Optsprezece

     Optsprezece este cuvântul din limba română cu cele mai multe vocale consecutive. Sper ca etapa a optsprezecea să fie de bun augur pentru fotbalul românesc. Asta înseamnă meciuri de calitate, spectacol sportiv, tribune pline și goluri multe. Dacă am vedea și mai puține văicăreli, simulări, proteste nejustificate și declarații aberante, gen „să învățăm să pierdem” - marca Alex Dobre, atunci am putea pretinde că ne apropiem de nivelul mediu al fotbalului european.

    Dar până ajungem la etapa viitoare să vedem ce s-a întâmplat în cea precedentă. Prevedeam o etapă echilibrată dar nu m-am gândit că în patru partide se vor înregistra rezultate de egalitate, în celelalte patru înregistrându-se câte două victorii pentru gazde, respectiv oaspeți. La numărul de goluri gazdele și-au asigurat o mică victorie, 11-10, față de musafirii lor. Cea mai dezechilibrată partidă din punct de vedere al clasamentului a înregistrat un scor de 3-0, dar în sens invers, Rapidulețul meu jucând iarăși doar o repriză.

    Obișnuitele lapidare comentarii asupra fiecărui meci arată cam așa: Miercurea Ciuc - Slobozia 2-1 adică ceată în ceață contra ceată înceată; Argeș - Craiova 1-2 conform valorii; UTA - „U” 0-2 adică cea, nu hăis; FCSB - Petrolul 1-1 cu baftă pentru Neagoe și ghinion pentru nea Goe; Oțelul - Farul 2-2 ca pe la noi; CFR - Rapid 3-0 că trebuia să se întâmple; Metaloglobus - Sibiu 1-1 în hora neputinței; Botoșani - Dinamo 1-1 pe placul altora.

    Patru din primele șase echipe joacă pe teren propriu, ceea ce ne-ar putea duce cu gândul la o etapă facilă amfitrionilor, dar dacă ne uităm mai atent, trei din cele patru nu joacă de fapt pe propiul stadion, închiriind ba din stânga, ba din dreapta suprafețe de joc. Violeții și câinii se pot lăuda că aduc galeria după ei, dar în cazul marinarilor lucrul acesta nu prea se întâmplă. De ce s-ar întâmpla dacă ar trebui să stea pe la garduri?

    „U” - Craiova (luni, ora 19) Derbiul etapei. Faptul că este ultimul meci al etapei îi dă un aer misterios. Pe vremuri un astfel de meci era denumit „colocviu studențesc”, astăzi o asemenea catalogare ar fi impoprie. Partida devine interesantă și dacă luăm în considerare că cele două echipe au bănci tehnice relativ noi, ialianul Cristiano Bergodi aflându-se pentru prima oară în fața unei formații alcătuită de portughezul Filipe Coelho. Să sperăm că moții vor intra în posesia celor trei puncte;

    Dinamo - Oțelul (sâmbătă, ora 20,45) Și această partidă ar putea fi numită derbiul etapei. Doar faptul că echipa mai bine clasată joacă în deplasare m-a făcut să consider jocul de la Cluj ceva mai încins. În mod normal alb-roșii n-ar trebui să se încurce, dar ițele Domnului... Ceva îmi spune că va fi o partidă spectaculoasă în care gazdele se vor impune;

    Slobozia - Botoșani (duminică, 17,30) Două echipe aflate cumva în regres. Gazdele n-au mai obținut vre-un punct de șapte etape, iar oaspeții, mai cu pretenții, n-au gustat victoria de patru etape. Cine este prima care își revine?

    Rapid - Miercurea Ciuc (vineri, ra 20,30) Toate drumurile duc sub Podul Grant. După ce am preamărit performanțele Rapidului după 16 etape iată că statistica a fost știrbită în parte. Sper ca pârdalnicul să nu-și bage iar coada în mașina de tocat interese și feroviarii să obțină a unsprezecea victorie. Unii dintre voi speră altfel. Vedem ce-o ieși!

    Constanța - FCSB (duminică, ora 20,30) Ceva mă face să cred că bucureștenii din Berceni vor câștiga lejer la Ovidiu. Nu numai valoarea e de partea lor ci și starea de spirit. Lupta din teren implică și lupta pentru poziția a șasea la sfârșitul primelor 30 de etape. Acum, când și CFR-ul și-a deschis supapele de admisie, bătălia devine aprigă. Îmi mențin părerea că nu ambele (campioana și vicecampioana) se vor lupta pentru titlu în primăvară și nu este exclus ca ambele să nu reușească acest lucru;

    Pitești - CFR (sâmbătă, ora 16,30) Un nou meci dificil pentru harnica echipă de pe Argeș. Pot ei oare repeta victoria din tur când s-au impus în Gruia cu 2-0? Greu de crezut. Dacă ardelenii reușesc să treacă peste euforia victoriei din fața liderului și vor dezvolta același joc pe alocuri sublim vor depăși cu ușurință entuziasmul gazdelor.

    Sibiu - Arad (duminică, ora 15) Programarea jocului la o oră în care nu este necesară instalația de nocturnă ne reamintește de interesul din ce în ce mai scăzut al sașilor pentru fotbal. Probabil că arădenii vor fi sensibili egal ca număr în tribune, dar mai zgomotoși. În ceea ce privește șansele la victorie sunt cam egale după părerea mea. Depinde mult și de ambianța din vestiarul gazdelor. Un egal pentru ei de data asta nu mai este suficient.

    Ploiești - Metaloglobus (luni, ora 16) Cenușăreasa etapei, Cei mai mulți consideră că bucurștenii s-au acomodat cu sentința de echipă ce anul viitor va evolua în liga secundă. Dacă pe ici, pe colo mai obțin câte un punct este pentru simpla mângâiere a orgoliului propriu. Chiar așa să fie? La Ploiești ar putea dovedi că vorbele de mai sus n-au acoperire în realitate. Găzarii vin după un egal în fieful campioanei și privesc cam în jos către păpușari. Dar se știe că pe perioadă de restriște fabrica de păpuși poate deveni cu ușurință fabrică de armament...

    Opriți războiul! 

Capodoperele lui Enescu de Ziua Națională a României

     1 Decembrie nu poate trece fără ca Filarmonica de Stat Dinu Lipatti să nu producă un spectacol de Ziua Națională a României și ce-ar putea fi mai reprezentativ decât cele două rapsodii ale lui George Enescu. Împănat cu „Suita nr. 1” a aceluiași Enescu și cu creația celui mai cunoscut vibrafonist al României, Alexandru Anastasiu - Concert nr. 2 pentru vibrafon „Rhythm of the Day”, concertul de joi seară (27 noiembrie, ora 19, sala filarmonicii), conform programului trimis de instituția de cultură sătmăreană, poartă numele generic de „Concertul simfonic dedicat Zilei Naționale a României”.

