Conferențiarul Varna

    Nici nu știu dacă i-am scris corect numele. Probabil e cu W. Mi-am adus aminte de existența lui pentru că a început să mă doară cubitusul mâini drepte. Sau radiusul? Poate amândouă. E inutil să vă mai spun că radiusul și cubitusul sunt cele două oase ale antebrațului, cubitusul fiind cel mai gros. Oricum internetul nu prea știe să fii existat vreun conferențiar Varna sau Warna. Privirea mea peste umăr se oprește de această dată pe primăvara lui 1962.

    Abia mijiseră primele nuanțe de verde crud pe lunca Târnavei Mari căci noi, cârlanii de la grădinița Emailul Roșu din Mediaș ne-am și dosit săniile, ne-am aruncat mănușile și căciulițele îmblănite și am început să colindăm prin târg. Mai ales că s-a anunțat mare circ mare din care mai țin minte doar pe o doamnă care croșeta cu degetele de la picioare și o balenă uriașă pentru care a trebuit să dau 5 lei ca să o înconjor. M-a impresionat balena. Nu știu cum au conservat-o și plimbat-o prin toată țara dar chiar mi-a făcut mari ochii mei de copil inteligent (cred acum).

    Tot pe acolo era și un linghișpir. Nu știți ce-i ăla? Poate-l știți de „lanțuri” sau carusel. După ce ne-am învârtit noi prin toată piața mare montată de sărbătoare am vrut să ne dăm și în linghișpir dar nu ne-au dat voie. Cică suntem prea mici. Așa că ne urcam pe rampă până pe podium și de acolo săream (circa 1,5m) înapoi pe pământ Și tot așa până oboseam. N-am apucat să obosesc. Când urmam să sar un nerăbdător din spatele meu m-a împins din spate, ghetuțele mi s-au blocat de supraînălțarea ce împrejmuia podiumul și am căzut spre pământ. Am pus mânuțele să nu cad direct în cap și s-a auzit un „trosc”. Atât cubitusul cât și radiusul mâinii drepte sau rupt de-a binelea. Noroc că nu a fost fractură deschisă.

    A doua zi la grădiniță am ajuns cu un ghips imens de la degete până la cot, ghips care mi-a creat un anumit respect printre colegi după ce l-am altoit cu el în cap pe cel care mă împinsese de pe podium. A trecut primăvara. Și vara. La sfatul educatoarei care ținea foarte mult la mine, mama a hotărât să mă dea de la 6 ani la școală. Pe vremea aceea era cvasiimposibil așa ceva dar ea a reușit. A contat foarte mult și faptul că citeam cursiv din colecția „Traista cu povești” și făceam adunări și scăderi până la o sută din cap. Nu-mi impusese nimeni. Era modul meu de a mă juca atunci când eram singur.

    Proaspăt școler, în prima vacanță de iarnă am mers la Petroșani unde aveam câțiva veri de la două mătuși și trei unchi din partea mamei. Mai din joacă mai din hârjoană am început să o alerg pe niște trepte în spirală pe Steluța, frumoasa mea verișoară. Cum fugeam în sus pe trepte m-am împiedicat și am căzut cu brațul pe muchia unei trepte. Din nou „trosc”. După două zile trebuia să înceapă trimestrul doi. Pentru mine n-a mai început. După ce mi-a scos ghipsul n-au trecut decât câteva zile și din nou „trosc”. De data asta mama m-a dus la Cluj, la vestitul conferențiar Varna (sau Warna). Îi țin minte și acum privirea ațintită spre mine atunci când i-am povestit cum mi-am rupt prima oară mâna. Mama era și ea uimită pentru că acasă îi spusesem altceva ca să nu mă certe. Pe atunci nu cunoșteam valoarea adevărului.

    După trei luni în care am stat din nou în ghips nu m-au mai primit la școală pentru că am lipsit o perioadă prea lungă. Nu conta ce știu, conta doar regulamentul școlar. Totuși învățătoarea care prinsese drag de mine i-a spus mamei mele că n-ar fi rău dacă m-ar da la o limbă străină la școală, pentru că altfel m-aș plictisi în clasă, nărav care mai târziu mi-ar putea pricinui multe belele.

    Zis și făcut. Mi-a luat un profesor de casă pentru a buchisi limba germană, limbă din care nu știam o boabă până atunci. Avea ceva curios „profesorul” acesta. Nici nu știu dacă era cadru didactic. Eram vreo șapte-opt copii care eram obligați să vorbim între noi numai în germană. Ceilalți mai știau ceva, dar pentru mine a fost dificil. Din ambiție sau din nu știu ce până în septembrie, colindând cu trupa ba pe la Cetate, ba pe luncă, ba prin atelierul lui cu de toate sau chiar și la muzeu sau cinematograf, am reușit să vorbesc cu lejeritate limba germană. Nu prea am avut habar de gramatica limbii, dar din 15 septembrie m-am ocupat și de asta.

    Germana am cam uitat-o între timp dar cu cubitusul și radiusul n-am mai avut treabă până mai ieri.

    Opriți războiul! 

     

Schimbare de lider

     Ultima etapă din acest an calendaristic a fost pe placul oltenilor. Cu toate că se aflau pe locul patru înainte de începerea jocurilor s-au trezit luni seara că sunt lideri. Asta nu se putea întâmpla dacă cele trei echipe din fața lor nu ar fi pierdut înșir'te mărgărite. Programate vineri, sâmbătă și duminică de la ora 20, ocupantele podiumului au cedat rând pe rând mai pe lipsă de valoare, mai pe prestații slabe, dar și cu intarsii ale justiției (că tot e la modă).

    Noroc cu cele 10 goluri de la Clinceni (5) și din Bănie (5) căci astfel s-a ajuns la 22 de goluri înscrise, adică la o cifră rezonabilă. Per total gazdele, cu cele 15 reușite, au obținut 5 victorii și un egal adjudecân-și astfel etapa: Botoșani - CFR 0-1 pe o ceață să o tai cu bomfaierul (dacă-și mai aduce cineva aminte ce-i ăla); Metaloglobus - Slobozia 2-3 din cauza frigului și a ceții; Oțelul - Argeș 2-1 și se mai contractă topul; UTA - Dinamo 2-0 din lipsă de concentrare; Sibiu - Petrolul 1-1 în singurul meci încheiat nedecis; „U” - Farul 1-0 din rărunchi; FCSB - Rapid 2-1 tensionat dar slab calitativ; Craiova - Miercurea Ciuc 5-0 și hopa sus.

    V-am promis că după cele 21 de etape scurse facem o trecere în revistă a statisticii ce denotă din parcurgerea clasamentului. Nu de alta dar aritmetica nu minte:

    -cele mai multe victorii le au Craiova și Rapid (11), iar cele mai puține Sibiul și Metaloglobus (2);

    - cele mai multe jocuri încheiate la egalitate le au Botoșaniul, Dinamo, Aradul și Ploieștiul (8), iar cele mai puține Slobozia (3);

    - cele mai puține înfrângeri le-au reușit Craiova, Botoșaniul și Dinamo (3), iar cele mai multe Metaloglobus (14); 

    - cele mai multe goluri marcate le are Craiova (37) iar cele mai puține Ploieștiul (16);

    - cele mai puține goluri încasate le are Botoșaniul (15), iar cele mai multe Metaloglobus (46);

    - în cea ce privește golaverajul, extremele acestuia sunt tot cei doi poli ai clasamentului (Craiova și Metaloglobus) cu +17, respectiv -27.

    Opriți războiul! 

Cine-i mic și bea lăptic?

