Cu var pe tur

    Cel puțin în patru jocuri din etapa a cincea rezultatul final a fost influențat de greșeli mari de arbitraj. În trei dintre ele nu doar scorul final a fost influențat ci și repartizarea punctelor din acea partidă. E drept că nimeni nu garantează că dacă golul sibienilor de la Craiova ar fi fost validat oltenii nu ar fi marcat în ultimele 5 minute și tot așa nimeni nu bagă mâna în foc că Rapidul nu ar fi ratat lovitura de pedeapsă din minutul 75. Ar mai fi de spus aici că în fiecare din cele trei victorii ale Rapidului de până acum  giuleștenii ar fi trebuit să beneficieze de câte cel puțin o lovitură de la 11m. Prea multe coincidențe domnilor arbitri. Aveți temă de casă?

    Faptul că etapa a fost incompletă îmi cam dă peste cap modul de a trage concluzii. În cele șapte dispute oaspeții s-au impus doar de două ori față de cele trei victorii ale gazdelor. Într-o medie de 2 goluri pe joc vizitatorii au înscris doar 6 goluri. Trebuie să remarc și frumusețea disputelor de la Botoșani și Arad unde spectatorul neutru s-a delectat. Metaloglobus - Dinamo 0-1 cu chiote și vaiete; Arad - Constanța 2-1 într-un derbi al etapei onorat; „U” - Ploiești 1-1 într-un cuib de viespi (Sibiu); Miercurea Ciuc - CFR amânat pentru 16 octombrie; Craiova - Sibiu 1-0 murdărit cu VAR; FCSB - Slobozia 0-1 fără nici un Dumnezeu; Botoșani - Pitești 3-1 într-un joc spectacol; Galați - Rapid 1-1.

    Astea fiind spuse să trecem de la ce-o fo la ce-o fi, vorba oșanului. Din nou o etapă curioasă. După ce în urmă cu două etape întâlnirea Dinamo - FCSB nu a fost derbiul etapei, iată că nici Rapid - FCSB nu reprezintă derbiul etapei. Totuși, cu siguranță va fi întâlnirea cu cea mai mare afluență de public, mai ales că giuleștenii nu le-au pus oaspeților nici o limită maximă la numărul de spectatori. Asta în ciuda faptului că, la întâlnirea cu Slobozia de pe Arena Națională, FCSB n-a avut nici măcar 7.000 de FCSB-iști. Știu eu pe cine să întreb cât de însingurat a fost...

    Dinamo - Arad (vineri, ora 21,30) Derbiul etapei. Cocoțați pe podiumul campionatului arădenii lui Mihalcea vor să repete figura de anul trecut a clujenilor lui Sabău. Dacă e chiar așa atunci acesta este momentul potrivit pentru a demonstra că merită, mai ales că gazdele vin după o partidă cu un joc dezastruos pe tarlaua din Clinceni. Gazonul Arenei Naționale le stă la dispoziție celor două echipe să se manifeste în largul lor.

    Farul - „U” (luni, ora 21,30) În primăvară un astfel de meci ar fi avut ca favoriți pe ardeleni. Astăzi dobrogenii au apropiat tasul de nisipul auriu al litoralului. Să fie chiar așa? Sper într-o revenire a șepcilor roșii.

    Rapid - FCSB (duminică, ora 21,30) Celor care cred că pasa proastă a FCSB-iștilor le-ar putea ușura drumul spre victorie rapidiștilor le spun „da capo” că se-nșală. Într-un astfel de joc nu contează locurile din clasament, forma de moment sau prima de meci. Aici totul se traduce în dorință și putință ca să citez din clasici în viață. Sper ca sportivitatea să domine și arbitrajul să nu impietezea asupra rezultatului.

    Miercurea Ciuc - Craiova (duminică, ora 16,15) Ce am spus în Caricatura de săptămâna trecută despre ciucani se transferă pentru preludiul acestui joc. Sper ca scandalul de la LPF și FRF cu privire la giugiuleala lui Becali să nu se transfere pe teren, patronul oltenilor fiind unul dintre contestatari.

    CFR - Botoșani (duminică, ora 18,30) Cu ce stare de spirit vin frânarii la acest meci depinde mult de calificarea în ultimul tur al Ligii Europa sau retrogradarea în Liga Conferinței. Pe moldoveni nu-i deranjează prea mult starea de spirit a adversarilor cât timp răgetele leului Leo le bagă frica în materia cenușie și vitamine în materia sangvină. Pe de altă parte Dan Petrescu pare obosit. Nu i-ar strica un repaos.

    Argeș - Galați (luni, ora 19) Jocul deschis, elegant și spectaculos al gazdelor este reflctat doar în parte de rezultatele de pe teren. Totuși cred că dacă ar fi apelat la varianta închisă, vulgară și oportunistă nu ar fi obținut mai mult de două puncte. Acum au șase. Partida cu Galațiul de la Mioveni le oferă prilejul de a mai adăuga ceva basmale la zestrea de fată mare. Nu prea le dau șanse gălățenilor.

    Slobozia - Metaloglobus (vineri, ora 19) Absolut toate etapele disputate până acum au început cu un meci al Metaloglobosului. Nici asta nu se dezminte. Partida lor de pe tarlaua Clinceniului nu pare prea atractivă. Nu are rezonanță. De nici un fel. Sper să nu avem prea multe accidentări.

    Ploiești - Sibiu (sâmbătă, ora 21,30) Cenușăreasa etapei. E drept că cele două echipe s-au luptat nu de mult pentru șefia play-out-ului dar de aici până să programezi acest meci de coada clasamentului în ziua și la ora de maxim interes pentru spectatorul de fotbal din România este prea mult. de-ale LPF-ului... Despre meci ce să spun... Sper într-o victorie a sașilor. Sunt deplasat?

    Opriți războiul! 

O toamnă frumoasă

   Atunci când frunzele viței de vie prind o dantelă ruginie, iar boabele de struguri se îndulcesc mângâiate de soarele din ce în ce mai pieziș, atunci începe toamna. Atunci când frunzele nucilor se aștern prin livezi peste fructele decojite de verdele ce feștelește mânuțele nerăbdătoare, atunci e toamnă. Atunci când frunzele stejarilor îmbrobodesc obrajii cărărilor de munte lăsând din ce în ce mai golașe coroanele tăcute precum condorii, atunci e toamnă iar.

   E toamnă și pentru Irina Begu, care a lăsat marile turnee de tenis cu zeci de mii de spectatori și milioane de telespectatori pentru anonimatul unei săli de sport din Szekesfehervar, cu lumina deranjând prin ferestre (vezi foto, astăzi, 6-1, 6-3 în sferturi cu slovaca Rebecca Sramkova, într-un turneu anonim ITF feminin), în condiții de joc mult inferioare locului 115 pe care îl ocupă în acest moment. Nostalgia acelui loc 22 din topul mondial a cuprins-o la 5-0 în setul secund. Au trecut trei ani de atunci. A trecut și ea de momentul amintirilor. E toamnă și pentru ea. Face o figură plăcută în turneele de dublu, unde experiența are atuuri în fața condiției fizice și reflexele în fața anduranței.

   Să revenim la fotbal. După părerile controversate asupra rezultatelor naționalei lui Contra în antractul dintre etapele a XII-a și următoarea, să privim spre Liga noastră cea de toate serile:

   Capul de afiș al etapei se va disputa la Cluj în singurul meci de sâmbătă. Craiova va încerca să profite de incapacitatea lui Dan Petrescu de a se ocupa de două lucruri concomitent, incapacitate deocamdată doar proverbială pentru că, încă de la alcătuirea loturilor, a demonstrat că are atenția distributivă. Mizez (imaterial) pe victoria gazdelor.

   Luni seara se dispută, consider eu, al doilea joc ca importanță din această etapă cu număr fatidic: derbiul Moldovei de nord că în sud nu mai avem echipe. Interesantă este și distribuția celor 14 echipe din primul eșalon: două din Moldova, patru din Ardeal și opt din restul țării (sâc!). Orice rezultat este posibil. Chiar și o victorie la scor a uneia dintre combatante.

   Urmează un set de trei meciuri interesante în care oaspetele sunt mai mult (Viitorul) sau mai puțin (Gaz Metan și Astra) favorite. Gazdele, Dinamo în cazul găzarilor și Sepsi în cazul giurgiuvenilor, au doar șansa victoriei la limită sau a egalului de salon. Cei de la Clinceni nu au nici o șansă. Nici măcar pe cea datorată unui joc prost al Viitorului sau al unei eventuale superiorități numerice.

   Jocul SB-iștilor la Ploiești, unde gazde sunt ChindiaTârgoviște, ar trebui să le arate exact unde se află în acest moment numele sonore din componență raportate la poziția din clasament. O victorie m-ar face să mă repoziționez față de valoarea de antrenor a lui Vintilă. Totuși sper că Moldovan își va impune punctul de vedere.

