Archebuze pe Arena Națională, bombă la Sibiu

     Cam așa ar putea fi descrisă etapa încheiată luni. Cele doar 13 goluri marcate au consfințit în 6 meciuri victoria gazdelor și doar într-unul pe cea a oaspeților. Dar ce victorie? Combatantele de la Sibiu joacă anapoda. Pierd puncte acasă și câștigă în deplasare în acest play out. De remarcat că buzoienii au înscris jumătate din golurile marcate în deplasare din întreaga etapă, inclusiv play off-ul. FCSB - „U” 1-0 contestat; Rapid - Dinamo 1-0 tactic; CFR - Craiova 2-0 mai clar; Galați - Iași 1-0 merituos; Ploiești - Sf. Gheorghe 2-1 corect; Arad - Botoșani 1-0 tontoroiul; Sibiu - Buzău 0-2 na-ți-o! Constanța - Slobozia 1-1 constant și slobod (cu teleguța). Să vedem cum arată clasamentele reale.

Grupa campionat

 1. FCSB                 35p

 2. CFR                   33p

 3. Craiova              32p

 4. „U”                    29p

 5. Rapid                27p

 6. Dinamo             25,5p

Grupa retrogradare

 1. Sibiu                  24,5p

 2. Ploiești              24p

 3. Arad                  23p

 4. Galați                22p

 5. Botoșani           21,5p

 6. Sf. Gheorghe    20,5p

 7. Constanța         19,5p

 8. Iași                    19,5p

 9. Slobozia            16p

10. Buzău               16p

    Vine, vine... Cine vine? Primăvara a venit. Așteptăm meciuri de calitate. Nu de alta dar am impresia că nu sunt bătute în cuie loturile naționale și mă aștept la schimbări masive, așa că aspiranții trebuie să arate ce știu. Sper să nu se cadă în capcana egotismului. O pasă de gol este mai importantă în ochii lui Lucescu decât un gol pe care l-ar putea înscrie și el.

    Craiova - FCSB (duminică, ora 21) Derbiul etapei. Multă lume va fi prezentă pe Ion Oblemenco. Chiar dacă oltenii vin după o dublă înfrângere în Gruia poartă totuși pecetea victoriei din Giulești. Pe de altă parte cei ce fac ce spune Becali se află pe un trend ascendent și nu vor să scape hățurile. Cred că vom avea o partidă cu de toate. Cu goluri, cu ratări, cu cartonașe, cu agresivități (ceea ce n-ar fi de dorit)... și la sfârșit cu un scor egal. Să se bucure ceilalți;

    CFR - Rapid (luni, ora 20,30) Oaspeții nu se pot mulțumi cu un scor egal. Visurile lor nedeclarate sunt cel puțin pentru podium la sfârșitul campionatului și doar un punct în Gruia ar fi insuficient. În cealaltă tabără cele două victorii cu oltenii lui Rădoi le dă o stare de automulțumire și se uită cam de sus la trupa lui Șumudică. Acestea ar fi motivele pentru care cred că Rapidulețul își joacă aici pretenția la preliminariile Conference League. Pentru gazde n-ar fi ultimul vagon. Vă dați seama ce s-ar putea întâmpla în returul acestei partide dacă Rapid și CFR vor juca finala Cupei României și CFR ar avea șanse la titlu în campionat?

    „U” - Dinamo (sâmbătă, ora 20) Cele două galerii înfrățite s-or uita chiorâș una la alta. Asta pentru că gazdele nu vor să piardă contactul, iar musafirii n-au obținut nici un punct în această parte a campionatului. Prin prisma loturilor celor două combatante un meci egal ar fi previzibil, dar inconvenabil amândurora. Nici de titulari nu sunt prea mulțumiți cei doi antrenori, ce să mai spunem de băncile de rezerve...

    Sibiu - Ploiești (vineri, ora 20,30) Ocupantele primelor două locuri din grupa retrogradare se întâlnesc la capătul ardelenesc al viitoarei autostrăzi ce va străpunge Carpații. Au stări de spirit diferite. Sper totuși ca sibienii să se impună după sincopa din meciul cu Buzăul;

    Botoșani - Galați (luni, ora 17,30) Un nou joc pentru a demonstra supremația pe plaiuri moldovenești. Vecine de clasament, cele două echipe speră să-și pună coroana lui Ștefan Vodă. Nu-i un joc decisiv. Merg pe picioarele celor din nord;

    Slobozia - Arad (duminică, ora 18,15) Iată momentul în care Rednic ar putea să-și reconcilieze relația cu galeria. Dacă vine cu trei puncte de la Clinceni le-ar putea arăta fanilor trei dinți din față;

    Sf. Gheorghe - Constanța (sâmbătă, ora 17) Sepsi ar trebui să profite de degringolada în care se află echipa lui Hagi. Ce-i drept nici în sânul lor nu se află cine știe ce armonie. Fiecare încearcă să-și lingă rănile;

    Buzău - Iași (vineri, ora 17, 30) Cenușăreasa etapei. Zău? Chiar trebuie să spun ceva dspre acest meci? Nu prea știu ce, așa că las timpul să vorbească. Nici nu trebuie să așteptăm prea mult pentru că este meciul de deschidere al etapei.

    Opriți războiul!

 

Bagheta lui Theo Wolters și timbrul sopranei Gabriela Iștoc pe scena filarmonicii sătmărene

    Muzica clasică, Ion Luca Caragiale și biserica catolică sunt trei cacafonii pentru care nu suntem certați pe lumea asta. Nu prea avem cum să le ocolim. Dintre cele trei astăzi vom acorda atenție muzicii clasice. Asta pentru că talentata și productiva conducere a Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din capitala județului nostru ne oferă cel puțin în fiecare joi un moment cultural de excepție. Pentru săptămâna aceasta ni s-a prescris Strauss și Mahler.

     Invitații din această săptămână sunt olandezul Theo Wolters, dirijor care revine se pare cu plăcere în Satu Mare de câte ori i se propune și băcăuanca Gabriela Iștoc, o soprană pe care am ascultat-o cu plăcere de câte ori am avut ocazia. Dacă despre Theo am „discutat” pe larg în numărul din 13 martie 2023, pentru Gabriela ne-am rezervat colțul de îmbunătățire a cunoștințelor culturale să-i devoalăm biografia, nu înainte de a specifica faptul că aceste date le-am preluat din fb-ul său de la precedentul concert pe care l-a avut săptămâna trecută în Bacău („Pași spre Lumină” - concert prepascal).

    Programul serii conține, așa cum reiese și din titlu, compoziții ale lui Richard Strauss („Ultimele patru cântece”) și Gustav Mahler („Simfonia nr. 4” în sol major). Se poate intra cu abonament sau pe bază de bilet. Spectacolul începe la ora 19. Abonații care nu pot participa la spectacol sunt rugați să anunțe organizatorii pentru a da posibilitatea altor melomani să urmărească spectacolul.