     Lumea fotbalului de la noi este la ora întrebărilor, la ora în care nu se știe cine va hiberna în jilțul rezervat liderului sau care vor fi ocupantele podiumului și în ce ordine. Oricare din primele patru clasate (Rapid, Dinamo, Botoșani sau Craiova) pot ocupa după această a douăzeci și una etapă oricare dintre locurile 1-4. La polul opus, în pivnița cu murături, lucrurile par mai clare în ceea ce privește ocuparea locurilor ce duc în eșalonul doi, zic asta pentru că acolo ordinea nu contează. E prea devreme să tragem concluzii? Așa-i.

    În mod normal după ce s-au disputat două treimi din meciurile sezonului regulat, adică după etapa a douăzecea, ar fi fost interesant să facem un mic bilanț, dar cum avem câteva săptămâni de stat în jurul șemineului ascultând colinzi, sorcove și urări de bine, lăsăm pe mai târziu acest periplu prin intimitățile clasamentului.

    Așadar ultima etapă ne-a adus 17 noi goluri, doar 8 înscrise de gazde, și șase meciuri încheiate  cu victoria uneia dintre combatante, capitol la care oaspeții cu cele patru victorii au lăsat galeriile gazdelor cu un nod în gât. CFR - Miercurea Ciuc 3-1 cu schimb de optică în secuime; Argeș - Botoșani un 0-0 gol de fotbal; Rapid - Oțelul 0-2 în ciuda mea și a FCSB-ului; Petrolul - „U” 0-1 că era musai; Dinamo - Metaloglobus 4-0 reconfortant; Sibiu - Craiova 0-2 cu tendințe spre extremele clasamentului; Farul - UTA 1-1 echitabil; Slobozia - FCSB 0-2 cum era de așteptat.

    Așa cum spuneam ultimele meciuri ale anului se așteaptă să determine cine va pătrunde în Anul Nou ca mecanic de locomotivă și cine va purta lanterna roșie. Credeți că întâmplător am ales metaforele din componența unei garnituri de tren? Să vedem dacă am fost inspirat sau doar egocentric. În plus să remarcăm că în meciurile cheie echipa mai bine clasată joacă în deplasare ceea ce dă o notă de suspans partidelor. Poate doar partida din nordul moldovei să nu respecte această observație.

    Ar mai fi de observat că frigul a mai furat câte jumătate de oră la meciurile de la lumina reflectoarelor și că LPF a programat câte trei meciuri atât sâmbătă cât și duminică: 

    
    FCSB - Rapid (duminică ora 20) Derbiul etapei. Am ezitat între a alege derbiul etapei între această partidă și cea din vestul țării. Doar numărul sensibil mai mare al susținătorilor celor două echipe m-au îndreptat spre Arena Națională. Despre meciul din capitală nu prea ai voie să-ți dai cu părerea pentru că acest tip de meci are caracter special și orice se poate întâmpla. de la o partidă fenomenală până la o banală brichetă orice. Chiar orice;

    Arad - Dinamo (sâmbătă, ora 20) Dacă am spus că pe Arena Națională sunt mai mulți spectatori asta nu înseamnă că la Arad nu se va înghesui lumea. Ne așteptăm la un Mihalcea efervescent și la un Kopic calculat. La un Costache reînviat și la un Cîrjan neîmblânzit. Chiar va fi i întâlnire pe cinste. Voi ține cu textiliștii;

    Galați - Pitești (sâmbătă, ora 17) O partidă pe placul lui Becali. Asta pentru că nu pot câștiga amândouă meciul iar la un egal se pierde un punct în van. Și Daniel Pancu (CFR) mai speră. Statistica îi dă dreptul. Eu aș merge pe jocul mai spectaculos al argeșenilor dar pasa excelentă prin care trec oțelarii s-ar putea să primeze. Nu ratați jocul acesta!

    Botoșani - CFR (vineri, ora 20) Chiar dacă le despart opt locuri în clasament și gazdele sunt mai bine clasate rezultatul final are o doză mare de incertitudine. Gazdele crispate datorită posibilității de a deveni lider de Crăciun, Anul Nou și Bobotează, iar oaspeții crispați de teoreticianul Pancone;

    „U” - Constanța (duminică, ora 17) O partidă așezată. Așezată pe așteptări de-o parte și de alta. Forma bună a „șepcilor roșii” din ultimele șase etape (cinci victorii și un egal) îi arată ca favoriți. Probabil că își vor apropria cele trei puncte. De cealaltă parte constănțenii par o echipă cuminte;

    Craiova - Miercurea Ciuc (luni, ora 20) Ultima partidă din 2025 pare a fi și cea mai dezechilibrată. De la olteni te poți aștepta la orice și dacă ciucanii vor juca așa cum au evoluat în ultimele 20 de minute în Gruia am putea prevedea o surpriză. Interesant este că în acele ultime 20 de minute echipa din secuime a avut pentru prima oară în teren mai puțin de 4 jucători din Ungaria. De fapt au fost doar doi;

    Sibiu - Ploiești (duminică, ora 14) Dacă nu voi fi interpretat că răutăcios aș putea denumi această partidă ca „duelul amărâtelor”. Un meci de la care nu mă aștept la prea mult fotbal. Probabil cnutul lui Dorinel Munteanu va avea sfârcuri cu alice de plumb care să lase urme pe trupul leneș al gazdelor și astfel să depășească o altă blazată a campionatului;

    Metaloglobus - Slobozia (sâmbătă, ora 14,30) Cenușăreasa etapei. Oaspeții se îndreaptă spre a zecea înfrâmgere consecutivă. Se pare că vizitiul din Bărăgan a cam scăpat hățurile din mână și se concentrează acum pe altă tracțiune bălegoasă. Încărcat de noroaie va fi și terenul de joc. Prilej pentru făuritorii de jucării să mai adune trei bănuți în punguța cu doar 11 asfel de monede.

    Opriți războiul! 

 

Premiile Saharov 2025 au fost acordate ieri la Strasbourg

     Precis că n-a trecut neobservată obstinația cu care îmi închei articolele mele din paginile cotidianului nostru (reluate apoi pe site-ul www.gazetanord-vest.ro) privitoare la instaurarea păcii în Europa, pe continentul Europa. Indiferent că articolele sunt din domeniul sportului, al culturii sau de respirație, articolele se încheie cu același mesaj: Opriți războiul!

Saharov

    În acest context nu puteam trece peste un eveniment deosebit de important după părerea mea, eveniment petrecut în cursul zilei de ieri în sala de conferințe de presă Daphne Caruana Galizia a Parlamentului European. Evenimentul a fost susținut de președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, și a constat în decernarea premiului „Saharov 2025 pentru libertate de gândire” jurnaliștilor Andrzej Poczobut din Belarus și Mzia Amaglobeli din Georgia.

Metsola

    Chiar dacă știm cu toții detalii despre viața și moartea fizicianului și dizidentului politic sovietic Andrei Saharov merită să ne readucem aminte de lupta acestuia cu regimul comunist din URSS, acum la trei zile după ce s-au împlinit 36 de ani de la uciderea acestuia.

Amaglobeli

    Premiul Saharov pentru libertatea de gândire este cea mai înaltă distincție a Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului. Premiul a fost acordat de Parlamentul European persoanelor fizice sau organizațiilor în fiecare an începând din 1988, ca recunoaștere a activității lor într-unul dintre următoarele domenii: apărarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale (în special a libertății de exprimare), apărarea drepturilor minorităților, respectarea dreptului internațional, dezvoltarea democrației și apărarea statului de drept. Nu putem trece cu vederea faptul că printre laureații acestui premiu a fost și María Corina Machado (Venezuela), cea care anul acesta a primit Premiului Nobel pentru Pace.

Poczobut

    În continuare, preluate de pe site-ul Parlamentului European, am să vă dau câteva elemente despre zbuciumata și relativ scurta carieră jurnalistică a celor doi laureați aflați acum după gratii în țările lor, motiv pentru care la ceremonia de decernare a premiilor au fost prezenți doar reprezentanți ai laureaților.

