UTA - Petrolul 1-0 greu la vale cu frâna de mână ridicată; Botoșani - Rapid 0-0 echitabil, dar mai frumos ar fi fost 3-3.

    Ultima etapă din a doua treime a campionatului regulat propune întâlniri ce la prima vedere au câte o favorită, dar la o ocheadă prin birourile și vestiarele combatantelor am putea descoperi instabilitate, precaritate, labilitate și locuri vacante. Să sperăm că spectacolul sportiv nu va lipsi te pe terenuri așa încât să satisfacă nesațul suporterilor din tribună și de pe marile (televizoare) și micile (tablete, telefoane) ecrane.

    Pitești - Botoșani (sâmbătă, ora 17) Derbiul etapei. Un derbi mai puțin așteptat. La începutul verii cele două echipe nu prea își închipuiau că se vor afla în decembrie bine poziționate în lupta pentru un loc în play-off. Oricine câștigă acest meci dovedește că merită să fie acolo. Concurența și-ar dori un egal dar nu cred că vom avea parte de o partidă nedecisă;

    Rapid - Galați (sâmbătă, ora 20,30) Rapidul va păși pe Giulești cu interdicția de a se întoarce în vestiare fără 42 de puncte în clasament. E posibil ca tocmai această interdicție să le înmoaie gleznele lui Petrila și Dobre. Zic doar despre extreme deoarece Koljic e doar un turn de control, Jambor e prea puțin utilizat iar Baroan trimis la colț pe coji de nucă. În ceea ce-i privește pe siderurgiști nu cred că vor să facă doar un act de prezență pe stadionul de sub Podul Grant. Mă aștept la un meci antrenant;

    Constanța - Arad (luni, ora 17,30) Cele două echipe fac parte din a doua grupă valorică determinată de situația din clasament. Ambele echipe vin după meciuri dificile, încheiate pe muchie de cuțit, pentru marinari cu un eșec iar pentru textiliști cu o victorie târzie. Zicu și Mihalcea au emoții. Cei doi foști coechipieri în atacul lui Dinamo timp de trei ediții se întâlnesc pentru a doua oară în calitate de antrenori. În tur a câștigat Mihalcea.

    Sibiu - Craiova (duminică, ora 20,30) Oare vor avea antrenor sașii? Să vină Neamțu? La ora la care scriu nu s-a parafat, dar e probabil. Dacă mai întârzie se pot afla în ofsaid gazdele. Apropo de ofsaid. Tocmai mă uit la Bayern cu Sporting și s-a anulat un gol gazdelor pe motiv de ofsaid. Cică mâinile nu se iau în considerare la poziția de ofsaid pentru că nu se poate marca gol cu mână. Gol nu se poate marca dar autogol da. Dacă s-ar fi luat în considerare poziția mâinii apărătorului golul ar fi fost valabil. Chițibușărie;

    Dinamo - Metaloglobus (duminică, ora 17,45) Normal ar trebui să fie un meci cu un singur sens. Totuși oaspeții, pentru a nu se crede că victoria din fața Farului a fost doar pentru pariori, ar trebui să arate ceva fotbal. Chestia cu autobuzul din garaj nu prea îi fardează;

    Ploiești - „U” (duminică, ora 15,30) S-ar putea să le priască combatantelor această oră crepusculară de desfășurare a partidei. Nu și potențialilor susținători ai gazdelor. Pentru galeria deplasată de la Cluj e bine deoarece ajunge mai devreme acasă. În mod normal gazdelor le va fi greu să-și aproprie cele trei puncte. Ce mai e normal în fotbalul de azi? Cred că forma de moment se va impune;

    Slobozia - FCSB (luni, ora 20,30) Meciul de închidere al etapei. Nu cred că rezultatul de joi din Liga Conferinței ar putea să aibă vreo implicare asupra rezultatului final al meciului de la Clinceni. Meciul are o singură direcție și un singur învingător.

    CFR - Miercurea Ciuc (vineri, ora 20,30) Cenușăreasa etapei. Ca și la meciul de închidere al etapei și la cel de deschidere ne așteptăm la un învingător cunoscut dinainte de lovitura de începere. Difrența este că la CFR nu se pune problema unei ieșiri prin Europa la mijloc de săptămână.

    Opriți războiul! 

     

Recitaluri camerale de relaxare (marți) și profunzime (joi) în această săptămână

    Am citit cu multă plăcere comunicatul de presă trimis de Filarmonica de Stat Dinu Lipatti cu privire la activitatea lor din această sătămână. Cele două concerte camerale programate pentru săptămâna aceasta sunt spectaculos, inteligent și profesionist descrise în comunicat și ar fi păcat să vă văduvesc de luarea lor la cunoștință, așa că am să le redau integral (mai puțin varianta în limba maghiară și câteva arabescuri):

     Recital cameral – Eleganța și farmecul saxofonului!

Marți, 9 decembrie 2025| ora 19:00 |  Sala Filarmonicii |  Abonament nr. 19

    Vă invităm la un eveniment cameral deosebit, în care timbrul cald și expresiv al ansamblului de saxofoane (n.r. - condus de saxofonistul brașovean Réman Zoltán și avându-l ca prim solist pe un alt suflător  într-o alamă cu registru sopran, secuiul Palko Csalad) va transforma seara într-o călătorie muzicală vibrantă și rafinată. Programul reunește lucrări din perioade și stiluri diferite, create pentru a evidenția versatilitatea și culoarea unică a acestui ansamblu.