   Meciul rămășițelor este chiar în deschiderea etapei la Tg. Mureș. Titlul de gazde îl poartă Hermannstadt, iar cel de oaspeți Voluntari. Cred că ardelenii se vor impune lejer. Chiar la scor...

  

  

O nouă etapă după etapa a noua

  Pentru derbiul etapei trebuie să așteptăm până luni. Ca și etapa trecută cel mai interesant meci se joacă luni. La orele de maximă audiență joacă alții. Așadar, la Ovidiu, viitorul fotbalului românesc (de Nooijer, Houri, Rivaldinho și, eventual, Eric) dau ochii cu străinul Rusu. E doar un joc de cuvinte. Admir ce face Hagi la Ovidiu. Aș fi dorit să fi făcut această academie într-un oraș mai mare care să aducă mai mulți spectatori în tribune. Revelația Poli Iași ar putea profita de euforia puștilor după victoria detașată (doar pe tabela de marcaj) din fața găzarilor și să le pună probleme.

   Astăzi ne vom delecta cu un alt meci nu numai interesant ci și important pentru partea superioară a clasamentului. Găzarii nu ar trebui să jelească prea mult după deplasarea de la Ovidiu deoarece au jucat bine. Problemele de acolo s-au numit Căbuz și câteva inadvertențe în apărare. Craiovenii ar putea specula și ei astfel de oportunități. Forța de atac dezvoltată de Fernandes, Dumitru, Olaru de la gazde și Pițurcă de la oaspeți ne vor oferi un meci spectaculos cu multe goluri. Hai fotbalul!

   Campioana, după victoria formidabilă din Liga Europa, ar putea fi tentată să trateze meciul de pe Arena Națională mai lejer ținând cont de locul ocupat în clasament de FCSB. Nu cred că va fi așa deoarece există și orgolii. În general orgoliile expansive duc către eșec, acum s-ar putea să fie factorul revigorant. Aștept un joc aprins în care gazdele să consfințească sau nu revirimentul de care a dat dovadă în ultimele două jocuri.

   Dinamo, la fel ca și FCSB-ul, trebuie să arate că ultimele rezultate (două victorii și un egal) nu sunt întâmplătoare. Sunt curios de prestațiile lui Budescu la gazde (Astra) și D. Popa la oaspeți. Partida de la Giurgiu ar putea lâncezii pe alocuri dar cred că va fi pigmentată cu inserții de spectacol.

   Meci de mare interes printre ardeleni: Sepsi (Oltul) contra Hermannstadt (Sibiu). Lăsând la o parte denumirile cu tentă etnică jucătorii celor două echipe se vor încleșta într-o dispută sportivă, așa că, noi, suporterii, vom „suporta” cu aplauze reușitele din iarbă. Jocul contează pentru partea superioară a jumătății inferioare. Off! E complicat.

   Un joc care la prima vedere va fi dezechilibrat s-ar putea solda cu surprize. În cele nouă etape de până acum gazdele, botoșănenii, au înregistrat șase jocuri încheiate la egalitate, iar oaspeții, târgoviștenii, au suferit cinci înfrângeri. Așadar surpriza ar fi victoria lui Viorel Moldovan în fața lui Marius Croitoru.

   Derbiul „celor cari nu cuvântă” aș prefera să se încheie la egalitate. Voluntari și Clinceni, cele două echipe cu tribunele goale pentru nivelul primului eșalon, să facă loc Măriei Sale Suporterul. Așteaptă Ploieștiul, Clujul, Constanța, Timișoara, Brașovul (ăștia deocamdată așteaptă degeaba), Aradul, Oradea, Baia Mare, chiar Satu Mare (tot degeaba)... și Giuleștiul.

Piuneze

Puteai să mă pici cu ceară şi tot aş fi crezut că acul acela mic cu capul plat folosit nu cum credeau unii la aşezarea lui cu vârful în sus pe scaunul din faţa catedrei, ci la "tatuarea" pe centura lată cu care se îmbrăcinau evazaţii, se pronunţă literar piuneză şi nu pioneză. Ce să-i faci? Omul cât trăieşte învaţă. De la origini şi până azi. De fapt tot originea este vinovată şi pentru pronunţia corectă a cuvântului buclucaş. Cică vine de la francezul "punaise"... E! La modă-s englezismele astăzi... Cine îşi mai aduce aminte că am fost învăţaţi prin generală că suntem latini, mai nou francofoni...
Tot aşa n-aş fi crezut la începutul acestui an că în etapa a douăzeci şi patra derbiul etapei nu va fi în Giuleşti ci la Vaslui. Tot ocupantele locurilor trei şi unu ar fi trebuit să fie dacă rezultatele din ultimele cinci etape ar fi fost normale. Ce mai tura-vura, dacă întâlnirea dintre Vaslui şi CFR se termină egal se bucură atât dinamoviştii cât şi rapidiştii, dar şi steliştii, dacă bat gazdele doar dinamoviştii ar avea motive de satisfacţie. Şi asta doar cu condiţia ca în prealabil să-şi fi adjudecat toate punctele sub podul Grant. Dacă e să fie egal să fie, dar cu multe goluri şi după un joc spectaculos.
În Potcoavă (revin la această denumire pentru că o peluză este inutilizabilă) doleanţele sunt cumva pe dos. Toată lumea vrea egal mai puţin susţinătorii celor două combatante. Aceştia tânjesc după dulceaţa tuturor vişinelor, respectiv cireşelor, puse în coşuleţ.
Nu lipsită de importanţă este şi partida de la Târgu Jiu, dar tactica subversivă şi total antisportivă a tandemului MM - latifundiarul distruge orice competiţie prin peroraţii de genul "Grigoraş vine la Steaua". Mă dezgustă... Păcat! Aş fi vrut să povestesc mai multe despre partida aceasta.
Oţelul a făcut un 3-0 pe o partidă la care scorul cel mai probabil ar fi fost de 2-0, dar gazdele au jucat oleacă mai bine, iar sibienii o ţâră mai prost faţă de aşteptări şi uite aşa au ajuns la un scor de neprezentare. Cam acelaşi lucru se aşteaptă şi de la "U" şi Gaz Metan în disputele de pe teren propriu cu Târgu Mureş şi Astra, chiar dacă acestea au o nouă bancă tehnică (mai proaspătă cea ploieşteană şi cu foarte bune rezultate cea târgmureşeană).
Prin zona friguroasă a clasamentului se aşteaptă dispute strânse şi acerbe pentru puncte mai mult la Chiajna şi Petrolul unde Ceahlăul şi Braşovul nu vor să plece cu tolba goală. Cea mai uşoară misiune se pare că o are Sportul Studenţesc, dar dacă ne luăm după renume, "gaşca nebună" ar putea să se împotmolească în smârcurile Mioveniului.