Andrzej Poczobut 

    Este un jurnalist, eseist, blogger și activist din partea minorității poloneze din Belarus, cunoscut pentru criticile sale la adresa regimului Lukașenko. Arestat în 2021, a fost condamnat la opt ani de închisoare într-o colonie penitenciară. Sănătatea sa s-a deteriorat de atunci, dar i se refuză îngrijirile medicale de care are nevoie.

    Poczobut a fost arestat în repetate rânduri de către autorități. Starea sa actuală este necunoscută, iar familiei sale i se refuză orice vizită. Parlamentul a solicitat eliberarea sa imediată și necondiționată.

Mzia Amaglobeli 

    Este o jurnalistă georgiană și directoare a unor portaluri mass-media online. A fost reținută în 2025 pentru participarea la o manifestație antiguvernamentală și condamnată la doi ani de închisoare pe baza unor acuzații motivate politic.

    Jurnalista georgiană, directoare a canalelor mass-media online Batumelebi și Netgazeti, a fost arestată în ianuarie 2025 pentru că s-a alăturat protestelor antiguvernamentale. În august, a fost condamnată la doi ani de închisoare, devenind prima femeie prizonieră politic din Georgia de la independența țării, devenind astfel simbolul mișcării de protest pro-democrație care se opune regimului Georgian Dream după alegerile din octombrie 2024.

    Opriți războiul! 

 

Christmas Symfony

     Filarmonica de Stat Dinu Lipatti nu putea să încheie anul fără să aducă bucuria Crăciunului în sufletul melomanilor. Și pentru ca majoritatea îndrăgostiților de muzica de cea mai bună calitate să aibă parte de eveniment, anul acesta  „Christmas Symfony” se va desfășura în două zile. Miercuri, de la ora 19, se va putea intra în sală doar pe bază de bilet. După cum știți biletul se poate procura chiar la intrarea în clădirea filarmonicii sătmărene. Pentru joi, tot de la ora 19, sunt valabile și abonamentele. Cele cu nr. 21.

 

    Nu uitați de rugămintea gazdelor noastre ca posesorii de abonamente care nu au posibilitatea să se prezinte la eveniment să anunțe din timp organizatorii pentru a da asfel posibilitatea altor pasionați  să participe la eveniment. Pentru aceasta nu trebuie decât să sunați la 0786-085-416 și să vă declinați prezența la spectacol.

    Cele două evenimente culturale sunt susținute de Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti la pupitrul căreia se va afla, ca de atâtea alte ori, maestrul Ștefan Novak. Invitații speciali sunt soprana Oana Trîmbițaș și solistul vocal Arpy, fondatorul trupei de cover Arpy & Zip Band. Câteva date biografice ale celor doi protagoniști găsiți în secțiunea rezervată rememorării și îmbunătățirii cunoștințelor noastre culturale.

 Oana-Maria Trîmbițaș (sursa: Opera Națională Română Timișoara)

    Este solistă a Operei Naționale Române din ClujNapoca. A debutat pe scena Operei Naționale Române din Cluj-Napoca în anul 2015, în rolul Rosinei din Il barbiere di Siviglia de Gioacchino Rossini. A absolvit studiile Școlii Doctorale a Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. În anul 2017 a obținut Premiul Fundației Darclée în cadrul Concursului Internațional de Canto „Hariclea Darclée”, Brăila.

 

    Invitată a diferitelor instituții de cultură din țară precum: Filarmonica de Stat „Moldova” și Opera Națională Română din Iași, Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” Satu-Mare, Teatrul de Stat „Regina Maria” și Filarmonica de Stat din Oradea, Filarmonica de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca, Radio România, București (Orchestra Radio, București), Filarmonica Brașov, Filarmonica de Stat Sibiu, abordează roluri de operă și operetă precum Silberklang din Der Schauspieldirektor și Zerlina din Don Giovanni și Susanna din Le nozze di Figaro de W.A. Mozart, Fanny din La cambiale di matrimonio și Rosina din Il barbiere di Siviglia, de G. Rossini, Sophie din Werther de J. Massenet, Oscar din Un ballo in maschera de G. Verdi, Lauretta din Gianni Schicchi și Musetta din La bohème, de G. Puccini, Adela din Die Fledermaus de Johan Strauss-fiul, Frasquita din Carmen de G. Bizet, Woglinde din Das Rheingold și Helmwige din Die Walküre de R. Wagner, Norina din Don Pasquale și Giannetta din L’elisir d’amore, de Gaetano Donizetti, Martha din Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino, dar și din repertoriul de musical și operă pentru copii, în roluri precum: Wendy din Peter Pan de Laurențiu Profeta, Alice din Alice in Wonderland de Robert Chauls, Fata moșului din Fata babei și fata moșului de Florin Comișel, rolul titular din opera Motanul încălțat de Cornel Trăilescu.

    De asemenea s-a afirmat și în repertoriul vocal simfonic, precum: Requiem de W.A. Mozart, Requiem de Gabriel Fauré, Gloria de Francis Poulenc, Peer Gynt de Edvard Grieg, Stabat Mater de G. B. Pergolesi, Simfonia nr.4 în Sol Major de Gustav Mahler, Carmina Burana de Carl Orff, Gloria (RV 589) de Antonio Vivaldi, Miorița de Sigismund Toduță.

 

Arpy & Zip Band (autobiografie)

    Suntem o trupă de cover din Cluj înființată în primăvara lui 2014. Trupa a luat naștere după întoarcerea lui Arpy de la Vocea României, ediția 2013, în prezent fiind formată din 9 membrii. Acest lucru oferă acestui cover band, un sunet legat, închegat și acreditează astfel rețeta de succes.

 

    Trupa de cover reunește instrumentiști, oameni de muzică cu experiență în domeniu, fiecare aducând plus valoare acesteia. Studiile muzicale, colaborările cu nume cunoscute din muzica românească sau internațională își pun amprenta pe sound-ul cover band-ului. Fiecare membru al trupei Arpy and Zip Band a avut ocazia să își dovedească pregătirea muzicală și experiența în cadrul evenimentelor la care a participat. Dintre numele cunoscute alături de care artiștii acestei trupe au urcat pe scenă îi amintim pe celebrul tenor José Carreras, cunoscutul chitarist Steve Vai, Andra, Horia Brenciu, Tudor Gheorghe, Paula Seling, Desperado, Raoul, Fuego, Compact, Mirabela Dauer, Adrian Sărmășan și mulți alții.

    În 2015 am reușit să promovăm la radio și televiziune o piesă proprie. ” Ascultă-ți inima”, piesa interpretată de noi, a fost o bună bucată de vreme difuzată în rețeaua națională de radio. În vara lui 2015 alături de tânărul producător de muzică Cristian Tarcea, Arpy a lansat single-ul ” You are”, piesă prezentă timp de mai multe luni în topurile din Turcia și Grecia și de asemenea în topuri românești.

    În 2018 am revenit cu o altă piesă compusă și produsă de Fly Project ”Weekend” iar videoclipul filmat de către Alex Ceaușu, cunoscutul producător și scenaris. Piesa a fost promovată la toate televiziunile naționale și în rețeaua radio.

    În 2022 am pregătit o piesă pentru viitori miri, mai exact pentru dansul lor, ”O nouă viață” compusă și produsă de Alex Pelin, cel care a produs multe melodii pentru cei de la DJ Project, Andia, Lora, Elena, etc.

    Am fost invitați în mai multe rânduri la emisiuni recepționate la nivel național pentru a ne prezenta proiectele muzicale și pentru a cânta în cadrul acelor programe TV. Suntem tonici și ne place să creăm bună dispoziție pe care, prin prestația noastră muzicală, să o transmitem mai departe publicului.

    Opriți războiul! 