    Seara se deschide cu eleganța barocă a „Concertului pentru două trompete și orchestră” în do major de Antonio Vivaldi, într-o transcripție rafinată semnată de L. Puskás, care valorifică strălucirea și claritatea texturii muzicale.

     Continuăm cu noblețea și căldura romantică a „Serenadei pentru suflători” de Antonín Dvorák, transcrisă cu finețe de Jacques Larocque, oferind ansamblului ocazia de a explora un univers sonor luminos și echilibrat.

 

    Programul continuă cu modernitatea ritmică și nuanțele contrastante ale „Divertimentului” de Karel Husa, în versiunea pentru saxofoane realizată de Lee Patrick.

 

    Atmosfera tradițională și vitalitatea folclorică sunt puse în valoare în „Dansurile populare românești” ale lui Bartók Béla, în transcripția expresivă a lui Keiichi Kurokawa.

 

    Eleganța impresionistă a lui Claude Debussy se regăsește în „Petite suite”, transcrisă cu sensibilitate de Jacques Larocque, aducând o sonoritate delicată și evocatoare.

 

    Seara se încheie cu energia modernă și carisma piesei „Sir Patrick” de Philippe Geiss, o lucrare spectaculoasă care valorifică pe deplin unitatea și virtuozitatea ansamblului.

 

    Vă așteptăm să descoperiți o seară în care repertoriul clasic renaște prin culoare, sensibilitate și eleganță camerală! ✨

**********************************************************************************

Stradivarius – Winter Vibes

Joi, 11 decembrie 2025 | ora 19:00 | Sala Filarmonicii | Abonament nr. 20

    Vă invităm joi, 11 decembrie, la o seară muzicală cu totul specială, în compania a doi artiști îndrăgiți: violonistul Răzvan Stoica și pianista Andreea Stoica. Un program în care eleganța sonoră și emoția iernii se întâlnesc într-o atmosferă caldă și plină de expresivitate.

    Programul propus reunește pagini de mare forță expresivă și rafinament, de la lirismul romantic al lui Piotr Ilici Ceikovski din „Méditation” și „Souvenir d’un lieu cher” până la spectaculoasa „La Campanella” de Niccolò Paganini, o adevărată demonstrație de măiestrie tehnică.

    Vom asculta, de asemenea, tulburătoarea „Chaconne” de Tomaso Antonio Vitali, o lucrare ce traversează epocile prin dramatismul și noblețea ei, precum și poetic-ul „Impromptu concertant” de George Enescu, o bijuterie dedicată duo-ului vioară–pian.

    În spiritul sărbătorilor, recitalul se va încheia cu emoția inconfundabilă a celebrului „White Christmas” de Irving Berlin, în celebra transcripție pentru vioară și pian realizată de Jascha Heifetz, un moment plin de lumină, nostalgie și eleganță.

    Concertele Filarmonicii „Dinu Lipatti” se desfășoară cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare, ordonatorul principal de credite.

    Vă așteptăm să vă bucurați de o seară plină de atmosferă, virtuozitate și vibrații de iarnă, spuse prin magia muzicii! ✨🎻🎹

     Biletele sunt disponibile la casieria filarmonicii

     Pe final nu-mi rămâne decât să vă fac cunoștință cu eroii de marți seară. Pe cei de joi îi cunoașteți din numeroasele lor apariții pe scenele sătmărene și în coloanele cotidianului nostru:  

 Réman Zoltán (sursa: programul „Bucharest organ fest” ediția 2024)

    S-a născut la Braşov și s-a format ca muzician la Cluj, îndrumat fiind de profesorii Ioan Goilă şi László György. Actualmente este saxofonist, clarinetist, artist instrumentist al Filarmonicii de Stat "Transilvania" din Cluj și cadru didactic la Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima.

    A fost premiat la concursuri naţionale de interpretare. Pe lângă activitatea sa ca membru de orchestră, este solist invitat de mai multe orchestre din ţară şi străinătate, realizează recitaluri de saxofon şi clarinet, este membru fondator al formaţiei "Transylvanian Saxophone Quartet".

    Repertoriul său cuprinde literatura pentru saxofon a secolelor XIX-XX, precum şi un bogat repertoriu destinat clarinetului. Din anul 1997, este membru al "Europa Symphony" din Viena, iar din 2007, în "Philharmonie Der Nationen". Între anii 2000-2009, a fost membru în Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat Oradea, realizând, şi la Oradea, mai multe concerte în calitate de solist.

 Palkó Csanád Tamás (autobiografie)

    M-am născut în Odorheiul Secuiesc și am crescut nu departe de acesta, în Keresztúr. Deși în familia mea nu existau muzicieni profesioniști, muzica a jucat totuși un rol important. Părinții mei m-au trimis la lecții particulare de vioară încă din clasa a doua, unde am putut învăța elementele de bază ale muzicii. Mai târziu, cum vioara nu mai era pasiunea mea, am încercat și alte instrumente (contrabas, cimbalom), dar a trebuit să renunț la ele din lipsă de un profesor potrivit.

    Pe lângă abilitățile mele muzicale, eram bun la științe, așa că mi-am terminat studiile secundare la matematică, specializare informatică. Cu toate acestea, dragostea mea pentru muzică nu a scăzut nici atunci, deoarece, în clasa a noua, am decis să încep să cânt la saxofon alto pe cont propriu. Din fericire, am reușit să găsesc un profesor, iar entuziasmul meu nu a scăzut, așa că, după câțiva ani, am fost acceptat în fanfara orașului.

