EKG-ul etapei a patra

Deci etapă a gazdelor. Când mă refeream vineri la faptul că exceptând două trei meciuri va fi o etapă a gazdelor nu mă gândisem nicicum la jocul de la Vaslui pe care îl consider surpriza etapei, în schimb aveam în vedere sincope ale gazdelor la Tg. Jiu şi Ploieşti. Şapte victorii ale gazdelor şi două ale oaspeţilor, deci o etapă în care s-au adjudecat toate cele 27 de puncte puse în joc.

Privită din alt punct de vedere etapa a funcţionat ca un adevărat tensiometru pentru echipele angrenate în Europa. Rapidul, chiar dacă nu este total lipsită de griji, are cele mai mici probleme pentru meciul retur cu polonezii şi au rezolvat cu calm şi cu Pancu diferenţa numerică şi de valoare de pe gazonul vălurit şi pe alocuri pământiu de la Piteşti. Vasluiul şi Steaua au simţit pe pielea lor ce înseamnă un 2-0 acasă în meciul tur al unei duble care pe care în cupele europene. Cu gândurile blocate la ziua de joi au încheiat duminica cu nervi, câte-un gol şi zero puncte. Despre Dinamo trebuie din nou să vorbesc urât. Asistentul de pe partea tribunei (constănţeanul Aurel Oniţă cred) de pe care s-a filmat meciul ori este dinamovist convins, ori a fost dinamovist "convins". Cu asemenea atuuri este un pic mai uşor să te debarasezi de grijile campionatului. Asta nu înseamnă că nu au meritat victoria, dar totuşi... După prima repriză a jocului de aseară de la Mediaş aveam impresia că şi Gaz Metan va claca. Am uitat că aritmetica lui Pustai funcţioneză. Sper să se "bâlbâie" joi, adică să obţină tot un 3-o împotriva austriecilor.
Arbitrajul în această etapă a fost, cu mici excepţii, ok. Haţeganu a ajuns în gura presei mai mult datorită microfonului din poarta lui Tătăruşanu. Deciziile principale au fost corecte, dar câteva decizii de trecere, să le zic aşa, au fost uneori de neînţeles, alteori de neînţeles pentru neavizaţi. Apropo de avizaţi şi neavizaţi. Decizia corectă a lui Tudor la faza în care a fost eliminat Pancu ar fi fost cartonaş roşu (Tudor a considerat că Pancu l-ar fi lovit intenţionat pe adversar, chiar dacă acesta se afla în culpă, autopericlitare) şi reluarea jocului cu lovitură liberă indirecă în favoarea Rapidului. Aseara, la Tg. Jiu băimăreanul Zoltan Syekely m-a dezamăgit.
Moţul, Dorinel, Badea şi mai ales Şumi şi-au apropiat punctele puse în joc în faţa propriilor suporteri în jocuri neafectate de miza europeană prin ştiinţa jocului în primul rând.
Cu gândul la joia de foc care ne-ar putea aduce cu 4-5 echipe (variante optimiste), 3 echipe (variantă de conjunctură) sau 1-2 echipe (variante pesimiste) în Europa nădăjduim să strângem cât mai multe puncte europene pentru ca în ediţia 2013-2014 a Ligii Campionilor să fim măcar cu două echipe direct în turul trei de calificare în CL şi una în play-off EL.