 

 

Perfect pentru... Pitești

     În general mă feresc de cuvinte gen perfect sau imposibil, lăsând o portiță perfectului să devină perfectibil iar imposibilului să devină posibil, dar ce puteam să spun despre o etapă în care a cincea echipă clasată a obținut victoria și cele patru echipe aflate înaintea ei în fruntea clasamentului au obținut doar câte un punct. Asta în condițiile în care primele două clasate au jucat între ele iar următoarele două au jucat cu campioana și vicecampioana, echipe despre care se spune că au capacitate mare de revenire. Mai vedem noi cum e cu această capacitate, pentru că etapele trec și semnele de revigorare sunt modeste.

    Plâng din nou pentru sărăcia realizărilor decisive din fața porții adverse. Cele doar 14 goluri înscrise (10 de către gazde) au fost completate și de o ratare cum rar poate fi văzută. Per general etapa a aparținut gazdelor, oaspeții nereușind decât 6 puncte (o victorie și trei meciuri încheiate la egalitate): Oțelul - Slobozia 3-0 fără pripeală; Miercurea Ciuc - Argeș 0-2 marca Bogdan Andone; FCSB - Dinamo 0-0 ca neaua; „U” - Sibiu 3-0 KO ok, Lukic hat-trick; Metaloglobus - Farul un 2-1 ce miroase a pute; Craiova - CFR 1-1 încrâncenat; UTA - Petrolul 1-0 greu la vale cu frâna de mână ridicată; Botoșani - Rapid 0-0 echitabil, dar mai frumos ar fi fost 3-3.

    Ultima etapă din a doua treime a campionatului regulat propune întâlniri ce la prima vedere au câte o favorită, dar la o ocheadă prin birourile și vestiarele combatantelor am putea descoperi instabilitate, precaritate, labilitate și locuri vacante. Să sperăm că spectacolul sportiv nu va lipsi te pe terenuri așa încât să satisfacă nesațul suporterilor din tribună și de pe marile (televizoare) și micile (tablete, telefoane) ecrane.

    Pitești - Botoșani (sâmbătă, ora 17) Derbiul etapei. Un derbi mai puțin așteptat. La începutul verii cele două echipe nu prea își închipuiau că se vor afla în decembrie bine poziționate în lupta pentru un loc în play-off. Oricine câștigă acest meci dovedește că merită să fie acolo. Concurența și-ar dori un egal dar nu cred că vom avea parte de o partidă nedecisă;

    Rapid - Galați (sâmbătă, ora 20,30) Rapidul va păși pe Giulești cu interdicția de a se întoarce în vestiare fără 42 de puncte în clasament. E posibil ca tocmai această interdicție să le înmoaie gleznele lui Petrila și Dobre. Zic doar despre extreme deoarece Koljic e doar un turn de control, Jambor e prea puțin utilizat iar Baroan trimis la colț pe coji de nucă. În ceea ce-i privește pe siderurgiști nu cred că vor să facă doar un act de prezență pe stadionul de sub Podul Grant. Mă aștept la un meci antrenant;

    Constanța - Arad (luni, ora 17,30) Cele două echipe fac parte din a doua grupă valorică determinată de situația din clasament. Ambele echipe vin după meciuri dificile, încheiate pe muchie de cuțit, pentru marinari cu un eșec iar pentru textiliști cu o victorie târzie. Zicu și Mihalcea au emoții. Cei doi foști coechipieri în atacul lui Dinamo timp de trei ediții se întâlnesc pentru a doua oară în calitate de antrenori. În tur a câștigat Mihalcea.

    Sibiu - Craiova (duminică, ora 20,30) Oare vor avea antrenor sașii? Să vină Neamțu? La ora la care scriu nu s-a parafat, dar e probabil. Dacă mai întârzie se pot afla în ofsaid gazdele. Apropo de ofsaid. Tocmai mă uit la Bayern cu Sporting și s-a anulat un gol gazdelor pe motiv de ofsaid. Cică mâinile nu se iau în considerare la poziția de ofsaid pentru că nu se poate marca gol cu mână. Gol nu se poate marca dar autogol da. Dacă s-ar fi luat în considerare poziția mâinii apărătorului golul ar fi fost valabil. Chițibușărie;

    Dinamo - Metaloglobus (duminică, ora 17,45) Normal ar trebui să fie un meci cu un singur sens. Totuși oaspeții, pentru a nu se crede că victoria din fața Farului a fost doar pentru pariori, ar trebui să arate ceva fotbal. Chestia cu autobuzul din garaj nu prea îi fardează;

    Ploiești - „U” (duminică, ora 15,30) S-ar putea să le priască combatantelor această oră crepusculară de desfășurare a partidei. Nu și potențialilor susținători ai gazdelor. Pentru galeria deplasată de la Cluj e bine deoarece ajunge mai devreme acasă. În mod normal gazdelor le va fi greu să-și aproprie cele trei puncte. Ce mai e normal în fotbalul de azi? Cred că forma de moment se va impune;

    Slobozia - FCSB (luni, ora 20,30) Meciul de închidere al etapei. Nu cred că rezultatul de joi din Liga Conferinței ar putea să aibă vreo implicare asupra rezultatului final al meciului de la Clinceni. Meciul are o singură direcție și un singur învingător.

    CFR - Miercurea Ciuc (vineri, ora 20,30) Cenușăreasa etapei. Ca și la meciul de închidere al etapei și la cel de deschidere ne așteptăm la un învingător cunoscut dinainte de lovitura de începere. Difrența este că la CFR nu se pune problema unei ieșiri prin Europa la mijloc de săptămână.

    Opriți războiul! 

     

Recitaluri camerale de relaxare (marți) și profunzime (joi) în această săptămână

    Am citit cu multă plăcere comunicatul de presă trimis de Filarmonica de Stat Dinu Lipatti cu privire la activitatea lor din această sătămână. Cele două concerte camerale programate pentru săptămâna aceasta sunt spectaculos, inteligent și profesionist descrise în comunicat și ar fi păcat să vă văduvesc de luarea lor la cunoștință, așa că am să le redau integral (mai puțin varianta în limba maghiară și câteva arabescuri):

     Recital cameral – Eleganța și farmecul saxofonului!

Marți, 9 decembrie 2025| ora 19:00 |  Sala Filarmonicii |  Abonament nr. 19

    Vă invităm la un eveniment cameral deosebit, în care timbrul cald și expresiv al ansamblului de saxofoane (n.r. - condus de saxofonistul brașovean Réman Zoltán și avându-l ca prim solist pe un alt suflător  într-o alamă cu registru sopran, secuiul Palko Csalad) va transforma seara într-o călătorie muzicală vibrantă și rafinată. Programul reunește lucrări din perioade și stiluri diferite, create pentru a evidenția versatilitatea și culoarea unică a acestui ansamblu.

    Seara se deschide cu eleganța barocă a „Concertului pentru două trompete și orchestră” în do major de Antonio Vivaldi, într-o transcripție rafinată semnată de L. Puskás, care valorifică strălucirea și claritatea texturii muzicale.

     Continuăm cu noblețea și căldura romantică a „Serenadei pentru suflători” de Antonín Dvorák, transcrisă cu finețe de Jacques Larocque, oferind ansamblului ocazia de a explora un univers sonor luminos și echilibrat.

 

    Programul continuă cu modernitatea ritmică și nuanțele contrastante ale „Divertimentului” de Karel Husa, în versiunea pentru saxofoane realizată de Lee Patrick.

 

    Atmosfera tradițională și vitalitatea folclorică sunt puse în valoare în „Dansurile populare românești” ale lui Bartók Béla, în transcripția expresivă a lui Keiichi Kurokawa.

 

    Eleganța impresionistă a lui Claude Debussy se regăsește în „Petite suite”, transcrisă cu sensibilitate de Jacques Larocque, aducând o sonoritate delicată și evocatoare.

 

    Seara se încheie cu energia modernă și carisma piesei „Sir Patrick” de Philippe Geiss, o lucrare spectaculoasă care valorifică pe deplin unitatea și virtuozitatea ansamblului.