11 metri cu orice preţ

Încă îi mai aud fluierul lui Balaj în urechi, încă un arbitraj care mi se pare corect, omenesc, fără greşeli intenţionate şi care nici într-un caz nu şi-a pus amprenta pe rezultatul final. Sunt câţiva oameni care escaladează intenţionat campania împotriva arbitrajului românesc. O fac total împotriva fotbalului românesc. Vă garantez că este mult mai uşor pentru unele echipe (Steaua, CFR, Vaslui, Dinamo şi chiar Rapid, echipe în relaţie bună cu "impresari" în domeniu) să măsluiască arbitri străini decât pe cei autohtoni. Am spus şi repet: nu există nici un arbitru pe lumea aceasta care să fi arbitrat vreun meci fără greşeală. Văd cam treizeci-treizeci şi cinci de meciuri în fiecare săptămână de toate nivelurile şi din toate ţările (mă ajută mult şi televizorul în ultimul timp) şi vă spun că arbitrajul românesc este din ce în ce mai bun. O deformaţie căpătată în timp (şapte ani de fotbal, douăzeci şi unu de ani de arbitraj, vreo trei ani de observator, vreo 7-8 generaţii de arbitri pe care i-am şcolit, vreo trei ani de redactor sportiv şi pasiunea pentru acest domeniu) v-ar putea face să aveţi încredere în ce vă spun. Nu mai văd arbitri rău intenţionaţi (ultimul a fost în tur). Fiind rapidist nu comentez niciodată arbitrii care conduc Rapidul pentru că atunci, înălţimea mea de 166 de cm, văd tot felul de conspiraţii şi greşeli pe care, judecate la rece, le regret; dar sunt numai în mintea mea.
Derbiul etapei se joacă în Groapă. Două echipe rănite. Dinamo plângea miercuri şi râdea joi. Porumboiu râdea în gura mare miercuri şi-şi muşca buzele joi. Avantaj Dinamo de un punct. Acest punct are valoare doar dacă în această a douăzeci şi treia etapă "câinii" muşcă hulpav din vasluieni (în sensul sportiv, bineînţeles). Aş prefera un egal, dar trebuie să recunosc că aici este un meci de trei puncte, nu de două.
Aproape acelaşi interes pentru configuraţia finală a clasamentului suportă şi jocul de la Cluj. Vişiniii au semeţia primului loc, iar gălăţenii ar trebui să afişeze trufia celor ce transpiră în tricourile de campioni. Dacă Oţelul are moralul mai ridicat, CFR-ul are11 puncte mai mult în clasament. Dacă Dorinel va putea menţine ştacheta la fel de sus ca în ultimele trei meciuri (inclusiv cel de cupă) atunci doar "norocul proverbial" va determina cum se vor distribui punctele din acest joc. Dacă nu, cei din Gruia vor mai bifa un meci la reuşite.
Nu-mi place ultima declaraţie a lui Şumudică. Îmi miroase că vrea să scoată fum dintr-un foc care nu poate fi aprins. Sper să mă înşel. Unul din motivele, nu cel principal, pentru care Şumi a plecat de la Astra a fost jocul Rapid - Astra şi modul cum s-a manifestat el faţă de galeria giuleşteană. Trecutul meu stegaro-rapidist ar trebui să mă pună în dilemă, dar sângele tot vişiniu curge.
Urmează trei partide care nu le recomand pariorilor (o altă invenţie care distruge sportul; oh!, unde este bătrânul şi aproape inofensivul pronosport?). Gaz Metan la Steaua, "U" la Chiajna şi târgmureşenii la Astra se pot întoarce la fel de bine cu punct(e) sau cu multe goluri în tolbă.
Pandurii pleacă favoriţi la Mioveni (este min. 8 al jocului acum) şi Sportul la Sibiu, dar cum sunt unduiri atât în plan orizontal cât şi în plan vertical s-ar putea să nu se ştie. Cred totuşi că vor zâmbii Grigoraş şi Isăilă. Primul a avut prea multe grimase şi al doilea din nonşalanţă. La suferinţă se zbat Ceahlăul şi Petrolul pentru un loc sub peisajul selenar al primului eşalon al fotbalului românesc.
P.S. O primă fază discutabilă a apărut la Mioveni în min. 19. Vă rog să judecaţi această fază prin prisma refuzului atacantului gorjean Batin să sară peste picioarele portarului argeşean Corbea. I-ar fi rămas să prelungească acea minge spre plasă... 11m cu orice preţ. Chiar şi cu acela de a înscrie un gol de la 7-8m cu poarta goală.

Cine a tras în noi?

La sfârşitul acestei etape sper să aflăm cine a tras în noi. Pentru a avea un final de campionat disputat fără pete de ruşine trebuie aflat cu precizie cine a tras în noi. Cine a tras în noi rapidiştii, cine a tras în noi steliştii, cine a tras în noi dinamoviştii, cine a tras în noi ceferiştii şi aşa mai departe până aflăm cine a tras şi în lupul singuratic. Mai exact cine a tras în noi suporterii din Liga I? Nu mai vorbesc de cei ucişi prin Craiova, Timişoara, Arad, Iaşi, Constanţa şi chiar aici unde se agaţă harta, la Satu Mare. Nu zâmbiţi. Chiar vreau să se afle... Unii dintre noi chiar numai vrem să plătească vinovaţii. Vrem doar să plece... să plece... să plece...
Mai e un pic şi începe etapa a douăzeci şi doua. Derbiul etapei este mâine, la Galaţi unde gazdele în trend ascendent dau piept cu un Dinamo dacă nu debusolat, cel puţin fără matelot la proră. Probabil că Dorinel nu va dori să şteargă cu zoaie impresiile din articolul precedent şi va dezvolta iarăşi un joc frumos. Dinamo poate răspunde cu aceeaşi fisă sau cu fii-sa, manipularea. Sper în prima variantă. Să câştige cine este mai bun la ora meciului.
Un alt joc aşteptat cu foarte mult interes este cel din Regie, unde Sportul Studenţesc înfăşurată cu o aureolă cu accente boreale peste un trup mai mult scheletic îşi doreşte să îmbrobodească proaspăt suita în capul listei, cea care are cel mai mare număr de puncte acumulate în primele douăzeci şi una de etape, CFR Cluj. Să vedem dacă sunt de acord musafirii, aici incluzându-i şi pe arbitri.
Poate nu ar fi fost considerată chiar al treilea joc ca importanţă întâlnirea de sub Podul Grant, dacă nu s-ar fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat după partida de la Chiajna. Toţi ochii (bine, aproape toţi...) vor fi îndreptaţi asupra modului în care au ştiut să gestioneze giuleştenii situaţia ivită. Cu inima de rapidist vă daţi seama ce-mi doresc, dar...
Jocurile 4, 5, şi 6 după subiectiva mea părere sunt cele de la Vaslui (cu Braşovul), Cluj ("U" - Astra) şi Târgu Mureş unde gazdele, în primele două cazuri, şi Steaua, în al treilea, pleacă mai mult sau mai puţin favorite. Om trăi ş-om vedea.
Pandurii şi Gaz Metan pleacă de departe favorite în întîlnirile cu Sibiul şi Mioveniul. Derbiul retrogradantelor se dispută în această etapă la Ploieşti unde petroliştii vor să verse un câmp de păcură în calea caleştii doamnei Chiajna, pardon, a doamnei Reghecampf.

...schimbă mâna.

Deunăzi scriam cam pătimaş despre antrenorul Dorinel Munteanu. Se vede treaba că va trebui să-mi schimb radical opinia despre actualul Dorinel Munteanu. Acel Dorinel Munteanu din perioada 2005-2008, când din postura de antrenor-jucător pe la CFR, Piteşti şi Vaslui a tras pentru Steaua (nu pentru Dinamo cum eronat am lăsat să se înţeleagă) cât a putut de mult, a dispărut după ce l-a cunoscut îndeaproape pe latifundiar (acesta şi-a ţinut până la urmă promisiunea de a-l aduce la Steaua dacă "merită").
Cele două jocuri conduse de Dorinel Munteanu, înfrângere cu Vasluiul în Cupa României şi victorie la Braşov în campionat, au arătat că ştie. Dorinel ştie. Are potenţial. După cum vedeţi nu vorbesc despre faptul că este antrenorul care a câştigat ultima ediţie de campionat. Nu-i recunosc aceste merite, dar laud treaba bine făcută chiar şi în cazul unei înfrângeri. La jocul din competiţia ko a întâlnit o echipă care la această oră nu prea are adversar în ţară. Trebuie să recunoşti bărbăteşte atunci când valoarea şi motivaţia adversarului te fac să părăseşti învins terenul de joc. La Braşov a câştigat frumos şi meritat.
În ceea ce priveşte povestea de amor (nu de dragoste) dintre mocăniţă şi novac s-a terminat nu prea elegant. Jiianul venit cu inima deschisă la five o'clock-ul de sâmbătă, şi-a etalat cămaşa de in topit dantelată cu modele brâncuşiene, dar buzele mocăniţei erau fardate cu ruj şi intenţiile cu mătrăgună. I-a servit o cafea în loc de ceai şi îndulcitor în log de esenţă. Cu un Robert Dumitru în rol de Balaj (ruj) şi cu un Cardoso (mătrăgună), aflat încă pe teren după ce s-a întâmplat cu Dinamo, haiducul nostru a plecat cu coada nefolosită între picioare. Nu mi-a plăcut chiar dacă sunt ardelean.
Normal că mă doare ce se întâmplă la Rapid. Atât de ce se petrece pe teren, cât şi de ce se petrece în vestiar, dar şi de cele ce se petrec în tribune. Nici la Dinamo nu funcţionează totul normal. Steaua surâde in crescendo, dar nu se ştie până când. Singura echipă cu adevărat solidă este cea a lui Porumboiu. Are mijlocul şi atacul cel mai bun al acestui campionat. Acolo sunt probleme doar în apărare, dar dacă primesc cinci goluri sunt în stare să dea şase, din care patru spectaculoase.
La subsol câteodată se joacă fotbal dar se pierd puncte în eter, alteori se lâncezeşte şi cea cu mai multă "trecere" strânge câte trei puncte odată. Sare din acest tipar Sportul cu siguranţă şi Chiajna cu sincope.

Mocăniţa şi novacul

Mai de către olatul moţilor, de care o desparte doar un hat, mocăniţa noastră şi-a tras straie de orăşancă de vreo câţiva ani încoace şi, oacheşă cum e, s-a încoronat de două ori ca principesă a fotbalalui nostru. Nu că nu i-ar sta bine dar ar mai vrea. Numai că novacul de dincolo de munţi, de pe Jii în jos, i-a picat cu tronc fata. Şi-o vrea despletită şi să-i împrăştie boabe în bătătură. Problema este că nu poate fi şi haiduc şi cu muiere la cingătoare aşa că s-o lăsa doar cu o seară de amor în Gruia. Vedem noi cine pe cine înfoacă.