Prin toată Europa de la Piatra Neamţ la Tg. Jiu

La ora la care sătmărenii citesc aceste rânduri prin preajma chioşcurilor de ziare, suntem amărâţi din cauza nereuşitei echipelor româneşti în "aseara europeană" sau, din contră, debordăm de fericire şi suntem gata să rezolvăm orice probleme ne scoate soarta sau şeful în cale datorită aceleiaşi seri fotbalistice. În mod normal ne vom situa pe la mijloc, definitoriu fiind dacă formaţia mai apropiată de inimă a reuşit un rezultat bun sau nu. Eu personal m-aş declara mulţumit dacă Rapid ar obţine un egal cu goluri în Polonia, iar România per ansamblu ar obţine o jumătate de punct european (pentru cine nu ştie menţionez că un punct european în această fază se obţine foarte greu, adică, mai concret: se acordă fiecărei echipe câte un punct pentru victorie şi jumătate de punct pentru meci egal, după care totalul se împarte la şase).
Să ne aruncăm ochii pe ce se va petrece de azi (vineri) şi până luni în competiţia autohtonă. Despre "europene" sper să mai avem timp să discutăm. Conform numărului de puncte adunate derbiul etapei se dispută în Regie, unde studenţii bucureşteni întâlnesc liderul. Dacă Şiman nu are nimic împotrivă duminică de la ora 18 ar putea avea loc cel mai frumos meci al etapei şi cu cel puţin 6-7 goluri înscrise indiferent de existenţa sau nu a unei învingătoare.
Dacă oţelul este materie primă pentru camioane sau camioanele trebuie să ajungă "oţel vechi" vom afla sâmbătă până spre nouă seara, după ce muncitorii de la Mittal Galaţi şi Roman Braşov vor cunoaşte rezultatul final al meciului de lângă plaja Cocuţa. Al treilea meci al etapei ca importanţă consider că se va încheia duminică, înainte de miezul nopţii la Ploieşti, unde Astra aşteaptă cea mai îndrăgită şi, în acelaşi timp, cea mai hulită echipă a campionatului românesc.
După Petrolul - Rapid, de săptămâna trecută, ne aşteaptă un alt derbi de tradiţie al fotbalului , de data asta transcarpatin "U" - Petrolul. Se joacă sâmbătă, la Mediaş, de la ora 21,30. Ultimul meci al etapei va avea loc luni de la ora 20,30 şi pune faţă în faţă două echipe de tradiţie dar cu foarte puţine meciuri directe (mai exact în cea mai mare parte au activat în diviziile inferioare şi nu prea nimereau în aceeaşi serie). Până atunci se vor mai disputa un derbi judeţean (Mediaş - Sibiu, tot luni de la ora 18,45), o înâlnire inedită şi complet disproporţionată din mai multe puncte de vedere (Rapid - Chiajna, duminică, 19 şi30 de minute), o afacere moldovenească (Vaslui - Piatra Neamţ, duminică, ora 20) şi, chiar în această seară, la oră de Liga Campionilor, cenuşăreasa etapei (Tg. Mureş - Mioveni).
Cu două trei excepţii pare a fi o etapă a gazdelor. Mai vorbim!

Fotbal feminin - în amintirea lui Tibi

Am văzut câteva meciuri de fotbal feminin prin Satu Mare şi nu numai, pe vremea când în nord-vestul ţării activa Flacăra Satu Mare. Ierte-l Dumnezeu pe Tiberiu CZako, da' mult s-a mai străduit să ţină echipa aceasta în viaţă în ciuda tuturor vicisitudinilor. Iată că s-a dus şi s-au dus şi fentele delicate ale fotbalistelor de pe aceste meleaguri. Ţin minte că în ultima parte a vieţii se împărţea între patul de spital şi echipa pe care o oblăduia. Nu de puţine ori Informaţia Zilei i-a uşurat deplasarile oferindu-i mijlocul de transport cu care se deplasa la meciuri sau le înlesnea câte o masă pentru fete după meci.

Nu mi-aş fi adus aminte de acest lucru dacă mi-aş fi putut explica ignoranţa cu care un ziar de sport tratează fotbalul feminin românesc chiar dacă o echipă, nici măcar nu ştiu dacă este campioana ţării (probabil că este), a ajuns să lupte pentru calificarea în Liga Campionilor.

Mai precis CFR Olimpia Cluj joacă acum într-un turneu de patru echipe în una din cele opt grupe de calificare pentru fazele finale, eliminatorii, ale competiţiei. Jocurile se desfăşoară în Bosnia-Herţegovina şi în prima etapă româncele au întâlnit gazdele, SFK 2000 Sarajevo, pe care le-au învins cu 3-1. Echipa noastră antrenată de Mirel Daniel Albon a jucat în componenţa Gaiţă - Condureanu, Ficzai (căpitan), Giurgiu (gol în min. 78), Bartan - Cosma (min. 70 Gury), Oprea (min. 92 Mihai), Vătafu, Bâtea (mi8n. 46 Lunca) - Duşa (goluri în min. 4 şi 53), Sârghe. Gazdele grupei au înscris în minutul 61.