 

    Vă așteptăm să descoperiți o seară în care repertoriul clasic renaște prin culoare, sensibilitate și eleganță camerală! ✨

**********************************************************************************

Stradivarius – Winter Vibes

Joi, 11 decembrie 2025 | ora 19:00 | Sala Filarmonicii | Abonament nr. 20

    Vă invităm joi, 11 decembrie, la o seară muzicală cu totul specială, în compania a doi artiști îndrăgiți: violonistul Răzvan Stoica și pianista Andreea Stoica. Un program în care eleganța sonoră și emoția iernii se întâlnesc într-o atmosferă caldă și plină de expresivitate.

    Programul propus reunește pagini de mare forță expresivă și rafinament, de la lirismul romantic al lui Piotr Ilici Ceikovski din „Méditation” și „Souvenir d’un lieu cher” până la spectaculoasa „La Campanella” de Niccolò Paganini, o adevărată demonstrație de măiestrie tehnică.

    Vom asculta, de asemenea, tulburătoarea „Chaconne” de Tomaso Antonio Vitali, o lucrare ce traversează epocile prin dramatismul și noblețea ei, precum și poetic-ul „Impromptu concertant” de George Enescu, o bijuterie dedicată duo-ului vioară–pian.

    În spiritul sărbătorilor, recitalul se va încheia cu emoția inconfundabilă a celebrului „White Christmas” de Irving Berlin, în celebra transcripție pentru vioară și pian realizată de Jascha Heifetz, un moment plin de lumină, nostalgie și eleganță.

    Concertele Filarmonicii „Dinu Lipatti” se desfășoară cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare, ordonatorul principal de credite.

    Vă așteptăm să vă bucurați de o seară plină de atmosferă, virtuozitate și vibrații de iarnă, spuse prin magia muzicii! ✨🎻🎹

     Biletele sunt disponibile la casieria filarmonicii

     Pe final nu-mi rămâne decât să vă fac cunoștință cu eroii de marți seară. Pe cei de joi îi cunoașteți din numeroasele lor apariții pe scenele sătmărene și în coloanele cotidianului nostru:  

 Réman Zoltán (sursa: programul „Bucharest organ fest” ediția 2024)

    S-a născut la Braşov și s-a format ca muzician la Cluj, îndrumat fiind de profesorii Ioan Goilă şi László György. Actualmente este saxofonist, clarinetist, artist instrumentist al Filarmonicii de Stat "Transilvania" din Cluj și cadru didactic la Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima.

    A fost premiat la concursuri naţionale de interpretare. Pe lângă activitatea sa ca membru de orchestră, este solist invitat de mai multe orchestre din ţară şi străinătate, realizează recitaluri de saxofon şi clarinet, este membru fondator al formaţiei "Transylvanian Saxophone Quartet".

    Repertoriul său cuprinde literatura pentru saxofon a secolelor XIX-XX, precum şi un bogat repertoriu destinat clarinetului. Din anul 1997, este membru al "Europa Symphony" din Viena, iar din 2007, în "Philharmonie Der Nationen". Între anii 2000-2009, a fost membru în Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat Oradea, realizând, şi la Oradea, mai multe concerte în calitate de solist.

 Palkó Csanád Tamás (autobiografie)

    M-am născut în Odorheiul Secuiesc și am crescut nu departe de acesta, în Keresztúr. Deși în familia mea nu existau muzicieni profesioniști, muzica a jucat totuși un rol important. Părinții mei m-au trimis la lecții particulare de vioară încă din clasa a doua, unde am putut învăța elementele de bază ale muzicii. Mai târziu, cum vioara nu mai era pasiunea mea, am încercat și alte instrumente (contrabas, cimbalom), dar a trebuit să renunț la ele din lipsă de un profesor potrivit.

    Pe lângă abilitățile mele muzicale, eram bun la științe, așa că mi-am terminat studiile secundare la matematică, specializare informatică. Cu toate acestea, dragostea mea pentru muzică nu a scăzut nici atunci, deoarece, în clasa a noua, am decis să încep să cânt la saxofon alto pe cont propriu. Din fericire, am reușit să găsesc un profesor, iar entuziasmul meu nu a scăzut, așa că, după câțiva ani, am fost acceptat în fanfara orașului.

    Datorită cunoștințelor mele de matematică și informatică, precum și a pasiunii mele pentru arhitectură, m-am înscris la Facultatea de Inginerie Civilă din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Bineînțeles, nici aici nu am neglijat muzica. În Cluj-Napoca, profesorul meu a fost Zoltán Réman, artist la clarinet și saxofon, care m-a învățat în mod particular. Cu ajutorul lui, am reușit să cânt la mai multe concerte, să particip la mai multe tabere în Ungaria și să organizez o mică seară de spectacole.

    În anii de facultate din Cluj-Napoca, am decis cu fermitate să încerc și muzica, pe lângă inginerie, așa că în iunie 2018 m-am înscris la programul de saxofon clasic din cadrul „Facultății de muzică” a Universității din Debrețin, la clasa dr. Levente Puskás. În decembrie 2018, am avut ocazia să cânt și să înregistrez ca solist și membru al orchestrei în „Sala de marmură a radiodifuziunii maghiare”. În februarie 2020, am putut susține primul meu recital solo la Sighișoara. Am obținut diploma de interpretare la saxofon clasic în acest an, 2021, cu onoruri. În prezent, sunt student în anul I la masterat la Academia de  muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca.

    Am avut ocazia să cânt pe scenă alături de filarmonicile din Cluj-Napoca, Oradea și Szatmár-Német în mai multe rânduri ca asistent. Am fost profesor de saxofon la mai multe tabere de vară de suflat, unde am predat saxofoniștilor începători. Din 2016, particip constant la  „Întâlnirea națională de saxofon” organizată de „Facultatea de muzică” a Universității din Debrețin, iar din 2017, particip la „Academia  internațională de vară a tinerilor muzicieni” din Debrețin. La aceste evenimente, am putut participa la cursuri de master susținute de artiști recunoscuți la nivel internațional, precum: Arno Bornkamp, ​​​​Nobuya Sugawa, Claude Delangle, Ryo Noda, Hans de Jong, Lev Pupis, Rodrigo Vila sau Christian Wirth.

    Opriți războiul! 

   

 

Dă-mi mândruțo gura ta

    Poate că nu multă lume și-aduce aminte de duetul Irina Loghin - Benone Sinulescu, cel care a interpretat pentru prima oară șăgalnicele versuri furate din popor de Irina și transpuse într-o melodie populară care și astăzi se mai aude pe la chefurile celor lăsați la vatră. Benone ne-a părăsit în urmă cu vreo patru ani, iar pe Irina a cam uitat-o lumea. De-ale senectuții baiuri.

    De ce am adus în discuție acest vers? Păi pentru că el transmite un mesaj ignorat astăzi din ce în ce mai mult de cei mai mulți dintre noi. Fie în caliatate de părinte, fie în calitate de educator (aici includ atât cadrele didactice cât și antrenorii sau „influencerii”), de șef sau de consiliu, de clacă sau de rețele sociale, cam toată lumea uită de acest mesaj: consimțământul.

    Astăzi se trece prea ușor peste obținerea acordului celor ce vor suporta consecințele unei acțiuni. Se trece peste încuviințare sau uneori se obține această aprobare prin mijloace murdare. Nu de puține ori se apelează la ignoranța celui vizat (înșelătorie), la rușinea acestuia (șantaj) sau la capacitatea redusă de îndurare (fizică sau psihică) pentru a obține un „mda”.