    La pupitru se va afla cunoscutul dirijor Tiberiu Soare, reprezentativ pentru școala de dirijori românească, cel care ne-a condus „Orchestra simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti” în nenumărate rânduri și a cărui biografie am redat-o pe larg în numărul nostru din 11 octombrie 2021. Nici Alexandru Anastasiu nu a lipsit din paginile noastre, activitatea sa fiind descrisă în numărul nostru din 26 octombrie 2020.

    Despre George Enescu am ezitat de mai multe ori să scriu. În parte pentru că majoritatea dintre dumneavoastră cunosc foarte bine viața și activitatea celui mai mare compozitor român și pe de altă parte pentru că spațiul unei singure pagini de ziar (875 cmp) nu poate cuprinde pe de-a-ntregul subiectul. Doar cele scrise în wikipedia, sursa noastră de inspirație de această dată, depășește cu mult acest spațiu așa că vom apela la un compromis: cei care doresc să-și reamintească biografia lui George Enescu sunt invitați pe pagina noastră de web unde detaliem subiectul, iar aici, pentru a nu văduvi cititorii ziarului nostru printat (cotidianul gazeta de Nord-Vest) de noi elemente ce ar putea fi adăugate bagajului de cunoștințe din lumea muzicii, vom completa rubrica rezervată acestora cu noțiuni despre vibrafon.

    Până la spectacolul dedicat zilei de 1 Decembrie, astăzi, pe scena filarmonicii sătmărene, va avea loc o altă manifestare culturală la care sunt invitați melomanii sătmăreni. Este vorba de un concert cameral dedicat farmecului vienez. Când spun farmec vienez vorbesc de fapt despre titanii Mozart și Beethoven, cei care au simțit și redat cum nu se poate mai bine atmosfera dintre Prater și Grinzing din înălțimea panoramei de la Cobenzl Aussicht. Am întâlnit și eu acel moment inegalabil în care cred că mi-am oprit respirația timp de aproape două ore într-un concert la Wiener Kaiser Orchester. Doar în antract m-am dezmeticit puțin în fața unei cupe cu șampanie ale cărei farmece le simt și acum pe palatin.

    Programul zilei de azi (marți) este susținut de un cvintet format din Mihai Diaconescu – pian, Haáz Bence – oboi, Răzvan Poptean – clarinet, Gavril Cupșa – corn și Rareș Sângeorzan – fagot și cuprinde „32 de variațiuni” în do minor ale lui Beethoven și ”Cvintetul pentru pian și suflători” al lui Mozart. Pentru aceste spectacole sunt valabile abonamentele cu nr 16 (astăzi) și 17 (joi).

     Vibrafonul 

    Este un instrument muzical de percuție asemănător cu xilofonul, în care sunetele, produse de niște lame metalice, sunt prelungite cu ajutorul unor tuburi de rezonanță, ca la marimbafon.

    Sub fiecare lamă metalică se găsește câte un tub de rezonanță, la al cărui capăt e montat un vibrator, sub formă de clapetă atașată tubului. Cu o tijă comandată electric, toate clapetele pot fi rotite în poziție radială, dând sunetul caracteristic al instrumentului.

    Din anii 1920, vibrafonul este folosit de formațiile de jazz.

 

George Enescu 

    George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vârnav din județul Botoșani, în familia arendașului Costache Enescu și a soției lui, Maria, fiica preotului Cosmovici. A fost al optulea copil și primul care n-a murit în copilărie. Mai târziu părinții lui s-au despărțit iar tatăl a avut o relație cu Maria Ferdinand Suschi, o tânără de origine poloneză, din care s-a născut un fiu ilegitim, pictorul Dumitru Bâșcu.

    Părinții l-au alintat cu numele „Jurjac”, dat de guvernanta franceza Lydie Cedre, care a avut o influență profundă asupra educației sale începând de la vârsta de 6 ani. A manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a apărut în primul său concert și a început studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le primise de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.

„Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor și chiar destul de conștiincios. La patru ani știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simțământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice simțeam un fel de spaimă înnăscută în fața vieții. Ciudat copil, nu?” spunea Bernard Gavoty în „Amintirile lui George Enescu''

    Între anii 1888 și 1894 studiază la Conservatorul din Viena, având profesori printre alții pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) și Robert Fuchs (compoziție). Se încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale, în care interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani.

    După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, își continuă studiile la Conservatorul din Paris, între anii 1895 și 1899, sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). La data de 6 februarie 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică „Poema Română”.

    În același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia.

    Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naștere mai multor lieduri în limba germană. Prințesa Martha Bibescu și-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta din urmă a reușit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palatul regal, unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină.

    Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908).

Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene, având parteneri prestigioși ca Alfredo Casella sau Louis Fournier.

George Enescu la o masă festivă

    În anii Primului război mondial rămâne în București. Dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiție integrală în România), compoziții de Claude Debussy, precum și creațiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915). În același an are loc prima ediție a concursului de compoziție George Enescu, în cadrul căruia compozitorul oferea câștigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum și șansa interpretării acestor piese în concerte.

    Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanță considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult și o profundă afecțiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual.

„Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (...) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe” a spus Yehudi Menuhin

Statuia lui George Enescu amplasată lângă Universitatea Națională de Muzică București. Sculptor Boris Caragea, 1961

Statuia lui George Enescu, sculptată de Ion Jalea, instalată în 1971 pe peluza din fața Operei Naționale București

În anul 1932 devine membru titular al Academiei Române.

Opera Oedip

    În anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creație dramatică și muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători în 1937. Aceasta fusese una din doamnele de onoare ale Reginei Maria și, după o căsătorie cu prințul Cantacuzino și o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu, și-a turnat acid pe față. La auzul veștii, Enescu s-a întors de la Paris imediat la București și a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino va rămâne desfigurată toată viața și va apărea în fotografii cu un voal negru pe față. Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va căsători cu ea. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos și Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internațională a operei a fost însă întreruptă de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Paris-ul a fost ocupat de armata germană.

    Opera și-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul Festivalului Internațional George Enescu din București, premiera românească datând din 1958, când în rolul titular a evoluat David Ohanesian, regia aparținând lui Jean Rânzescu, iar dirijor fiind Constantin Silvestri. O spectaculoasă punere în scenă s-a făcut în regia lui Andrei Șerban (1995), care a provocat numeroase controverse.

    În ultimii 20 de ani se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe țări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia.

 

    În noiembrie 1939, Enescu a donat președintelui Consiliului de Miniștri al României de la acea vreme 100.000 de lei, pentru apărarea țării. Tot în același an, Enescu este numit senator de regele Carol al II-lea, în timpul dictaturii regale.