      „Ultimele patru cântece” (în germană: Vier letzte Lieder ) pentru soprană și orchestră au fost compuse în 1948, când Strauss avea 84 de ani. Sunt, cu excepția liedului „Malven”, compus mai târziu în același an, ultimele lucrări ale lui Richard Strauss, acesta murind un an mai târziu. Cântecele sunt „Primăvara”, „Septembrie”, „Când mergi la culcare” și „În strălucirea de după”. Titlul original, „Four Last Songs”, a fost oferit postum de prietenul lui Strauss, Ernst Roth, cel care a publicat cele patru cântece ca o singură unitate în 1950, după moartea lui Strauss. Premiera a fost susținută la Royal Albert Hall din Londra pe 22 mai 1950 de soprana Kirsten Flagstad și de Orchestra Philharmonia , dirijată de Wilhelm Furtwängler.

     Simfonia nr. 4 în Sol major a fost compusă de Gustav Mahler între 1899 și 1900, deși include și un cântec compus de Mahler în 1892. Cântecul "Viața divină" prezintă viziunea unui copil asupra Raiului. Este interpretat de o soprană în ultima parte a simfoniei. Deși este de obicei descrisă ca fiind în Sol major, simfonia adoptă o tonalitate progresivă.

    Gabriela Iștoc 

 

    Originară din Bacău, soprana este cunoscută atât pe scenele internaționale cât și cele de la noi. A absolvit Colegiul Național de Artă „George Apostu” din Bacău și, ulterior, Universitatea Națională de Muzică din București, secția canto, clasa profesor Silvia Voinea.

    A ales apoi să-și desăvârșească pregătirea muzicală în afara țării, sub îndrumarea cunoscutei soprane irlandeze Veronica Dunne, la Royal Irish Academy of Music din Dublin, iar mai apoi la Londra, în cadrul National Opera Studio.

    Portofoliul său cuprinde atât titluri sonore ale vocal-simfonicului cât și numeroase roluri în spectacole de operă, pe scene din România, Marea Britanie, Irlanda, Italia, Germania, Austria, Franța, Danemarca, Polonia, Moldova. Amintim câteva dintre ele: “Messiah” de G.F.Händel, “Vier Letzte Lieder” de R.Strauss, “Te Deum” de A.Bruckner; rolul lui Lucy Brown din "Opera de Trei parale” de Kurt Weill, Antigona din “Oedipe” de G.Enescu, Mimì din opera “Boema” de G.Puccini, Violetta în "La Traviata" (în programul televizat de BBC – Love, Death& Divas), Prințesa străină în “Rusalka” de A.Dvořák și multe alte roluri importante.

    Merită, de asemenea, amintite colaborările sale cu orchestre precum London Philharmonic Orchestra, Phoenix Orchestra din Dublin, RTÉ Orchestra (National Symphony Orchestra of Ireland) orchestra Teatro Massimo Bellini din Catania, Leeds Symphony Orchestra, Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, Orchestra Filarmonicii Paul Constantinescu, Ploiești, a Filarmonicii de Stat Transilvania, a Filarmonicii de Stat Târgu Mureș și nu în ultimul rând, Orchestra Filarmonicii ,,George Enescu” din București și, totodată, cu nume cunoscute ale artei dirijorale –Vladimir Jurowski, Xu Zhong, Andrea Delfs, Tobias Ringborg, Leonardo Quadrini, John Finucane, Gerd Schaller, Theo Wolters, Matthew Correy, Tiberiu Soare, Ovidiu Bălan ș.a.

    De-a lungul anilor, a câștigat diferite premii la concursuri naționale și internaționale dar și mai multe burse de studii, printre cele mai recente numărându-se Premiul I și Bursa de Studii din partea Fundației ,,Lucia Valentini Terrani’’ pentru cea mai tânără voce din competiție și Premiul Special al Teatrului Massimo din Palermo.

     Opriți războiul!

Aiaiai! Aia-i AI

     Inteligența artificială. I-aș spune mai degrabă „inteligența artizanală”. Unii consideră că roboții sunt dotați cu inteligență, ceea ce nu prea este adevărat. Nivelul de „inteligență” al robotului nu poate nici măcar egala nivelul de inteligență al celui care l-a creat. Robotul este de fapt bărbatul care face fără crâcnet ce-i spune nevasta. Glumesc desigur, dar e o glumă cu tâlc. Normal că ne iubim soțiile... Hai să nu derapăm în acest șapou de la ideea care m-a dus să scriu acest concept.

    Atâta timp cât o mașinărie, o creație a unui om, nu poate interpreta o partitură din afara celor implementate în memoria sa de către creatorul ei, ea nu este decât un simplu robot. Ați auzit vreodată vreun robot cântând pe opt note distincte? Pentru a ieși din această sferă, în ultimii ani, s-au făcut pași serioși. S-a intodus procesul analitic, cel comparativ și cel distributiv, dar parcă totuși, la ora actuală, nu există un „ceva” care să gândească în sensul uman al cuvântului. Aș da un exemplu. Dacă doi creatori introduc exact aceleași elemente în conceperea unei „inteligențe artizanale” vor dobândi fiecare exact același rezultat, pe când doi oameni nu vor acționa niciodată perfect identic.

    Totdeauna vor fi parametri perturbatori. De la climă până la un strop de alcool orice poate interveni în procesul de manifestare a omului, pe când la o „inteligență artificială” doar alimentarea la rețea ar putea produce comportări diferențiate. Ce-i drept viitorul mai mult sau mai puțin îndepăratat ar putea depăși acest impediment, acest prag al cunoașterii care să transforme un robot într-un creier artizanal. Un robot care să nu facă doar mai repede și mai corect decât omul, ci să facă mai mult decât acesta: să descopere, să inventeze și/sau să reproducă alți roboți cu performanțe superioare sieși.

     Triplarea interjecției „ai!” din titlu nu înseamnă doar durere, uimire sau amenințare ci și teamă, îngrijorare. Atunci când acel „ceva” va fi independent de voința omului, atunci când acel „ceva” nu va mai putea fi controlat, ce urmează? Vom mai putea fi stăpâni pe viața noastră, pe vrerile noastre?

    Pentru cei care au citit ieri editorialul colegului meu de colț de pagină, Felician Pop, vă aștern o întrebare: credeți că a fost/este util acel metru cub de maculatură? Cum sunt de modă veche, zic că în cea mai mare parte a fost, este și va fi încă util. Simpla chestie care se impune ar fi să nu fie acordat/acceptat din complezență. Pentru cei care n-au citit cele scrise de Felician vă fac recomandarea să le citiți. Acea renunțare atot și atoate pare să fie în parte și consecința AI-ului. Dispare arta? Dispar artiștii?

    Opriți războiul!

Clasamente false

     Că federația e aiurită înțeleg, dar nu știu de ce jurnaliștii sportivi ne bagă pe gât clasamente care nu au nici o legătură cu realitatea. Mă refer la clasamentele din superligă. Conform regulamentului dictat și aprobat de FRF, golaverajul în grupa campionat și grupa retrogradare (play off și play out pe limbajul „cronicarilor”) nu contează. Sunt doar două criterii de clasificare în caz de egalitate, criterii necesare și suficiente: 1 Rotunjirea; 2 Locul ocupat la sfârșitul sezonului. În clasamentele pe care le înserez rotunjirea nu mai contează pentru că eu vă ofer clasamente cu jumătăți de punct.