După cum v-aţi dat seama şocul celui de-al douăzeci şi unulea hop al campionatului nostru de fotbal va avea loc la Cluj Napoca, dar nu pe Cluj Arena, cum i-ar fi plăcut lui Arpi. Dacă Grigoraş mai dă o lovitură nu-l mai scapă nimeni de un grand al campionatului. Cum la Steaua şi Vaslui nu vrea să ajungă, la Rapid miroase a stabilitate, la Dinamo dacă Ciobi ia titlul nu-i loc, tot la Cluj ajunge.
Astra se află de mai mult timp în pasă proastă. Dacă Steaua îşi revine din euforia întoarcerii pe propria arenă şi se comportă ca o echipă, nu ca nişte individualităţi, atunci vor avea meci uşor. Părerea mea este că cine dă primul gol câştigă. Este posibil să nu-l dea nimenea?
Revirimentul Sportului face din meciul din Groapă un meci de mare interes. Păcat că din cauza huliganilor vor fi din nou puţini spectatori în Ştefan cel Mare. Sunt atâţia dinamovişti care ar dori să vadă meciul pe viu... Aparent Ionel Daniel Dănciulescu şi Marius Constantin Niculae ar trebui să dea fiecare câte două goluri (pentru fiecare prenume câte unul), iar plasa lui Bălgrădean s-o adie doar vântul. Mai ştii...!
Jocurile de la Piatra Neamţ, Braşov şi Chiajna au în comun faptul că oaspeţii pleacă favoriţi, dar nu cred că Vasluiul, Galaţiul şi Rapidul vor duce toate cele 9 puncte către casă. Cel puţin una se împiedică. Oare care? Oarecare. Cei mai mulţi ar spune Oţelul, dar nu vă grăbiţi!
Două meciuri ale suferinţei (Petrolul - "U" şi Voinţa - Gaz Metan) şi unul al groazei (Mioveni - Tg. Mureş) completează desfăşurătorul acestei etape în care ne vom bucura/întrista de (ne)realizările echipei noastre favorite. Trebuie să învăţăm să nu ne mai întristăm/bucurăm de (ne)realizările echipelor concurente favoritelor noastre. Mai pe scurt: să iubim nu să urâm!

Confirmări!

Pentru a nu ne invineţii unghiile de la deştele mari ale membrelor lungi, ale mele şi/sau ale colegilor de breaslă, încerc să fac un abord asupra etapei care tocmai s-a încheiat, dând răspunsuri tocmai la întrebările pe care mi le-am pus înaintea începerii acesteia.

Dintre confirmările pozitive pe care le aşteptam în această a doua etapă se remarcă doar Sportul şi cu Ilijoski. Parţial cred că am putea spune că au confirmat Braşovul (chiar dacă a pierdut), Stanciu şi V. Dinu, iar bile negre avem pentru Chiajna, Dinamo, “U” şi Miclea. Să fi fost doar chestii accidentale? Mai avem de două ori câte patrusprezece reprize (plus prelungirile de rigoare) pentru fiecare în care ne vom edifica. Dintre cele care nu mi-au plăcut în prima etapă trebuie să recunosc că Steaua a jucat mult mai bine şi a meritat cele trei puncte de pe Cluj Arena. O faţetă ceva mai plăcută a arătat şi Răzvan Lucescu în condiţiile în care adversarul nu a pus prea multe probleme. Despre Bumba încă nu am cuvinte de laudă. Au câştigat însă multe aprecieri Chiricheş, B. Pătraşcu (doar pentru o unică execuţie) şi Rusescu.

Aşadar Borcea nu are butoane pentru Grigoraş. Mă bucur pentru acest antrenor că îşi poate ţine capul demn deasupra unei coloane vertebrale la fel de dreaptă ca şi cea mângâiată de palmele lui Brâncuşi. Nu acelaşi lucru aş putea spune despre doi din elevii lui, dar pentru că el îi protejează într-un fel în faţa presei (cauţionează cum le place unora, într-un fel greşit, să se pronunţe), le trec şi eu sub tăcere. Culmea! Unul nu-i român.

Chiar dacă mai mult am ascultat partida de la Cluj decât am văzut-o, mi-am dat seama că Steaua a făcut o partidă mult mai bună decât cu o săptămână în urmă. Nu ştiu în schimb ce s-a întâmplat cu “şepcile roşii”. Parcă ar fi jucat cu Dinamo!? Până la crângul dintre plopi…

Mi-a plăcut meciul de la Mediaş. Nu numai pentru că n-au dat oaspeţii primul gol, cum am atras atenţia că n-aş vrea să se întâmple, ci şi pentru ardoarea şi deschiderea cu care au abordat partida cel două angrenaje atent manevrate de diriginţii de pe bancă.

Dacă Petrolul şi Chiajna şi-au întins cefele cu prea multă smerenie sub securea ascuţită de Răzvan Lucescu, respectiv Augusto Inacio, nu acelaşi lucru au făcut oştenii lui Ştefan, care, înghesuiţi şi de înfrângerea din faţa “găştii nebune”, au mirosit tocila prea uzată a înşurubatului Dorinel Munteanu (chiar dacă nu mai are atingeri vădit pro Dinam tot nu-l cred un mare antrenor; doar de conjuncturi a avut parte în întreaga sa carieră) şi au crescut şi mai mult adversităţile din relaţia Stan – Munteanu.

Braşovul a jucat frumos în Regie, Mioveniul a jucat interesant la Astra, dar numai Sibiul s-a întors cu punct din disputele plângerii.

Confirmări?

Tocmai a început primul joc al celei de-a doua etape de primăvară când mi-am adus aminte că nu mi-am debitat elucubraţiile pentru cei care mai citesc totuşi şi alte opinii. Cred că etapa aceasta aşteptăm câteva confirmări (Sportul, Chiajna, Braşov, Dinamo, U. Cluj pe de o parte, Ilijoski, Stanciu, Viorel Dinu sau Miclea pe de altă parte) şi multe infirmări (cu Steaua, Bumba şi Răzvan Lucescu în prim plan). După cum vedeţi nu prea bate ce scriu eu aici cu cifrele, nu prea seci, ale lui Vochin.

Cel mai interesant joc al etapei este cel de la poalele Coloanei Infinitului unde Dinamo încearcă sub Poarta Sărutului să dăltuiască o altă Masă a Tăcerii în tribune. Ar fi o confirmare. Nu ştiu dacă este şi Grigoraş de acord. Rar se întâmplă ca elevii lui să lase de dorit două etape consecutive. Acum ar fi trei şi-o iarnă, dacă ne aducem aminte că pe 18 decembrie erau egalii moldovenilor lui Ştefan, tot aici, pe malul stâng al Jiului.

Deplasarea Stelei pe Cluj Arena este al doilea punct de atracţie al etapei. De data asta gazdele trebuie să confirme şi oaspeţii să infirme comportarea de cu o săptămână în urmă. Dacă citim câteva nume din cele două trupe, ar trebui să ne aflăm sub zodia tehnicităţii cu călcâiele lustruite, şireturile descheiate, gleznele debordante şi moţurile rebele. Ca în crângul dintre plopi.

Pe partea cealaltă a Carpaţilor, pe Târnava Mare, Gaz Metan şi CFR, două echipe istorice, cu cele mai multe confruntări directe prin defuncta Divizie B, se întâlnesc în ceea ce se poate spune al treilea cap de interes al etapei. Tot aşa. Una vrea să confirme, alta să infirme jocul din etapa precedentă. Ar putea fi un joc frumos dacă ţinem cont de deschiderea pe care o are Pustai către spectacol. Numai să nu dea ceferiştii primul gol...

Petrolul la Rapid (adevăratul meci istoric al etapei), Ceahlăul la Galaţi şi Chiajna la Vaslui merg, după cum arată clasamentul cam fără prea multe speranţe. Dacă despre Concordia nu mai pot spune nimic, scorul fiind de 4-0 contrafăcut (nu neaparat intenţionat de Vaslui cât de unul, Baruch, sau aşa ceva), celelalte două au şi gânduri rătăcite alimentate de deja vu-uri.

Aştept cu nerăbdare jocul din Regie unde Sportul Studenţesc şi FC Braşov vor să demonstreze că întru adevăr sunt surprizele pozitive ale ghioceilor. Mioveniul la Astra şi Sibiul la Târgu Mureş se duc să scoată câte un amărât de punct profitând de zbaterile interioare din cele două fiefuri gazdă. Din păcate nu prea văd spectacol la aceste jocuri. Sper să fiu contrazis.