    În timpul celui de-al doilea război mondial, rămas în București, a avut o activitate dirijorală bogată, încurajând și creațiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Nicolae Brânzeu, Sabin Drăgoi. După război a dat concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Gilels și Yehudi Menuhin, care l-a vizitat la București și la Sinaia.

    În 1942, atunci când România a început să pună în practică programul de epurare etnică, s-a dus sa vorbească cu prim-ministrul Ion Antonescu intervenind ca muzicanții romi să nu fie deportați, afirmând că „pleacă și el în caz de-i duce muzicanții la Bug".

Ateneul Român, sediul Filarmonicii George Enescu

    În ultimii ani ai vieții a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, a desăvârșit Poemul simfonic Vox Maris pentru soprană, tenor, cor și orchestră, schițat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 și 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu).

    Pe 25 noiembrie 1944, George Enescu a fost ales președintele subsecției de muzică a ARLUS, iar între 20–23 Aprilie 1946 a ținut mai multe concerte în Moscova.

    La alegerile din 1946, Enescu este ales deputat de Dorohoi, din partea Blocului Partidelor Democrate (Enescu a candidat pe listele BPD ca independent), alianță politică dominată de Partidul Comunist Român. Pe 25 Octombrie 1946, George Enescu i-a trimis următoarea scrisoare Secretarului General al Președintelui Consiliului de Miniștri, Emil Bodnăraș:

„Ca omagiu pentru M. S. Regele Mihai I și în semn de dragoste pentru țărănimea noastră, accept a figura pe lista deputaților intelectuali din afară de orice partid. Insist asupra faptului că nu fac politică și nu iau nici o obligație pe teren politic.

Trăiască Țara și Regele !

Semnat: George Enescu”

    Odată instaurată dictatura comunistă, s-a exilat definitiv la Paris. Până în 1949, deși aflat în străinătate, a deținut încă funcția de președinte al Societății Compozitorilor din România. La 22-23 octombrie 1949 Societatea a fost înlocuită de Uniunea Compozitorilor, în care Enescu nu mai figura nici ca membru. S-a stins din viață la Paris în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziția 68.

    Deși este cunoscut în principal ca un virtuoz al viorii, George Enescu era și un pianist rafinat, apreciind posibilitățile polifonice pe care i le dădea pianul, în comparație cu vioara. Într-un articol prilejuit de debutul sezonului muzical bucureștean din 1936, în care George Enescu avea programate 10 recitaluri, patru concerte simfonice și șase camerale, cronicarul Mihail Sebastian scria:

„George Enescu impune respectul artei, o înaltă conștiință a valorilor, o mare disciplină a muncii. [...] Extraordinar artist, Enescu este, deopotrivă, un excepțional educator. Vocația sa dirijorală se vede că răspunde nu numai necesității de exprimare personală, dar și unei nevoi de a transmite celorlalți o tehnică de lucru, de a le insufla consecvență artistică. Dirijorul este un profesor. Rolul lui este de a comunica învățături. Cînd George Enescu ia bagheta, ai certitudinea că te afli în fața unui magistru.”

    În cronica elogioasă, în care contrasta viguroasa măiestrie a lui Enescu cu orchestra „inegală, ezitantă” care era Filarmonica la acel moment, Sebastian descria complementaritatea dintre artă și iscusință tehnică la dirijor, scriind:

„Enescu este un tulburător poet al baghetei și un desăvîrșit tehnician. Ne ajută să simțim din plin muzica (pentru că o trăiește el însuși), ceea ce nu-l împiedică să controleze extrem de riguros toate detaliile orchestrei, fiecare instrument, fiecare executant. Însuflețirea lui e egală cu vigilența sa, lirismul egal cu precizia. A lucra sub o asemenea îndrumare ar fi o onoare și o șansă pentru oricare orchestră din lume, oricît de impozantă, oricît de reputată ar fi ea. Dar cînd astfel de noroc dă peste o orchestră inegală, ezitantă, cum e Filarmonica noastră, bagheta lui George Enescu ia aspectul unei extraordinare funcții educative.”

Mormântul lui George Enescu din Cimetière du Père Lachaise - Paris

    Despre activitatea sa muzicală, George Enescu spunea: „În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor. Cel mai mult prețuiesc darul de a compune muzica și nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare…”, opinie împărtășită și de Andrei Tudor, care scria că „[d]in multipla sa activitate, în care s-a afirmat cu egală strălucire, opera componistică reprezintă latura cea mai esențială și, desigur, cea mai trainică a complexei sale personalități artistice.”

    Stilul componistic al lui George Enescu este greu de definit, oscilând între stilul romantic monumental al lui Richard Wagner (în Simfonia Nr. 1), influențele muzicii franceze (de exemplu, în Cântecele pe versuri de Clément Marot), tendințele neo-baroce (în Suita orchestrală Nr. 2) și exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră, opera Oedip sau Simfonia de Cameră. Nu trebuie uitată influența folclorului românesc, evidentă în cele două Rapsodii Române, Sonata pentru vioară cu caracter popular românesc, Suita orchestrală Nr. 3, sătească.

Celebritatea internațională a lui George Enescu - de care era el însuși intrigat - se datorează în special Rapsodiei Române Nr. 1, popularizată mai ales de Leopold Stokowski la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Philadelphia, uitându-se marile sale creații. Prin Festivalurile Internaționale „George Enescu”, care au loc cu regularitate în București cu participarea unor muzicieni de faimă mondială, opera muzicală enesciană este pusă în valoare.

    Opriți războiul! 

Piedică în calea uitării

     Perdeaua. Perdeaua este o piedică în calea privirilor indiscrete. Perdeaua te salvează de sfredelitoare căutături care îți răscolesc sufletul și îți disecă țelurile. Uitături care te pot dezbrăca de obișnuitul tău cotidian, de obiceiul tradițional sau împrumutat din metehne. În spatele acestor perdele poți fi tu. Tu cu tine însuți. În lipsa acestor perdele ne regăsim în spatele unei cortine. A unei cortine care o dată ridicată traiul devine un teatru. Un teatru perpetuu care zilnic pornește la drum într-un spațiu temporal cuprins între ceasul deșteptător și adormire. La unii de la naștere și până la dispariție.

    Ignoranța. Ignoranța este o piedică în calea dezvoltării personale. Nu poți privi spre un viitor, de orice fel ar fi el, dacă nu trăiești într-o societate. Dacă nu ai prieteni, cunoștințe și uneori, dar de nedorit, dușmani. Nu ai viitor dacă nu faci efortul de a citi, de a învăța din întâmplările prin care ai trecut sau au trecut alții. Ignoranța este beleaua mileniului trei. Toate sistemele astea electronice care ne înconjoară pot fi benefice pentru caracterele inteligente și malefice pentru ignoranți.