    Datorită cunoștințelor mele de matematică și informatică, precum și a pasiunii mele pentru arhitectură, m-am înscris la Facultatea de Inginerie Civilă din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Bineînțeles, nici aici nu am neglijat muzica. În Cluj-Napoca, profesorul meu a fost Zoltán Réman, artist la clarinet și saxofon, care m-a învățat în mod particular. Cu ajutorul lui, am reușit să cânt la mai multe concerte, să particip la mai multe tabere în Ungaria și să organizez o mică seară de spectacole.

    În anii de facultate din Cluj-Napoca, am decis cu fermitate să încerc și muzica, pe lângă inginerie, așa că în iunie 2018 m-am înscris la programul de saxofon clasic din cadrul „Facultății de muzică” a Universității din Debrețin, la clasa dr. Levente Puskás. În decembrie 2018, am avut ocazia să cânt și să înregistrez ca solist și membru al orchestrei în „Sala de marmură a radiodifuziunii maghiare”. În februarie 2020, am putut susține primul meu recital solo la Sighișoara. Am obținut diploma de interpretare la saxofon clasic în acest an, 2021, cu onoruri. În prezent, sunt student în anul I la masterat la Academia de  muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca.

    Am avut ocazia să cânt pe scenă alături de filarmonicile din Cluj-Napoca, Oradea și Szatmár-Német în mai multe rânduri ca asistent. Am fost profesor de saxofon la mai multe tabere de vară de suflat, unde am predat saxofoniștilor începători. Din 2016, particip constant la  „Întâlnirea națională de saxofon” organizată de „Facultatea de muzică” a Universității din Debrețin, iar din 2017, particip la „Academia  internațională de vară a tinerilor muzicieni” din Debrețin. La aceste evenimente, am putut participa la cursuri de master susținute de artiști recunoscuți la nivel internațional, precum: Arno Bornkamp, ​​​​Nobuya Sugawa, Claude Delangle, Ryo Noda, Hans de Jong, Lev Pupis, Rodrigo Vila sau Christian Wirth.

    Opriți războiul! 

   

 

Dă-mi mândruțo gura ta

    Poate că nu multă lume și-aduce aminte de duetul Irina Loghin - Benone Sinulescu, cel care a interpretat pentru prima oară șăgalnicele versuri furate din popor de Irina și transpuse într-o melodie populară care și astăzi se mai aude pe la chefurile celor lăsați la vatră. Benone ne-a părăsit în urmă cu vreo patru ani, iar pe Irina a cam uitat-o lumea. De-ale senectuții baiuri.

    De ce am adus în discuție acest vers? Păi pentru că el transmite un mesaj ignorat astăzi din ce în ce mai mult de cei mai mulți dintre noi. Fie în caliatate de părinte, fie în calitate de educator (aici includ atât cadrele didactice cât și antrenorii sau „influencerii”), de șef sau de consiliu, de clacă sau de rețele sociale, cam toată lumea uită de acest mesaj: consimțământul.

    Astăzi se trece prea ușor peste obținerea acordului celor ce vor suporta consecințele unei acțiuni. Se trece peste încuviințare sau uneori se obține această aprobare prin mijloace murdare. Nu de puține ori se apelează la ignoranța celui vizat (înșelătorie), la rușinea acestuia (șantaj) sau la capacitatea redusă de îndurare (fizică sau psihică) pentru a obține un „mda”.

    S-ar putea spune că uneori aceste avize nu sunt chiar necesare, scopul final fiind mult prea important. Nu e chiar așa. De la (ne)vinovatele relații interumane până la războaiele pentru realizarea unor interese politice și/sau economice în cele mai multe cazuri se uită de consimțământul celui ce are de suferit. Viața economică se transferă în viața politică și mai apoi aceasta transcende peste economic în funcție de interese.

    Poate că este prea largă paleta pe care am propus-o spre discuție așa că am să dau câteva exemple unde constrângerea este umilitoare și un alt exemplu unde constrângerea este necesară Am să încep cu familia. Una din constrângerile ce apar deseori în familie este viitorul copiilor. Sunt părinți care doresc ca urmașii lor să-i urmeze în carieră sau să le continue afacerea fără a se gândi că poate tânărul pe care l-a crescut are alte dorințe, are alt talent sau caută alte provocări. Alți părinți doresc să vadă în viitorul copiilor lor ceea ce nu au reușit ei, cu toate că și-au dorit.

    Constrângerile la locul de muncă pot lua diverse aspecte. Am să iau în considerare aici un aspect des întâlnit în lumea afacerilor. Se spune că un proprietar al unei societăți comerciale este la fel de bun ca și personalul pe care l-a angajat în funcții cheie, în funcții de conducere pe diverse sectoare de activitate. Această aserțiune este adevărată doar dacă angajații cu pricina au libertatea de a-și demonstra calitățile, inițiativele și rapoartele acestora fiind supuse unor verificări ulterioare pentru a evalua și pentru a preveni frauda. Asta denotă o încredere în propriile alegeri atât din partea proprietarului cât și a angajatului. Ce-i drept rareori se întâmplă o așa simbioză dar dacă se întâmplă este cheia succesului.

    Aș fi vrut să ating subiectul „consimțământ” și în legătură cu războiul de la granița noastră dar mă abțin pentru că aș lovi în Rusia dar mai ales în SUA și m-aș tângui pentru bieții ucrainieni dar mai ales pentru noi. Așa că nu-mi rămâne decât să revin la constrângerea necesară. Ce trebuie să facem pentru a obliga Curtea Constituțională să consimtă că sunt și ei oameni obișnuiți? Că întregul lor creier încape într-o carapace egală cu a unui învățător de la sat și că fundul lor ar fi sănătos și pe o laviță?