La rece

Am lăsat să treacă ceva timp de la ultimul şut pe poartă al etapei a nouăsprezecea în speranţa că mă voi debarasa de prima impresie şi voi fi cât mai imparţial în comentariile pe care îndrăznesc să le dau cititorilor acestor rânduri. Între etapa a optsprezecea (singurul cuvânt din DEX care conţine cinci consoane consecutive) şi cea recent încheiată a trecut o veşnicie. Oare care ar fi fost rezultatele dacă aceasta avea loc în toamnă-iarnă aşa cum fusese prevăzut?

La Braşov Şumudică l-a doborât pe Grigoraş într-un meci în care m-am simţit stegar. Nu numai pentru că Şumi este rapidist ci, în special, pentru trecutul meu pe Tineretului şi pe zgura de lângă Cauciucul (ulterior FARTEC, azi nu mai ştiu). Remarc arbitrajul de la acest joc, comentariul echilibrat al celor de la Digi şi evoluţia echipelor care au dovedit poftă de joc. Probabil că plecările lui Chipciu şi Cristescu pe de o parte şi cea a lui Chiricheş pe de altă parte a lăsat echipele fără vedete (în cazul Braşovului şi fără lideri), dar a insuflat celorlalţi plăcerea de a juca neîncorsetaţi.

Meciul imediat următor, cel din Gruia dintre CFR şi Târgu Mureş, mi-a lăsat un gust amar. Începând de la comentatorul TV care se chinuia, cu interese ascunse probabil (atenţie! în curând arbitri nu o să mai aibă bani să îi plătească pe comentatori), să scoată basma curată un arbitraj cât se poate de părtinitor în favoarea unui Cluj ce nu s-a regăsit nici pe teren şi nici la vestiare. Văd că nimeni nu spune nimic de ofsaidul din care s-a născut necornerul de la golul gazdelor şi despre metoda de tocat mărunt un adversar cu nervii la pământ la care doar experienţa lui Ilieş şi Iencsi nu a fost suficientă. Nu a ieşit la rampă Bumba.

La Sibiu praho-giurgiuvenii nu au reuşit să îi facă pe plac lui Niculae. De când a plecat Şumi, Antonio Concencaio da Silva Oliveira arată că este doar un antrenor de conjunctură, adică nu scoate unt din piatră seacă. Tinereţea bâtrânului Miclea, adăpostit pe bancă până prin minutul 60 a debordat printr-o bară după ce a pătruns pe gazon şi un gol înainte de a părăsi iarba. Spadacio a arătat motivele pentru care a stat umăr lângă umăr cu Loci Boloni pe banca lui PAOK.

Pe Giuleşti a fost un meci care m-a durut. Chiar dacă Rapid a fost clar dezavantajată de arbitri nu consider că Balaj a arbitrat tendenţios. Mai curând campania de presă dusă împotriva Rapidului, manageriată de bani din umbră prin care unii pseudoziarişti îşi mai rotunjesc fondurile, l-au făcut pe băimărean să muşte la "plângerile" lui Niculescu (şi ale lui Surdu, ce-i drept; oare când vor ajunge bărbaţi fotbaliştii din campionatul românesc) şi să-şi propună să nu acorde penalti decât în caz de calamităţi naturale (din acelea la care nici o companie de asigurări nu se bagă). Pumnul în cap primit de Grigore de la Bornescu nu lasă loc de nici o interpretare. Mi-a plăcut faptul că a judecat cu acelaşi cap faulturile făcute atât de Grigore şi Alexa din tabăra Rapidului cât şi cele ale studenţilor Abrudan şi Cristea.

Pe National Arena, Dinamo a demonstrat că are susţinători. Scăpând de Groapa din Ştefan cel Mare unde din cauza şarlatanilor ce-şi spun galerie, ultraşi... nu a mai mers lumea la meciurile echipei favorite, s-au trezit că sunt înconjuraţi cu căldură şi conduşi către victorie. Medieşeanul Zaharia şi-a făcut iar numărul pentru a vedea cartonaşul roşu în debutul partidei. Unii zic că neintenţionat, dar de când s-a întors cineva la butoane nu mai am încredere nici în fiul meu (normal; e dinamovist).

La Ploieşti au fost două reprize total diferite. În prima un arbitraj de casă, un gol de chinogramă bazat pe două greşeli consecutive de arbitraj în favoarea gazdelor (cred eu neintenţionate şi aparţinând fiecare câte unui asistent şi nu centralului), un Raul Costin ce mai mult încurca trioul Sânmârtean - Adailton - Wesley şi un 1- 0 neconvingător. Repriza secundă a debutat cu pătrunderea reconfortantă a puştiului Stanciu pe teren, a unui Haţeganu un pic mai speriat şi mai concentrat asupra jocului şi a norocului de partea moldovenilor lui Porumboiu. Poate nu chiar meritat Vasluiul a plecat cu trei puncte de la Petrolul.

Surpriza etapei s-a produs la Mioveni. Glumesc desigur, dar gluma nu este chiar aşa de departe de adevăr dacă socotesc cele trei puncte din bagajul steliştilor faţă de prestaţia lor din teren. Dacă altădată admiram miracolul prin care Ilie Stan slalomează printre nervii latifundiarului, nevoile echipei, capriciile şi valoarea jucătorilor şi poziţionarea echipei în teren, acum nici măcar de reuşita acestuia nu poate fi vorba. Noroc, întâmplare şi banal. În două cuvinte aş caracteriza partida: rezultat fortuit.

Adevărata surpriză a etapei s-a produs la Piatra Neamţ unde nemâncaţii din Regie (dacă au mâncat totuşi ceva au făcut-o din bani împrumutaţi, că vistieria este nu numai goală ci şi părăsită) au dislocat câteva cete din oastea lui Ştefan şi le-au trimis cu gândul la Răreşoaia şi cele trei domniţe, lăsându-l pe vajnicul străjer de neam şi Poartă, Thomas Villadsen, fără de curteni prin preajmă. Un gol = trei puncte. Fără speranţe totuşi. Aviz altor amatori de senzaţii tari pe nepusă masă cu "gaşca nebună".

Am fost foarte curios de noua faţă a Concordiei Chiajna, mai ales după rezultatele surprinzătoare din meciurile amicale disputate în această iarnă. Nu sunt un admirator al pătrunderii Anamariei Reghecampf în fotbalul românesc (mă refer la modul cum a făcut-o pe când se numea Prodan, nu la faptul că reprezintă sexul delicat) şi, după cum ştiţi nu sunt nici un adept al ruralizării fotbalului românesc la nivelul primului eşalon al ţării (echipele din prima ligă trebuie să fie din oraşe cu cel puţin 100.000 de mii de locuitori pentru a avea suporteri şi susţinători pe măsură), dar trebuie să recunosc că Reghe (Laurenţiu, desigur) a făcut treabă bună, strângerea de mână pe care i-a căutat-o Dorinel Munteanu la sfârşitul partidei fiind nu numai de complezanţă ci şi sinceră.

În final o etapă cu dedicaţie: nu mai vrem Naşu' şi Corleone! Eu nici de familia ce a întunecat fotbalul românesc. Îi iert doar dacă pleacă de bunăvoie.