    Cataracta. Cataracta nu mai depinde de tine ca voință, ci de comportarea corpului tău în funcție de mediul în care te-ai dezvoltat, te desfășori (muncă, distracție) și te odihnești. Cataracta te împiedică să vezi lucrurile așa cum sunt. Nu mă refer doar la boala ochilor ci și la cea a minții. Subiectivismul este de exemplu o cataractă. Egoismul de asemenea. La modă acum, răspândit mai ales în sfera politică, este preaplinul de sine. De această boală suferă în special cei care s-au ridicat pe o anumită treaptă fără să trudească, parveniții și alți norocoși la ruleta lui Aghiuță.

    Suvenirul. Suvenirul este cea mai nevinovată cale de a-ți aduce aminte. Suvenirul înseamnă că am văzut, am auzit, am gustat, am mirosit și am pipăit viața. Suvenirul ne arată că am fost fără să impieteze asupra faptului că vom mai fi. Suvenirul poate fi din punct de vedere emoțional mirabil, vesel, candid, umbrit sau chiar sfâșietor. Suvenirul ne marchează traiul de pe un raft, dintr-o bibliotecă (fie ea și electronică), dintr-un colțișor al encefalului sau chiar din vis.

    Revanșismul. Revanșismul este cea mai urâtă piedică în calea uitării. Urâtă în toate cele trei sensuri ale cuvântului: neplăcut, imoral și dezgust. Spiritul de revanșă (atunci când nu este pur sportiv) devine răzbunare, scoțând în evidență cele mai mârșave aptitudini ale noastre. Este acea stare de beatitudine oferită de un drog. Este una din provocările vieții pe care doar caracterele puternice, cele cu un autocontrol mental și comportamental ridicat, pot să o depășească.

    Opriți războiul! 

     

Nu-mi vine să cred!

     Scriam săptămâna trecută despre șansele echipelor reprezentative ale României în diferite competiții europene și mondiale. Cele mai nădăjduite au fost desigur cele ale naționalei lui Mircea Lucescu și cele mai improbabile le credeam pe cele ale juniorilor (sub 19 ani) lui Adrian Dulcea. Mai ales că de la prunci văzusem jocul cu Andorra și după o primă repriză încheiată 0-0 cu mult noroc, am depășit micul stat mediteraneean cu un 4-1 cam scurt. Dar să le luăm pe rând, de la inocenți la pușlamale.

    Sub 19 ani Titlul acestei Caricaturi se referă strict la această categorie de vârstă. Vă spusesem că, după acel 3-2 al finlandezilor cu Islanda nu văd cum am putea urca mai sus de locul trei. În etapa a doua Islanda învinsese Andorra cu 3-0 și noi reușeam un uluitor, după părerea mea, 1-1 cu Finlanda. Ce s-a întâmplat în ultima etapă, cea de marți m-a lăsat cu gura căscată. Nu numai că noi am surclasat Islanda (3-0) ci și Andorra a învins Finlanda (1-0) ceea ce ne-a propulsat în câștigători ai grupei. Oare să fi contat faptul că toate jocurile s-au disputat prin jurul Bucureștiului?

    Sub 20 de ani Nici aici nu se poate spune că toate sau desfășurat conform previziunilor. După o înfrângere la scor (5-0), normală zic eu, în fața nemților a urmat o întâlnire cu liderul Portugalia, lider care avea până atunci numai victorii, iar printre învinsele sale se numărase și Germania. Ce să vezi? Am reușit un egal în Portugalia și dacă nu ar fi fost și ultimele 10 minute plus prelungiri am fi putut spune că am fi fost nemulțumiți.

    Sub 21 de ani Furați în Finlanda, bătuți cu Spania (0-2 peste tot), băieții lui Costin Curelea s-au trezit cu un nou adversar în lupta pentru locul doi, Kosovo. Balcanicii au repetat isprava de la Iași și la Turku: 0-0 și în Finlanda. Cipru a bătut în San Marino cu 5-0. Urmează returul.

    Despre meciurile naționalei lui Lucescu precis că ați citit comentariile avizate ale colegului Mumu (Florin Mureșan) care v-a informat cu amănunte interesante și pertinente. Inclusiv cu clasamentul final și posibilitatea de a mai ajunge la mondial.

    Despre etapa a șaptesprezecea am putea spune că se află sub un pronunțat semn al echilibrului. Patru din cele opt jocuri se dispută între vecine de clasament. Mai mult, în alte trei jocuri combatantele se află la 2, 3 respectiv 4 locuri una de alta. Doar partida din Gruia pare disproporționată din acest punct de vedere, dar nu și după valoarea loturilor.

    Botoșani - Dinamo (luni, ora 20,30) Derbiul etapei. La ora disputării jocului se va cunoaște scorul de la Cluj așa că, în cazul unei deraieri a Rapidului, moldovenii ar putea reveni pe primul loc. Totuși, greu de crezut că au puterea să obțină măcar un egal în fața dinamoviștilor. Să sperăm că ocupantele treptelor inferioare ale podiumului ne vor oferi un joc plăcut.

    Pitești - Craiova (vineri, ora 20,30) Un alt joc în care rezultatul final este sub zodia incertitudinii. Argeșenii ar putea profita de degringolada instalată de demisia (inoportună după părerea mea) lui Rădoi și să intre în posesia tuturor punctelor puse în joc. Depinde. Depinde în primul rând de Felipe Coelho, portughezul care i-a luat locul lui Mirel;

    CFR - Rapid (duminică, ora 20,30) Oare pe cine a avantajat pauza competițională? Pe marfarul de Cluj sau pe expresul de Giulești? Unii spun că șperaclul e la Pancu, eu cred că e la Costel;

    Galați - Constanța (duminica, ora 17,30) Marinari și unii și alții. Cei de apă dulce au avantajul terenului propriu. Partida reprezintă o adevărată bătălie pentru ultimul loc ce asigură calificarea în grupa ce-și dispută titlul. Asta dacă scoatem din calcul pretențiile campioanei care și-ar dori un egal la vărsarea Siretului în Dunăre;

    Arad - „U” (sâmbătă, ora 15) Două din cele mai bătrâne echipe ale României se întâlnesc la o oră nu prea prielnică telespectatorilor. Păcat! În amicalele de pregătire arădenii au pierdut în fața Corvinului (1-2), iar clujenii au remizat cu Zimbrul din Chișinău (2-2).

    FCSB - Ploiești (sâmbătă, ora 20,30) Campioana, echipă nu prea bătrână dar cu un portofoliu plinuț, vrea cu tot dinadinsul să demonstreze că sunt capabili să prindă „Grupa campionat” la sfârșitul sezonului regulat. De cealaltă parte, găzarii se perpelesc cu doar 10 goluri înscrise după 16 etape;

    Miercurea Ciuc - Slobozia (vineri, ora 17,30) Jocul de deschidere al etapei aduce față în față două echipe cu parcursuri diferite. Gazdele după un debut dezastruos au strâns câteva punctulețe, pe când Slobozia profită de adversari neatenți la început de campionat după care pleacă steagul fără șanse atunci când adversarii tratează jocurile cu atenție. Dovadă sunt cele cinci înfrângeri consecutive din ultimul timp;

    Metaloglobus - Sibiu (luni, ora 17,30) Cenușăreasa campionatului. Avem un nou meci între ultimele două clasate. Cred în sași.