    Opriți războiul! 

Fotbalul carpatic

     Sunt puțin strâmtorat. Nu mă așteptam la un joc așa slab al Rapidului la Pitești în Cupa României. Nu numai pentru ca să mă lamentez am deschis subiectul legat de Cupa României ci și pentru a scoate în evidență o anomalie ce s-a strecurat în regulamentul acestei competiții. Cred că pe culoarele federației s-a lăsat întunericul pe circumvoluțiunile celor care au elaborat regulamentul celei de-a doua competiții fotbalistice de pe plaiurile carpatice.

    Dacă până anul trecut se specifica simplu și clar că, dacă în grupe două sau mai multe echipe se află la egalitate de puncte, primul criteriu de departajare este golaverajul, anul acesta un gură cască de pe acolo s-a gândit să-și înmoaie penița în călimara cu prostie și să legifereze că primele trei criterii de calificare în caz de egalitate de puncte depind de jocurile directe.

    Să presupunem că două echipe ajung la egalitate de puncte pe locurile 2 și 3 în grupe. Cea de pe locul doi trece în turul următor iar cea de pe locul trei este eliminată. Dacă au jucat între ele e clar, dar dacă n-au jucat între ele? Un posibil răspuns ar fi că nu se iau în considerare primele trei criterii, dar mie nu mi se pare corect ca dintr-o grupă să se promoveze pe un sistem iar în alta pe alt sistem. Asta ca asta, dar ce te faci dacă sunt trei echipe la egalitate de puncte pe locurile unu, doi, trei sau doi, trei, patru și nu toate au jucat între ele? În acest caz ce criterii se aplică?

    Chestia de mai sus nu prea poate fi precizată așa că să sperăm că nu se va întâmpla. O schimbare a regulamentului „din mers” ar fi și asta o greșeală, regulamentul unei competiții neputând fi schimbat în timpul desfășurării ei. Dar să trecem la ale noastre.

    Lăsam să se înțeleagă că vom avea o etapă echilibrată cu un ușor avantaj pentru gazde. Cam așa a fost dar nu în parametri considerați de mine. Pe scurt gazdele s-au impus de patru ori, iar oaspeții doar de trei ori. Cu toate astea gazdele au înscris de două ori mai mult decât musafirii (21 de goluri în total): Rapid - Miercurea Ciuc 4-1 cu emoții; Argeș - CFR 3-0 și Argeșul curge în sus; Dinamo - Oțelul 1-0 cap Cîrjan; Sibiu - Arad 1-2 cu Neguț negruț; Slobozia - Botoșani 0-1, nu l-am vizionat; Farul - FCSB 1-2 cu capsa scoasă; Petrolul - Metaloglobus 4-1 din nou Grozav grozav; „U” - Craiova 0-0 în derbiul etapei.

    Etapa care vine este sub zodia aceleiași Cupe a României. Cu excepția Sloboziei, eliminată timpuriu, celelalte cincisprezece echipe au abordat cupa cu obiective și sentimente diferite. Cele mai multe au cam neglijat-o. Concluzia o vom trage după ce aflăm calificatele. La prima vedere vom avea o etapă cu multe meciuri aprige, cu rezultate strânse.

    Botoșani - Rapid (luni, ora 20,30) Derbiul campionatului. Nu mă așteptam ca Botoșaniul să joace în returul campionatului un meci între primele două locuri. Nici pe Rapid n-o prea vedeam acolo. N-o vedeam dar tânjeam. Cred și sper că Rapid se va impune, semnând astfel un retur mai puțin fructuos pentru moldoveni;

    FCSB - Dinamo (sâmbătă, ora 20,30) Dacă la Botoșani se dispută derbiul campionatului, pe Arena Națională se va disputa meciul cu cei mai mulți spectatori al etapei. Zic al etapei și nu al campionatului pentru că vremea de afară va ține mulți suporteri în fața marilor ecrane de televizor. Despre meci ce să zic? Mi-aș dori un egal dar cred că vor învinge câinii;

    Craiova - CFR (duminică, ora 20,30) După experiența fără realizări de la Cluj, oltenii dau ochii cu o altă echipă din capitala Ardealului. Pentru Pancu au fost două bune și una proastă în campionat. Nici pentru Coelho nu totul a fost lăudabil. Cred că va fi un meci spectaculos în prima sa parte și imposibil în ultimul sfert de oră de joc;

    Arad - Ploiești (luni, ora 17, 30) Arădenii trec printr-o perioadă fastă dar să nu uităm că și ei au sincope, iar petroliștii vin și ei după o victorie dătătoare de încredere în campionat. Nu știu, la ora la care scriu aceste rânduri, ce au făcut în cupă prahovenii;

    Miercurea Ciuc - Pitești (sâmbătă, ora 17) O nouă șansă pentru regățeni să-și dovedească pasa bună prin care trec. Au la dispoziție nouăzeci și ceva de minute pentru asta. Referitor la Miercurea Ciuc mi s-a atras atenția de către cititori că ar fi un sâmbure nelalocul lui în comentariile mele. Vă asigur că nu este așa. Am foarte mulți prieteni catolici, iar echipa din Sf. Gheorghe chiar mi-e simpatică. Ce nu aprob la conducerea echipei din Miercurea Ciuc este faptul că folosesc campionatul României pentru a pregăti jucători pentru naționala Ungariei. Știați că 11 din cei 12 jucători maghiari din campionatul României sunt ai echipei din Miercurea Ciuc? Cam între șapte și nouă jucători apar în fiecare meci, iar între cinci și șapte sunt titulari meci de meci;

    Galați - Slobozia (vineri, ora 20,30) Victorie clară și detașată a oțelarilor. Mă pripesc?