    După acest șapou frustrat hai să ne ocupăm de etapa ce a trecut, o etapă ceva mai pragmatică dacă ținem cont că am avut un singur rezultat de egalitate. Oaspeții au reușit să se întoarcă cu 13 puncte acasă, lăsându-le gazdelor doar 10. Halal musafiri! La goluri au fost egali, fiecare câte 11. Medie bunicică, 2,75 reușite pe meci. Surpriză a fost doar la Cluj și eventual la Buzău, dar acolo trebuie să ținem cont și de schimbarea de antrenor. Rapid - Craiova 1-2; Dinamo - FCSB 1-2 grăunțe risipite; „U” - CFR 1-0 grăunțe halite; Slobozia - Ploiești 0-0 greu fără asini de rasă; Sf. Gheorghe - Sibiu 0-2 cam cum gândeam; Botoșani - Constanța 4-3 spectacol fără griji; Iași - Arad 4-0 cu un Rednic cu gândul în Azerbaidjan; Buzău - Galați 0-2 marca Laszlo Balint.

    Clasamente reale

Grupa campionat:

1 FCSB              32 p

2. Craiova          32p

3. CFR               30p

4. „U”                29p

5. Dinamo         25,5p

6. Rapid            24p

Grupa retrogradare

 1. Sibiu              24,5p

 2. Botoșani        21,5p

 3. Ploiești          21p

 4. Sf. Gheorghe 20,5p

 5. Arad               20p

 6. Iași                 19,5p

 7. Galați             19p

 8. Constanța       18,5p

 9 Slobozia          15p

10. Buzău            13p

    După cum se vede între primele patru echipe care se bat pentru titlu și între locul doi și opt din grupa ce va determina retrogradatele și diferitele baraje nu sunt decât câte trei puncte. Celelalte cinci echipe par desprinse. Doar par. Să vedem ce ne așteaptă. La prima vedere par dispute echilibrate, în cinci din cele opt jocuri combatantele sunt vecine de clasament, iar pe Arena Națională și la Arad surprizele n-ar fi chiar surprize.

    CFR - Craiova (luni, ora 20,30) Derbiul etapei. După înfrângerea din fața concitadinei, Dan Petrescu nu-și mai permite să piardă puncte. Pe de altă parte nu știu dacă Mirel Rădoi a reușit să atenueze euforia după victoria controversată a oltenilor de pe Giulești Arena. Cred că ardelenii se vor impune sau, în cel mai rău caz, vor termina la egalitate.

    FCSB - „U” (sâmbătă, ora 21,15) Chiar dacă derbiul etapei se dispută în Gruia, meciul cheie are loc pe Arena Națională. De ce spun asta? Păi aici vom vedea cât de obosită este garnitura din Berceni și ce valoare are cu adevărat lotul „șepcilor roșii”.

    Rapid - Dinamo (duminică, ora 21) Se joacă tot pe Arena Națională. oare cum va arăta terenul după meciul de sâmbătă? Rapid trece ca favorită prin prisma și valoarea jucătorilor apți de a evolua. Bineînțeles că țin cu Rapid. Sper să nu-și bage michiduță din nou coada.

    Arad - Botoșani (sâmbătă, ora 16,45) Greu meci pentru Rednic. Leo Grozavu și ai lui sunt într-un vârf de formă. Sper totuși ca „Puriul” să găsească mijloacele pentru a obține măcar un egal.

    Ploiești - Sf. Gheorghe (vineri, ora 20,30) Jocul ielelor. Dispută iluzorie pe câmp de sonde părăsite și spice dezghiocate. Ce putem să înțelegem dintr-o asemenea partidă? Îmi spuneți după... Sper să fie vreo 3-4 goluri. Măcar să ne alegem cu ceva.

    Sibiu - Buzău (duminică, ora 13,30) Nu-i loc de uluială sau plocon. Măldă în mod normal nu se poate împiedica de Ilie Stan dacă vrea să se apropie în viitor de Rapid. Pe de altă parte îmi pare rău de buzoieni. Cred că sunt cel puțin două echipe mai slabe în Superligă.

    Galați - Iași (vineri, ora 17,30) Meciul de deschidere al etapei este și un derbi al Moldovei. Ambele echipe se păzesc. Cu siguranță sunt nesigure. Cred că Laszlo Balint are mai deschisă mintea decât Miriuță. Vasile e închistat în parti-pris-uri și superstiții.

    Constanța - Slobozia (luni, ora 17,30) E timpul ca pruncii lui Hagi să se trezească dacă vor să mai activeze în Superligă. Calificarea în semifinalele Cupei României nu e suficientă. Este adevărat că și Hagi prea îi schimbă des. Nici prezentatoarele TV nu au atâtea „chipuri”.

    Opriți războiul!

    

Azi la Carei și mâine la filarmonică se aude vioara lui Ștefan Șimonca Oprița

    Despre Ștefan Șimonca Oprița am mai scris în coloanele acestui ziar. Scurta sa biografie am redat-o în numărul nostru din 18 octombrie 2021. De data aceasta în secțiunea destinată îmbunătățirii cunoștințelor noastre despre muzica de cea mai bună calitate vom descoperi cum a intrat Ștefan în posesia unei viori construită în urmă cu aproape două sute cincizeci de ani de un lutier celebru.

    Până atunci să vedem care este programul cultural din această săptămână al Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare. După cum reiese și din titlu avem două evenimente, unul la Teatrul Municipal din Carei, miercuri de la ora 18 (preț bilet 40 de lei), iar celălalt joi de la ora 19 (bilet sau abonament), așa cum ne-am obișnuit, în sala filarmonicii sătmărene.

    Programul ambelor seri este comun. Orchestra Simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare, la pupitrul căreia se va afla Ștefan Novak, va acompania vioara cu pricina mânuită de tânărul Ștefan Șimonca Oprița. În program vom audia Wolfgang Amadeus Mozart cu „Divertisment nr. 1” în re major, Antonio Vivaldi cu „Anotimpurile” și Johann Sebastian Bach cu „Concertul pentru vioară” în re minor.

    Menționez că articolul despre vioara lui Ștefan a fost scris de Raluca Medeleanu în 16 martie anul trecut și a fost publicat în pagina de cultură a ziarului electronic „Special Arad”.

O vioară veche de aproape 250 de ani

    A ajuns, din Germania, în mâinile unui tânăr arădean strălucit, care era în căutarea înlocuirii propriului instrument, ce deja nu se mai preta abilităților sale de virtuozitate. Toate acestea au fost posibile, grație bunăvoinţei unei arădence, plecată peste graniță de ceva timp, care și-a dorit ca la vioara moștenire de familie să cânte un tânăr artist român. La recomandarea Asociației Jacques Faix, norocosul a fost Ştefan Şimonca Opriţa.