    S-ar putea spune că uneori aceste avize nu sunt chiar necesare, scopul final fiind mult prea important. Nu e chiar așa. De la (ne)vinovatele relații interumane până la războaiele pentru realizarea unor interese politice și/sau economice în cele mai multe cazuri se uită de consimțământul celui ce are de suferit. Viața economică se transferă în viața politică și mai apoi aceasta transcende peste economic în funcție de interese.

    Poate că este prea largă paleta pe care am propus-o spre discuție așa că am să dau câteva exemple unde constrângerea este umilitoare și un alt exemplu unde constrângerea este necesară Am să încep cu familia. Una din constrângerile ce apar deseori în familie este viitorul copiilor. Sunt părinți care doresc ca urmașii lor să-i urmeze în carieră sau să le continue afacerea fără a se gândi că poate tânărul pe care l-a crescut are alte dorințe, are alt talent sau caută alte provocări. Alți părinți doresc să vadă în viitorul copiilor lor ceea ce nu au reușit ei, cu toate că și-au dorit.

    Constrângerile la locul de muncă pot lua diverse aspecte. Am să iau în considerare aici un aspect des întâlnit în lumea afacerilor. Se spune că un proprietar al unei societăți comerciale este la fel de bun ca și personalul pe care l-a angajat în funcții cheie, în funcții de conducere pe diverse sectoare de activitate. Această aserțiune este adevărată doar dacă angajații cu pricina au libertatea de a-și demonstra calitățile, inițiativele și rapoartele acestora fiind supuse unor verificări ulterioare pentru a evalua și pentru a preveni frauda. Asta denotă o încredere în propriile alegeri atât din partea proprietarului cât și a angajatului. Ce-i drept rareori se întâmplă o așa simbioză dar dacă se întâmplă este cheia succesului.

    Aș fi vrut să ating subiectul „consimțământ” și în legătură cu războiul de la granița noastră dar mă abțin pentru că aș lovi în Rusia dar mai ales în SUA și m-aș tângui pentru bieții ucrainieni dar mai ales pentru noi. Așa că nu-mi rămâne decât să revin la constrângerea necesară. Ce trebuie să facem pentru a obliga Curtea Constituțională să consimtă că sunt și ei oameni obișnuiți? Că întregul lor creier încape într-o carapace egală cu a unui învățător de la sat și că fundul lor ar fi sănătos și pe o laviță?

    Opriți războiul! 

Fotbalul carpatic

     Sunt puțin strâmtorat. Nu mă așteptam la un joc așa slab al Rapidului la Pitești în Cupa României. Nu numai pentru ca să mă lamentez am deschis subiectul legat de Cupa României ci și pentru a scoate în evidență o anomalie ce s-a strecurat în regulamentul acestei competiții. Cred că pe culoarele federației s-a lăsat întunericul pe circumvoluțiunile celor care au elaborat regulamentul celei de-a doua competiții fotbalistice de pe plaiurile carpatice.

    Dacă până anul trecut se specifica simplu și clar că, dacă în grupe două sau mai multe echipe se află la egalitate de puncte, primul criteriu de departajare este golaverajul, anul acesta un gură cască de pe acolo s-a gândit să-și înmoaie penița în călimara cu prostie și să legifereze că primele trei criterii de calificare în caz de egalitate de puncte depind de jocurile directe.

    Să presupunem că două echipe ajung la egalitate de puncte pe locurile 2 și 3 în grupe. Cea de pe locul doi trece în turul următor iar cea de pe locul trei este eliminată. Dacă au jucat între ele e clar, dar dacă n-au jucat între ele? Un posibil răspuns ar fi că nu se iau în considerare primele trei criterii, dar mie nu mi se pare corect ca dintr-o grupă să se promoveze pe un sistem iar în alta pe alt sistem. Asta ca asta, dar ce te faci dacă sunt trei echipe la egalitate de puncte pe locurile unu, doi, trei sau doi, trei, patru și nu toate au jucat între ele? În acest caz ce criterii se aplică?

    Chestia de mai sus nu prea poate fi precizată așa că să sperăm că nu se va întâmpla. O schimbare a regulamentului „din mers” ar fi și asta o greșeală, regulamentul unei competiții neputând fi schimbat în timpul desfășurării ei. Dar să trecem la ale noastre.

    Lăsam să se înțeleagă că vom avea o etapă echilibrată cu un ușor avantaj pentru gazde. Cam așa a fost dar nu în parametri considerați de mine. Pe scurt gazdele s-au impus de patru ori, iar oaspeții doar de trei ori. Cu toate astea gazdele au înscris de două ori mai mult decât musafirii (21 de goluri în total): Rapid - Miercurea Ciuc 4-1 cu emoții; Argeș - CFR 3-0 și Argeșul curge în sus; Dinamo - Oțelul 1-0 cap Cîrjan; Sibiu - Arad 1-2 cu Neguț negruț; Slobozia - Botoșani 0-1, nu l-am vizionat; Farul - FCSB 1-2 cu capsa scoasă; Petrolul - Metaloglobus 4-1 din nou Grozav grozav; „U” - Craiova 0-0 în derbiul etapei.

    Etapa care vine este sub zodia aceleiași Cupe a României. Cu excepția Sloboziei, eliminată timpuriu, celelalte cincisprezece echipe au abordat cupa cu obiective și sentimente diferite. Cele mai multe au cam neglijat-o. Concluzia o vom trage după ce aflăm calificatele. La prima vedere vom avea o etapă cu multe meciuri aprige, cu rezultate strânse.

    Botoșani - Rapid (luni, ora 20,30) Derbiul campionatului. Nu mă așteptam ca Botoșaniul să joace în returul campionatului un meci între primele două locuri. Nici pe Rapid n-o prea vedeam acolo. N-o vedeam dar tânjeam. Cred și sper că Rapid se va impune, semnând astfel un retur mai puțin fructuos pentru moldoveni;

    FCSB - Dinamo (sâmbătă, ora 20,30) Dacă la Botoșani se dispută derbiul campionatului, pe Arena Națională se va disputa meciul cu cei mai mulți spectatori al etapei. Zic al etapei și nu al campionatului pentru că vremea de afară va ține mulți suporteri în fața marilor ecrane de televizor. Despre meci ce să zic? Mi-aș dori un egal dar cred că vor învinge câinii;

    Craiova - CFR (duminică, ora 20,30) După experiența fără realizări de la Cluj, oltenii dau ochii cu o altă echipă din capitala Ardealului. Pentru Pancu au fost două bune și una proastă în campionat. Nici pentru Coelho nu totul a fost lăudabil. Cred că va fi un meci spectaculos în prima sa parte și imposibil în ultimul sfert de oră de joc;

    Arad - Ploiești (luni, ora 17, 30) Arădenii trec printr-o perioadă fastă dar să nu uităm că și ei au sincope, iar petroliștii vin și ei după o victorie dătătoare de încredere în campionat. Nu știu, la ora la care scriu aceste rânduri, ce au făcut în cupă prahovenii;

    Miercurea Ciuc - Pitești (sâmbătă, ora 17) O nouă șansă pentru regățeni să-și dovedească pasa bună prin care trec. Au la dispoziție nouăzeci și ceva de minute pentru asta. Referitor la Miercurea Ciuc mi s-a atras atenția de către cititori că ar fi un sâmbure nelalocul lui în comentariile mele. Vă asigur că nu este așa. Am foarte mulți prieteni catolici, iar echipa din Sf. Gheorghe chiar mi-e simpatică. Ce nu aprob la conducerea echipei din Miercurea Ciuc este faptul că folosesc campionatul României pentru a pregăti jucători pentru naționala Ungariei. Știați că 11 din cei 12 jucători maghiari din campionatul României sunt ai echipei din Miercurea Ciuc? Cam între șapte și nouă jucători apar în fiecare meci, iar între cinci și șapte sunt titulari meci de meci;

    Galați - Slobozia (vineri, ora 20,30) Victorie clară și detașată a oțelarilor. Mă pripesc?