    Metaloglobus - Farul (duminică, ora 17,30) Nu-i meci ușor penru nici una din combatante. Nici pentru teren nu va fi ușor. Noroc că pentru ambele echipe reprezintă terenul propriu chiar dacă nici una din ele nu au sediul în Clinceni;

     „U” - Sibiu (duminică, ora 15) Cenușăreasa etapei. Dacă despre universitari putem spune că s-au obișnuit cu noul antrenor, despre sibieni nu putem spune decât că par descătușați de chingile lui Măldă. Nu mă hazardez să intuiesc cine va ocupa postul de antrenor la Sibiu pentru că nici nu sunt convins că Marius a părăsit Sibiul.

    Opriți războiul! 

Șeherezada sub amprenta a trei mari compozitori

    Deniz Uzun vine pentru prima oară în Satu Mare. Spectaculoasa mezzosoprană germană de origine turcă mă aștept să fie primită cu dragoste și interes de publicul meloman sătmărean. Prezența sa mai mult decât agreabilă și afabilă va atrage cu siguranță atât ochiul scrutător cât și urechea cu simț critic a spectatorului dornic de efecte de cea mai înaltă calitate. După cum veți citi în biografia sa, maestra trilurilor, Deniza, nu este la prima experiență sub bagheta dirijorului german de origine maghiară Farkas Róbert.

    Dacă tot v-am dezvăluit numele maestrului e la pupitru să ne așteptăm la o prestație la înâlțime și a acestuia, mai ales că Róbert nu este pentru prima oară la Satu Mare, el având o adevărată fobie pentru municipiul nostru. Date despre viața și actitatea sa puteți revedea în paginile cotidianului nostru din 24 octombrie 2022.

    Pentru astăzi, în spațiul dedicat împrospătării și îmbunătățirii cunoștințelor noastre culturale, încerc să dezvolt tema pe care a ales-o conducerea Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti. Este vorba de poveștile din cele „O mie și una de nopți” ale Șeherezadei care au influențat capacitatea de creație a mai multor compozitori de marcă precum Camille Saint-Saëns, Maurice Ravel și Nikolai Rimsky-Korsakov.

    Joi, de la ora 19, pe baza biletului sau a abonamentului vom asculta în prima parte creațiile lui Camille Saint-Saëns și liedurile lui Maurice Ravel. Mărturisesc că dacă liedurile lui Ravel le-am ascultat în câteva rânduri nu știu nimic despre creațiile lui Saint-Saëns referitor la subiectul Șeherezada. În partea a doua a „Concertului simfonic” vom trăi emoția ariilor specifice din „Șeherezada”, operă în trei acte compusă de Rimsky-Korsakov, momente în care o așteptăm pe Deniz să-și etaleze întrega măiestrie a vocii sale pe plaja dintre contralto și sopran.

 Șeherezada 

    Este un personaj feminin major și povestitoarea din cadrul narațiunii din colecția de povești din Orientul Mijlociu cunoscută sub numele de „O mie și una de nopți” și o ipotetică regină persană. 

    Regele persan Șahriar, în urma descoperirii că soția sa, pe care o iubea, l-a înșelat, se înfurie și poruncește să fie omorâtă. Convins că toate femeile sfârșesc prin a deveni infidele, ordonă apoi marelui său vizir să-i aducă în fiecare zi câte o fecioară, cu care se căsătorește și petrece câte o noapte, decapitând-o a doua zi. După trei ani, marele vizir, nemaigăsind fecioare pentru regele său, îi împărtășește problema frumoasei și inteligentei sale fiice, Șeherezada. Aceasta se oferă să devină următoarea soție a regelui. Tatăl său se opune inițial, dar în urma hotărârii ei, până la urmă acceptă resemnat.

    Odată ajunsă în camerele regelui, Șeherazada a întrebat dacă ar putea să-și ia un ultim rămas bun de la iubita ei soră mai mică, Dunyazad, care fusese pregătită în secret să-i ceară Șeherazadei să spună o poveste în timpul nopții lungi. Regele stătea treaz și ascultă cu uimire când Șeherazada spunea prima ei poveste. Noaptea a trecut, iar Șeherazada s-a oprit la mijloc. Regele i-a cerut să termine, dar Șeherazada a spus că nu mai era timp, deoarece se făcea ziuă. Așa că regele i-a cruțat viața pentru o zi, ca să poată termina povestea în noaptea următoare. Următoarea noapte, Șeherezada termină prima poveste și începe alta, mai incitantă, pe care a oprit-o din nou la jumătate în zori. Din nou, regele i-a cruțat viața pentru încă o zi, ca să poată termina a doua poveste.

Șeherezada de Édouard Frédéric Wilhelm Richter

    Astfel, regele a ținut-o în viață pe Șeherazada zi de zi, în timp ce anticipa cu nerăbdare încheierea poveștii fiecărei nopți anterioare. La sfârșitul a 1.001 de nopți și 1.000 de povești, Șeherazada i-a spus în cele din urmă regelui că nu mai are povești de spus și a cerut să-și poată lua rămas bun de la cei trei fii pe care i-i dăruise în acei ani. Totuși, în timpul celor 1.001 de nopți precedente, regele se îndrăgostise de Șeherazada. I-a cruțat viața și a făcut-o regina lui. De la cele 1001 ori vine numele colecției de povestiri O mie și una de nopți. Printre cele mai cunoscute povestiri se numără „Ali Baba și cei 40 de hoți”, „Aladin și lampa fermecată” și „Cele șapte călătorii ale lui Sinbad marinarul”.