În celălalt meci al grupei au remizat, 1-1, echipele Gintra Universitetas (Lituania) şi Ataşehir Belediyespor (Turcia). Ardelencele (ce chestie, nici o stranieră) vor juca celelalte două partide în 13 august (Gintra) şi 16 august.

Doar locul întâi se califică în fazele eliminatorii. Cele 8 câştigătoare de grupă împreună cu alte 24 de echipe calificate direct vor disputa şaisprezecimi, optimi, sferturi şi semifinale în sistem tur-retur clasic. Finala are loc pe acelaşi stadion cu finala Ligii Campionilor la băieţi, dar cu două zile mai devreme, adică joi, 26 august 2012.

Don't cry for me Argentina

Vă daţi seama ce doliu se aşterne peste întreaga Argentină. Nici măcar proaspăta eliminare din sferturile pentru cel mai puternic trofeu al naţionalelor Americii de Sud (şi Centrale în ultimul timp, prin participarea în calitate de invitate a reprezentativelor din Mexic şi Costa Rica) nu a aşternut atâtea umbre pe sub toate sombrerele Patagoniei. Nici măcar absenţa Braziliei din Big Four-ul latinităţii australe nu a mai putut aduce o rază de lumină pe nici un chip, fie el şi amerindian, la auzul veştii că Los Gauchos nu vor mai lua parte la festivitatea de omologare (tăierea panglicii în mai multe bucăţi) a complexului sportiv National Arena din Bucureşti. Aşadar Albicelestes rămân acasă să-şi lingă rănile. Nu pot aduce conducerii FRF acuze asupra ratării acestui obiectiv decât dacă Mircea Sandu nu stoarce de la sr. Julio Humberto Grondona (de prin '79 preşedinte al federaţiei Argentinei) cel puţin trei milioane de dolari SUA pe care să-i investească apoi în infrastructură şi centre de copii şi juniori.
Hai să ne apropiem de campionatul intern. Etapa tocmai încheiată ne-a dat un lider, de conjunctură zic eu, căruia i se face prea mult tam-tam. A fost o victorie a Rapidului în faţa unei posibile contracandidate şi atât. Victorie cu peripeţii, cu emoţii şi cu delaraţii cel puţin elucubrante din partea unui fost obiectiv arbitru şi actual subiectiv preşedinte de club. Pentru fiecare urmează meciuri grele în deplasare (dar pe terenuri de împrumut), vasluienii la Arnhem cu olandezii din Enschede, iar giuleştenii (sâc!) la Mediaş cu "U".
Doar în meciurile pe care le-am considerat derbiuri ale etapei s-au consemnat scoruri la diferenţe de cel puţin două goluri. Pe lângă cel susmenţionat, în Gruia, ceferiştii s-au distanţat de ploieştenii de la Astra. În rest aş mai scoate în evidenţă doar victoria celorlalţi ploieşteni, obţinută în condiţiile deja mult discutate, în faţa campioanei. Dacă mă întrebaţi de prestaţia careianului Istvan la acest meci, vă spun că i-aş fi oferit o notă cu mult peste limita de trecere. La el nu prestaţiile lasă de dorit, ci alura. Vă spun din proprie experienţă.
Tot din subiectivism salut victoriile Sportului Studenţesc şi ale Univerităţii Cluj în deplasare, chiar şi a Braşovului acasă, împotriva echipelor din oraşe mici, fără spectatori şi fără tradiţie. Îmi veţi spune că medieşenii au tradiţie. Este adevărat. Au tradiţie, dar în ligile secunde. Îmi cam calc un picuţ pe inimă spunând acest lucru deoarece primul meu meci de fotbal l-am văzut la Mediaş în urmă cu o jumătate de secol, în derbiul local dintre Gaz Metan şi Vitrometan. Asta ca să rămân consecvent la părerea mea că nu este benefică ruralizarea Ligii I.
Alte două meciuri egale şi două victorii ale gazdelor, rezultate normale, au completat istoria acestei prime etape. În preambul glumeam că sub Pietricica se va desemna una dintre retrogradate. Mă tem acum să nu fie amândouă, alături de Chiajna şi, din păcate, Sibiu. Acest Sibiu prezent la masa bogaţilor doar cu mămăligă şi ceapă.
Remarcaţii etapei: Sougou şi Opriţa.