    Metaloglobus - Farul (duminică, ora 17,30) Nu-i meci ușor penru nici una din combatante. Nici pentru teren nu va fi ușor. Noroc că pentru ambele echipe reprezintă terenul propriu chiar dacă nici una din ele nu au sediul în Clinceni;

     „U” - Sibiu (duminică, ora 15) Cenușăreasa etapei. Dacă despre universitari putem spune că s-au obișnuit cu noul antrenor, despre sibieni nu putem spune decât că par descătușați de chingile lui Măldă. Nu mă hazardez să intuiesc cine va ocupa postul de antrenor la Sibiu pentru că nici nu sunt convins că Marius a părăsit Sibiul.

    Opriți războiul! 

Șeherezada sub amprenta a trei mari compozitori

    Deniz Uzun vine pentru prima oară în Satu Mare. Spectaculoasa mezzosoprană germană de origine turcă mă aștept să fie primită cu dragoste și interes de publicul meloman sătmărean. Prezența sa mai mult decât agreabilă și afabilă va atrage cu siguranță atât ochiul scrutător cât și urechea cu simț critic a spectatorului dornic de efecte de cea mai înaltă calitate. După cum veți citi în biografia sa, maestra trilurilor, Deniza, nu este la prima experiență sub bagheta dirijorului german de origine maghiară Farkas Róbert.

    Dacă tot v-am dezvăluit numele maestrului e la pupitru să ne așteptăm la o prestație la înâlțime și a acestuia, mai ales că Róbert nu este pentru prima oară la Satu Mare, el având o adevărată fobie pentru municipiul nostru. Date despre viața și actitatea sa puteți revedea în paginile cotidianului nostru din 24 octombrie 2022.

    Pentru astăzi, în spațiul dedicat împrospătării și îmbunătățirii cunoștințelor noastre culturale, încerc să dezvolt tema pe care a ales-o conducerea Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti. Este vorba de poveștile din cele „O mie și una de nopți” ale Șeherezadei care au influențat capacitatea de creație a mai multor compozitori de marcă precum Camille Saint-Saëns, Maurice Ravel și Nikolai Rimsky-Korsakov.

    Joi, de la ora 19, pe baza biletului sau a abonamentului vom asculta în prima parte creațiile lui Camille Saint-Saëns și liedurile lui Maurice Ravel. Mărturisesc că dacă liedurile lui Ravel le-am ascultat în câteva rânduri nu știu nimic despre creațiile lui Saint-Saëns referitor la subiectul Șeherezada. În partea a doua a „Concertului simfonic” vom trăi emoția ariilor specifice din „Șeherezada”, operă în trei acte compusă de Rimsky-Korsakov, momente în care o așteptăm pe Deniz să-și etaleze întrega măiestrie a vocii sale pe plaja dintre contralto și sopran.

 Șeherezada 

    Este un personaj feminin major și povestitoarea din cadrul narațiunii din colecția de povești din Orientul Mijlociu cunoscută sub numele de „O mie și una de nopți” și o ipotetică regină persană. 

    Regele persan Șahriar, în urma descoperirii că soția sa, pe care o iubea, l-a înșelat, se înfurie și poruncește să fie omorâtă. Convins că toate femeile sfârșesc prin a deveni infidele, ordonă apoi marelui său vizir să-i aducă în fiecare zi câte o fecioară, cu care se căsătorește și petrece câte o noapte, decapitând-o a doua zi. După trei ani, marele vizir, nemaigăsind fecioare pentru regele său, îi împărtășește problema frumoasei și inteligentei sale fiice, Șeherezada. Aceasta se oferă să devină următoarea soție a regelui. Tatăl său se opune inițial, dar în urma hotărârii ei, până la urmă acceptă resemnat.

    Odată ajunsă în camerele regelui, Șeherazada a întrebat dacă ar putea să-și ia un ultim rămas bun de la iubita ei soră mai mică, Dunyazad, care fusese pregătită în secret să-i ceară Șeherazadei să spună o poveste în timpul nopții lungi. Regele stătea treaz și ascultă cu uimire când Șeherazada spunea prima ei poveste. Noaptea a trecut, iar Șeherazada s-a oprit la mijloc. Regele i-a cerut să termine, dar Șeherazada a spus că nu mai era timp, deoarece se făcea ziuă. Așa că regele i-a cruțat viața pentru o zi, ca să poată termina povestea în noaptea următoare. Următoarea noapte, Șeherezada termină prima poveste și începe alta, mai incitantă, pe care a oprit-o din nou la jumătate în zori. Din nou, regele i-a cruțat viața pentru încă o zi, ca să poată termina a doua poveste.

Șeherezada de Édouard Frédéric Wilhelm Richter

    Astfel, regele a ținut-o în viață pe Șeherazada zi de zi, în timp ce anticipa cu nerăbdare încheierea poveștii fiecărei nopți anterioare. La sfârșitul a 1.001 de nopți și 1.000 de povești, Șeherazada i-a spus în cele din urmă regelui că nu mai are povești de spus și a cerut să-și poată lua rămas bun de la cei trei fii pe care i-i dăruise în acei ani. Totuși, în timpul celor 1.001 de nopți precedente, regele se îndrăgostise de Șeherazada. I-a cruțat viața și a făcut-o regina lui. De la cele 1001 ori vine numele colecției de povestiri O mie și una de nopți. Printre cele mai cunoscute povestiri se numără „Ali Baba și cei 40 de hoți”, „Aladin și lampa fermecată” și „Cele șapte călătorii ale lui Sinbad marinarul”.

Șeherazada și sultanul, miniatură persană (1849-1856) de Sani al Mulk.

    Șeherazada a fost identificată, confundată sau derivată parțial din legendara regină Homāy, fiica lui Bahman, care avea epitetul „cea a cărei înfățișare este nobilă”. Se spune că mama lui Harun al-Rashid, al-Khayzuran, a influențat și caracterul Șeherazadei. Șeherazada, pe lângă faptul că este protagonistul amplei povești anonime „O mie și una de nopți”, își dă numele uneia dintre principalele lucrări ale compozitorului rus Rimski-Korsakov. În 1998, a fost creat un serial de desene animate intitulat     „Prințesa Șeherezada”

 Deniz Uzun 

    A susținut primul ei concert la frageda vârstă de 6 ani. Născută în Mannheim și susținută de la o vârstă fragedă, spectacolele ei au avut loc în mod regulat atât pe scena de operă, cât și la evenimente de concert în Germania și în străinătate. La 16 ani, a urmat cursurile Pre-colegiului Universității de Muzică din Karlsruhe, înainte de a-și finaliza studiile de canto și concert la Universitatea de Muzică și Arte Spectacolului din Mannheim, sub îndrumarea prof. Snezana Stamenković. Mezzosoprana a lucrat cu Oylun Erdayi la dezvoltarea sa vocală din 2013. De-a lungul anilor de facultate, Fundația Friedrich Ebert și o bursă de la Fundația Georgina Joshi i-au permis să studieze la Școala de Muzică Jacobs din Bloomington, Indiana. Acolo a primit o Diplomă Artistică sub îndrumarea prof. Carol Vaness în 2015. Și-a sărbătorit primele succese cu rolul „Isabella” în L'Italiana in Algeri și „Ruggiero” în Alcina .

    Deniz a dobândit o perspectivă mai profundă asupra lumii profesionale la „Internationale Meistersinger Akademie” din Nürnberg, sub bagheta lui Edith Wiens. În plus, în timpul studiilor, a fost angajată în mod regulat de Festspielhaus Baden-Baden, mai întâi în programul Tinerilor Artiști împreună cu Filarmonica din Berlin în producția Cendrillon , mai târziu în noua producție a operei La Traviata de Rolando Villazon și în rolul principal din L'Italiana in Algeri pentru copii. A fost aleasă să devină membră a studioului de operă de la Opera de Stat Bavareză din München, iar talentul său actoricesc a fost curând recunoscut. Interpretarea piesei „Florence Pike” într-o nouă producție a operei Albert Herring a fost descrisă într-o recenzie a Süddeutsche Zeitung astfel: „Uzun [...] are o prezență deja evidentă. Îi acorzi întotdeauna atenție. Auzind-o, vocea ei de alto este aproape un fenomen, concisă, clară și de un volum pe care nu îl asociezi cu un corp atât de suplu.”