Șeherazada și sultanul, miniatură persană (1849-1856) de Sani al Mulk.

    Șeherazada a fost identificată, confundată sau derivată parțial din legendara regină Homāy, fiica lui Bahman, care avea epitetul „cea a cărei înfățișare este nobilă”. Se spune că mama lui Harun al-Rashid, al-Khayzuran, a influențat și caracterul Șeherazadei. Șeherazada, pe lângă faptul că este protagonistul amplei povești anonime „O mie și una de nopți”, își dă numele uneia dintre principalele lucrări ale compozitorului rus Rimski-Korsakov. În 1998, a fost creat un serial de desene animate intitulat     „Prințesa Șeherezada”

 Deniz Uzun 

    A susținut primul ei concert la frageda vârstă de 6 ani. Născută în Mannheim și susținută de la o vârstă fragedă, spectacolele ei au avut loc în mod regulat atât pe scena de operă, cât și la evenimente de concert în Germania și în străinătate. La 16 ani, a urmat cursurile Pre-colegiului Universității de Muzică din Karlsruhe, înainte de a-și finaliza studiile de canto și concert la Universitatea de Muzică și Arte Spectacolului din Mannheim, sub îndrumarea prof. Snezana Stamenković. Mezzosoprana a lucrat cu Oylun Erdayi la dezvoltarea sa vocală din 2013. De-a lungul anilor de facultate, Fundația Friedrich Ebert și o bursă de la Fundația Georgina Joshi i-au permis să studieze la Școala de Muzică Jacobs din Bloomington, Indiana. Acolo a primit o Diplomă Artistică sub îndrumarea prof. Carol Vaness în 2015. Și-a sărbătorit primele succese cu rolul „Isabella” în L'Italiana in Algeri și „Ruggiero” în Alcina .

    Deniz a dobândit o perspectivă mai profundă asupra lumii profesionale la „Internationale Meistersinger Akademie” din Nürnberg, sub bagheta lui Edith Wiens. În plus, în timpul studiilor, a fost angajată în mod regulat de Festspielhaus Baden-Baden, mai întâi în programul Tinerilor Artiști împreună cu Filarmonica din Berlin în producția Cendrillon , mai târziu în noua producție a operei La Traviata de Rolando Villazon și în rolul principal din L'Italiana in Algeri pentru copii. A fost aleasă să devină membră a studioului de operă de la Opera de Stat Bavareză din München, iar talentul său actoricesc a fost curând recunoscut. Interpretarea piesei „Florence Pike” într-o nouă producție a operei Albert Herring a fost descrisă într-o recenzie a Süddeutsche Zeitung astfel: „Uzun [...] are o prezență deja evidentă. Îi acorzi întotdeauna atenție. Auzind-o, vocea ei de alto este aproape un fenomen, concisă, clară și de un volum pe care nu îl asociezi cu un corp atât de suplu.”

     Ca fostă membră a Operei din Zurich (2016-21), Deniz a înflorit în roluri precum „Hänsel” în Hänsel und Gretel, „L'Enfant” în L'Enfant et les Sortilèges, „Ronja” în Ronja the Robber's Daughter, „Jacob” în Gold, „Lucilla” în Scala di Sieta, „Zelim” în opera rar interpretată de Vivaldi, La Verita in Cimento, precum și „Sonyetka” în Lady Macbeth von Mzensk, „Page” în Salome și „Krista” în Vec Makropulos. Un alt punct culminant a fost rolul ei de „Ino” într-o producție a operei Semele de Robert Carsen , dirijată muzical de William Christie, cu Cecilia Bartoli în rolul principal. Angajamentele sale ca invitată au condus-o la Opera din Tel Aviv , Orchestra Simfonică din Cipru , Festivalul de la Jūrmala din Letonia, la concerte alături de Fabio Luisi, Orchestra Simfonică Radio Daneză și Orchestra Simfonică din Dallas , precum și la Festivalul de la Salzburg din 2020 și 2021, unde Deniz a interpretat-o ​​pe „A treia servitoare” din Elektra , sub bagheta lui Franz Welser-Möst. În timpul pandemiei, Deniz a organizat trei seri de cântece intitulate „Opera devine folk” la Opera din Zurich , acompaniată de Yulia Levin, ca înlocuitor pentru debuturile sale anulate în rolurile „Olga” din Eugene Oneghin și „Bradamante” din Alcina .

     În stagiunea 2021/2022, Deniz a debutat la trei case de teatru, interpretând rolurile principale în Dido și Aeneas la Teatro Massimo Palermo și Carmen la Landestheater Salzburg, precum și „Olga” în Eugene Oneghin la Komische Oper Berlin. Într-o versiune semi-realizată, Deniz a cântat rolul principal în Zanetto (Mascagni) la Zurich și Lugano, iar pentru prima dată în Franța a cântat „Isaura” în Tancredi la cel de- al 40-lea Festival Internațional de Operă barocă și romantică de la Beaune, sub bagheta lui Jérémie Rohrer.