Clinchet

Peste doar câteva ore va începe, ceea ce sper să fie, cel mai corect şi disputat retur de campionat. Bineînţeles chestia asta cu câteva ore depinde de când citeşti aceste rânduri. Eu m-am raportat la momentul când le-am tastat. Adaug la debutul acestei noi sesiuni de postări pe blog şi pe MySport scuzele de rigoare pentru lungul interval de inactivitate pe teme sportive.
Aşadar mai sunt doar cel mult 144 de jocuri până aflăm necunoscutele acestei ediţii de campionat. Bine înţeles că pe rând vom afla prima retrogradată, poate chiar şi a doua retrogradată, cine sigur va juca etape preliminare cel puţin în Europa Legue, a treia retrogradată, cine va juca în tururile preliminare Champions League, echipele care nu mai pot năzui la Europa, dar nici nu au grija retrogradării (moment delicat în care acestea devin arbitri, sper eu, nepărtinitori), câştigătoarea Cupei României şi într-un final campioana împreună cu ultima retrogradată odată cu configuraţia finală a clasamentului ediţiei 2011 - 2012. Fără TAS, fără contestaţii şi, iar sper, fără cuplul Naşu' - Corleone.
Aşa cum v-am obişnuit în trecut am să iau meciurile în discuţie după un criteriu care vi l-am mai descris o dată: suma cumulată a locurilor pe care le deţin echipele fiecărui joc în clasamentul momentului (în ordine crescătoare), iar în caz de egalitate suma cumulată a punctelor obţinute până la data jocului (în ordine descrescătoare).
Derbiul etapei este cel de pe Giuleşti unde feroviarii aşteaptă o confirmare a laudelor care nu mai contenesc în presă după pregătirea de iarnă, iar "şepcile roşii" caută prin magazii saboţi de deraiere. Cred că va fi un meci frumos cu trei-patru goluri în ambele porţi. Fiind rapidist sper că mai multe să poposească în plasa oaspeţilor. Pe Naţional Arena liderul pleacă favorit în faţa nonconformiştilor lui Pustai, dar cred că sunt prea importante aceste trei puncte pentru gazde ca să-şi permită să le risipească prin bazinul Târnavelor. Al treilea joc cu implicaţii directe asupra podiumului campionatului va avea loc la Cluj unde cei de pe Someş se uită nu prea condescendent către fârtaţii lor de pe Mureş: CFR - Tg. Mureş un meci cu final previzibil? Îmi permit să cred că da.
La Braşov se întâlnesc două echipe cu pretenţii europene (FCM şi Pandurii), dar cred că mai interesantă va fi lupta celor doi antrenori cu rezultate excelente în ultimii doi ani: Şumudică vs Grigoraş. Petrolul şi Vasluiul se află cam în aceeaşi găleată cu meciul anterior cu specificaţia că moldovenii parcă ar avea mai multe şanse decât oltenii în meciul precedent. Steaua are la prima vedere unul din cele mai uşoare jocuri în deplasare din acest campionat şi rămâne doar să demonstreze acest lucru în faţa constructorilor de autoturisme de pe valea Aegeşelului.
Meciurile cu interes pentru evitarea retrogradării din partea gazdelor şi visuri europene în concubinaj cu spectrul ligii secunde din partea oaspeţilor se dispută la Chiajna (Concordia - Oţelul) şi Sibiu (Voinţa - Astra), iar la Piatra Neamţ Ceahlăul şi Sportul se aflăîn situaţie inversă.
Interesant este ccă podiumul joacă acasă, iar echipele clasate pe locurile 4 - 9 joacă în corpore în deplasare.

Trei din cinci

S-a jucat. Fără să ştiu care vor fi cele trei (doar Rapidul avea şanse de peste 80%) din urnele pentru grupe, m-am gândit, după disputarea meciurilor tur, că trei vor fi echipele pentru care vom strânge pumnii în această toamnă. Tot normal ar fi ca una dintre ele (aici includ şi Oţelul de această dată) să joace şi la anul (adică impropriu spus, la primăvară) în competiţie.
Pentru că spaţiul nu-mi permite (spaţiul din Informaţia Zilei) voi fi lapidar cu patru din cele cinci echipe care au jucat aseară. Rapidul, conform temerilor mele, nu şi-a respectat mersul normal, dar s-a calificat; Steaua le-a dat peste nas infatuaţilor şi a demonstrat că suntem peste fotbalul de din sud de Dunăre; spuneam unui prieten că Vasluiul are mai puţine şanse decât Dinamo... m-am înşelat; medieşenii şi-au dorit atât de mult încât, spre final, s-au temut de reuşită. Să mai specificăm că am terminat aceste play-off-uri cu doar 0,83 puncte în contul României (o,5 în tur şi doar 0,33 în retur), adică patru victorii (4p) şi două meciuri egale (1p) şi totul împărţit la şase.
Dinamo este o echipă blestemată. Blestemată nu din exterior ci din interior. Câinii aceea de pe emblema lor le dă un aer domestic. Adică joacă doar acasă, în campionatul intern. Nu vreau să fiu rău, dar toţi arbitri aceia care greşesc în ţară în favoarea lor, nu fac decât să creeze o mentaliatate proastă în mintea jucătorilor. Torje este cel mai bun exemplu în acest sens. Toate acele simulări, auturi nemeritate, poziţii de ofsaid (ne)sancţionate... le induce jucătorilor faptul că ei merită aşa ceva pentru simplul fapt că joacă la Dinamo. De aici până la o stare de suficienţă nu este departe. De aceea Borcea va mai suferi până să audă imnul Ligii Campionilor în Groapă.
Să ne întoarcem la ale noastre. Scăpată de grijile europene Dinamo dă nas în nas în derbiul etapei cu ditamai campioana, Oţelul, căreia îi va fi greu să uite că în toamna aceasta va asculta pentru prima oară în mod oficial imnul Ligii Campionilor (14 septembrie, stadionul St. Jakob-Park din Bâle) şi vor juca pe Old Trafford (2 noiembrie, Manchester). Nu este exclus ca Dinamo să adune maximum de puncte după cinci etape (cam ce-şi dorea Paszkany la Cluj) şi să păstreze poarta intactă.
Meciuri foarte interesante pentru partea superioară a clasamentului sunt şi cele de la Ploieşti (Astra - "U") şi Piatra Neamţ (Ceahlăul - Rapid). Scăpată de Petrolul în ultima secundă, studenţimea clujeană vrea să-şi menţină locul de onoare de pe podiumul campionatului în faţa concetăţenilor şi rivalilor acestora. Rapidul doreşte să încheie perioada jocurilor cu nou promovate cu încă o victorie, după care, la întoarcerea pe Giuleşti în meciul cu Braşovul, să pregătească cu minuţiozitate întâlnirea din Groapă cu Dinamo şi arbitri (probabil 18 septembrie, după primul joc în Europa League).
Sibiu - Tg. Jiu, Steaua - Tg. Mureş şi Braşov - Vaslui sunt jocuri interesante, care pot influenţa podiumul campionatului după cinci etape.
CFR - Sportul l-aş fi putut include printre meciurile din paragraful precedent, dar o mică răutate ce o am pe suflet m-a îmbrâncit să nu o fac. Poate doar pentru că umblă un zvon de pe la mafia pariurilor că va fi 1 pauză, 2 final. Sper să nu am dreptate.
Ca meciuri lejere, cu victorii normale ale oaspeţilor, le includ pe cele de la Mioveni (oaspeţi Petrolul) şi Chiajna (oaspeţi Gaz Metan).

EKG-ul etapei a patra

Deci etapă a gazdelor. Când mă refeream vineri la faptul că exceptând două trei meciuri va fi o etapă a gazdelor nu mă gândisem nicicum la jocul de la Vaslui pe care îl consider surpriza etapei, în schimb aveam în vedere sincope ale gazdelor la Tg. Jiu şi Ploieşti. Şapte victorii ale gazdelor şi două ale oaspeţilor, deci o etapă în care s-au adjudecat toate cele 27 de puncte puse în joc.

Privită din alt punct de vedere etapa a funcţionat ca un adevărat tensiometru pentru echipele angrenate în Europa. Rapidul, chiar dacă nu este total lipsită de griji, are cele mai mici probleme pentru meciul retur cu polonezii şi au rezolvat cu calm şi cu Pancu diferenţa numerică şi de valoare de pe gazonul vălurit şi pe alocuri pământiu de la Piteşti. Vasluiul şi Steaua au simţit pe pielea lor ce înseamnă un 2-0 acasă în meciul tur al unei duble care pe care în cupele europene. Cu gândurile blocate la ziua de joi au încheiat duminica cu nervi, câte-un gol şi zero puncte. Despre Dinamo trebuie din nou să vorbesc urât. Asistentul de pe partea tribunei (constănţeanul Aurel Oniţă cred) de pe care s-a filmat meciul ori este dinamovist convins, ori a fost dinamovist "convins". Cu asemenea atuuri este un pic mai uşor să te debarasezi de grijile campionatului. Asta nu înseamnă că nu au meritat victoria, dar totuşi... După prima repriză a jocului de aseară de la Mediaş aveam impresia că şi Gaz Metan va claca. Am uitat că aritmetica lui Pustai funcţioneză. Sper să se "bâlbâie" joi, adică să obţină tot un 3-o împotriva austriecilor.
Arbitrajul în această etapă a fost, cu mici excepţii, ok. Haţeganu a ajuns în gura presei mai mult datorită microfonului din poarta lui Tătăruşanu. Deciziile principale au fost corecte, dar câteva decizii de trecere, să le zic aşa, au fost uneori de neînţeles, alteori de neînţeles pentru neavizaţi. Apropo de avizaţi şi neavizaţi. Decizia corectă a lui Tudor la faza în care a fost eliminat Pancu ar fi fost cartonaş roşu (Tudor a considerat că Pancu l-ar fi lovit intenţionat pe adversar, chiar dacă acesta se afla în culpă, autopericlitare) şi reluarea jocului cu lovitură liberă indirecă în favoarea Rapidului. Aseara, la Tg. Jiu băimăreanul Zoltan Syekely m-a dezamăgit.
Moţul, Dorinel, Badea şi mai ales Şumi şi-au apropiat punctele puse în joc în faţa propriilor suporteri în jocuri neafectate de miza europeană prin ştiinţa jocului în primul rând.
Cu gândul la joia de foc care ne-ar putea aduce cu 4-5 echipe (variante optimiste), 3 echipe (variantă de conjunctură) sau 1-2 echipe (variante pesimiste) în Europa nădăjduim să strângem cât mai multe puncte europene pentru ca în ediţia 2013-2014 a Ligii Campionilor să fim măcar cu două echipe direct în turul trei de calificare în CL şi una în play-off EL.