    Tânărul arădean are 23 de ani și la ora actuală este masterand la Conservatorul Hochschule für Musik Saar din Saarbrücken, Germania, unde studiază cu renumitul violonist francez David Grimal. Ștefan a susținut recitaluri atât în țară (inclusiv la Ateneul Român), cât și în străinătate, în Luxemburg, Marea Britanie, Germania, Cehia (împreună cu PKF, Prague Philharmonia). Pentru că a devenit tot mai bun, profesorul său i-a recomandat să își schimbe vioara pe care învățase și să găsească una mai performantă, care să îi pună în valoare virtuozitatea. Darul surpriză pe care l-a primit acum a venit ca o mănușă.

    Doamna Lucia Cristolovean este de origine din Arad, dar locuiește de ani de zile în Germania. Anul trecut, când a revenit într-o vizită în orașul natal, a dorit să viziteze și „Casa Pianului” despre care auzise lucruri bune. Casa de pe Episcopiei nr.25 a fost reabilitată și transformată de proprietar într-un semi-muzeu/hub cultural. Acesta a înființat totodată și Asociația Jacques Faix, în memoria celui care a deținut, în urmă cu mai bine de 100 ani, în subsolul imobilului, prima și singura fabrică de piane din Arad.

    În Salonul Pianului organiza numeroase concerte unde chema mari compozitori și instrumentiști, formându-se pe atunci un nucleu care a contribuit la dezvoltarea culturală a orașului. De la „reînvierea” din 2021, cei de la „Casa Pianului” încearcă exact acest lucru, să fie o platformă care să permită interacțiunea oamenilor valoroși, creativi, cu preocupări artistice înalte.

    Vizita pur întâmplătoare a doamnei Lucia a dus, iată, la o interacțiune de acest fel, deși neintenționată. Din discuție în discuție, ea a povestit președintelui asociației despre vioara pe care a primit-o moștenire de la bunica ei violonistă, cum nu știe să cânte la acest instrument și cum și-ar dori să o ofere cuiva care să se poată bucura cu adevărat de ea. Nu cunoaște oare vreun tânăr talentat? Îndată a venit și recomandarea, Ştefan Şimonca-Opriţa, cel care a și concertat la Casa Pianului, în ultima zi din anul 2022. Abia când l-a contactat să-i aducă vestea, Mihai Săcui a aflat că tânărul se afla în căutarea unui alt instrument.

    Vioara pe care cântă de acum Ștefan este marca Dallinger. Doamna Lucia a trimis-o la restaurat la un renumit lutier din Hanovra, care i-a atestat valoarea și a certificat-o. Sebastian Dallinger (1735 – 1809) a fost un renumit producător de viori din Viena, tehnica sa de lucru fiind influențată în principal de școala Stainer și Johann Georg Thir.

    Vioara rămasă moștenire Luciei Cristolovean de la bunica ei, Izabella Cristolovean, este fabricată în jurul anului 1779, fiind același tip de vioară pe care o folosea Beethoven în perioada în care a fost în Viena. „În ea este o etichetă pe care scrie că este fabricată de «Dalinger» (cu un singur l) în 1779 și după spusele restauratorului cu siguranță este din acea perioadă, dar anul exact nu se va știi, întrucât constructorii se pare că nu erau atât de precişi cu datele pe care le notau.

    „Nu știu exact când a cumpărat bunica mea vioara, dar presupun că puțin înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Știu că aparținuse prim violonistului vremii de la Filarmonica din Sibiu. Bunica mea cânta la vioară, studiase la Conservator înainte de război, dar din motive ale vremurilor nu și-a terminat studiile. Presupun că și-ar fi dorit și a sperat că va cânta la un moment dat în fața unui public, din moment ce a cumpărat vioara după ce a oprit studiile. Bunica era de origine din Zlatna, locuia atunci la Sibiu, iar în timpul războiului a venit cu familia la Arad”, ne-a povestit doamna Lucia, dorind însă să sublinieze că darul oferit lui Ștefan Simonca-Oprița e „cu o condiție”: întrucât în cazul în care el își va dori la un moment dat să își cumpere alt instrument, ar fi păcat ca vioara să rămână nefolosită.

    „Important e ca vioara să fie cântată, atâta timp cât Ștefan va cânta la ea, e vioara lui. Singura condiție e ca atunci când el își va dori să o înlocuiască, să o returneze pentru a o putea da altui tânăr care să se bucure de ea”.

    Bucuria a fost nemărginită pentru Ștefan. El a inaugurat vioara deja, în luna martie, la un spectacol la Timișoara, la Casa Adam Muller Guttenbrunn, apoi la Arad, în Sala Marii Uniri.

„Am trecut printr-un amalgam de experiențe auditive”– Ştefan Șimonca-Oprița

(Concertele din această lună, la care a inaugurat vioara)

    Iată ce ne povestește Ștefan despre instrumentul primit în dar:

    „De când am primit instrumentul, am trecut printr-un amalgam de experiențe auditive, însemnând că vioara se dezvoltă neașteptat de frumos. Nefiind cântată 75 de ani, lemnul viorii nu a mai rezonat și sunetul s-a micșorat. Fiind însă restaurată recent și cântată frecvent în ultimele două săptămâni, am descoperit reala calitate sonoră a viorii. Făcută în perioada în care a trăit Ludwig van Beethoven (mai degrabă ca reper istoric și cronologic, neavând neapărat legătură directă cu compozitorul), vioara a trecut printr-o poveste aș putea spune de dragoste chiar. Când spun că se dezvoltă neașteptat de frumos, mă refer la faptul că încet-încet îmi dau seama de calitatea construcției instrumentului și de valoarea (nu doar financiară) neîndoielnică a acestuia.”

Opriți războiul!

Arbitrajul bată-l vina

     E drept că au trecut vreo 25 de ani de când nu mai activez pe gazonul verde dar despre cei 7 ani de fotbal, 21 de ani de arbitraj și vreo doi ani în care am activat ca observator aș fi putut scrie o carte de vreo 400 de pagini, în care să descriu întâmplări, curiozități și fenomene din lumea fotbalului. Am ales să încep cu acest șapou pentru a explica cumva îndrăzneala de a aborda un subiect asupra căruia fiecare dintre noi avem păreri personale. Unele avizate, altele mai puțin avizate. Bineînțeles că fiecare are dreptatea lui.

    Nu pot să nu recunosc că imboldul pentru a scrie aceste gânduri mi-a fost dat de prestația celui mai bun arbitru român, Istvan Kovacs din Carei, avută la meciul Univ. Craiova - Rapid din a doua etapă play-off-ului Superligii. Înainte de orice comentariu vreau să spun că nu există arbitraj perfect în fotbal. Cel puțin deocamdată, indiferent cât de electronizat este sistemul atâta timp cât există o cât de mică implicare umană.

    Atunci când greșelile se repartizează relativ egal asupra celor două echipe nu sunt probleme. Necazurile apar atunci când acestea balansează doar spre una din echipe. În mod normal arbitrul, pe parcursul jocului, își dă seama că a greșit, dar, din păcate, nu poate face nimic. O încercare de a arbitra în compensație este o greșeală și mai mare, dar a păstra linia de interpretare a jocului ar fi necesară. Mai ales când greșeala are caracter repetitiv.