Apa morţilor

Apa morţilor. Locuţiune mai rar întâlnită. Fata morgana, forma mai des folosită, este înţeleasă în general în alt sens. Majoritatea o consideră ceva de neatins. O iluzie. Până la urmă reprezintă o iluzie, însă este iluzia unei imagini reale, dar răsturnate. Am intâlnit aşa ceva în Egipt.
Ne-au trezit de dimineaţă să mergem cu jeep-urile într-un sat de băştinaşi. N-am să vă povestesc cum ne-am plimbat cu gondolele deşertului, cum am mâncat un fel de lipie coaptă pe jăratic de excremente de cămilă şi am băut ceai din degetare pentru că apa e prea scumpă sau despre frumuseţea unui apus de soare privit spre deşert de pe o înălţime de circa 150 - 200 de metri de nisip pietrificat. Am să vă zic doar despre acea apă a morţii pe care dacă nu o vedeam cu ochii mei aş fi crezut că doar lui Făt Frumos şi Ilenei Cosânzeana i s-ar fi putut întâmpla.
Ne aflam într-o zonă nisipoasă. Am lăsat jeep-urile în drum şi am pătruns în nisipul plan câţiva zeci de metri. Orizontul era hăt departe, pe nişte culmi deluroase ce ni s-a spus că sunt dune de nisip. Până acolo nisipul era ca-n palmă (adică uşor vălurit şi brăzdat de ueduri) şi ar fi putut uşor reprezenta o oglindă pentru dunele din zare, dar ceea ce vedeam în aşa-zisa oglindă nu era fidel cu linia orizontului. Asta pentru că în imaginea răsturnată se vedeau pe coline (sau sub coline fiind vorba de o imagine răsturnată) patru călăreţi arabi ce se îndreptau spre noi în goana pursângilor ceea ce în imaginea reală nu apărea ioc. Abia peste vreo cinci-zece minute graniţa dintre nisip şi cer a fost distorsionată, la început de mogâldeţe, mai apoi de trupuri încordate şi în final de imagini ecvestre alerte. Au ajuns în ordine inversă, cel alb pe al cărui nărăvaş am avut onoarea să-l încalec şi eu a ajuns primul chiar dacă în zare a fost ultimul. Ce ţi-e şi cu imaginile astea inversate...!?
Scuze! Am uitat că suntem într-o rubrică destinată sportului aşa că am să încerc să refac ultimul paragraf.
Ne aflăm într-o zonă nesigură. Am lăsat turul în urmă şi am pătruns în retur o etapă. Sfârşitul campionatului este hăt departe, după nişte săptămâni tumultoase ce ni s-a spus că sunt etape de campionat. Până acolo timpul este ca-n palmă (adică uniform distribuit şi brăzdat de week-end-uri) şi ar fi putut uşor reprezenta o oglindă pentru etapele ce va să vină, dar ceea ce vedeam în aşa-zisa oglindă nu era fidel cu linia clasamentului. Asta pentru că în imaginea răsturnată se vedeau pe podium (sau sub podium pentru că era vorba de o imagine răsturnată) patru echipe favorite ce se îndreptau spre titlu în goana ţintarului, ceea ce în clasamentul la zi nu apărea de loc. Abia după vreo cinci-zece etape graniţa dintre real şi dorinţă va fi distorsionată, la început de intenţii şi declaraţii, mai apoi de procese şi recursuri şi în final de clasamentul omologat. Au ajuns în ordine inversă. Cea vişinie, printre ai cărei suporteri am onoarea să mă aflu şi eu, a ajuns prima chiar dacă acum este doar pe patru. Ce ţi-e şi cu Liga asta a Campionilor...!?
Fata morgana!