    Opriți războiul! 

     

     

Demény Balázs - pianist și Luiza Zan - jazzgirl sunt protagoniștii săptămânii

     Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare iese din nou în întâmpinarea dorințelor noastre cu două evenimente care sperăm să devină memorabile. Cel puțin după sonoritatea numelor corifeilor ce vor urca pe scena sătmăreană speranțele noastre se pare că nu vor fi deșarte. Clujeanul după locul nașterii și sătmăreanul prin adopție Demény Balázs pe de o parte și tulceanca după locul nașterii și secuianca (Sf. Gheorghe) prin adopție Luiza Zan pe de alta sunt personalități îndrăgite de melomanii sătmăreni, ei fiind prezenți în numeroase rânduri în așezămintele culturale  ale județului nostru.

    Și în paginile cotidianului nostru și ale site-ului nostru au fost în dese rânduri prezenți, momente în care ne-am oprit un pic asupra realizărilor lor. Lui Demény Balázs i-am redat chiar biografia sa în data de 7 decembrie 2020 dar și numeroasele sale concerte pentru pian în poziții solo, duet sau în alte diverse formate. Luizei Zan i-am oferit spațiu redacțional în data de 8 octombrie 2024 adică la o zi după ce tocmai își serbase o frumoasă vârstă, o vârstă a plenitudinii puterii de creație. Acolo, în acel spațiu, am plantat un interviu acordat Cristinei Mitrea și care i-a plăcut atât de mult încât și l-a postat pe propriul site.

    Așadar astăzi, marți 18 noiembrie, de la ora 19 vom fi invitații pianistului Demény Balázs pentru un „Recital de pian” în care „programul propune o incursiune în universul pianului european, de la eleganța barocă și sensibilitatea clasică la profunzimea romantică, într-un parcurs ce evidențiază virtuozitatea și subtilitatea interpretului” după cum ne informează comunicatul de presă venit de la filarmonica sătmăreană. Vom asculta „Suită în gavotă (n.r. - vechi dans francez în doi timpi, cu mișcare moderată) și șase double (n.r. - piesă muzicală care apare după o sarabandă, având rolul de a aduce o variație, o îmbogățire a liniei melodice a acestui dans)” și „Barbarismele” lui Jean-Philippe Rameau precum și Tic-toc-choc-ul lui Couperin. Nu mă întrebați care Couperin că nu știu. Familia Couperin a acoperit două secole de muzică și muzicieni, cel mai cunoscut fiind Francois Couperin.

    Al doilea mare compozitor abordat de Demény Balázs este Maurice Ravel din compozițiile căruia a ales tocmai piesa „La mormântul lui Couperin”. De fapt este o metaforă prin care Ravel se referă la dispariția familiei de muzicieni Couperin, ai cărei ultimi doi urmași (frați) au murit în primul război mondial, război la care a participat și Ravel.

    Recitalul se va încheia cu Johannes Brahms din „panoplia” căruia a ales „Variațiuni și fugă pe o temă de Händel”.

    Joi vom avea parte de jazz. Jazz simfonic. Invitată nimeni alta decât regina acestui gen muzical din România Luiza Zan. Să lăsăm cuvintele expuse în comunicatul de presă emis de Filarmonica Dinu Lipatti să vă informeze despre acest eveniment.

     Joi seară, publicul sătmărean este invitat la o întâlnire muzicală deosebită cu Luiza Zan, una dintre cele mai rafinate voci ale jazzului românesc. Artista prezintă „In My Village Symphonic”, un proiect ce îmbină sonoritățile jazzului contemporan cu bogăția și expresivitatea orchestrei simfonice.

    Inspirat de frumusețea lumii rurale și de apropierea de natură, concertul propune o incursiune muzicală în universul satului românesc, în care tradiția se întâlnește cu modernitatea într-un limbaj artistic proaspăt și emoționant.

    Albumul „In My Village”, creat de Luiza Zan în perioada pandemiei, în liniștea unui sat din județul Covasna, este acum reinterpretat într-o versiune amplă, simfonică, semnată de Andrei Petrache – orchestrator, dirijor și solist la pian.

    Programul serii va include piese originale compuse de Luiza Zan, precum Stop and Stare, She, Reigns, Her și In My Village Suite – o călătorie sonoră intensă, unde vocea caldă și expresivă a artistei devine liantul dintre jazz, poezie și orchestră.

    „In My Village Symphonic este mai mult decât un concert – este o invitație la introspecție și reconectare, o celebrare a autenticului și a rădăcinilor noastre transpuse într-o formă muzicală actuală și vie”, afirmă Luiza Zan. 

Luiza Zan (sursă Wikipedia)

     Venită pe lume în 7 octombrie 1980 Luiza este o cântăreață română de jazz și profesoară de jazz recunoscută pentru vocea sa caldă și impunătoare, care transcende tiparele și preconcepțiile genului. Născută într-o familie de intelectuali – mama sa fiind muzician (vioară și violă), tatăl fizician, iar bunicul acordeonist, Luiza Zan și-a manifestat talentul muzical de la o vârstă fragedă. La doar 4 ani, a câștigat primul său premiu interpretând piesa "Frunzuliță d'alior" la un concurs pentru "Șoimii Patriei" în Babadag. Originară din Tulcea, când familia se mută în apropiere de Piatra Neamț, merge 15 kilometri zilnic, elevă fiind la Liceul de Artă din Piatra Neamț. Obținând premiu la olimpiada de canto clasic, a intrat fără examen la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, pe care a absolvit-o la secția Lied Oratoriu.

    În 2004, Luiza Zan a obținut Premiul I la Festivalul Internațional "Cerbul de Aur" de la Brașov, interpretând aceeași piesă care i-a adus succesul în copilărie, "Frunzuliță d'alior". În același an, a câștigat Premiul II la Montreux Jazz Voice Competition în Elveția, unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de jazz din lume.

De-a lungul carierei, a colaborat cu numeroși artiști: Radu Afrim, Alex Harding, Sarik Peter, Gyarfas Istvan, Petras Geniusas, Berkes Balazs, Big Band-ul Radio, toate colaborările pentru edițiile SoNoRo... A fost invitată la festivaluri internaționale de jazz. Prin talentul și dedicarea sa, Luiza Zan a devenit una dintre cele mai apreciate voci ale jazz-ului românesc contemporan, continuând să inspire și să emoționeze publicul prin fiecare apariție. Din 2008 devine profesor asociat la Universitatea Națională de Muzică din București.