     În sezonul următor, 22/23, s-a alăturat ansamblului Komische Oper Berlin și a fost recunoscută din partea presei pentru rolul „Una Donna” în Intolleranza 1960 „prin abordarea sa expresivă a acestui rol, Deniz Uzun descoperă urme ale tradiției bel canto...”, scrisă de Neue Musikzeitung. Ulterior, Deniz și-a susținut rolul și debutul în teatru ca „Orlofsky” în Die Fledermaus la Teatro Carlo Felice și s-a întors la Opernhaus Zürich pentru a debuta ca „Luigia” în Viva La Mamma alături de Ambrogio Maestri, urmată de primul ei rol wagnerian la Müpa Budapesta ca „Waltraute” în Götterdämmerung sub bagheta lui Ádám Fischer. Pasionată de lied și concert, Deniz a susținut recent un recital în franceză, engleză și germană la Festivalul Capuchos 2023, reînviat, din Portugalia, alături de pianistul David Santos, unde a primit o recunoaștere imensă din partea revistei Scherzo pentru „franceza sa impecabilă, fără cea mai mică urmă de accent german, această cântăreață, pe care nu o cunoșteam, este o revelație: destinsă în toate registrele, știe să-și pună vocea foarte omogenă, cu un timbru frumos, rotund și întunecat, în slujba expresiei, fină și sensibilă... prin urmare, visăm să o auzim acum pe o scenă de operă.”

     Punctul culminant al tuturor stagiunilor a fost până acum 23/24, când Deniz a revenit la Orchestra Simfonică din Dallas în rolul „Fricka” și „Waltraute” în Ciclul Ring alături de Fabio Luisi - prima versiune semi-scenarizată de concert din istoria SUA -, precum și la celebra producție Barrie Kosky a operei Eugene Oneghin în rolul „Olga” la Komische Oper Berlin. Deniz și-a făcut cu mândrie rolul și debutul la deschiderea stagiunii de la Teatro Lirico di Cagliari, unde a cântat „Rubria” în opera rar interpretată de Boito, Nerone, sub bagheta lui Francesco Cilluffo. În concerte a fost văzută și ascultată la Filarmonica din Berlin în Stabat Mater de Dvorak, mai târziu cu Orchestra Simfonică Radio din Berlin în Drei geistliche Gesänge de Mendelssohn , dirijată de Martyn Brabbins, cu Filarmonica de Stat Germană Renania-Palatinat în rolul „Îngerului” în Visul lui Gerontius la BASF Feierabendhaus și cu Orchestra Gewandhaus din Leipzig în Messa da Requiem de Verdi, sub bagheta lui Franz Welser-Möst, alături de cea mai apreciată soprană de astăzi, Asmik Grigorian.

    Deniz a așteptat cu nerăbdare sezonultrecut, 2024/2025, care a început cu Shéhérazade de Ravel la Budapesta, alături de Orchestra MÁV, condusă muzical de Robert Farkas. Sezonul a continuat cu o revenire la Orchestra Simfonică din Dallas, unde Deniz va revizita Ciclul Inelar, interpretând „Fricka” și „Waltraute”, urmat de prestigiosul său debut cu Orchestra Sinfonia di Milano în Messa da Requiem de Verdi, dirijată de Michele Gamba. Debuturi în roluri și în spectacole, precum interpretarea „Polinei” în Pique Dame la Teatro Regio di Torino, a personajului „Mère Marie de L'Incarnation” în Dialogues des Carmelites la Teatro la Fenice și a „Maddalenei” în Rigoletto, precum și a „Florei” în La Traviata la Festivalul Tirolian de Festspiele Erl, vor îmbogăți repertoriul deja impresionant al lui Deniz.

     Uzun a primit premii la mai multe concursuri naționale și internaționale. Cel mai recent, a câștigat premiul I la Concursul Internațional de Canto Elizabeth Connel 2022 și, în 2021, Premiul Éva Marton la a 4-a ediție a Concursului Internațional de Canto Eva Marton, precum și Premiul Elena Obraszova la Concursul Tenor Viñas din Barcelona, ​​Spania. În 2018, Deniz a câștigat trei premii speciale la Concursul Belvedere, iar în 2015 a participat la Marea Finală a Audițiilor Consiliului Național Metropolitan din New York - devenind prima participantă de origine turcă în finala concursului, fiind distinsă cu Premiul „Cel mai bun tânăr cântăreț” la Istanbul din partea Fundației Semiha Berksoy în 2016 și cu „Premiul Leyla Gencer (Orphée de Aur)” din partea Académie Nationale du Disque Lyrique din Paris.

     De-a lungul carierei sale, Deniz a lucrat cu dirijori precum Nello Santi, Simone Young, Oksana Lyniv, Kirill Petrenko, Vladimir Jurowski, Jakup Hrůša, Vasily Petrenko, Markus Poschner, Gianandrea Noseda, Gabriele Ferro, James Gaffigan, Patrick Lange, Adrian Ko Kelly, Gabriel Feltz, Calcio Barrie și Robert, precum și regizorii. Carsen, Andreas Homoki, Dmitri Tcherniakov, Krzysztof Warlikowski, Marco Štorman, Andrea Bernard, Fabio Ceresa, Nina Russi și Marie-Ève ​​Signeyrole.

    Opriți războiul! 

 

Optsprezece

     Optsprezece este cuvântul din limba română cu cele mai multe vocale consecutive. Sper ca etapa a optsprezecea să fie de bun augur pentru fotbalul românesc. Asta înseamnă meciuri de calitate, spectacol sportiv, tribune pline și goluri multe. Dacă am vedea și mai puține văicăreli, simulări, proteste nejustificate și declarații aberante, gen „să învățăm să pierdem” - marca Alex Dobre, atunci am putea pretinde că ne apropiem de nivelul mediu al fotbalului european.