     Ca fostă membră a Operei din Zurich (2016-21), Deniz a înflorit în roluri precum „Hänsel” în Hänsel und Gretel, „L'Enfant” în L'Enfant et les Sortilèges, „Ronja” în Ronja the Robber's Daughter, „Jacob” în Gold, „Lucilla” în Scala di Sieta, „Zelim” în opera rar interpretată de Vivaldi, La Verita in Cimento, precum și „Sonyetka” în Lady Macbeth von Mzensk, „Page” în Salome și „Krista” în Vec Makropulos. Un alt punct culminant a fost rolul ei de „Ino” într-o producție a operei Semele de Robert Carsen , dirijată muzical de William Christie, cu Cecilia Bartoli în rolul principal. Angajamentele sale ca invitată au condus-o la Opera din Tel Aviv , Orchestra Simfonică din Cipru , Festivalul de la Jūrmala din Letonia, la concerte alături de Fabio Luisi, Orchestra Simfonică Radio Daneză și Orchestra Simfonică din Dallas , precum și la Festivalul de la Salzburg din 2020 și 2021, unde Deniz a interpretat-o ​​pe „A treia servitoare” din Elektra , sub bagheta lui Franz Welser-Möst. În timpul pandemiei, Deniz a organizat trei seri de cântece intitulate „Opera devine folk” la Opera din Zurich , acompaniată de Yulia Levin, ca înlocuitor pentru debuturile sale anulate în rolurile „Olga” din Eugene Oneghin și „Bradamante” din Alcina .

     În stagiunea 2021/2022, Deniz a debutat la trei case de teatru, interpretând rolurile principale în Dido și Aeneas la Teatro Massimo Palermo și Carmen la Landestheater Salzburg, precum și „Olga” în Eugene Oneghin la Komische Oper Berlin. Într-o versiune semi-realizată, Deniz a cântat rolul principal în Zanetto (Mascagni) la Zurich și Lugano, iar pentru prima dată în Franța a cântat „Isaura” în Tancredi la cel de- al 40-lea Festival Internațional de Operă barocă și romantică de la Beaune, sub bagheta lui Jérémie Rohrer.

     În sezonul următor, 22/23, s-a alăturat ansamblului Komische Oper Berlin și a fost recunoscută din partea presei pentru rolul „Una Donna” în Intolleranza 1960 „prin abordarea sa expresivă a acestui rol, Deniz Uzun descoperă urme ale tradiției bel canto...”, scrisă de Neue Musikzeitung. Ulterior, Deniz și-a susținut rolul și debutul în teatru ca „Orlofsky” în Die Fledermaus la Teatro Carlo Felice și s-a întors la Opernhaus Zürich pentru a debuta ca „Luigia” în Viva La Mamma alături de Ambrogio Maestri, urmată de primul ei rol wagnerian la Müpa Budapesta ca „Waltraute” în Götterdämmerung sub bagheta lui Ádám Fischer. Pasionată de lied și concert, Deniz a susținut recent un recital în franceză, engleză și germană la Festivalul Capuchos 2023, reînviat, din Portugalia, alături de pianistul David Santos, unde a primit o recunoaștere imensă din partea revistei Scherzo pentru „franceza sa impecabilă, fără cea mai mică urmă de accent german, această cântăreață, pe care nu o cunoșteam, este o revelație: destinsă în toate registrele, știe să-și pună vocea foarte omogenă, cu un timbru frumos, rotund și întunecat, în slujba expresiei, fină și sensibilă... prin urmare, visăm să o auzim acum pe o scenă de operă.”

     Punctul culminant al tuturor stagiunilor a fost până acum 23/24, când Deniz a revenit la Orchestra Simfonică din Dallas în rolul „Fricka” și „Waltraute” în Ciclul Ring alături de Fabio Luisi - prima versiune semi-scenarizată de concert din istoria SUA -, precum și la celebra producție Barrie Kosky a operei Eugene Oneghin în rolul „Olga” la Komische Oper Berlin. Deniz și-a făcut cu mândrie rolul și debutul la deschiderea stagiunii de la Teatro Lirico di Cagliari, unde a cântat „Rubria” în opera rar interpretată de Boito, Nerone, sub bagheta lui Francesco Cilluffo. În concerte a fost văzută și ascultată la Filarmonica din Berlin în Stabat Mater de Dvorak, mai târziu cu Orchestra Simfonică Radio din Berlin în Drei geistliche Gesänge de Mendelssohn , dirijată de Martyn Brabbins, cu Filarmonica de Stat Germană Renania-Palatinat în rolul „Îngerului” în Visul lui Gerontius la BASF Feierabendhaus și cu Orchestra Gewandhaus din Leipzig în Messa da Requiem de Verdi, sub bagheta lui Franz Welser-Möst, alături de cea mai apreciată soprană de astăzi, Asmik Grigorian.

    Deniz a așteptat cu nerăbdare sezonultrecut, 2024/2025, care a început cu Shéhérazade de Ravel la Budapesta, alături de Orchestra MÁV, condusă muzical de Robert Farkas. Sezonul a continuat cu o revenire la Orchestra Simfonică din Dallas, unde Deniz va revizita Ciclul Inelar, interpretând „Fricka” și „Waltraute”, urmat de prestigiosul său debut cu Orchestra Sinfonia di Milano în Messa da Requiem de Verdi, dirijată de Michele Gamba. Debuturi în roluri și în spectacole, precum interpretarea „Polinei” în Pique Dame la Teatro Regio di Torino, a personajului „Mère Marie de L'Incarnation” în Dialogues des Carmelites la Teatro la Fenice și a „Maddalenei” în Rigoletto, precum și a „Florei” în La Traviata la Festivalul Tirolian de Festspiele Erl, vor îmbogăți repertoriul deja impresionant al lui Deniz.

     Uzun a primit premii la mai multe concursuri naționale și internaționale. Cel mai recent, a câștigat premiul I la Concursul Internațional de Canto Elizabeth Connel 2022 și, în 2021, Premiul Éva Marton la a 4-a ediție a Concursului Internațional de Canto Eva Marton, precum și Premiul Elena Obraszova la Concursul Tenor Viñas din Barcelona, ​​Spania. În 2018, Deniz a câștigat trei premii speciale la Concursul Belvedere, iar în 2015 a participat la Marea Finală a Audițiilor Consiliului Național Metropolitan din New York - devenind prima participantă de origine turcă în finala concursului, fiind distinsă cu Premiul „Cel mai bun tânăr cântăreț” la Istanbul din partea Fundației Semiha Berksoy în 2016 și cu „Premiul Leyla Gencer (Orphée de Aur)” din partea Académie Nationale du Disque Lyrique din Paris.

     De-a lungul carierei sale, Deniz a lucrat cu dirijori precum Nello Santi, Simone Young, Oksana Lyniv, Kirill Petrenko, Vladimir Jurowski, Jakup Hrůša, Vasily Petrenko, Markus Poschner, Gianandrea Noseda, Gabriele Ferro, James Gaffigan, Patrick Lange, Adrian Ko Kelly, Gabriel Feltz, Calcio Barrie și Robert, precum și regizorii. Carsen, Andreas Homoki, Dmitri Tcherniakov, Krzysztof Warlikowski, Marco Štorman, Andrea Bernard, Fabio Ceresa, Nina Russi și Marie-Ève ​​Signeyrole.

    Opriți războiul!