Prin toată Europa de la Piatra Neamţ la Tg. Jiu

La ora la care sătmărenii citesc aceste rânduri prin preajma chioşcurilor de ziare, suntem amărâţi din cauza nereuşitei echipelor româneşti în "aseara europeană" sau, din contră, debordăm de fericire şi suntem gata să rezolvăm orice probleme ne scoate soarta sau şeful în cale datorită aceleiaşi seri fotbalistice. În mod normal ne vom situa pe la mijloc, definitoriu fiind dacă formaţia mai apropiată de inimă a reuşit un rezultat bun sau nu. Eu personal m-aş declara mulţumit dacă Rapid ar obţine un egal cu goluri în Polonia, iar România per ansamblu ar obţine o jumătate de punct european (pentru cine nu ştie menţionez că un punct european în această fază se obţine foarte greu, adică, mai concret: se acordă fiecărei echipe câte un punct pentru victorie şi jumătate de punct pentru meci egal, după care totalul se împarte la şase).
Să ne aruncăm ochii pe ce se va petrece de azi (vineri) şi până luni în competiţia autohtonă. Despre "europene" sper să mai avem timp să discutăm. Conform numărului de puncte adunate derbiul etapei se dispută în Regie, unde studenţii bucureşteni întâlnesc liderul. Dacă Şiman nu are nimic împotrivă duminică de la ora 18 ar putea avea loc cel mai frumos meci al etapei şi cu cel puţin 6-7 goluri înscrise indiferent de existenţa sau nu a unei învingătoare.
Dacă oţelul este materie primă pentru camioane sau camioanele trebuie să ajungă "oţel vechi" vom afla sâmbătă până spre nouă seara, după ce muncitorii de la Mittal Galaţi şi Roman Braşov vor cunoaşte rezultatul final al meciului de lângă plaja Cocuţa. Al treilea meci al etapei ca importanţă consider că se va încheia duminică, înainte de miezul nopţii la Ploieşti, unde Astra aşteaptă cea mai îndrăgită şi, în acelaşi timp, cea mai hulită echipă a campionatului românesc.
După Petrolul - Rapid, de săptămâna trecută, ne aşteaptă un alt derbi de tradiţie al fotbalului , de data asta transcarpatin "U" - Petrolul. Se joacă sâmbătă, la Mediaş, de la ora 21,30. Ultimul meci al etapei va avea loc luni de la ora 20,30 şi pune faţă în faţă două echipe de tradiţie dar cu foarte puţine meciuri directe (mai exact în cea mai mare parte au activat în diviziile inferioare şi nu prea nimereau în aceeaşi serie). Până atunci se vor mai disputa un derbi judeţean (Mediaş - Sibiu, tot luni de la ora 18,45), o înâlnire inedită şi complet disproporţionată din mai multe puncte de vedere (Rapid - Chiajna, duminică, 19 şi30 de minute), o afacere moldovenească (Vaslui - Piatra Neamţ, duminică, ora 20) şi, chiar în această seară, la oră de Liga Campionilor, cenuşăreasa etapei (Tg. Mureş - Mioveni).
Cu două trei excepţii pare a fi o etapă a gazdelor. Mai vorbim!

Adică,

Unul din posturile de radio sătmărene mă cita miercuri dimineaţă, adică înaintea partidei cu San Marino: "Este fenomenal! Suntem favoriţi la casele de pariuri, chiar dacă jucăm în deplasare!". Bineînţeles că parodiam într-o discuţie pe care, chiar dacă nu o consideram privată, o credeam cel puţin particulară într-un cerc de prieteni. Romulus Boitor, proaspăt sosit după o participare pentru care îl invidiez la Raliul Transcarpatic, m-a printat pe 94 FM şi dacă ar fi avut o poză cu mine cred că ar fi lansat-o şi pe aceea pe calea aerului.
Atunci mi s-a părut o spusă de prost gust. Uite că s-a transformat într-o zisă de mucalit. Cum să faci 1-0 cu echipa clasată pe locul 203 în lume cu 0 puncte, la egalitate cu Samoa americană, Monserrat şi Andora (nici n-am ştiut că sunt 206 state afiliate la FIFA). Asta ar fi posibil numai dacă noi ne-am afla sub locul 52. Din păcate şi asta este adevărat. Of! Câtă tristeţe!?
Hai acasă! Hai la noi în bătătură să vedem ce se mai întâmplă. Mâine (n.a - pentru cei care citesc acest articol în Informaţia Zilei - astăzi) Mioveniul şi Astra pornesc desfătul celei de-a treia felii de tort din tortura internă. Adică Dică şi Şumudică dacă mi se permit calambururile. Tot mâine Mediaşul dansează în Gruia. Oare mai sunt cu gândurile la Europa? Dacă da vor pierde la scor, dacă nu vor pierde ambele dispute.
Celelalte întâlniri sunt toate derbiuri, adică sâmbătă se bat miliţienii şi minerii în capitală, găzarii şi frânarii la Buzău şi ţăranii cu "Peneş Curcanul" la Chiajna (o fi şi pe acolo un fel de Plevna?), duminică moldovenii se păruie între ei lângă Cetatea Neamţului (adică gazdele vor "pinalti" şi oaspeţii au ifose de campioni şi Mittal în plină criză) iar studenţii de lângă Parcul Chios vin la Piteşti să înfrunte armata ciobanului (scuzaţi-mi distonanţa). Luni se pune punct (şi virgulă) la Braşov unde mă aştept la cel mai frumos joc al etapei în disputa stegarilor cu studenţii din Regie, după ce în preambul, ardelenii îşi vor desemna titlul de cea mai bună echipă din Transilvania fără gânduri europene (Sibiu - Tg. Mureş), adică evitarea retrogradării.

Rapid Timişoara

Rapidul nu a jucat prost la Mediaş. A fost infatuată, a avut momente de visare, a avut şi ghinion, dar nu se poate spune că nu a jucat bine. Din păcate a avut în faţă o echipă mult mai motivată. Galeria clujeană a avut un aport deosebit.

În privinţa disputării meciului din play-off la Timişoara, este o alegere foarte inteligentă. Oferim acestui important centru fotbalistic al ţării întâlniri oficiale internaţionale aproape la cel mai înalt nivel, chiar dacă acum se află într-un regretabil impas din cauza acestui Iancu. Un Iancu care a pornit interesant pe traseul fotbalului românesc, dar care a eşuat lamentabil datorită propriilor frustrări şi limite interpretative. Fapt pe care la înţeles şi TAS-ul cu timpul.
Faptul că cele două galerii, giuleşteană şi timişoreană, sunt înfrăţite împotriva tuturor intemperiilor (gen deturnarea lui Răzvan Lucescu de acum trei-patru ani dinspre Timişoara spre Rapid sau deturnarea punctelor câştigate de Rapid către Timişoara, ambele prin metode neelegante ca să nu mă exprim mai dur), va face această experienţă nu numai interesantă, ci sper şi benefică atât Rapidului cât şi timişorenilor. În ceea ce priveşte reîntoarcerea pe Giuleşti, practic este imposibilă pentru meciurile internaţionale oficiale, iar pentru campionatul intern, unde Rapidul va juca meciurile de acasă în vecini, în Regie, pe terenul Sportului Studenţesc, cred că se ascund în culise motive mult mai diferite decât cele expuse pe tarabă.
Cine a citit săptămâna trecută preambulul meu pentru etapa a doua din Liga I şi-a dat seama uşor despre nepriceperea mea în de-ale fotbalului, dar pe lângă faptul că sunt un profet slab sunt şi insistent, aşa încât tacâmul să fie complet.
Proaspăt încheiata etapă mă făcuse să cred în prima ei parte de ofensiva Ardealului în faţa restului lumii, dar contraperformanţele Braşovului şi mai ales cea a Mediaşului m-au făcut să înghit în sec şi să-mi domolesc avântul. Totuşi Clujul merită două vorbe. Le-am spus!

