EKG-ul etapei a patra

Deci etapă a gazdelor. Când mă refeream vineri la faptul că exceptând două trei meciuri va fi o etapă a gazdelor nu mă gândisem nicicum la jocul de la Vaslui pe care îl consider surpriza etapei, în schimb aveam în vedere sincope ale gazdelor la Tg. Jiu şi Ploieşti. Şapte victorii ale gazdelor şi două ale oaspeţilor, deci o etapă în care s-au adjudecat toate cele 27 de puncte puse în joc.

Privită din alt punct de vedere etapa a funcţionat ca un adevărat tensiometru pentru echipele angrenate în Europa. Rapidul, chiar dacă nu este total lipsită de griji, are cele mai mici probleme pentru meciul retur cu polonezii şi au rezolvat cu calm şi cu Pancu diferenţa numerică şi de valoare de pe gazonul vălurit şi pe alocuri pământiu de la Piteşti. Vasluiul şi Steaua au simţit pe pielea lor ce înseamnă un 2-0 acasă în meciul tur al unei duble care pe care în cupele europene. Cu gândurile blocate la ziua de joi au încheiat duminica cu nervi, câte-un gol şi zero puncte. Despre Dinamo trebuie din nou să vorbesc urât. Asistentul de pe partea tribunei (constănţeanul Aurel Oniţă cred) de pe care s-a filmat meciul ori este dinamovist convins, ori a fost dinamovist "convins". Cu asemenea atuuri este un pic mai uşor să te debarasezi de grijile campionatului. Asta nu înseamnă că nu au meritat victoria, dar totuşi... După prima repriză a jocului de aseară de la Mediaş aveam impresia că şi Gaz Metan va claca. Am uitat că aritmetica lui Pustai funcţioneză. Sper să se "bâlbâie" joi, adică să obţină tot un 3-o împotriva austriecilor.
Arbitrajul în această etapă a fost, cu mici excepţii, ok. Haţeganu a ajuns în gura presei mai mult datorită microfonului din poarta lui Tătăruşanu. Deciziile principale au fost corecte, dar câteva decizii de trecere, să le zic aşa, au fost uneori de neînţeles, alteori de neînţeles pentru neavizaţi. Apropo de avizaţi şi neavizaţi. Decizia corectă a lui Tudor la faza în care a fost eliminat Pancu ar fi fost cartonaş roşu (Tudor a considerat că Pancu l-ar fi lovit intenţionat pe adversar, chiar dacă acesta se afla în culpă, autopericlitare) şi reluarea jocului cu lovitură liberă indirecă în favoarea Rapidului. Aseara, la Tg. Jiu băimăreanul Zoltan Syekely m-a dezamăgit.
Moţul, Dorinel, Badea şi mai ales Şumi şi-au apropiat punctele puse în joc în faţa propriilor suporteri în jocuri neafectate de miza europeană prin ştiinţa jocului în primul rând.
Cu gândul la joia de foc care ne-ar putea aduce cu 4-5 echipe (variante optimiste), 3 echipe (variantă de conjunctură) sau 1-2 echipe (variante pesimiste) în Europa nădăjduim să strângem cât mai multe puncte europene pentru ca în ediţia 2013-2014 a Ligii Campionilor să fim măcar cu două echipe direct în turul trei de calificare în CL şi una în play-off EL.

Prin toată Europa de la Piatra Neamţ la Tg. Jiu

La ora la care sătmărenii citesc aceste rânduri prin preajma chioşcurilor de ziare, suntem amărâţi din cauza nereuşitei echipelor româneşti în "aseara europeană" sau, din contră, debordăm de fericire şi suntem gata să rezolvăm orice probleme ne scoate soarta sau şeful în cale datorită aceleiaşi seri fotbalistice. În mod normal ne vom situa pe la mijloc, definitoriu fiind dacă formaţia mai apropiată de inimă a reuşit un rezultat bun sau nu. Eu personal m-aş declara mulţumit dacă Rapid ar obţine un egal cu goluri în Polonia, iar România per ansamblu ar obţine o jumătate de punct european (pentru cine nu ştie menţionez că un punct european în această fază se obţine foarte greu, adică, mai concret: se acordă fiecărei echipe câte un punct pentru victorie şi jumătate de punct pentru meci egal, după care totalul se împarte la şase).
Să ne aruncăm ochii pe ce se va petrece de azi (vineri) şi până luni în competiţia autohtonă. Despre "europene" sper să mai avem timp să discutăm. Conform numărului de puncte adunate derbiul etapei se dispută în Regie, unde studenţii bucureşteni întâlnesc liderul. Dacă Şiman nu are nimic împotrivă duminică de la ora 18 ar putea avea loc cel mai frumos meci al etapei şi cu cel puţin 6-7 goluri înscrise indiferent de existenţa sau nu a unei învingătoare.
Dacă oţelul este materie primă pentru camioane sau camioanele trebuie să ajungă "oţel vechi" vom afla sâmbătă până spre nouă seara, după ce muncitorii de la Mittal Galaţi şi Roman Braşov vor cunoaşte rezultatul final al meciului de lângă plaja Cocuţa. Al treilea meci al etapei ca importanţă consider că se va încheia duminică, înainte de miezul nopţii la Ploieşti, unde Astra aşteaptă cea mai îndrăgită şi, în acelaşi timp, cea mai hulită echipă a campionatului românesc.
După Petrolul - Rapid, de săptămâna trecută, ne aşteaptă un alt derbi de tradiţie al fotbalului , de data asta transcarpatin "U" - Petrolul. Se joacă sâmbătă, la Mediaş, de la ora 21,30. Ultimul meci al etapei va avea loc luni de la ora 20,30 şi pune faţă în faţă două echipe de tradiţie dar cu foarte puţine meciuri directe (mai exact în cea mai mare parte au activat în diviziile inferioare şi nu prea nimereau în aceeaşi serie). Până atunci se vor mai disputa un derbi judeţean (Mediaş - Sibiu, tot luni de la ora 18,45), o înâlnire inedită şi complet disproporţionată din mai multe puncte de vedere (Rapid - Chiajna, duminică, 19 şi30 de minute), o afacere moldovenească (Vaslui - Piatra Neamţ, duminică, ora 20) şi, chiar în această seară, la oră de Liga Campionilor, cenuşăreasa etapei (Tg. Mureş - Mioveni).
Cu două trei excepţii pare a fi o etapă a gazdelor. Mai vorbim!