    Dar până ajungem la etapa viitoare să vedem ce s-a întâmplat în cea precedentă. Prevedeam o etapă echilibrată dar nu m-am gândit că în patru partide se vor înregistra rezultate de egalitate, în celelalte patru înregistrându-se câte două victorii pentru gazde, respectiv oaspeți. La numărul de goluri gazdele și-au asigurat o mică victorie, 11-10, față de musafirii lor. Cea mai dezechilibrată partidă din punct de vedere al clasamentului a înregistrat un scor de 3-0, dar în sens invers, Rapidulețul meu jucând iarăși doar o repriză.

    Obișnuitele lapidare comentarii asupra fiecărui meci arată cam așa: Miercurea Ciuc - Slobozia 2-1 adică ceată în ceață contra ceată înceată; Argeș - Craiova 1-2 conform valorii; UTA - „U” 0-2 adică cea, nu hăis; FCSB - Petrolul 1-1 cu baftă pentru Neagoe și ghinion pentru nea Goe; Oțelul - Farul 2-2 ca pe la noi; CFR - Rapid 3-0 că trebuia să se întâmple; Metaloglobus - Sibiu 1-1 în hora neputinței; Botoșani - Dinamo 1-1 pe placul altora.

    Patru din primele șase echipe joacă pe teren propriu, ceea ce ne-ar putea duce cu gândul la o etapă facilă amfitrionilor, dar dacă ne uităm mai atent, trei din cele patru nu joacă de fapt pe propiul stadion, închiriind ba din stânga, ba din dreapta suprafețe de joc. Violeții și câinii se pot lăuda că aduc galeria după ei, dar în cazul marinarilor lucrul acesta nu prea se întâmplă. De ce s-ar întâmpla dacă ar trebui să stea pe la garduri?

    „U” - Craiova (luni, ora 19) Derbiul etapei. Faptul că este ultimul meci al etapei îi dă un aer misterios. Pe vremuri un astfel de meci era denumit „colocviu studențesc”, astăzi o asemenea catalogare ar fi impoprie. Partida devine interesantă și dacă luăm în considerare că cele două echipe au bănci tehnice relativ noi, ialianul Cristiano Bergodi aflându-se pentru prima oară în fața unei formații alcătuită de portughezul Filipe Coelho. Să sperăm că moții vor intra în posesia celor trei puncte;

    Dinamo - Oțelul (sâmbătă, ora 20,45) Și această partidă ar putea fi numită derbiul etapei. Doar faptul că echipa mai bine clasată joacă în deplasare m-a făcut să consider jocul de la Cluj ceva mai încins. În mod normal alb-roșii n-ar trebui să se încurce, dar ițele Domnului... Ceva îmi spune că va fi o partidă spectaculoasă în care gazdele se vor impune;

    Slobozia - Botoșani (duminică, 17,30) Două echipe aflate cumva în regres. Gazdele n-au mai obținut vre-un punct de șapte etape, iar oaspeții, mai cu pretenții, n-au gustat victoria de patru etape. Cine este prima care își revine?

    Rapid - Miercurea Ciuc (vineri, ra 20,30) Toate drumurile duc sub Podul Grant. După ce am preamărit performanțele Rapidului după 16 etape iată că statistica a fost știrbită în parte. Sper ca pârdalnicul să nu-și bage iar coada în mașina de tocat interese și feroviarii să obțină a unsprezecea victorie. Unii dintre voi speră altfel. Vedem ce-o ieși!

    Constanța - FCSB (duminică, ora 20,30) Ceva mă face să cred că bucureștenii din Berceni vor câștiga lejer la Ovidiu. Nu numai valoarea e de partea lor ci și starea de spirit. Lupta din teren implică și lupta pentru poziția a șasea la sfârșitul primelor 30 de etape. Acum, când și CFR-ul și-a deschis supapele de admisie, bătălia devine aprigă. Îmi mențin părerea că nu ambele (campioana și vicecampioana) se vor lupta pentru titlu în primăvară și nu este exclus ca ambele să nu reușească acest lucru;

    Pitești - CFR (sâmbătă, ora 16,30) Un nou meci dificil pentru harnica echipă de pe Argeș. Pot ei oare repeta victoria din tur când s-au impus în Gruia cu 2-0? Greu de crezut. Dacă ardelenii reușesc să treacă peste euforia victoriei din fața liderului și vor dezvolta același joc pe alocuri sublim vor depăși cu ușurință entuziasmul gazdelor.

    Sibiu - Arad (duminică, ora 15) Programarea jocului la o oră în care nu este necesară instalația de nocturnă ne reamintește de interesul din ce în ce mai scăzut al sașilor pentru fotbal. Probabil că arădenii vor fi sensibili egal ca număr în tribune, dar mai zgomotoși. În ceea ce privește șansele la victorie sunt cam egale după părerea mea. Depinde mult și de ambianța din vestiarul gazdelor. Un egal pentru ei de data asta nu mai este suficient.

    Ploiești - Metaloglobus (luni, ora 16) Cenușăreasa etapei, Cei mai mulți consideră că bucurștenii s-au acomodat cu sentința de echipă ce anul viitor va evolua în liga secundă. Dacă pe ici, pe colo mai obțin câte un punct este pentru simpla mângâiere a orgoliului propriu. Chiar așa să fie? La Ploiești ar putea dovedi că vorbele de mai sus n-au acoperire în realitate. Găzarii vin după un egal în fieful campioanei și privesc cam în jos către păpușari. Dar se știe că pe perioadă de restriște fabrica de păpuși poate deveni cu ușurință fabrică de armament...

    Opriți războiul!