    Rosario Lo Bello, fiul celui mai mare arbitru de fotbal după părerea mea, Concetto Lo Bello, a spus odată o vorbă mare: „Atunci când vrei să dai un cartonaș galben, gândește-te în primul rând dacă ai vreo vină în acordarea acelui cartonaș”. N-ar fi rău ca pe viitor Istvan Kovacs să țină cont de acest îndemn. Ca să fiu sincer, dacă m-ar fi auzit ce i-am spus la sfârșitul partidei, cred că și mie mi-ar fi dat cartonaș roșu. Eu nu înjur, dar cuvintele mele uneori taie mai adânc în carne vie decât o înjurătură, oricât de colorată ar fi aceasta.

    Cum de mi-am permis să spun asta? Păi, conform declarației sale dintr-o emisiune televizată, am fost primul lui observator. Indiferent de acest articol îi mulțumesc enorm pentru tot ceea ce a făcut pentru arbitrajul românesc și mai ales pentru cel sătmărean. A fost și o palmă dată peste timp diriguitorilor arbitrajului românesc din perioada comunistă, care l-au discriminat pe cel mai bun produs al acelor timpuri, Otto Anderco. Pentru cei care nu știu, Otto Anderco este încă cel mai bun arbitru de fotbal din Satu Mare chiar dacă s-a stins în urmă cu câțiva ani. Deoarece nu a acceptat să i se scrie numele, Otto, cu un singur „t”, delegările care veneau pentru Otto al nostru de la UEFA sau FIFA, erau redirecționate de către FRF spre Nicolae Rainea. Altfel...

    Opriți războiul!

Popasul din Deal din Ocna Șugatag vă așteaptă

     Nu o dată am scris despre Ocna Șugatag, această localitate care ar trebui marcată cu busuioc pe harta țării pentru a fi mereu în conștiința românului. Acum vă spun și de ce. În urmă cu vreo 25 de ani, ca urmare a unui accident de mașină pe care l-am avut în Pădurea Bogății din județul Brașov era să-mi pierd mâna dreaptă. Medicii de la Spitalul Județean din Brașov, timp de două luni au făcut tot ce au putut să mă „repare”. Mecanic m-au reparat. Aveam din nou mâna la locul ei cu toți mușchii, toate tendoanele și două plăcuțe de titan în loc de oase. Dar nu o puteam folosi.

    După încă o lună de chin acasă, cu mâna dreaptă înfășată, lipită de corp, cineva mi-a sugerat să merg la Ocna Șugatag. A fost cel mai bun sfat pe care l-aș fi putut primi. După trei săptămâni petrecute sub tratament și gimnastică medicală, dar mai ales în bazinele cu apă termală, am putut să mă folosesc de mână aproape normal. Astăzi am mai multe probleme venite odată cu vârsta la mâna stângă decât la cea dreaptă.

    Am relatat această întâmplare pentru că deunăzi am primit un telefon de la Vasile Pop, patronul unei pensiuni din Ocna Șugatag, pensiune pe care o vizitez cel puțin o dată pe an pentru a beneficia din nou de minunile pe care le oferă apa termală din localitate. Pensiunea este dotată cu două bazine, unul cu apă termală, și oferă cazare în condiții exemplare de igienă. În ceea ce privește „bucătăria” sunt mereu impresionat. Știți că sunt gurmand. E pe placul meu: diversificată și cât mai naturală posibil.

    Telefonul a fost pentru a mă anunța că în această perioadă din afara sezonului prețurile sunt mai mici. Bineînțeles că am dat curs invitației și de astăzi (28 martie) mă înființez la locul faptei pentru 10 zile. Așa îmi repar genunchii și sper să-mi cauterizez și proaspăta operație de la spate în care mi s-a scos un limfom.

    Popasul din Deal, tel. 0744-598 842 Vasile Pop, sau 0262-374 133 recepție, este pensiunea pe care v-o recomand. În toți anii aceștia am recomandat-o de cele mai multe ori și încă n-am primit nici un reproș. Sper să nici nu primesc.

    Nu uitați! Calitatea serviciilor și a bucătăriei este garantată și este valoric peste prețurile practicate, mai ales în această perioadă când sunt oferite reduceri.

    Opriți războiul!

Amalgam în ghilimele

     Rezultatele obținute de reprezentativele noastre în această pauză competițională a campionatelor interne sunt mai mult nesatisfăcătoare decât să ne aducă bucurie. Nu le mai repet pentru că cele care nu le cunoașteți sunt la câteva taste distanță. Noi vom reveni la Superligă și, așa cum v-am promis, am să lărgesc puțin informațiile despre fiecare echipă.

    „U” - CFR (luni, ora 20,30) Derbiul etapei. Mulți m-or muștrului pentru că am ales acest meci ca derbi al etapei. Alegerea nu a fost doar un orgoliu de ardelean, ci și o consecință a punctelor acumulate de cele patru echipe.

    „U” - Chiar dacă a stat pe gânduri, Ioan Ovidiu Sabou a semnat zilele acestea prelungirea contractului cu studenții până în 2027. Să fie într-un ceas bun! Între timp a disputat un amical cu Unirea din Ungheni (jud. Mureș, 2-2)

    CFR - În afara controverselor apărute ca urmare a neconvocării lui Luis Munteanu la naționala mare ar mai fi de remarcat revenirea în lotul ceferiștilor a două nume: Panagiotis Tachtsidis și Luka Juricic.

    Dinamo - FCSB (duminică, ora 20,30) Tensiune și în capitală. Două mari puteri fotbalistice se întâlnesc pe Arena Națională. Una cu state vechi în arhiva primei noastre competiții, iar cealaltă am putea-o numi echipa începutului de mileniu, la concurență cu frânarii din Cluj.

    Dinamo - Frământări, frământări, frământări. Pe lângă înfrângerea surprinzătoare din amicalul cu Afumați (1-2) sunt așezate în birourile din Ștefan cel Mare trei alte frământări: construirea noului stadion, unificarea clubului într-un mare brand și situația încă incertă a kosovarului Selmani.

    FCSB - Jocurile fără număr pe care le-au disputat jucătorii campioanei își pun acum amprenta pe starea lor de sănătate. Bârligea, Tănase, Dawa și Șut sunt numele celor din infirmerie de până acum. Tare mi-e că vor mai fi necesare paturi în lazaret. Bârligea se pare că și-a revenit.

    Rapid - Craiova (sâmbătă, ora 20) Fiecare echipă, fiecare jucător, fiecare membru al conducerii, fiecare suporter dorește revanșa. Sunt o mie de motive pentru care se dorește revanșa. Unele străvechi, altele moderne... unele reale, altele inventate... unele generale, altele personale...

    Rapid - În Giulești se caută și acum modalități de a găsi un portar demn de a-l înlocui pe Siegrist în condițiile în care Aioani s-a accidentat. Stolz pare a fi o epavă iar varianta Dinu Moldovan nu dă prea mare încredere. În altă ordine de idei Rapid nu are un adevărat număr 10, soluțiile de avarie nu acoperă decât parțial această lipsă. În rest proiecte pentru la anul. În amical 1-0 cu Metaloglobus.