Febra UCL

După logica rece a lucrurilor echipele din Liga Campionilor ar fi normal să aibă rezultate supărătoare în campionatele proprii abia după jocurile din competiţia supremă a cluburilor, motivate de oboseală, drumuri lungi, euforia succesului sau, din contră, de amărăciunea nereuşitei. Se pare că nu e chiar aşa. Ca dovadă stau rezultatele oficiale obţinute de cele 32 de echipe prezente la startul Ligii Campionilor în acest sfârşit de săptămână. Din cele 96 de puncte posibile favoritele au acumulat doar 52 de puncte, adică 54%.
Printre cele care, cu gândul la intensitatea jocurilor din LC, au tratat neatent competiţia internă sunt şi câteva echipe ale căror rezultate sunt demne de a fi catalogate ca surprize cu cântec. Cântecul nu este neaparat cel dat de acordurile imnului Ligii Campionilor, ci are posibile fine dezacorduri rezultate din implicarea mafiei pariurilor. Chestia cu hoţul neprins e negustor cinstit în lumea moralităţii nu prea are acoperire. Să sperăm că replica ulciorul nu merge de multe ori la apă să se aplice şi aici.
Aşadar marile lovituri în aria pariurilor s-au dat la Barcelona (înfrângere a campionilor acasă cu o nou promovată), Liverpool (MU conducea cu 3-1 în minutul 91 şi Everton a egalat), Cagliari (5-1 cu Roma), Cesena (doar 2-0 cu Milan) şi Kiev (arhinecunoscuta Obolon din capitala Ucrainei a trecut cu 1-0 de Şahtiorul lui Mircea Lucescu). Au mai pierdut în deplasare, Shalke 04 la Zuzenhausen (pe franceză Sinsheim, puţini ştiu că este localitatea de domiciliu a echipei Hoffenheim), Benfica la Guimaraes în faţa Vitoriei (nu Lipan), Braga la Porto şi, bineînţeles, CFR la Rapid.
Nu au reuşit să iasă învingătoare în faţa propriilor suporteri Bayern Munchen, Kobenhavn şi cele trei reprezentante ale hexagonului: Marseille, Auxerre şi Lyon. Din deplasări s-au întors cu câte un punctuleţ în desagă Bremen (tocmai la Munchen), Tottenham, Hapoel Tel Aviv şi adversara noastră Basel (2-2 la Berna cu Young Boys).
Steaua cu toate că nu va asculta "imnul" a făcut prostii. Mai exact prostia prostiilor.
Pe vineri.

Timpul

...Trecut-au primaveri peste salasul lupului. Trecut-au toamne s-apoi ierni peste barlogul defunctului. Prosperitatea si progresul, imbatranirea si regresul tronau in paralel peste cele doua imparatii. Jivinele imparteau lumea dihaniilor in doua: fiare si lighioane.
Fiarele pandeau la drumul mare pe toti escrocii, talharii si parvenitii vremurilor, ii dezbracau de metehne si ii trimiteau goi pusca in mijlocul satelor de pe unde erau. Lighioanele se cuibareau in sufletul fiintelor cu singe proaspat sau negru, dupa cum nimereau, se infiltrau in toate maruntaiele acestora, le intorceau pe dos si le faceau sa uite de mirosul lor natural. Nu conta daca acestea sunt sau nu cu musca pe acoperis.
In lacul din luminis, ariciul isi vedea de inotul sau cotidian, strangand alge pentru zile negre, iar lupul cu responsabilitatea data de respectul celor din jur, facea din padure gradina si din salas palat. Din ce in ce mai nebagat in seama barlogul a prins izuri grele si disparea afundat in propriile gunoaie. Lighioanele dintr-insul nu aveau parte de apa rece si proaspata din taul minunilor. Ariciul a inchis cu voie, uneori chiar fara voie, portalul catre reusita altora. A permis doar celor din Izbucul Zglobiu sa se zbenguie. Uneori le-a dat o povata determinandu-i sa creada ca-i ideea lor, alteori le-a aratat calea catre reusita pretinzand ca-i bunavointa lupului, iar nu de putine ori le-a deschis causul palmei cu convingerea ca-i vointa Domnului. Era si el convins de asta... (continuare in numarul viitor)