    Mai apoi s-a mutat într-un sat pitoresc situat în colțul de sud-est al Transilvaniei, alături de soțul ei și cele două fiice. A ales să se retragă din agitația capitalei pentru a se dedica familiei și muzicii, creând un echilibru între viața personală și cea profesională. În anul 2013 se stabilește cu familia (soțul și două fiice) în orașul Sfântu Gheorghe.

    Opriți războiul! 

Pauză competițională în Superligă

    Etapa a șaisprezecea a fost o etapă a marilor surprize dar n-am să rămân foarte mult timp concentrat asupra ei deoarece aș dori să fac un prim bilanț al campionatului și, totodată, să trec în revistă acțiunile reprezentativelor românești din această perioadă. „U” - Metaloglobus 3-1 într-un meci fără simulări, văicăreli și justificări și după care vă propun să urmărim cariera arbitrului Răzvan Negara; Farul - Botoșani 2-0 cu Vînă în vână; Petrolul - Oțelul 0-0 fără puls; Dinamo - Miercurea Ciuc 4-0 merituos; Rapid - Argeș 2-0 norocos, ca de obicei; Slobozia - CFR 0-1 jenant; Craiova - UTA 1-2 sârba-n căruță și demisia lui Rădoi; Sibiu - FCSB 3-3 care mai de care.

    În cele 16 etape de până acum doar patru echipe nu au câte 8 jocuri jucate acasă și tot atâtea în deplasare. Craiova și Miercurea Ciuc au 9 meciuri jucate pe teren propriu iar FCSB și Argeșul au 9 deplasări. Asta face ca bilanțul pe care vi-l propun să fie o radiografie cât mai apropiată de realitate.

    La capitolul victorii conduce Rapidul cu zece, iar Metaloglobus cu una închide clasamentul; la meciuri egale excelează UTA, CFR și Miercurea Ciuc cu câte șapte, cele mai pragmatice fiind Argeșul și Slobozia cu doar trei cazuri. La înfrângeri din nou Rapid cu una singură și Metaloglobus cu unsprezece dețin polurile clasamentului.

    În ceea ce privește numărul golurilor marcate din nou Rapidul este lider cu 29 de reușite, la capătul celălalt aflându-se Petrolul care a înscris doar de 10 ori. Rapid se poate lăuda și cu cele mai puține goluri primite, 12, în contradicție cu cele 33 încasate de Miercurea Ciuc și Metaloglobus. Automat Rapidul are și cel mai mare golaveraj, +17, cea mai îngrijorată echipă de la acest aspect fiind Metaloglobus cu -20.

    Sub aspectul statisticii descrise mai sus Rapidul, chiar dacă în turul campionatului nu a fost niciodată pe locul întâi, a dominat acest campionat la toate capitolele definitorii. Sper că nu voi fi considerat părtinitor prin faptul că sunt rapidist declarat.

    Să trecem la capitolul cu care v-am amenințat în debutul acestei Caricaturi. Echipele care reprezintă fotbalul românesc în competițiile pe națiuni:

    Naționala României Echipa aflată sub conducerea celui mai bun antrenor român de până acum (să mă ierte Emerich Jenei, fie-i țărâna ușoară, și Ștefan Kovacs, plecat dintre noi acum 30 de ani, că l-am preferat pe Mircea Lucescu în acest top subiectiv, emoțional) se află la sfârșitul unei campanii care se poate termina foarte bine (locul întâi îl putem obține doar dacă câștigăm ambele partide și, în același timp, Austria pierde ultimele două jocuri, indiferent de restul rezultatelor), bine (locul doi, pentru siguranța căruia ne sunt suficiente victoriile în cele două jocuri, dar și alte combinații în care este imperioasă victoria din Bosnia) sau rău dar cu speranța unei primăveri reparatorii.

    Jocuri: Bosnia - România, sâmbătă 15 noiembrie, ora 21,45 la Zenica; România - San Marino, marți 18 noiembrie, ora 21,45 la Ploiești.

    Sub 21 de ani Costin Curelea se află în fața unui examenn greu. Cele două partide care îl așteaptă fiind definitorii în ceea ce privește prezența noastră la Euro 2027. Să nu uităm că cele 7 puncte din trei meciuri au fost obținute cu cele mai slab cotate formații din grupe (San Marino, Cipru și Kosovo), iar egalul de pe teren propriu cu balcanicii nu ne onorează, ba chiar ne încurcă. Acum trebuie să obținem cel puțin două victorii și un meci egal din disputele cu Finlanda și Spania pentru a ne gândi la o calificare pentru turneul final ce va avea loc în Albania și Serbia.

    Jocuri: Finlanda - România, astăzi 14 noiembrie, ora 17 la Turku; România - Spania, marți 18 noiembrie, ora 19 la Sibiu.

    Sub 20 de ani Aici îl avem pe Adrian Iencsi în postura de selecționer. Faptul că în competiția pe care o dispută nu avem un trofeu la final nu înseamnă că nu ne dorim o comportare cât mai bună în Liga Elitelor rezervată acestei vârste. Competiția este cam dezlânată, Italia având disputat până acum un singur joc pe când altele au câte patru jocuri în cont. Noi avem două, ambele în compania Cehiei (egal și înfrângere la scor). Dovadă a neseriozității cu care este tratată competiția este și faptul că Germania ne cheamă în Spania pentru a juca meciul lor în care sunt considerate gazde.

    Jocuri: Germania - România, astăzi, 14 noiembrie, ora 16 la Oliva Nova (Spania); Portugalia - România, luni 17 noiembrie, ora 19,30 la Évora.

    Sub 19 ani Adrian Dulcea trebuie să gestioneze atent primul tur de calificare pentru Europeanul de anul viitor din Țara Galilor. Avem avantajul că grupa din care facem parte joacă toate meciurile în România și ar fi păcat să nu obținem unul din primele două locuri, în principal primul, care ne duc în următorul tur de calificare ce va avea loc în martie - iunie anul viitor.

    Am  văzut jocul dintre România și Andorra și sunt profund dezamăgit. Cu un lot în care nu există nici un jucător de la Farul, Rapid, Dinamo sau alte echipe cu forță în centrele de juniori și copii e greu pentru Dulcea să spui că este un bun selecționer. Unii dintre jucători nici nu știu să stea în ghete, noroc că adversarii au fost desculți. Despre știința jocului de fotbal ce să mai spun? O fi antrenor bunicel dar selecționer este praf. Cu trei jucători de la FCSB care nu au adunat nici măcar 90 de minute în total în Superligă și cu singurul Bodo (Miercurea Ciuc) care joacă regulat în primul eșalon, restul fiind adunați de prin Liga a II-a și din străinătate, nu-i văd bine în meciul de azi și în cel de marți. Sper să mă înșel.

