Vorbă mincinoasă

Dacă promiteţi că n-o să-mi daţi crezare vă dezvălui că noţiunea de "parlament" provine din franceză. Este un cuvânt compus din alte două "parler" (a vorbi) şi mentir (a minţi). Nu. Nu vă gândiţi la politică. Este o simplă coincidenţă. Eu mă gândeam la Ligă. La LPF. La Dumitru Dragomir. La faptul că a fost parlamentar... Dar şi Copos a fost sfetnic. Adică era consultant. Mi-a spus cineva că un consultant este cel care îţi ia ceasul de la mână, îţi spune cât e ora exactă şi apoi îţi cere bani pentru asta. Twain spunea că un bancher îţi împrumută umbrela când e soare şi ţi-o cere înapoi când se înnorează.
Mă pierd în noţiuni, dar aşa mult se aseamănă cu participarea noastră în preliminariile ligilor europene la fotbal încât nu m-am putut abţine. Acum nu-i greu de aflat cine-i parlamentarul, cine-i consultantul şi cine-i bancherul. Hai să vă dau câte un element ajutător. Opoziţia puternică se află în Olanda, sfătuitul e neamţ, iar creditorul provine din vechea Jugoslavie.
Etapa a doua a debutat cu un rezultat la fel de inutil ca şi cel de săptămâna trecută de sub Pietricica. Clujul are sâmbătă două ceasuri grele. La 18,30, lângă Peninsula (cel mai tare festival de muzică de stradă, adică pop, rock şi din astea care îmi plăceau şi mie cândva) ceferiştii vor da piept cu trupa lui Neluţu Sabău şi peste nici două ore (20,20) saşii din Mediaş vor avea plăcerea să găzduiască derbiul etapei "U" - Rapid. Şi pentru că de obicei sunt trei ceasuri (g)rele, al treilea va fi la Vaslui, unde oştenii dau sfoară-n tătă Moldova că ruşinea de la Valea Albă - Războieni (scuze, Arnem - Olanda) trebe de grabă spălată cu apă şi săpun în ţiţeiul prahovenilor imediat după apus, pe la zece, când mânătarca are puteri izbăvitoare.
Duminică mă aştept la o victorie a gazdelor (Astra în faţa unui Sibiu neputincios), un egal la Mediaş (de data asta tocmai amfitrionii dau chip în bot cu câinii roşii) şi o înfrângere a gazdelor de conjunctură de la Constanţa unde Dică şi Rică (Mioveniul) nu-l uită şi, cred eu, nici nu-l vor ierta pe Becali.
Luni pe Valea Jiului, braşovenii vor să trecă prin "Poarta sărutului" cu "Coloana infinitului" şi să lase în urmă "Masa tăcerii". Marţi, lângă plaja Cocuţa, sătenii din Chiajna vor intra la apă. Cel puţin trei stânjeni.

Meninţă

În dis de dimineaţa deceniului al şaptelea al ultimului secol din mileniul trecut desluşeam tainele şahului în clubul muncitoresc Emailul Roşu din Mediaş. Tocmai plecasem de la grădiniţă şi în drumul meu spre casă (o cămăruţă în podul clădirii ce adăpostea Dispensarul Emailul Roşu, locul de muncă al mamei mele) m-am abătut spre treptele clubului unde mă obişnuisem să mai pierd o oră sau două, până când termina şi mama lucru (soră medicală se numea pe acea vreme ceea ce făcea ea). Lume de tot felul. Mai aduceam câte un pachet de Mărăşeşti unuia, mai păream isteţ altuia şi aşa mă mai alegeam şi eu cu câte o acadea. Numai la vremea curăţeniei o zbucheam pe uşă cătându-mi de drum.
Chestia cu dispunerea regelui şi a reginei pe tablă am învăţat-o repede. Nici "cartografierea" nu mi-a creat foarte multe probleme. La cei cinci anişori mă descurcm destul de bine cu cifrele şi literele. Pocinogul venea de la aşezarea calului şi a nebunului. Sistematic le inversam locurile pe tablă. În ziua aceea, aia despre care vreau să vă povestesc, erau parcă mai mulţi bărbaţi în club. De câteva săptămâni adusese în club un televizor nou. Unul care şi mergea, dar nu i se dădea drumul tot timpul ca să nu se strice. Scaunele din club au fost aşezate rapid pe patru cinci rânduri în faţa minunii cu imagini, au fost ocupate cât ai zice fisch (adaptare săsească) şi mulţi au rămas în picioare, pe margine. Eram şi eu la un moment dat pe margine şi mă tot ridicam pe vârfuri să văd şi eu la ce se uită toată lumea aia. Un domn mai în vârstă, de pe rândul trei, m-a văzut şi m-a chemat la el. M-a aşezat pe unul din genunchii lui şi mi-a spus: "Hai fecior să ne uităm la fotbal!".
Pasiunea celor din jur m-a cuprins şi pe mine. Nu prea înţelegeam eu tot ce se întâmplă pe acolo, dar am înţeles că mingea (băşica aceea al cărei şiret îmi zâmbea din vitrina unui magazin din centrul oraşului) trebuia introdusă în poarta adversă. Ăştia în alb în poarta celui fără şapcă, iar cei gri în poarta celui cu şapcă. Am înţeles repede şi chestia cu scorul. Lumea era pestriţă. Când unii se bucurau ceilalţi aveau tristeţea pe chip şi viceversa.
Aici a intervenit o mare problemă. Eu când trebuie să mă bucur şi când trebuie să fiu trist. M-a scos la liman arbitrul. Ăla negru, mai bătrân, ce se tot plimba încolo şi încoace şi pe care îl ascultau toţi fără crâcneală. La un moment dat toţi din club au fost de acord că arbitrul a greşit de data aceasta, dar şi el e om. Cei albi au fost un pic nedreptăţiţi. Atunci, din nevoia de a fi Harap Alb, Greuceanu şi Făt Frumos în acelaşi timp am devenit rapidist.
Astăzi cred că în orice condiţii aş fi făcut cunoştinţă cu fotbalul tot rapidist aş fi ajuns.