Peste cateva sute de minute vom vedea cum trece visiniul de bordo. Sau cel putin asa imi doresc. Peste alte doua-trei zeci de ore vom gandi rosu-albastru chiar daca misiunea acestora este mult mai grea. Lyonezii, stransi in jurul loviturilor libere executate de Juninho sunt mai relaxati. Mai ales dupa victoria concludenta din urma cu patrusprezece zile. Poate chiar de aceea Radoi si ai lui trebuie sa creada mai mult in ei. De la Kapetanos se poate cere mai mult decat un gol pe meci. Se poate cere, dar trebuie sa i se si dea. Si bani si centrari din toate pozitiile. Mai ales la cornere, unde toata atentia adversarilor va fi indreptata asupra lui Goian si Ghionea.
Pana acum Trombetta a surprins. Acum trebuie sa confirme. CFR-ul trebuie sa invinga. Sunt obligati sa invinga. Sa arate tuturor ca Romania fotbalistica nu este numai nationala si Steaua. Ce frumos ar fi ca prima echipa romaneasca participanta in optimile Ligii Campionilor sa nu fie din Bucuresti (Of, Rapiduletul...). Ba mai mult. Sa fie din Ardeal (Transilvania cum tendentios au scris unele ziare din Marea Britanie dupa tragerea la sorti, ridicand tinutul transilvanean la rang de tara).
A inceput la Doha Turneul Campioanelor. Opt la Numar. Patru rusoaice doua sarboaice si surorile Williams. Safina, Dementieva, Zvonareva si Cuznetova din nord-est, Jankovic si Ivanovic din sud-vest impotriva americancelor. In primul joc Zvonareva a trecut de Cuznetova cedandu-i doar cinci ghemuri. Al doilea se joaca la aceasta ora intre sarboaice (deocamdata3-0 pentru cea mai scunda in primul set).
Cred ca in seara aceasta voi mai deschide un subiect. Bineinteles dupa jocul din Gruia.

Fara sedila

Prins cu mita-n sac. Fara sedila.

Pe latifundiar il asteapta o toamna de foc. S-ar putea sa scape. Si eu as vrea sa scape dar cu conditia sa scape si fotbalul de el. Unii ar spune ca mita din sac (valiza, pardon) era pentru Trica si nu pentru albnegri. Altii mai creduli ar spune ca banii cu pricina erau destinati cumpararii de terenuri. Sa fie selectionerul unul dintre creduli? El asa a semnat. Concluzie: il are la mana rau; rau de tot. Probabil de aceea a plecat mai repede de la meci. Cum este sa fi fotbalist, sa ai sansa la un meci egal intr-un final de partida de Liga Campionilor si sa vezi ca omul care ar trebui sa moara odata cu echipa, care trebuie sa admita cu barbatie infrangerea si valoarea adversarului, fuge jignind in stanga si dreapta? In apararea lui ar pleda doar calitatea arbitrajului care, pentru cei ce se pricep o leaca, a fost constanta si persistenta in favoarea oaspetilor. Dar sa nu uitam ca a fost si invers. In anii trecuti.

As face o paralela intre golul lui Ricardo Fernandes (Rapid) din poarta mediesenilor cu cel inscris de Goian in poarta francezilor. In ambele cazuri jucatorii nu pot fi invinovatiti ca au inscris in mod intentionat cu mana, ceea ce conform cu regulamentele in vigoare, putem spune ca golurile sunt perfect valabile. Daca nu se acorda 11 m atunci cand nu joci intentionat mingea cu mana, de ce sa penalizezi un jucator care inscrie neintentionat cu mana?

Hanescu va avea ca adversar in turul doi pe Cucuschin (l-au rebotezat pe cazacul venit din calificari) care a reusit sa-l elimine pe Cilic in 36 de ghemuri. Sorana, favorita numarul opt la Luxembourg, a trecut la randul ei de rusnaca Iuliana Fedac si o va intalni in turul doi pe italianca Sara Erani, care a depasit-o pe colega Soranei de dublu, neozeelandeza Marina Erakovic (numai in Auckland nu s-a nascut asta). La dublu, in calitate de favorite numarul patru Sorana si Marina au pierdut un singur ghem in turul unu la cuplul Sarah Borwell (Marea Britanie), Courtney Nagle (State) si se vor intalni cu cuplul gazda Mandy Minella, Claudine Schaul.