    Jocuri: România - Andorra, s-a disputat miercuri la Voluntari, scor 4-1; România - Finlanda, astăzi 14 noiembrie, ora 16 la Voluntari; România - Islanda, marți 18 noiembrie, ora 16 la Chiajna.

    Naționala feminină Doarece reprezentativele sub 15-18 ani nu au activitate în această perioadă ne-am gândit să ne aruncăm o privire și peste naționala feminină a României. Parcursul fetelor pentru a accede la Campionatul mondial din 2027 este lung și anevoios. Asta pentru că până acum nu au obținut rezultate care să le plaseze în primele două grupe valorice, ceea ce reprezintă un impediment pentru naționala la cârma căreia se află un italian, Massimo Pedrazzini. Probabil că meciurile din grupă, cele cu Cipru și Moldova de la începutul anului viitor, nu ne vor ridica probleme, dar mai departe urmează cel puțin trei jocuri de baraj cu echipe din grupele superioare valoric (competiția se desfășoară pe principiul Ligii Națiunilor de la băieți).

    S-a jucat și un joc de verificare, cu Ucraina, echipă aflată în grupa a doua valorică, scorul final, 1-1, dându-ne speranțe.

    Opriți războiul!  

Concert vocal-simfonic: „Masa de recviem” de Giuseppe Verdi

    Mai țineți minte seara de 6 aprilie 2023? Câtă emoție am strâns atunci când bagheta magică a lui Franz Lamprecht ne-a subjugat simțurile și împreună cu cvartetul de voci Egyed-Veress-Pataki-Huțanu ne-a transpus în plin sfârșit de secol al XIX-lea, pe scena Teatro alla Scala din Milano când a avut loc premiera compoziției „Messa da requiem” (Masa de recviem) a lui Verdi, compusă la aniversarea lui Alessandro Manzoni. Pe atunci, mai precis cu două zile înainte, am redat pe aceste pagini biografia imensului compozitor italian Giuseppe Verdi și am explicitat ce este acela un recviem.

    Am adus aminte despre acea seară tocmai pentru că Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare recidivează. Adică joi, de la ora 19 (abonament nr. 13), la prețul unic de 42 de lei, pe scena din spatele clădirii Restaurantului Dacia, se va reproduce acest eveniment, de data asta sub bagheta dirijorului italian David Crescenzi, muzician stabilit în România. Partea vocală este asigurată de Corul Filarmonicii de Stat din Târgu Mureș.

 

     Invitații de seamă ai acestei seri sunt soprana americană Melody Moore (pentru prima dată prezentă pe scena sătmăreană), mezzosoprana ucraineană Liza Kadelnik (de asemenea pentru prima oară în municipiul nostru) și, din Cluj, mai cunoscuții publicului meloman indigen, clujenii Adorján Pataki (tenor) și Kopeczi Sándor (bas).

  David Crescenzi

    Nume devenit familiar melomanilor români în ultimul deceniu, pianistul si dirijorul italian desfășoară o apreciată activitate în care s-a apropiat în special de spectacolele de operă, fiind constant invitat să conducă muzical montări ale unor titluri importante pe scenele noastre lirice.

 

    Născut în patria muzicii, Italia, a urmat cursurile Conservatorului din Pesaro, specializându-se ulterior în dirijat de orchestră, pian, dirijat coral și muzical coral, numărându-se inclusiv printre auditorii cursurilor “Pomeriggi musicali” din Milano susținute de profesorul Gustav Kuhnn.

    Devenit asistent al acestuia și al lui Alessio Vlad, David Crescenzi s-a consacrat mai intâi ca pianist acompaniator si dirijor in diferite teatre si festivaluri precum Teatrul Operei din Cairo (unde a dirijat “Bărbierul din Sevilla” de G. Rossini, “Elixirul dragostei” de G. Donizetti, “Tosca” de G. Puccini, “Bal mascat”, “Aida” si “Rigoletto” de G. Verdi), Teatrul Carlo Felice din Genova sau Teatrul San Carlo din Napoli.

    La scurt timp dupa aceste prezențe, începe lunga colaborare cu Opera Naționala Română din Timisoara, unde devine dirijor permanent invitat si unde iși lărgeste repertoriul abordat ce cuprinde astăzi titluri de referință ale literaturii de specialitate, apartinând unei palete variate de compozitori, de la Mozart la Bizet, și de la Donizetti la Verdi sau Puccini.

    Stabilit  între timp in țara noastră, Crescenzi are colaborări și cu operele din București, Cluj si Iași unde dirijeaza partituri ale unor titluri de referință ale repertoriului. Activitatea sa continuă însă și pe plan internațional, fiind numit de curând director artistic si dirijor principal al Operei din Cairo.

    În afara repertoriului liric, dirijorul s-a afirmat si în cel vocal-simfonic si simfonic, aflându-se la pupitrul unor ansambluri de prestigiu atât din Italia cât și din România și nu numai.

    Opriți războiul! 

 

 

„Cu căciulile pe frunte...

    Ion Hagiu, un învățător din satul Zăbala, județul Covasna, a compus balada românului demn pe baza unor versuri a căror vechime se pierde în negura vremurilor. Le-a mai peticit pe ici pe colo după care a luat chitara fiului său Dan, plecat la oaste, și a pus pe note îndemnul la suveranitate și independență care răzbate din tonalitatea și înălțimea mesajului. Vocea sa blândă dar fermă, povățuitoare dar fără tăgadă, a ajuns și la urechile mele la unele din manifestările Cenaclului Flacăra, oblăduit de Adrian Păunescu prin anii șaptezeci-optzeci.

    Vă îndemn ca atunci când aveți puțin timp liber să vă rememorați muzica și versurile acestui mesaj social-politic. Pentru aceasta nu trebuie decât să tastați „Căciulile” și „Ion Hagiu” și vă apar pe ecran câteva interpretări ale acestuia pe de o parte și versurile pe de altă parte.

    Știți ce mi-am dat seama? Aceste versuri pot înlocui oricând articolul cu numărul unu din Constituția României. Pentru a-mi da sau nu dreptate vă rog să comparați textul baladei „Căciulile” cu textul de mai jos, copiat mot à mot din ceaslovul românilor:

„Art. 1 – Statul român

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

 

    Vedeți vreo deosebire? Doar că se folosesc alte cuvinte. Mai precis la alineatul unu în loc de „național” se spune „taică-meu”, în loc de „suveran” se spune „căciulă”, în loc de independent se grăiește „îi a mea și nu-i a ta”, în loc de „unitar” marcăm „de la moși și strămoși” și în loc de „indivizibil” cuvântă „arcul carpat”. În ceea ce privește alineatul doi acolo termenul „republică” este înlocuit cu „primărie”.

    Alineatele trei și patru ale cărții de căpătâi sunt pe îndelete și pe înțelesul tuturor explicate în cele cinci strofe născocite de poporul român. Acestea resping căciulirea, nedreptatea, mojicia, intruziunea și unicitatea. Doar despre idealurile Revoluției din decembrie 1989 nu spune nimic. Asta nu doar pentru că spațiul temporal era distonant ci și pentru că, la vremea respectivă, idealul impus era „un socialism cu față umană”.

    În ceea ce privește ultimul alineat am mari temeri că acesta nu este respectat tocmai de cei cărora li s-a dat în grijă acest lucru. Cât timp blana oilor este țesălată de politicieni, scărmănată de legiuitori și jupuită de judecători nu putem spune că ne-am putea croi o haină care să fie și călduroasă, și aspectuoasă, dar și armonioasă pe trupul nostru, al românilor.

    Opriți războiul!

 

P.S. ...stăm de strajă ca un munte”

În fotbal nu toamna se culeg roadele

     Dacă aș fi malițios aș pretinde că Rapid este „campioana de toamnă” (titlu informal) și nu Botoșaniul. Mi-aș putea baza afirmația pe faptul că la sfârșitul campionatului primul criteriu de departajare în caz de egalitate de puncte este meciurile directe, adică după ce au disputat toate echipele toate meciurile golaverajul devine doar al doilea criteriu de departajare. Pe baza acestei logici și la terminarea turului a jucat fiecare cu fiecare, de data asta o singură manșă, așa că ar trebui luată în considerare victoria Rapidului din meciul direct. Pentru a fi meticulos până la capăt, pe același principiu ar trebui ca Farul să ocupe locul șase și nu Oțelul.

    N-am putut să încep această Caricatura fără să vă readuc aminte că sunt rapidist. Rapidist, rapidist, dar nu și părtinitor în comentariu. Așa că respect regulamentul și accept starea de fapt, adică admir și eu coroana de frunze stacojii de pe fruntea oștenilor lui Leo Grozavu. Mulți compară această situație cu cea de anul trecut când coroana poposea pe beretele studențești din Cluj. Nici eu nu cred într-un retur pozitiv al moldovenilor. În plămada lor nu s-a frământat și truda, iar automulțumirea le va juca feste.

    Etapa ce s-a încheiat a adus câteva lămuriri la numeroasele nedumeriri de peste vară și acest început de toamnă. Da, FCSB-ul arată o revenire, dar reîncep perioadele cu două jocuri pe săptămână și s-ar putea ivi din nou sincope. Da, CFR-ul este o echipă debusolată, dar venirea unui nou mecanic de locomotiva (Pancu) ar putea readuce garnitura feroviară de pe linia moartă până în lupta pentru locul șapte-opt. Da, Craiova are un lot de campioană dar are și năravuri specific oltenești. Da, Rapidul este o echipă norocoasă dar periodic, adică atunci când apar poticniri, se iscă și gâlcevi. Avem în Superligă șase echipe care joacă meciurile considerate acasă pe alte stadioane. Vi se pare normal? Trei dintre ele sunt foste campioane (Dinamo, FC Argeș și Farul) iar una este chiar campioana ultimelor două ediții. La ele se mai adaugă două nou promovate.

    În ultima etapă a turului s-au înscris doar 19 goluri (10 de către gazde) iar numărul de victorii a fost egal împărțit între amfitrioni și musafiri, câte trei: Dinamo - CFR 2-1 cu covrigii în coadă; Slobozia - Argeș 0-1 banal; „U” - FCSB 0-2 în trend; UTA - Metaloglobus 2-0 doar în repriza secundă; Sibiu - Galați 1-3 când „boy”-i nu trag (scuzați licența!); Craiova - Rapid 2-2 mi-a inspirat editorialul „Teza despre arbitraj”; Constanța - Miercurea Ciuc 3-0 pe un val cu sens unic; Petrolul - Botoșani 0-0 pentru toți!

    Să începem returul! Nu putem spune că nu am avut meciuri spectaculoase până acum. Prin vară chiar au fost multe și frumoase goluri. După ce-a picat frunza din codru s-au mai rărit reușitele. Bine că nu și frumusețea lor a avut de suferit. Să privim cu încredere spre viitor.

    Rapid - Argeș (sâmbătă, ora 20,30) Derbiul etapei. Interesant cum o nou promovată a reușit să-și păstreze echilibrul pe parcursul turului și să acceseze a cincea poziție. Și nu oricum, ci cu brio, având cinci puncte avans față de următoarea clasată. Despre Rapid nu pot să spun decât că mă aștept oricând la un rezultat negativ. Sper să fie singular. Hai Rapid!

    Farul - Botoșani (vineri, ora 20,30) Acum egalul nu mai mulțumește pe toată lumea motiv pentru care liderul va trebui să depună eforturi suplimentare pentru a obține măcar un punct. Gazdele nu mai au un adversar debusolat în față așa încât mă aștept să arboreze flamura de conflict;

    Craiova - UTA (duminică. ora 17,30) La prima vedere oltenii nu ar trebui să-și facă probleme la acest meci. Totuși dacă se gândesc prea mult la acel 3-3 din tur după ce au condus cu 3-0, s-ar putea să li se îmbârlige picioarele. Sper că dacă nu bătură Rapidul din Bucale să-l bată pe cel de la Viana;

    Dinamo - Miecurea Ciuc (sâmbătă, ora 17,30) Nimeni nu se așteaptă la surprize la acest meci. Nimeni în afară de Ilyes și ciucanii lui. Poate și câțiva olteni, rapidiști sau insensibili la patrupede;

    Petrolul - Oțelul (sâmbătă, ora 14,30) Nu cred că Oțelul își va putea păstra poziția din clasament, de fapt nici nu o merită după cum v-am explicat în preambul. Asta nu înseamnă că nu i-ar putea învinge pe prahoveni, dar nu le-a hi lesne...

    Slobozia - CFR (duminică, ora 14,30) Nu știu ce mă face să cred că ialomițenii nu prea au șanse să evite o înfrângere. Nici diferența de goluri n-o să le placă;

    Sibiu - FCSB (duminică, ora 20,30) Dacă echipa din Ardeal vrea să arate respect lui Măldărășanu acum este momentul. Mai ales că oaspeții au din nou grija Ligii Europa. Tare aș dori ca la ora meciului bucureștenii din Berceni să fi venit cu un rezultat mare de la Basel;

    „U” - Metaloglobus (vineri, ora 18) Cenușăreasa etapei. Meciul de deschidere al returului aduce față în față o echipă cu campanie europeană de vară și o nou promovată. În plină toamnă cântă cam pe aceeași creangă. O creangă firavă, cam de pe la poalele frunzișului.

    Opriți războiul!