Europa - America Latină 10 - 9?

Când scriu aceste gânduri ziua de vineri nu şi-a desprins de prea mult timp soarele de pe ramuri aşa încât Cristiano Ronaldo, Luis Fabiano sau Didier Drogba încă nu şi-au îngurcitat prânzul sub atenta supraveghere a paramedicilor şi a antrenorilor secunzi. Doar şase grupe le putem depune în arhivă. Cum tot nu a apucat să se depună praful pe ele, hai să le disecăm un pic prin prisma duelului imediat secular dintre Europa şi America de Sud.
Despre Franţa mai ieri scriam pe blog (ienasoiu.blogspot.com) "...cred în continuare că La Marseillaise nu sună bine în gura lui Malouda şi nici Allez le bleu în speech-ul lui Sarkozy..." aşa că rămânerea lor acasă nu tare m-a impresionat. Mă doare doar triumful în bloc al sudamericanilor (să nu uităm că Mexicul participă în campionatele americii latine atât la nivel de echipe de club gen Cupa Libertadores, cât şi la nivel de echipă naţională, aşa că nu mă certaţi prea tare pentru anomalia geografică de mai sus) în grupa A.
Grecia a plecat în grupa B cu gândul că este a doua favorită şi privea cu o anumită reţinere către Africa, dar uite că cea mai populată ţară a continentului gazdă a rămas cu ofurile codaşa grupei şi surpriza, pentru unii, Coreea capitalistă a făcut din nou pasul către optimi. Concluzia: nici din grupa B nu s-a ridicat vreo europeană, Argentina punctând în schimb pentru rivali.
Una da, alta ba. Cam aşa s-ar putea descrie grupa C. Chiar sunt surprins de neaccederea Sloveniei într-o grupă relativ uşoară. Miercuri dimineaţă erau lideri, iar seara îşi căutau pe sub paturi papucii de casă şi prin baie periuţa de dinţi să elibereze camerele. Englezii au dovedit că nu degeaba şi-au tras antrenor italian. Dacă în ultimul joc le-ar fi ajuns egalul, egal s-ar fi terminat, dar cum în calculele lui Capello era prevăzut şi golul din prelungiri al americanilor s-a pus la adăpost.
Dacă din primele trei grupe în ordine alfabetică reprezentantele Africii au văzut negru în faţa ochilor, iată că blazonul chipurilor de sub Kilimanjaro le-a fost salvat de Ghana. O însoţeşte o Germanie mai slabă decât oricând. Iar mă văd nevoit, cu toată modestia de care nu sunt în stare, să mă citez de pe blog: "Poate că saşii şi şvabii de prin Sibiu şi Timişoara se vor supăra pe mine, dar îi rog pios să pronunţe numele unsprezecelui de bază în cadenţa saxonă. Sau măcar batavă." Grupa D îmi aduce cea mai mare deziluzie. Am dorit din tot sufletul ca sârbii să fie marea surpriză a acestor mondiale. Au dat chix în disputa pe care şi-o acontaseră încă din iarnă după tragerea la sorţi.
Portocala mecanică, după cum remarca şi Vochin, parcă s-a electronizat. Simplu şi concis. Trei meciuri - trei victorii. Fără vâlvă, fără vedete şi fără speranţe pentru adversari. Din păcate următorul adversar este tot unul din Europa. Micuţa sirenă daneză a fost prea măruntă pentru a fi putut face faţă valurilor şi cutremurelor venite dintre Marea Japoniei şi Oceanul Pacific. Lions Indomptables au fost atât de docili încât au lins şiretele HolJapDan-ilor cu incurabilă supuşenie.
Frumos ar fi fost ca prin ultimul minut Noua Zeelandă să ovalizeze puţin Jabulani şi să introducă balonul printre buturi. Cum la fotbal buturile nu sunt chiar aşa înalte precum în sportul lor vedetă, transformarea s-ar fi numit gol şi slovacii repetenţi. N-au trecut clasa campionii mondiali. Un fleac. Un fleac şi atât! Eu şi acum cred că dacă italienii treceau de grupe jucau cel puţin finala competiţiei. Paraguay!?
Chiar dacă nu cunosc încă rezultatele finale ale ultimelor două grupe mă hazardez să fac următoarele afirmaţii:
- toate echipele din America de Sud s-au calificat în optimi;
- şase formaţii europene din treisprezece au reuşit să treacă de grupe:
- doar trei echipe din Europa acced în sferturi;
- scorul general Europa - America Latină va deveni 10-9.