Zigot (din gameti) simbiot

Pentru ca tot a trebuit sa se nasca a fost necesar sa existe. Si atunci cuprins de moftul starii pe loc respira gradual spre gandul de inaltare, de umflare spirituala, pompieristica (asa cum ii place unui om la care tin, dar care ma incurca, sa graiasca), astfel incat rezultatul nazuintelor sale sa deprime in loc sa imprime, sa buluceasca in loc sa uluiasca, sa raneasca in loc sa raneasca (pana reusesc sa-mi asez diacriticele, puneti, va rog, pe ultimul a un accent circumflex, mersi).

Poate sunt confuz, dar va las pe voi sa-mi spuneti despre ce personaj am scris mai sus.

Sa revenim la sport. Hanescu a reusit sa treaca in turul doi cu un sec 6-1, 6-2 in fata rusului Evgheni Corolev si urmeaza sa-l intalneasca, miercuri, cel mai probabil pe croatul Marin Cilic (favorit numarul 5). Daca nu, atunci pe cazacul Mihail Curuschin, venit din calificari.

Hai sa ne gandim un pic la echipele noastre din Liga Campionilor. Marti Lacatus trebuie sa demonstreze ca are valoare. Nici nu mai conteaza ce fac jucatorii in teren. Asta trebuie sa fie meciul lui Laca. Echipa pe care o face, tactica pe care o dezvolta, schimbarile de tactica functie de tactica adversarului si evolutia scorului, schimbarile de jucatori (cine si in ce moment e foarte important), totul, absolut totul trebuie sa poarte marca Marius Lacatus. Altfel se intoarce in mediocritate. Trebuie sa fie momentul lui, chiar daca dupa aceea latifundiarul i-l va confisca.

La Cluj Trombetta a demonstrat. Acum trebuie sa confirme si toata lumea spune ca e greu sa ajungi sus, dar si mai greu este sa nu te rostogolesti. Punct si de la capat. Tot cu Stancioiu. Tot cu Cadu. Tot cu Trica. Tot cu Kone.

Zgarcitii

La Florenta: N-am dat, dar nici n-am luat.
La Bucuresti: N-am luat, dar nici n-am dat.
La Munchen: A dat mai putine pere decat cate mere a luat.
La Lyon: Si ce daca!
Tunarii si MU au inscris doar de sapte ori. Celelalte sase echipe au scuturat plasa de 10 ori. Cam putin pentru LC. Pentru ca in editia printata a ziarului nostru nu aveti rezultatele jocurilor de aseara vi le descriu mai jos.

In preambul Real a obtinut nemeritat toate punctele la St. Petersburg (era sa scriu Leningrad) printr-un autogol si realizarea olandezului din prima linie a spaniolilor. Gazdele n-au avut decat o singura realizare dintr-o groaza de ocazii. Mai ales in ultima jumatate de ora. In celalalt meci al grupei "Batrana Doamna" nu a avut aceasi soarta chinuindu-se prin Iaquinta sa egaleze dupa ce au fost condusi la doua lungimi. BATE n-a batut. Era si greu.

Scoruri normale in grupa E. Scor de forfait al Dracilor Rosii la AaB si victorie la limita limitei pentru Villareal cu Celtic.

In grupa F au inscris doar Adebayor si Van Persie. De cate doua ori. Porto doar a incasat, iar turcii si rusnacii din Kiev s-au anihilat reciproc.

In final cateva cuvinte despre tenis. Hanescu, Carstea, Niculescu si Olaru au trecut cu totii in turul doi la competitiile de prim rang la care au participat. De remarcat ca Monica si Sorana sunt considerate favorite nr 5, respectiv 3. La dublu fetele au trecut de asemenea in corpore in turul doi.