Pildă

Nu întotdeauna derbiul comunist al fotbalului românesc s-a întâmplat să fie şi derbiul etapei. Poate am fost un pic răutăcios, echipele Steaua şi Dinamo nemaiavând cu nimic de a face la ora actuală cu vechile principii comuniste, una ajungând chiar mai rău, iar cealaltă este învinovăţită de o dexteritate suplimentară în mânuire şi tastare. Totuşi, nu putem uita campaniile de despădurire a codrilor noştri seculari de pe malurile Mureşului (ASA, UTA), Someşului ("U"), Crişului (Crişul), Jiului (Ştiinţa), Timişului (Steagul), Prahovei (Petrolul), de mutilare a haiducilor din Giuleşti, Craiova sau Timişoara (Poli) sau chiar de exterminare a mult prea "capitalistelor" Ciocanul, Venus, Ripensia...
Să lăsăm nostalgia. Chiar dacă protagonistele ocupă doar locurile 4 (Steaua) şi 7 (Dinamo), întâlnirea din Groapă poate avea titulatura de derbi al etapei deoarece sunt echipele ale căror cumul de locuri din clasament este cel mai mic. Ca de obicei, prin minutele 60-70 mă aştept şi la o mică confuzie a gazonului cu podeaua unui ring sau cu un tatami dacă tot este şi Marius Niculae prin preajmă. Oricum spectacol va fi. Chiar şi fotbalistic.
Dintre celelalte jocuri ale etapei, meciuri de interes se mai dispută pe Valentin Stănescu unde Astra visează la o surpriză dacă vişinii de sub Grant sunt prea îngâmfaţi, la Urziceni unde nu o cred capabilă pe Unirea la o victorie în faţa Mediaşului, la Galaţi unde Bistriţa va transpira din greu încercând să decălească Oţelul, la Târgu Mureş unde Sabău vrea să-i confirme Iancului de Timişoara că este cel mai bun antrenor român care antrenează în prima noastră ligă şi la Vaslui unde se dispută meciul pe care, la începutul campionatului, l-aş fi crezut derbiul de facto al etapei: Vaslui - CFR.
Partide de interes local sunt cele de sub Tâmpa (vine Craiova) şi din cetatea Albei ("U" - Brăneşti).
Pentru a treia oară în acest campionat avem un derbi al codaşelor, al echipelor clasate pe ultimele două locuri (Tg Jiu şi Sportul). Eu tot mai cred că "Gaşca nebună" se mai poate salva de la retrogradare.
Pe marţi!

Febra UCL

După logica rece a lucrurilor echipele din Liga Campionilor ar fi normal să aibă rezultate supărătoare în campionatele proprii abia după jocurile din competiţia supremă a cluburilor, motivate de oboseală, drumuri lungi, euforia succesului sau, din contră, de amărăciunea nereuşitei. Se pare că nu e chiar aşa. Ca dovadă stau rezultatele oficiale obţinute de cele 32 de echipe prezente la startul Ligii Campionilor în acest sfârşit de săptămână. Din cele 96 de puncte posibile favoritele au acumulat doar 52 de puncte, adică 54%.
Printre cele care, cu gândul la intensitatea jocurilor din LC, au tratat neatent competiţia internă sunt şi câteva echipe ale căror rezultate sunt demne de a fi catalogate ca surprize cu cântec. Cântecul nu este neaparat cel dat de acordurile imnului Ligii Campionilor, ci are posibile fine dezacorduri rezultate din implicarea mafiei pariurilor. Chestia cu hoţul neprins e negustor cinstit în lumea moralităţii nu prea are acoperire. Să sperăm că replica ulciorul nu merge de multe ori la apă să se aplice şi aici.
Aşadar marile lovituri în aria pariurilor s-au dat la Barcelona (înfrângere a campionilor acasă cu o nou promovată), Liverpool (MU conducea cu 3-1 în minutul 91 şi Everton a egalat), Cagliari (5-1 cu Roma), Cesena (doar 2-0 cu Milan) şi Kiev (arhinecunoscuta Obolon din capitala Ucrainei a trecut cu 1-0 de Şahtiorul lui Mircea Lucescu). Au mai pierdut în deplasare, Shalke 04 la Zuzenhausen (pe franceză Sinsheim, puţini ştiu că este localitatea de domiciliu a echipei Hoffenheim), Benfica la Guimaraes în faţa Vitoriei (nu Lipan), Braga la Porto şi, bineînţeles, CFR la Rapid.
Nu au reuşit să iasă învingătoare în faţa propriilor suporteri Bayern Munchen, Kobenhavn şi cele trei reprezentante ale hexagonului: Marseille, Auxerre şi Lyon. Din deplasări s-au întors cu câte un punctuleţ în desagă Bremen (tocmai la Munchen), Tottenham, Hapoel Tel Aviv şi adversara noastră Basel (2-2 la Berna cu Young Boys).
Steaua cu toate că nu va asculta "imnul" a făcut prostii. Mai exact prostia prostiilor.
Pe vineri.