    Craiova - Rădoi, care tocmai a împlinit 44 de ani, deplânge accidentarea lui Cicâldău. În amicalul disputat în comapnia lui FC Argeș craiovenii au revenit de la 0-3 și au învins cu 4-3. Să fi fost o strategie?

    Sf. Gheorghe - Sibiu (vineri. ora 20,30) Secuii și sașii probabil vor ocupa la finele campionatului locurile care le vor duce către un al cincilea meci oficial din acest campionat. Mă aștept la o dispută acerbă.

    Sepsi - S-a gătat interimatul lui Valentin Suciu. A venit Dorimel Munteanu. El acaparează toată scena. Până și ziarele din Ungaria au aflat vestea. Dioszegi are mari speranțe. Oare știe că nu va mai avea spectacol pe stadion?

    Hermannstadt - La Sibiu e pericol. Măldărășanu se gândește să antreneze pe Rapid și Ianis Stoica să joace la Basel. Problemele echipei rămân pe spatele celorlalți. Sper să n-am dreptate.

    Botoșani - Constanța (sâmbătă, ora 14,30)  Vecine de clasament dar nu și vecine pe harta țării. Una din cele mai lungi deplasări din această etapă în care majoritatea jocurilor se desfășoară între megieși. Oare care se îndepărteză de zona minată?

    Botoșani - Grozav! Grozavu e de „vină” pentru reviriment. Patronul echipei, Valeriu Iftime, amenință că mută echipa într-o nouă bază sportivă în jud. Suceava dacă primarul Botoșaniului nu-și respectă promisiunile din campanie (un stadion nou). De baraj pentru Europa nu poate fi vorba pentru că n-au licență.

    Farul - Se pare că marinarii vor mai juca mult și bine la Ovidiu. Noul stadion încă nu are autorizație de construcție, așa că deocamdată Hagi nu prea are ce căuta în Constanța. Poate doar la Cazinou, unde a primit drept de acces fără să plătească bilet de intrare.

    Iași - Arad (duminică, ora 15) Aceasta este cea mai lungă deplasare a etapei. Un joc cu cărțile din mână la vedere. Doar cele de pe masă sunt cu fața în jos. Oare ce le rezervă viitorul? Ce surprize le așteaptă?

    Poli -  Ieșenii mai au și acum lacrimi în colțul ochilor după ce i-au spus adio lui Simionaș, un simbol al fotbalului ieșean, cel care a jucat 15 ani pentru echipa din Copou (359 de jocuri și 42 de goluri doar în Div. A) și a antrenat-o în patru rânduri. În plus s-au procopsit cu mijlocașul polonez Joao Amaral, jucător cu peste 100 de jocuri în Portugalia și campion al Poloniei.

    UTA - Și arădenii s-au despărțit de un simbol al echipei, Gabor Biro sau Gavrilă Birău, cum vreți să-i spuneți. Nici azi nu știu ce nume îi era scris în legitimația de fotbalist. A jucat 319 meciuri ca fundaș dreapta în decurs de 11 ani pentru UTA, perioadă în care a câștigat de două ori campionatul.

    Slobozia - Ploiești (vineri, ora 17,30) Meciul de deschidere al etapei. Pare interesant prin prisma modificărilor din cele două loturi. Vor arăta alt fotbal? Se vor ridica la nivelul cerut de suporteri? Să nu uităm că alături de Farul, Unirea este cea de-a doua echipă care nu joacă pe terenul localității pe care o reprezintă.

    Unirea - Slovacul Vojtus și georgianul Arabuli sunt noile achiziții din atacul ialomițenilor. Dacă pe Jakob îl mai ținem minte de la Rapid, fiind primul jucător care a înscris pe noua arenă din Giulești, despre Bachana ne vom exprima după ce îl vedem la treabă.

    Petrolul - Mare revenire mare. Mehmet Topal. Oare va vrăji din nou clasamentul? Nu mă dezic. Petrolul sub conducerea lui Topal a avut rezultate mult peste valoarea lotului datorită conjuncturii. A avut bafta să întâlnească majoritatea echipelor în momente nu tare favorabile pentru ele, ceea ce a dus la cocoțarea în partea de sus a clasamentului.

    Buzău - Galați (luni, ora 17,30) Cenușăreasa etapei. Duelul suferinței. Să facă Buzăul ce-a făcut Botoșaniul în anii trecuți? Să pățească Oțelul ce-a pătimit Voluntariul sau Craiova lui Mititelu anul trecut?

    Gloria - După ce au anunțat cu mare tam-tam că din denumirea echipei  a dispărut titulatura Gloria iată că atât la federație cât și pe siglă nu s-a făcut modificarea așa că revenim și noi la vechea titulatură. Au disputat un amical cu concitadina Metalul pe care l-au câștigat cu 1-0.

    Oțelul - La Galați conducere nouă - controversatul Octavian Moraru, antrenor nou - pașnicul Laszlo Balint și jucători noi (nedivulgați încă). Deocamdată au învins într-un amical CSM-ul din Focșani (4-0).

    Opriți războiul și tentativele de război!

     

     

Concert cameral și povestea „byron”-ului

     Așa cum ne-am obișnuit programul Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare se află în pas cu vremea și cu vremurile. Zic „cu vremea” pentru că nu de mult am sărbătorit „Ziua apei” și iată că filarmonica ne oferă „Fantezia apelor - un concert de poveste”. Apoi zic „cu vremurile” pentru că, tot în această săptămână, conducerea filarmonicii a programat o adevărată radiografie muzicală a stării de lucru din România de azi sub titlul „byron - sindromul impostorului în patru acte”.

    Așadar miercuri, de la ora oișnuită 19, cu bilet sau abonament vom fi martorii unui concert de poveste. Pe scenă va urca un cvintet îndelung aplaudat pe scenele din întreaga țară și nu numai. Este vorba de Luca Pulbere – pian, Ioana Forna – vioară, Francis Gallagher – violă, Octavian Lup – violoncel și Vlad Rațiu – contrabas. Ei ne vor purta pe portativul a două „Cvintete cu pian” compuse de doi maeștri ai genului din două generații diferite. Cel compus de Franz Schubert la începutul secolului al XIX-lea (1819) în la major, supraintitulat „Păstrăvul” și cel compus aproape o sută de ani mai târziu (1903) în do minor de Ralph Vaughan Williams.

    Sâmbătă, 29 martie, pe aceeași scenă a instituției de cultură sătmărene va urca un alt cvartet ce face cinste Sătmarului. Este vorba de „byron”. Dar mai bine să vă redau comunicatul remis de aceștia cu privire la spectacol. Este nu numai informativ ci și spectaculos elaborat:

 „byron” – sindromul imposturului în patru acte -29.03.2025

„byron” live la Filarmonica de Stat Dinu Lipatti Satu Mare

 

    Pe 29 martie de la ora 19:00 Filarmonica de Stat Dinu Lipatti împreună cu „byron” te invita la spectacolul „Sindromul impostorului în 4 acte”. Biletele pentru concert se pot achizitiona de la casieria filarmonicii, bilet la preț unic de 42 RON.

    Sindromul impostorului este acea senzație că succesul tău nu e meritat și că, în orice moment, cei din jur vor descoperi că nu ești atât de competent pe cât pari. E o luptă interioară cu îndoiala, care afectează încrederea în sine, chiar și atunci când dovezile succesului sunt clare.

    Alături de cvartetul Filarmonicii Dinu Lipatti (vioara 1 - Zăgrean Bianca, vioara 2 Szekely Alpár, violă Dula Andrei, violoncel László Andrea) „byron” te vor trece prin toată cariera lor de 18 ani, într-o experiență muzicală unică, care explorează complexitatea trăirilor interioare și evoluează treptat într-un crescendo emoțional și sonor.

    „byron” cântă rock cu influențe diverse, s-au înființat în 2006 și au lansat de atunci 8 albume de studio, trei concerte filmate si 2 viniluri. Sunt obișnuiți să cânte atât electric pe scene mari de festival în fața a mii de spectatori cât și acustic sau alături de cvartet de coarde sau orchestră simfonică. Au filmat un concert în Salina Turda difuzat pe HBO România. Apoi au compus coloana sonoră pentru un serial original HBO. În 2014 au filmat la Teatrul Național din Cluj concertul „Electric Marching Band” cu o fanfară militară și un cor de elevi, urmat de albumul „Eternal Return”, înregistrat în High Resolution la Dublin în celebrele studiouri Windmill Lane și masterizat la Londra la Abbey Road Studios.

    În 2019 „byron” a lansat albumul „nouă” compus în totalitate în limba română, un album despre noi, despre România, dedicat nouă. Un album despre inconștientul colectiv, despre tăceri și mersul nostru zilnic pe ață.

    Cel mai recent material „efemeride”, lansat la finalul lui 2023 printr-un turneu național de promovare, este o colecție de conversații pe care nu le purtăm, o privire directă în ochii omului din oglindă. Pe parcursul celor 10 piese, „byron” te poartă într-o călătorie prin universul complex al gândurilor și trăirilor recurente, al anxietăților și întrebărilor existențiale, toate împletite subtil cu un fir de speranță și unul răsucit.

    Opriți războaiele!

Superliga și selecționate naționale de fotbal

     Pauza datorată activității intense la nivel de reprezentative ne dă prilejul să trecem în revistă cam ce ne lasă conducătorii să vedem din activitatea fiecărei echipe. Asta în funcție și de capacitatea noastră de percepție și de a transmite cele înțelese celor interesați. Înainte de asta voi face tradiționala parcurgere a etapei încheiate și voi itera câteva considerații despre echipele naționale de fotbal.

    Chiar dacă gazdele au înscris de 13 ori și oaspeții doar de nouă ori etapa pare că a fost echilibrată. Asta pentru că la cele trei victorii ale amfitrionilor, musafirii au răspuns cu două, trei meciuri încheindu-se la egalitate. Dintre echipele din afara Regatului doar frânarii și textiliștii au dat satisfacție, studenții, sașii și secuii s-au cam împotmolit. În partea de sus patru echipe din șase au înscris câte trei goluri: Craiova - ”U” 3-0 dar putea la fl de bine să fie și 3-2; CFR - Dinamo 3-1 fără comentarii; FCSB - Rapid 3-3 cu prelungiri pline de suspans. Mai jos, la periferie penurie: Ploiești - Botoșani 0-2 cu demisie; Constanța - Iași 0-0 expresiv; Sibiu - Slobozia 1-1 infatuat; Arad - Galați 2-0 pe undeva normal; Sf. Gheorghe - Buzău 1-2 sub efectul Ilie Stan (mai țineți minte ce stâng avea?).

    Juniorii sub 15 ani conduși de Alexandru Ciobanu nu au activitate internațională. Au avut două jocuri școală, pe plan intern, cu echipele similare ale cluburilor Dinamo și Rapid.

    Cei sub 16 ani aflați sub conducerea lui Nicolae Roșca au obținut rezultate neconcludente după un debut în forță luna trecută la „Turneul de dezvoltare UEFA” din Cipru. 4-0 cu Irlanda de Nord, 0-2 cu Scoția și 1-2 cu Cipru. Zilele acestea se desfășoară „Turneul celor patru națiuni” la Buftea, turneu în care avem ca adversare Polonia, Ucraina și Muntenegru (0-0 în deschuderea turneului).

    Cei sub 17 ani au început meciurile oficiale pentru calificarea la Euro 2025. Elevii lui Nicolae Grigore au surclasat reprezentativa Liechtensteinului (10-0) la turneul ce se desfășoară în Scoția. În celălalt meci al grupei gazdele au remizat cu Macedonia de Nord (2-2). Am urmărit partida de debut a noastră și am rămas impresionat de prestația lui Alexandru Bota, component al lui „U”, care pe lângă golul marcat a mai dat patru pase de gol către patru coechipieri diferiți.

    Adi Dulcea și echipa sa de sub 18 ani se află la Rijeka (Croația) unde participă la un turneu la care mai iau parte Turcia și Elveția (0-0 între ele). Românii au înfruntat gazdele pe care le-au învins cu 1-0 prin golul lui Alin Techereș (Unirea Ungheni).

    Antrenorul Ion Marin aflat la vărsta senectuții s-a îndrăgostit de juniori. Împreună cu lotul de sub 19 ani pregătesc „Turneul final Euro Under 19”, ce va avea loc în iunie în România, tocmai la Marbella (Spania) unde vor disputa și două jocuri de pregătire în compania selecționatei Elveției cu un an mai mare.

    În „Liga elitelor Under 20” selecționata încropită de Costin Curelea nu prea s-a văzut. Cu numai o victorie (în Cehia) și un meci egal (cu Portugalia) din cinci partide România se află doar pe locul șase din opt echipe. Azi (în Polonia) și marți (acasă cu Turcia) se dispută ultimele două partide ale sezonului, prilej cu care tinerii ar putea șterge impresia de până acum.

    Activitate febrilă în cadrul lotului național de tineret aflat sub frâiele lui Daniel Pancu. Calificați la „Turneul final  Euro U21” din Slovacia mânjii dispută astăzi și marți două partide de verificare, în deplasare în Portugalia și acasă cu Olanda (Țările de Jos mai nou; de ce țările și nu țara asta rămâne o enigmă pentru mine).

    Despre campania de calificare la mondialele din 2026 a naționalei lui Mircea Lucescu nu prea am ce să vă spun și să nu știți deja. Poate doar ora la care se dispută primele două jocuri, astăzi cu Bosnia-Herțegovina la București și luni la San Marino: 21,45.

    Fotbalul feminin din România pe plan internațional nu are activitate în luna martie la nivel de reprezentative. Oricum pe unde au jucat echipe tricolore (senioare și junioare) au încasat numai bătăi în acest an. Poate aprilie să mai împrimăvărească ceva.

    M-am întins cu vorba așa că las pe „Caricatura” din săptămâna viitoare scurtele considerații despre fiecare din cele 16 echipe ale Superligii.

    Opriți războiul!