Romania - Lituania 5-0

Nu visez. Chiar s-a intamplat pe un teren de fotbal. Teren normal de 100m lungime si 64m latime (dimensiuni ideale si agreate de International Board). Si portile erau regulamentare, 7,32 x 2,44 mp, nu ca cele de la Tulcea de-a stat motanul in coada, crucindu-se la munca voluntara depusa cu abnegatie de portarii (nu cei de langa casele de bilete) formatiei de la buza Deltei. Chiar si mingea era rotunda si jucatorii aveau prietene si inima pe stanga. Doar ca erau la prima lor dragoste. Uneori inchipuita. Mamele si tatii, cei care au avut bani sa mearga pana in Israel, i-au privit cu ochii umezi si sperante pe odraslele lor. Adolescentii de nici 17 ani, strigati pe nume si porecle de Burchel pentru a le povesti tintarul, mecanismele si traiectoriile, i-au cam facut de rusine pe astia ce deja castiga. Bani, nu jocuri. Il mai tineti minte pe Lucian Burchel? In '86, la 22 de ani debuta in echipa nationala. la un an distanta de leatul sau, Lacatus si Belodedici. Astia au ars mai parfumat.

Sa revenim la Patrick, David si Benzar, autorii golurilor (2, 2 respectiv1). Miza o reprezenta calificarea in turneele de elita pentru a participa la europenele din Germania. Mai au de tras cu gazdele ca-n primul meci s-au legat invers la sireturi si le-au dat danezii trei boabe. Un egal ar fi suficient. Cati oare sunt baieti de bani gata? Cati vor ajunge la nationala mare? Cati vor asculta imnul Ligii Campionilor de pe gazon?

Eheei...!

Arbitrajul, bata-l vina!

Dupa cateva jocuri in care mi-era rusine de prestatiile arbitrilor care erau vadit favorabile echipelor romanesti angrenate in meciuri internationale oficiale, iata ca am fost din nou luati in colimator. Arbitraj corect cu Lituania, sprijinita feciorelnic Feroe din simpatia pentru cel mai slab, sicanele la care au fost supusi ardelenii pe Olimpico si ajutorul pe fata dat lui Bayern pentru a castiga in Ghencea. Nu ma refer in special la faza in care Steaua a inscris, ci la toata prestatia brigazii (mai ales a fluierasului) de-a lungul partidei: reprosul centralului catre asistentul de pe atacul Stelei la faza incheiata cu prima minge in bara, locul executiei loviturii libere din care Bayern a inscris, scuzele pe care le avea in vorbe si in priviri Bo catre munchenezi de cate ori fluiera ceva cu repunerea Stelei, distantele la care stateau zidurile la loviturile libere si multe alte chichite care puse cap la cap au facut diferenta. Asta nu inseamna ca Steaua a jucat bine sau ca ar fi meritat victoria. Pacat! Dupa cum spuneam si clujenii au avut un arbitraj potrivnic, dar diferenta de abordare a partidei a facut diferenta. Si Arsenal a fost ajutata la Kiev.

Vine Cupa UEFA! Mi-aduc aminte de Steagu cand a intors meciul in ultimele doua minute cu o echipa din Turcia. De UTA si proaspata detinatoare a CCE - Eindhoven, de Rapid cu Napoli, de Dinamo si tocmai laureata Hamburg, de prima zi cu trei meciuri televizate consecutiv, bineinteles de magia de la Sevilla. Doresc ca pe langa cele doua puncte adugate de CFR la zestrea care se va imparti la sapte sa mai adaugam macar inca cinci. Asta ar insemna doua victorii si o remiza, o victorie si trei remize sau cinci remize. Punctul obtinut astfel si adaugat la cele realizate de Steaua, Rapid si Dinamo (in ordinea meritelor) ar garanta prezenta a doua echipe romanesti direct in grupele Ligii Campionilor in editia 2010-2011 (ultima editie in care mai beneficiem de sfertul de finala romanesc al Cupei UEFA).

Razmerita in Turul Poloniei. Plutonul a refuzat sa treaca linia de sosire. In cel al Spaniei statu quo. Numai contratimpul in panta de sambata l-ar mai putea incurca pe Contador sa castige in aceasta editie La Vuelta (vreo 17 km pe o diferenta de nivel de 5-600 de metri).