Vorbă mincinoasă

Dacă promiteţi că n-o să-mi daţi crezare vă dezvălui că noţiunea de "parlament" provine din franceză. Este un cuvânt compus din alte două "parler" (a vorbi) şi mentir (a minţi). Nu. Nu vă gândiţi la politică. Este o simplă coincidenţă. Eu mă gândeam la Ligă. La LPF. La Dumitru Dragomir. La faptul că a fost parlamentar... Dar şi Copos a fost sfetnic. Adică era consultant. Mi-a spus cineva că un consultant este cel care îţi ia ceasul de la mână, îţi spune cât e ora exactă şi apoi îţi cere bani pentru asta. Twain spunea că un bancher îţi împrumută umbrela când e soare şi ţi-o cere înapoi când se înnorează.
Mă pierd în noţiuni, dar aşa mult se aseamănă cu participarea noastră în preliminariile ligilor europene la fotbal încât nu m-am putut abţine. Acum nu-i greu de aflat cine-i parlamentarul, cine-i consultantul şi cine-i bancherul. Hai să vă dau câte un element ajutător. Opoziţia puternică se află în Olanda, sfătuitul e neamţ, iar creditorul provine din vechea Jugoslavie.
Etapa a doua a debutat cu un rezultat la fel de inutil ca şi cel de săptămâna trecută de sub Pietricica. Clujul are sâmbătă două ceasuri grele. La 18,30, lângă Peninsula (cel mai tare festival de muzică de stradă, adică pop, rock şi din astea care îmi plăceau şi mie cândva) ceferiştii vor da piept cu trupa lui Neluţu Sabău şi peste nici două ore (20,20) saşii din Mediaş vor avea plăcerea să găzduiască derbiul etapei "U" - Rapid. Şi pentru că de obicei sunt trei ceasuri (g)rele, al treilea va fi la Vaslui, unde oştenii dau sfoară-n tătă Moldova că ruşinea de la Valea Albă - Războieni (scuze, Arnem - Olanda) trebe de grabă spălată cu apă şi săpun în ţiţeiul prahovenilor imediat după apus, pe la zece, când mânătarca are puteri izbăvitoare.
Duminică mă aştept la o victorie a gazdelor (Astra în faţa unui Sibiu neputincios), un egal la Mediaş (de data asta tocmai amfitrionii dau chip în bot cu câinii roşii) şi o înfrângere a gazdelor de conjunctură de la Constanţa unde Dică şi Rică (Mioveniul) nu-l uită şi, cred eu, nici nu-l vor ierta pe Becali.
Luni pe Valea Jiului, braşovenii vor să trecă prin "Poarta sărutului" cu "Coloana infinitului" şi să lase în urmă "Masa tăcerii". Marţi, lângă plaja Cocuţa, sătenii din Chiajna vor intra la apă. Cel puţin trei stânjeni.

Don't cry for me Argentina

Vă daţi seama ce doliu se aşterne peste întreaga Argentină. Nici măcar proaspăta eliminare din sferturile pentru cel mai puternic trofeu al naţionalelor Americii de Sud (şi Centrale în ultimul timp, prin participarea în calitate de invitate a reprezentativelor din Mexic şi Costa Rica) nu a aşternut atâtea umbre pe sub toate sombrerele Patagoniei. Nici măcar absenţa Braziliei din Big Four-ul latinităţii australe nu a mai putut aduce o rază de lumină pe nici un chip, fie el şi amerindian, la auzul veştii că Los Gauchos nu vor mai lua parte la festivitatea de omologare (tăierea panglicii în mai multe bucăţi) a complexului sportiv National Arena din Bucureşti. Aşadar Albicelestes rămân acasă să-şi lingă rănile. Nu pot aduce conducerii FRF acuze asupra ratării acestui obiectiv decât dacă Mircea Sandu nu stoarce de la sr. Julio Humberto Grondona (de prin '79 preşedinte al federaţiei Argentinei) cel puţin trei milioane de dolari SUA pe care să-i investească apoi în infrastructură şi centre de copii şi juniori.
Hai să ne apropiem de campionatul intern. Etapa tocmai încheiată ne-a dat un lider, de conjunctură zic eu, căruia i se face prea mult tam-tam. A fost o victorie a Rapidului în faţa unei posibile contracandidate şi atât. Victorie cu peripeţii, cu emoţii şi cu delaraţii cel puţin elucubrante din partea unui fost obiectiv arbitru şi actual subiectiv preşedinte de club. Pentru fiecare urmează meciuri grele în deplasare (dar pe terenuri de împrumut), vasluienii la Arnhem cu olandezii din Enschede, iar giuleştenii (sâc!) la Mediaş cu "U".
Doar în meciurile pe care le-am considerat derbiuri ale etapei s-au consemnat scoruri la diferenţe de cel puţin două goluri. Pe lângă cel susmenţionat, în Gruia, ceferiştii s-au distanţat de ploieştenii de la Astra. În rest aş mai scoate în evidenţă doar victoria celorlalţi ploieşteni, obţinută în condiţiile deja mult discutate, în faţa campioanei. Dacă mă întrebaţi de prestaţia careianului Istvan la acest meci, vă spun că i-aş fi oferit o notă cu mult peste limita de trecere. La el nu prestaţiile lasă de dorit, ci alura. Vă spun din proprie experienţă.
Tot din subiectivism salut victoriile Sportului Studenţesc şi ale Univerităţii Cluj în deplasare, chiar şi a Braşovului acasă, împotriva echipelor din oraşe mici, fără spectatori şi fără tradiţie. Îmi veţi spune că medieşenii au tradiţie. Este adevărat. Au tradiţie, dar în ligile secunde. Îmi cam calc un picuţ pe inimă spunând acest lucru deoarece primul meu meci de fotbal l-am văzut la Mediaş în urmă cu o jumătate de secol, în derbiul local dintre Gaz Metan şi Vitrometan. Asta ca să rămân consecvent la părerea mea că nu este benefică ruralizarea Ligii I.
Alte două meciuri egale şi două victorii ale gazdelor, rezultate normale, au completat istoria acestei prime etape. În preambul glumeam că sub Pietricica se va desemna una dintre retrogradate. Mă tem acum să nu fie amândouă, alături de Chiajna şi, din păcate, Sibiu. Acest Sibiu prezent la masa bogaţilor doar cu mămăligă şi ceapă.
Remarcaţii etapei: Sougou şi Opriţa.

Preambul

O echipă care a jucat prost a câştigat Supercupa României. Asta pentru că a avut ca adversar o echipa care n-a jucat nimica. Sau a jucat nimica. Ce ţi-e şi cu limba asta românească? Se pretează la tot felul de calambururi. Să recapitulăm. Oţelul a jucat mai prost decât în orice meci al campionatului recent încheiat şi a câştigat un trofeu despre care numai MM spune că este pentru perdanţi. Steaua n-a reuşit până la ora meciului să încropească o echipă cu care să se prezinte într-un nou an competiţional. A avut şi neşansa accidentărilor, blocărilor de jucători, lipsa timpului necesar pentru integrarea noilor veniţi...
Până la urmă cum te culci aşa te trezeşti, ca să parafrazăm un proverb neaoş. Vrei profit de pe o echipă aflată la ananghie cu un preşedinte de dă-n gropi? I-al pe micul Costea. Forţezi un cantonament cu jucători nerefăcuţi? Îţi joacă excăpitanul Tănase doar 10 minute oficiale în toată luna iulie. Te cerţi cu Mitică de la Ligă în plin sezon de pace? Te alegi cu geamantanul (citeşte "valiza") din nou pe prima pagină.Nu-ţi plac epoleţii? Joacă fotbal pe tarla. Urlii la suporteri? Se aud păsărelele doar când se opresc înjurăturile. Una peste alta Steaua-i de izbelişte. Preşedintele ei în schimb joacă tare. La nunţi!
Vineri începe campionatul. Pentru a treia oară consecutiv meciul de deschidere se joacă între Rapid şi Vaslui, dar pentru prima oară este considerat derbiul etapei. Asta pentru că anul trecut au terminat pe locurile trei şi patru. Sau doi şi trei? Corect este trei şi patru chiar dacă TAS-ul tocmai a decis că Poli, Bistriţa şi Oradea rămân în B. Adică în Liga secundă. Să sperăm că va fi un meci frumos. "Să câştige cel mai bun" cum spune un vers din cel mai frumos imn al unei echipe din România în "glasul roţilor de tren".
Tot vineri se mai joacă Dinamo - Tg. Mureş şi Mioveni - "U", în care câinii şi şepcile roşii pornesc favorite. Favorite chiar şi la lupta pentru titlu.
Sâmbătă este un singur joc, Sibiu - Steaua, în care Steaua ar putea demonta literă cu literă expozeul meu de mai sus.
Duminică se joacă Piatras Neamţ - Tg. Jiu şi CFR - Astra. Amândouă derbiuri. Primul al retrogradării, iar al doilea pentru prinderea ultimului tren către Europa 2012 (sâc). Sper că mi-aţi permis să mă hazardez. Cred că este primul meci între două oraşe cu câte două echipe în primul eşalon fotbalistic al ţării dacă excludem capitala din ultimii 66 de ani.
Şi în acest an jucăm în zilele de luni. Ţara Bârsei - Ţara Tărnavelor, comunarzii (ce mi-e Brăneşti, ce mi-e Chiajna?) cu ce a mai rămas din gaşca nebună şi bogăţiile comunismului între ele: petrolul şi oţelul pe post de seceră şi ciocan.