„New Hope Grand Prix” - ediția a doua

     Prima ediție a concursului speranțelor instrumentiștilor (violoncel, vioară și pian) români și moldoveni a avut loc la Cluj, în urmă cu trei ani, mai precis între 25 și 29 iunie. Concursul se adresează tinerilor până în 36 de ani împliniți până în ziua decernării premiilor (20 martie, a.c.) și scopul său este ușor de întrezărit. Faptul că s-a bucurat de un real succes i-a făcut pe organizatori, Asociația New Hope, să revină cu această idee abia după trei ani, probabil pentru a nu se bagateliza. Acest interval de timp dă posibilitatea unei noi generații de tineri să ridice cortina consacrării.

Ediția I

 

    Despre Asociația New Hope puteți afla mai multe în secțiunea de culturalizare din partea a doua a acestu articol în care îl descriem pe Octavian Lup. Chiar dacă lui Octavian Lup i-am descris biografia într-un număr mai vechi al ziarului nostru (9 mai 2022) aceasta a fost înainte de legarea numelui său de proiectul „New Hopw Grand Prix”.

    De pe pagina de web a „Asociației Nee Hope” am cules câteva dorințe ale inițiatorului: „New Hope este un concept unic în lume. Excelența, empatia și forța dezlănțuită a muzicii sunt temelia orchestrei noastre. New Hope transcede prin artă la cel mai înalt nivel, spre nevoile acute ale societăți actuale, cu ajutorul muzicii. Misiunea noastră este să inspirăm  societatea, prin fiecare concert, spre valorile în care credem: excelență, respect, solidaritate, educație, atenție la nevoile actuale, sustenabilitate și mai ales acțiuni caritabile. De-a lungul anilor am demonstrat că muzica ne conectează, ne înfășoară în mrejele-i puternice făcându-ne sensibili și determinați să oferim celor din jur mesajul generozității și al speranței.”

Emoții

 

    „Muzica trebuie să pornească din inimă și să se adreseze inimii” este motto-ul sub care se aliniază tendințele acestei asociații. După cum bine știți această aserțiune aparține geniului George Enescu.

    Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” din Satu Mare are onoarea să găzduiască această a doua ediție în perioada 17-20 martie, precizând că finalele vor avea loc miercuri și joi. Directorul artistic al acestui eveniment este chiar managerul filarmonicii sătmărene Kovács Emőke, care împreună cu Octavian Lup, directorul executiv, doresc să ne satisfacă dorințele noastre de a ne înfrupta din arta muzicală.

    Juriul va fi alcătuit din managerii celorlalte 11 filarmonici de pe teritoriul României (Arad, Argeș, Bacău, Bihor, Cluj, Dolj, Mureș, Prahova, Sibiu, Timiș și Vâlcea) și al Orchestrei de Cameră Radio București. Dirijorul Orchestrei Filarmonicii Dinu Lipatti pentru acest eveniment este Cristian Spătaru (Moldova), căruia îi promitem că în următoarea lui apariție pe scena filarmonicii sătmărene îi vom devoala biografia. Premiul cel mare pentru câștigători este câte un turneu național prin toate filarmonicile din România în cursul anului 2025.

Cristian Spătaru

    Miercuri, de la ora 19, când au loc finalele concursurilor pentru cele trei instrumente intrarea este liberă. Joi, de la aceeași oră 19, intrarea se face pe bază de bilet sau abonament (nr. 34) și cuprinde „Gala laureților”, adică un spectacol de la care ne-ar părea rău să lipsim.

Octavian Lup (sursă site-ul Asociației New Hope)

    Este unul dintre cei mai străluciți violonceliști ai generație sale, un reprezentant al excelenței în arta muzicală și o personalitate remarcată pe podiumul scenelor naționale și internaționale. Laureat a numeroase concursuri din România și din străinătate, Octavian Lup a concertat pe patru continente ale lumii, alături de nume cu rezonanță din domeniul muzicii clasice. Asemeni lui George Enescu, s-a perfecționat la Conservatorul Superior Național de Muzică din Paris. Pe lângă activitatea solistică intensă, își dedică timpul tinerei generații de muzicieni, fiind lector universitar doctor la academia de muzica “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Pasiunea pentru oameni și pentru muzică l-a determinat să conceapă proiectul New Hope, în anul 2018.

    Octavian a cântat ca și solist cu toate filarmonicile importante din Romania, inclusiv filarmonica “George Enescu” din București. De asemenea, printre scenele internaționale pe care a urcat se numără: Musikverein Wiener, Koncerthaus Berlin, Berliner Philarmoniker, Concertgebouw Amsterdam, Luxembourg Philharmonic. A colaborat cu nume importante din lumea muzicii: Pinchas Zukerman, Cristian Macelaru, Belcea quartet, David Garett etc. 

    În 2013 a absolvit Universitatea Națională de Muzică din Bucureștii la clasa reputatului violoncelist Marin Cazacu, mai apoi finalizându-și studiile doctorale la aceeași universitate. Octavian a urmat cursurile celei mai prestigioase academii din lume – Kronberg Academy din Germania, unde a lucrat cu Frans Helmerson și Gary Hoffman.

    Începând cu anul 2019 este violoncelist la Opera Națională din București, în paralel cu activitatea sa solistică. Este deosebit de implicat și în latura pedagogică, oferindu-și experiența și cunoștințele noii generații de muzicieni, prin cursurile de măiestrie pe care le susține. Elevii și studenții săi sunt recunoscuți deja la nivel internațional, reprezentând România cu cinste. De asemenea, este atras de arta dirijorală, fiind dirijorul orchestrei New Hope, pe care a înființat-o în urmă cu trei ani.

    De-a lungul activității sale profesionale, Octavian a fost distins cu zeci de premii naționale și internaționale, dintre care:

• Premiul 1 și Marele Premiu la toate olimpiadele naționale între anii 2001-2007;
• Câștigătorul selecției naționale “Eurovision Young Musicians”, în finala de la Lucerna, Elveția;
• Marele Premiu la concursul internațional “George Georgescu” Tulcea;
• Marele Premiu la concursul național “W.A.Mozart” Târgoviște;
• Premiul 2 la concursul internațional “David Popper” Ungaria;
• Marele Premiu la concursul național “Paul Constantinescu” București;
• Marele Premiu la concursul național “Mihail Jora” București;
• Semifinalist al concursului “George Enescu” 2014 şi 2016.

    Proiectul lui Octavian Lup de suflet este “New Hope”. Acest proiect are scopul să aducă, prin muzică, bucurie în sufletele oamenilor suferinzi și celor care le sunt alături. Unicitatea proiectului constă în realizarea unor serii de concerte în spitalele din România, în semn de recunoștință și apreciere pentru cadrele medicale care au stat în ultimul an în linia întâi, luptând împotriva virusului COVID-19.

    Totuși, ideea lui Octavian a început în anul 2018, înainte de pandemie, din dorința de a maximiza capacitatea artei și impactul ei asupra mintii, trupului și sufletului. Cu atât mai mult, în spitale, azile, penitenciare, unde oamenii sunt vulnerabili și poate descurajați, credem că muzica este o resursă nesfârșită de inspirație, lumină și speranță. De asemenea, această pandemie evidențiază și mai mult valoarea celor spuse mai sus.

    Opriți războiul!