Potriveala este că nimic nu se potrivește. Treaba este că atunci când marja de eroare admisă este practic inexistentă nimic nu se va potrivi. Perfecțiunea nu există. Altfel spus nota 10 nici măcar profesorul nu o merită. Ca dovadă că zecele Nadiei Comăneci din '76 astăzi abia dacă ar atinge nota 7. Mă refer la sistemul de punctaj de atunci pentru că de-alungul timpului s-a modificat în mai multe rânduri desăvârșirea în gimnastică. Așadar idealul este doar ideatic.
Nu degeaba verbul reflexiv a (se) mira nu prea își mai găsește rostul în cotidianul celui de-al treilea deceniu al mileniului. Avem tot timpul sprânceana sub forma unui accent circumflex atunci când privim spre prezent. Doar trecutul e cert, spre viitor abia dacă avem curaj să ne îndreptăm gândurile. Această grijă nu este dependentă de spațiu, doar de timp. Nu e îngrădită de granițe fizice sau morale și poate fi ameliorată doar de conștiințe.
Când spun conștiințe nu mă gândesc la caractere individuale sau de grup, ci la cele de masă, adică la cele care într-adevăr pot schimba ceva. Din păcate această schimbare nu este sigur că va fi în bine. Poate fi în rău și punctul de inflexiune între bine și rău diferă de la o geografie la alta și de la o chimie la alta. Matematica și filozofia sunt extremele acestui tip de conștiințe mimetice.
Bineînțeles că semantica acestor idei, a acestor fenomene, depinde de puterea de înțelegere a fiecăruia dintre noi și, mai important, de capacitatea de implicare în măruntaiele acestor narațiuni. Atunci când puterea de înțelegere depășește capacitatea de implicare rezultanta este lenevia, iar atunci când este invers procesul ne alegem cu incompatibilul compatibil.
Opriți războaiele!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu