...acoperă-mi inima cu ceva...

    Murdărită cu VAR a fost ultima etapă. Versul lui Nichita din titlu mă mai alină. Nu mă refer doar la faza care mi-a răvășit întregul sistem metabolic dela vârful celui mai lung fir de păr, trecând prin toată lungimea intestinelor și până la unghia uitată netăiată a degetului mare de la stângul (sunt și eu un mic rapidist). Mă refer și la puzderia de momente în care VAR-ul este ba de neînțeles, ba folosit drept un alibi (pretext, scuză, justificare...) penibil, ba omis prin rea voință.

   De multe ori scuzam arbitri pentru faptul că ei trebuie să ia o decizie pe moment. Sunt oameni și mai pot greși. Dar acum când au 10 minute la dispoziție pentru a judeca niște imagini cu tehnologie modernă(!) și greșesc grav nu mai pot fi scuzați. Dau dovadă de lipsă de valoare, prostie sau, în cel mai urât caz, corupție. În oricare din aceste cazuri ei trebuie sancționați. De la suspendări la retrogradări sau chiar prin excluderi. În cazurile mai grave ar trebui să primească și ei sancțiuni pecuniare atrunci când fură evident. Greșeala este omenească și scuzabilă, furtul este de neiertat.

   Am ajuns la o medie foarte aproape de 2,3 goluri pe meci după cele 22 de goluri înscrise în etapa: Universitatea Craiova - Voluntari 1-1 (zaibăr amărât, cum spuneam); Mioveni - juveții 48 2-2 (a fost fără ghiul spune fața tumefiată a lui Scarlatache); CFR - Petrolul 1-0 (5-3 la ocazii de gol); Hermannstadt - Sepsi 1-2 (trebuia să se întâmple odată și odată); Farul - UTA 2-0 (din nou arbitraj mângâietor pe creștetul lui Hagi); FCSB - Argeș 3-2 (FCSB ar fi câștigat și fără „ajutorul” VAR-ului); Botoșani - „U” 1-1 (3-5 la ocazii de gol); Chindia - Rapid 2-1 (n-am cuvinte publicabile).

   Urmează o etapă în care locurile 2, 5, 7-11 și 14 joacă acasă. Asta ar trebui să fie sinonim cu cel puțin patru victorii ale gazdelor. Nu prea cred că va fi așa. Nici măcar locul doi care joacă cu locul 12 nu poate fi sigur de victorie.

   Sepsi - Farul (duminică, ora 15,30); Derbiul etapei are loc la Sf. Gheorghe. Ce-or mai scorni arbitrii? Dar VAR-ul? Începe să-mi displacă metoda asta a lui Hagi de a acapara totul și toate. Respect ce a făcut și ce face pentru fotbalul românesc dar detest ce a făcut și ce face în detrimentul fotbalului românesc. Noroc că plusul a depășit până acum minusurile sale. Viitorul fotbalului românesc nu se naște doar la Constanța. Să nu ne pară rău...

   UTA - CFR (luni, ora 20,30); Derbiul transilvănean al etapei are aceeași amprentă, aceeași rezonanță, cu ceea ce am scris săptămâna trecută despre disputa cu Petrolul. N-a prea apucat acest parfum decât în mileniul III. Un meci pe care n-aș dori să-l ratez totuși.

   Rapid - Botoșani (sâmbătă, ora 21,30); Forma slabă a moldovenilor ar putea să se încheie înainte de debutul acestui meci. Nu vreau să scot în evidență afinitatea patronului moldav pentru o altă echipă bucureșteană. Mă refer la sinusoida pe care o simt atât în comportarea gazdelor cât și în cea a oaspeților. Prima pare descrescătoare iar la a doua se așteaptă un punct de inflexiune. Sper să nu fie în Giulești.

   „U” - Hermannstadt (sâmbătă, ora 15); Un alt derbi ardelean. Mai autentic ar spune unii. Mai între Carpați. Foamea unora și sațietatea celorlalți sună ca o provocare. Mă aștept la un meci superb. Din nou mă neliniștește ora la care se dispută acest meci. Interesele televiziunilor afectează interesele (tele)spectatorilor și asta nu e bine.

   Argeș - Univ. Craiova (vineri, ora 21); Aici foamea se extinde pe ambele cluburi cu vechi tradiții. Chiar dacă eu cred că Dobrin a fost peste Balaci sunt mulți care afirmă contrariul. Meci de văzut. Sper că nu și de revăzut (mă refer la VAR).

   Petrolul - FCSB (duminică, ora 21,30); Care pe care. Unii vor să demonstreze, alții vor să remonteze. Vă sfătuiesc să vă reîncărcați bateriile înaintea unei noi săptămâni de repaos, muncă, lecții sau joacă. Depinde de vârstă și de statut.

   48 - Chindia (luni, 17,30); Din nou un meci în care frustrarea, înșelăciunea și antifotbalul vor ieși la suprafață. Aș dori să n-am dreptate dar mi-am dorit și săptămâna trecută la aceeași pașoptiști și am rămas doar cu dorința.

   Voluntari - Mioveni (vineri, ora 18); Debutul acestei etape coincide cu cenușăreasa etapei. Adică meciul în care spectacolul sportiv ar cam putea lipsi. Nu numai datorită valorilor de pe gazon sau de pe băncile de rezervă ci și datorită lipsei de motivație care ar trebui să vină din tribune. Cine are chef să joace când nu-i îmboldește/înjură nimeni?

   Opriți războiul!

  

 

Arbitrul Asistent Video (VAR) este un chin pentru incompetenți

      VAR-ul (videoarbitrajul) ar trebui să ajute nu să-ncurce. La noi VAR-ul încurcă. Încurcă fotbalul, încurcă fotbaliștii, încurcă arbitri, încurcă spectatorii și mai ales încurcă spectacolul. De ce în Franța, Italia, Spania, Germania și Anglia nu încurcă? Păi e simplu. Pe acolo lumea pricepe. Pricepe fotbalistul, pricepe arbitrul și pricepe spectatorul. Chiar și programatorul și tehnicianul care întrețin funcționarea aparaturii pricep ce au de făcut. De aceea acolo fotbalul e cursiv și spectacolul e superb. La noi arbitri ori nu sunt capabili să înțeleagă ce au de făcut și atunci trebuie tratați ca analfabeți funcționali și trimiși în eșaloanele județene, ori tratează subiectul cu infatuare și atunci trebuie penalizați la bani (citește delegări). FRF și LPF probabil au aruncat la gunoi instrucțiunile de utilizare sau, mai rău, n-au trimis oameni la specializare.

   Chiar și Kovacs a greșit la faza în care l-a oprit pe Dugandzic din cursa spre gol în meciul Rapid - FCSB. Dacă ar fi fost fault (în opinia mea nu a fost) ar fi avut vreme să-l dea după încheierea fazei. Dar pe lângă celelalte greșeli ale celorlalți implicați aceasta a fost chiar neglijabilă. Mă refer aici doar la greșelile de utilizare sau neutilizare a VAR-ului. N-am să le explicitez pe fiecare, sunt foarte multe, ci doar pe grupe de greșeli: a) arbitrul (asistentul) nu lasă faza să curgă și abia apoi să intervină dacă nu sunt absolut siguri pe ceea ce au văzut/auzit; b) arbitrul (asistentul) nu revine la sancțiunea inițială dacă în decursul fazei nu a necesitat intervenția VAR-ului sau echipa defavorizată nu a obținut un avantaj evident; c) neștiința arbitrilor din camera VAR să manipuleze aparatura; d) ori aparatura este de foarte proastă calitate, ori programatorii și tehnicienii sunt de fapt veri și nepoți...

   Faptul că s-a păstrat numărul ridicat de goluri, o medie de 20 de goluri pe meci, sunt, alături de spectacolul din tribune și din iarbă, principalele câștiguri ale actualului campionat. Și prezența cu patru echipe în ultimul tur preliminar din Europa este un plus. Este interesant și cum arată podiumul campionatului după trei etape. Nici o echipă calificată în Europa nu se află pe podium și nici o echipă nu a obținut punctaj maxim.

   Argeș - „U” Cluj 3 - 1: Două decizii VAR interpretate împotriva ardelenilor au influențat brutal scorul de pe tabelă.

   Farul - Chindia 0 - 0: Primul meci fără gol. Vinovații sunt Torje și arbitrul Găman.

   Voluntari - UTA 3 - 0: M-a bulversat jocul fără orizont al oaspeților, mai ales al actualei vedete a FCSB-ului. Să fie Miculescu bun doar dacă joacă pe teren propriu? Sunt câteva cazuri în istoria fotbalului românesc. Ultimul gol al lui Miculescu înscris în deplasare a fost în decembrie.

   CFR - Mioveni 4 - 2: Și acest meci a scos în evidență problemele care sălășluiesc în sânul echipei campioane, probleme care nu se regăsesc doar în lot sau în colectivul tehnic. Căderea nocturnei arată lacune în foarte multe direcții.

   Petrolul - Sepsi 1 - 1: Primul punct pentru nou promovați. Primul gol al lui Tamaș (n.a. - de săptămâna trecută îi datorez un miel) după aproape 8 luni. Ultimul l-a înscris tot în poarta unei nou promovate.

   Univ. Craiova - Rapid 0 - 1: Nu știu cât a meritat Rapid și Mutu această victorie dar mă tare bucură. Ce idee? Să-l folosești pe Albu pe postul lui Papeau și invers. Poate că aș fi trăit sfârșitul jocului mai puțin tensionat... 

   FCSB - Craiova '48 1 - 1: Spectacol superb! Nu avem jucători de fotbal în România care să reziste în medie la două jocuri pe săptămână. Cum naiba fac franțujii și britanicii de joacă tăt într-una?

   Hermanstadt - Botoșani 1 - 1: Cine ar fi câștigat acest meci s-ar fi instalat în fotoliul de lider. Au preferat să joace spectaculos și să-l lase pe Hagi pe tron, că tot e obișnuit să priveasacă lumea de la înălțime.

   După cum spuneam, etapa a patra pornește de la un clasament cel puțin neașteptat. Faptul că primele două locuri joacă între ele și ocupantele antipenultimului loc și al ultimului loc joacă de asemenea între ele n-ar trebui să surprindă. Numele lor surprind însă.

   Derbiul etapei se desfășoară luni, de la ora 18 la Botoșani. Teja și Hagi, în ordine inversă, și-au cocoțat echipele pe primele două locuri ale clasamentului. La egal probabil ambele coboară de pe podium.

   Poate unii spun că-s subiectiv că trec meciul de pe Giulești ca al doilea ca importanță al etapei, dar Rapid și Argeș ocupă la ora actuală locuri de play off, așa că sâmbătă de la ora 21,45 ne așteptăm la un regal fotbalistic din partea ambelor echipe. Mutu și Prepeliță vor încerca să se surprindă reciproc prin tactică și componență, jucătorii în schimb vor avea ultimul cuvânt. Nu-i meci ușor pentru nici una din cele două echipe. Mutu între timp a mai adunat două rebuturi: Crivac la 20 de ani are un singur minut jucat în primul eșalon al țării, iar Mățan dospește de inteligență; el este cel care într-un meci al României cu Ungaria având deja un cartonaș galben, a înscris din 11m și și-a dat tricoul jos; ce-a urmat se știe, a luat roșu și România a ratat în final calificarea; să nu uităm că era tricoul României cel pe care l-a aruncat cât colo. Din alt punct de vedere sunt curios cum se va comporta Rapid în fața unei echipe care nu a disputat un meci oficial cu trei zile înainte.

   Chindia - CFR, duminică de la ora 18,30, este un alt joc interesant din această etapă. Se joacă duminică de la 18,30 cine știe pe unde... Forma precară a oaspeților și punctul adus de „gazde” de pe litoral echilibrează partida. Sunt curios dacă Dan Petrescu își va menține tonusul ofensiv pe care l-a arătat cu Mioveni.

   Partida de la Mediaș, sâmbătă ora 19, dintre Hermannstadt și Voluntari devine un mare semn de întrebare după cele dezvăluite de Dani Coman despre echipa sibiană. Așadar se vor întâlni vreo 30 de jucători rămași neplătiți. Gazdele din aprilie, oaspeții pe obiectiv. Mai au chef de joc? Ciobotariu a dat semne de ceva delăsare, Măldărășanu încă nu.

   Derbiul Băniei se dispută pe „Centralul” din Craiova. Returul se va disputa pe „Ion Oblemenco”. Asta cu toate că este același stadion. Chestii oltenești! Duminică de la 21,30 vom avea o partidă nervoasă, dar spectaculoasă. Despre goluri vorbim după...

   Sepsi - UTA, duminică ora 16, ar fi fost o partidă mult mai interesantă în urmă cu două - trei săptămâni. Forma slabă și lotul precar al oaspeților și intervențiile premierului Ungariei, justificate potlogărește prin eforturile financiare către Transilvania (inclusiv pentru Sepsi), va crea probabil o reacție de adversitate care nu are legătură cu sportul. Păcat!

   Etapa se încheie la Mioveni, luni de la ora 21, unde gazdele ajung la pasul doi din triada CFR, FCSB, Univ. Craiova, triadă din care Rapidul tocmai a scăpat, Chindia intră și juveții pașoptiști o încheie. Lotul, valoarea, tradiția și suporterii obligă FCSB-ul să nu mai facă pași greșiți. Aproape sigur va fi o victorie comodă a oaspeților. Chiar lejeră și concludentă.

   Cenușăreasa etapei se dispută din păcate tot la Mediaș, în deschiderea etapei, vineri de la ora 19, între nou promovatele „U” și Petrolul. Două echipe cu galerii superbe dar fără prea multe puncte. Puțin nemeritat acest 0 în dreptul numărului de victorii din clasamentul celor două echipe. Contactul cu Superliga a fost dificil, mai ales că adversarii întâlniți nu au fost de ici de colo.

   Opriți războiul!

EKG-ul etapei a patra

Deci etapă a gazdelor. Când mă refeream vineri la faptul că exceptând două trei meciuri va fi o etapă a gazdelor nu mă gândisem nicicum la jocul de la Vaslui pe care îl consider surpriza etapei, în schimb aveam în vedere sincope ale gazdelor la Tg. Jiu şi Ploieşti. Şapte victorii ale gazdelor şi două ale oaspeţilor, deci o etapă în care s-au adjudecat toate cele 27 de puncte puse în joc.

Privită din alt punct de vedere etapa a funcţionat ca un adevărat tensiometru pentru echipele angrenate în Europa. Rapidul, chiar dacă nu este total lipsită de griji, are cele mai mici probleme pentru meciul retur cu polonezii şi au rezolvat cu calm şi cu Pancu diferenţa numerică şi de valoare de pe gazonul vălurit şi pe alocuri pământiu de la Piteşti. Vasluiul şi Steaua au simţit pe pielea lor ce înseamnă un 2-0 acasă în meciul tur al unei duble care pe care în cupele europene. Cu gândurile blocate la ziua de joi au încheiat duminica cu nervi, câte-un gol şi zero puncte. Despre Dinamo trebuie din nou să vorbesc urât. Asistentul de pe partea tribunei (constănţeanul Aurel Oniţă cred) de pe care s-a filmat meciul ori este dinamovist convins, ori a fost dinamovist "convins". Cu asemenea atuuri este un pic mai uşor să te debarasezi de grijile campionatului. Asta nu înseamnă că nu au meritat victoria, dar totuşi... După prima repriză a jocului de aseară de la Mediaş aveam impresia că şi Gaz Metan va claca. Am uitat că aritmetica lui Pustai funcţioneză. Sper să se "bâlbâie" joi, adică să obţină tot un 3-o împotriva austriecilor.
Arbitrajul în această etapă a fost, cu mici excepţii, ok. Haţeganu a ajuns în gura presei mai mult datorită microfonului din poarta lui Tătăruşanu. Deciziile principale au fost corecte, dar câteva decizii de trecere, să le zic aşa, au fost uneori de neînţeles, alteori de neînţeles pentru neavizaţi. Apropo de avizaţi şi neavizaţi. Decizia corectă a lui Tudor la faza în care a fost eliminat Pancu ar fi fost cartonaş roşu (Tudor a considerat că Pancu l-ar fi lovit intenţionat pe adversar, chiar dacă acesta se afla în culpă, autopericlitare) şi reluarea jocului cu lovitură liberă indirecă în favoarea Rapidului. Aseara, la Tg. Jiu băimăreanul Zoltan Syekely m-a dezamăgit.
Moţul, Dorinel, Badea şi mai ales Şumi şi-au apropiat punctele puse în joc în faţa propriilor suporteri în jocuri neafectate de miza europeană prin ştiinţa jocului în primul rând.
Cu gândul la joia de foc care ne-ar putea aduce cu 4-5 echipe (variante optimiste), 3 echipe (variantă de conjunctură) sau 1-2 echipe (variante pesimiste) în Europa nădăjduim să strângem cât mai multe puncte europene pentru ca în ediţia 2013-2014 a Ligii Campionilor să fim măcar cu două echipe direct în turul trei de calificare în CL şi una în play-off EL.

Arbitrajul în Ligă

Dacă ceea ce s-a întâmplat în prima etapă am putea, tratând subiectul cu multă bunăvoinţă, să trecem pe răboj la rubrica coincidenţe stranii, astăzi, cu un meci înainte de încheierea celei de-a doua etape, pot spune cu certitudinea bunului simţ că se acţionează de la butoane.
Şi în campionatul trecut au fost "acorduri fine" care arătau un plus de bunăvoinţă îndreptat spre o anumită parte, cât se poate de centrală a Ardealului. Cu puţine excepţii nu erau greşeli intenţionate, ci doar în momentele de cumpănă arbitri se îmbătau cu vişinată de Transilvania şi-şi ostoiau rânza cu zburătoare pe varză aborigenă.
Ceea ce se întâmplă acum este mult mai grav. Sunt echipe luate în colimator, gen Craiova (trebuia să scriu Tr. Severin?) sau Timişoara şi echipe pentru care se pune osul, cinstea şi banul pe tejghea. Pentru a mă explica vă dau două exemple din aceeaşi partidă, Dinamo - Sportul. Exemple care, din neştiinţă pe de o parte (comentatori TV) şi interes pe de alta (foşti arbitri consacraţi), nu au fost mediatizate şi nici nu cred că se vor mediatiza.
1. Min. 9 - Curelea scapă singur spre poarta dinamovistă, Garate îl urmăreşte fără nici o şansă de a putea juca mingea, dar găseşte o soluţie "profesionistă": exact în momentul şutului spre poartă îl împinge/dezechilibrează pe atacant doar atât cât şutul acestuia să nu fie nici precis nici puternic; sincer să fiu, nici eu nu cred că acordam penalty la această fază cu toate că regulamentul o impunea.
2. Min. 18 - Torje scapă singur spre poarta Sportului, portarul Popescu plonjează în întâmpinarea mingii, Torje îşi dă seama că nu mai are nici o şansă de gol (şut, scăriţă sau dribling), aruncă mingea cu vârful bocancului înspre fanionul de colţ, îşi continuă alergarea spre trupul portarului, (deci nu spre balon pentru a-l juca), se împiedică de acesta şi arbitrul fluieră penalty.
Butoanele poartă amprentă de capitală, amprentă finisată după 55 de ani de experienţă ministerială (a "internelor" şi al "apărării").

Două sferturi cât un mondial

La Johannesburg s-au jucat două sferturi de finală care ne exemplifică de ce iubim şi în acelaşi timp urâm fotbalul. Mai exact de ce nu ne poate fi indiferent cel mai iubit sport de pe planetă.
Pe Soccer City Stadium s-a pus serios în discuţie noţiunea de sportivitate. Este corect să obţii o şansă de calificare încălcând cu bună ştiinţă şi în ultimă instanţă regulile jocului? Acel henţ al lui Suarez a fost tratat de Divinitate ca o faptă bună, chiar dacă în ROAF procedeul se încadrează la capitolul "Greşeli şi incorectitudini". Ca dovadă supremă este scenariul de la ultimul penalty de departajare înţeles de regizorul transmisiunii precum un "duel" mortal din filmele cu cowboy. El Loco (Nebunul, alias Sebastian Abreu) şi-a jucat perfect rolul şi şi-a ucis adversarul cu un pistol cu apă.
Pe Ellis Park Stadium am văzut un arbitru cu sânge rece care a interpretat corect regulamentul de fotbal. Atât în ceea ce priveşte litera acestuia cât şi raportându-se la spiritul acestuia. Cele două penalty-uri au fost just acordate, chiar dacă în faze pe care arbitri le mai trec uneori cu vederea (hârjoneala din suprafeţele de pedeapsă din timpul executării loviturilor libere, respectiv împiedicarea unui jucător scăpat neperpendicular pe poartă să şuteze din unghi). În ceea ce priveşte un aşa-zis al treilea penalty, acesta nu a existat. Atacantul nu avea nici o intenţie să joace mingea, aceasta fiind blocată de corpul portarului. Intenţia lui a fost clară de a atinge doar mingea şi să se împiedice intenţionat de trupul portarului. Chiar dacă este din Guatemala, Carlos Batres a dat o lecţie de arbitraj multor arbitri.
Nu uitaţi totuşi de uzbecul Ravşan Irmatov. De data aceasta a avut un meci uşor.

Victoria-n principal

Chiar daca prin titlu v-am dus cu gandul pentru scurta vreme la petrolul din "Dallas", eu tot "Tanar si nelinistit" raman. Adica ma chinui sa fac paralele si perpendiculare intre partidele de fotbal din Liga I. Debutul de ieri al etapei a sasea a adus doua victorii gazdelor, cu numar minim de goluri, ambele realizate din lovituri de pedeapsa, ambele cu declaratii contradictorii si cu un coeficient de stres foarte ridicat pe cele patru banci tehnice. Infarctul plutea in aer. Bine ca stia sa planeze corect. Cel putin fetele lui Cartu si Marin aveau la sfarsitul partidei culoarea aceea placuta doar maestrilor olari. Ambele castigatoare au trecut in fruntea clasamentului la timpul respectiv. Stegarii vor si ramane. Cam atatea "paralele".
"Perpendicularele" s-ar merita mentionate doar prin prisma favoritelor (oaspetii pe Jiu si gazdele sub Tampa). Sprijinul dat de arbitri gazdelor a fost mai discret sub umbra "Coloanei infinitului" si fatis la camionagii. Oltenii au obtinut un rezultat surpriza, iar barsanii unul normal.
M-as opri totusi mai mult asupra capitolului arbitraj. Oltenii au refuzat cererea clujenilor de a fi condusi de o brigada straina. Brasovenii au fost de la inceput fatis pentru brigazi romanesti. Oare aceasta n-ar afecta din punct de vedere emotional calitatea arbitrajelor? Vorba aceea: "Am familie. Astia imi dau o paine de mancat, ailalti ma declara somer...!?". Tu, cititorule ce-ai face in situatia aceasta? Am impresia ca in curand vom avea numai brigazi romanesti. Cred ca primul care va cere acest lucru va fi Porumboiu dupa meciul din Giulesti. Se cunoaste verva cu care a insistat sa fie arbitrat de straini si "cocosatul" (Manea pentru cei cu osatura necalcifiata) isi zambea in barba.
Restul etapei ne asteapta cu meciuri interesante. Astazi, in Baragan, in Groapa si pe coclaurii vampirilor (aia care sug sangele poporului) ar trebui sa acordam sanse doar amfitrionilor. Dar mai sti? Si maine este o partida cu o favorita certa acasa: banatenii. In schimb celelalte doua partide se anunta a fi nu numai echilibrate ci si spectaculoase prin prisma fotbalului pe care il stiu "franarii" si l-au etalat "gazarii" si Bergodi. Luni, sub teiul lui Eminovici, partida poarta semnul balantei nedescentrate, dar eu tot cred ca oltenii nu stiu sa joace in Moldova precum n-au stiut nici in Ardeal.

Boceala lui Borcea

Cand l-am auzit pe Borcea cum se plangea pentru ca a fost furat mai ca m-ar fi cuprins mila de om, de suporter si de investitor, dar cand mi-am adus aminte la cate furtisaguri a luat parte am inceput sa simt indiferenta fata de investitor, compatimire fata de suporter si sila fata de om.
Cele trei faze incriminate de Borcea au fiecare o istorie aparte. As fi tentat sa le comentez in ordine cronologica sau in ordinea importantei lor, dar ma las orbit de subiectivism si am sa le comentez in detrimentul bocitorului.
Singura situatie in care bocea argumentat este cea in care Niculescu a scapat in minutul 89 singur spre poarta oltenilor si a fost oprit in mod intentionat gresit de asistentul clujean Nagy. Nu cred ca este strain de acea faza nici cuplul Muresan-Paszkany pe care il suspectez cu argumente ca se ingereaza in activitatea CCA.
Faza in care Danciulescu a scapat spre poarta (minutul 56) si a inscris, fotbalistul a fost cat se poate de clar in pozitie de ofsaid, numai ca "bocitoarea" din Borcea frizeaza inteligenta noastra si crede ca doar gasca lui cu IQ sub 50 priveste la televizor. Atentie! Nu vorbesc despre dinamovistii adevarati, suporteri cu bunul simt dezvoltat, rezonabili, care s-au dumirit si ei asupra fazei.
In ceea ce priveste faza in care Danciulescu a sutat puternic de la marginea careului si a fost contrat perfect regulamentar de unul din fundasii olteni, cred ca Borcea nu este vinovat ca nu intelege fenomenul fotbal. Sa nu uitam ca el provine dintr-o galerie care a fost invatata ca echipa lor favorita trebuie sa castige in orice conditii, totul permitandu-li-se. Aici discutia se prelungeste si iese din sfera de cunostinte a suporterului obisnuit. Ba chiar depaseste si cunostintele celor care au studiat regulamentul de fotbal, dar nu au arbitrat niciodata, chiar daca au jucat fotbal o tinerete intreaga si se afla in cele mai inalte sfere ale fotbalului actual (ma refer aici la Meme Stoica). Doar arbitri de mare clasa pot discerne corect asupra unei astfel de faze, ceea ce arbitrul Tudor (nu este printre preferatii mei) s-a dovedit a fi. Daca urmariti cu atentie campionatul Angliei, veti vedea ca in multe faze arbitrul nu fluiera lovituri libere la contacte care in alte campionate (mai ales cele estice gen Romania, Ungaria, Turcia...) se fluiera fault. Totul pleaca de la mentalitatea jucatorului. Daca se produce un contact fizic din lupta cinstita pentru balon, fiecare sportiv dorind sa intre in posesia mingii prin metode regulamentare, se lasa jocul sa curga, acesta fiind si spiritul regulamentului. Daca se cauta contactul pentru a il impiedica pe adversar sa joace mingea (trageri, impingeri, piedici..., nu si interpunerea unei parti a corpului intre adversar si minge atunci cand esti cu fata la minge si mingea se afla la distanta de joc, adica ai sanse si doresti sa o joci) este normal sa se acorde lovitura libera directa.
Sa revenim la faza respectiva. Aparatorul ataca aparent periculos cu ambele talpi adversarul. De ce zic aparent? Daca priviti mai atent faza veti vedea ca piciorul drept al aparatorului trece la centimetri buni de stangul lui Dancio, iar stangul olteanului blocheaza sutul atacantului cu partea posterioara a pulpei, nicidecum cu talpa, cazatura lui Danciulescu fiind provocata atat de contra pusa la minge in conditii regulamentare cat si de dorinta dinamovistului de a nu se accidenta. S-ar simti si un parfum de accentuare a contrei in vederea obtinerii unui avantaj (11 m), dar asta este o alta meteahna a fotbalistului din estul Europei, meteahna predata, din pacate, si la antrenamente. Un arbitru mai putin versat ar fi putut sanctiona faza respectiva cu lovitura libera indirecta, considerand atacul craioveanului ca fiind un atac periculos. Nici intr-un caz nu se putea penaliza cu lovitura de la 11 m, neexistand un contact direct intre cei doi combatanti decat dupa ce Danciulescu a cazut peste adversarul sau.
Asta e! Intre Borcea si fotbalul dintre gentlemeni sunt mai multe grade de civilizatie. Fiecare il atinge pe cel care il intelege.
P.S. Dezvaluirile din GSP de marti in ceea ce priveste ceea ce s-a intamplat in vestiarul arbitrilor dupa meci il dezvinovateste pe Miklos Nagy doar de caracterul intentional al greselii. Ar fi trebuit sa ramana ferm pe pozitie (sa continue alergarea cu atacantul) si atunci Tudor si-ar fi dat seama ca el este in culpa. Eventual cu mana fara fanion sa fi aratat spre cealalta parte a terenului (ca la ofsaid pe extrema departata de arbitru). Era un pic hilar, dar jocul ar fi continuat in mod corect).

Craciunescu.

Pentru cei care au vazut ieri meciul de la Iasi sper ca le este clar ca l-am vazut pentru ultima oara pe Craciunescu arbitrand. Teodor, fara sprijinul tatalui sau nu s-ar fi facut arbitru in primul rand. Daca totusi l-ar fi impins Michiduta catre terenul de fotbal s-ar fi marginalizat, adica ar fi stat pe margine cu un fanion in mana. Daca totusi s-ar fi pomenit fluierand (a paguba, zic eu) n-ar fi ajuns niciodata mai sus de limitele judetului care l-a produs. Motivul nu este cu siguranta interesul, ci pur si simplu nonvaloarea.

N-as vrea sa fiu in pielea tatalui sau. De altfel Ion si-a retras de mult sprijinul moral pentru fiul sau, dar acesta n-a inteles si vad ca va iesi pe usa din dos. Caracterul de om mic al lui Teodor, caracter coclit la umbra de stejar si nedospit pe aleea timpului, il face sa nu inteleaga faptul ca poarta un nume pe care nu-l poate egala in acelasi domeniu. Nici macar la nivelul jambierelor nu i s-a ridicat, prin prisma valori vorbesc. Daca ar fi incercat ca dirijor sau profesor (meserii care nu au fluier, dar au bagheta sau catalog) poate ar fi reusit mai mult. Poate n-ar fi reusit. In orice caz nu ar fi intinat numele tatalui sau. Are doar piele de arbitu, nu si stofa.

Evenimentele care mi-au deturnat gandurile de la cele lumesti (citeste sportive) ma macina in continuare, dar asta nu inseamna sa va privez de parerile despre evenimentele sportive de la sfarsitul saptamanii trecute.

In liga intai a tuturor sporturilor din Romania prevazusem victoria ialomitenilor pe Stefan cel Mare, mai ales dupa ce, inainte de meci, toti vuiau pe toate posturile si prin toate ziarele ca cele doua egaluri de la Craiova si din Ghencea vin ca doua manusi pentru Dinamo. Nu zic ca nu a profitat si Dinamo de ele, dar parca mult mai bine s-au mulat pe degetele agile ale provincialilor. Nici acum nu-mi trece ciuda pe Dan Petrescu si Meme Stoica pentru ca nu au ales un oras puternic pentru a dezvolta o asemenea echipa. Si acuma zic ca Urziceniul e prea mic pentru a dezvolta un club cu personalitate in Europa. Lipsesc spectatorii. Ce sport este acele fara spectatori.

Djokovic l-a invatat un pic de tenis pe Davidenco in finala Mastersului de la Shanghai, chiar daca in semifinale i-au tremurat serios muschii (nu ai fetei) in fata francezului Simon, dar asa cum i-a spus la final, va veni si randul lui. Poate la anul in finala. Ce ziceti? Tot cu sarbul.

As vrea sa va cunosc parerea. Colegul meu, Vasile Andreica, popularizeaza in blogul sau un sport nu prea cunoscut pe meleagurile noastre. E vorba de oina americana. Il citesc si-mi place si cum scrie. Poate, daca doriti il rugam sa se extinda si asupra celorlalte capete de afis ale sportului american: fotbal american, baschet, hochei sau indicar.

Nici victoria din Bahrain a australianului Neil Robertson nu o trec cu vederea, chiar daca astazi Higgins spunea ca mondialul de snooker de anul acesta este unul patetic.

S-au desfasurat si primele probe de slalom special in "Circul alb". La Levi, in Finlanda, fetele au avut-o ca prima laureata a probei pe americanca Lindsey Vonn, incadrata pe podium de suedeza Maria Pietilae-Holmner si nemtoaica Maria Resch. De remarcat ca prima austriaca s-a clasat pe locul patru (Nicole Hosp), iar favoritele mele, Denise Karbon (Italia) si Sandrine Aubert, n-au reusit sa termine ambele manse, frantuzoaica nici pe prima macar. Va mai reveni vreodata Janica Kostelic pe partii? La baieti, favoritii mei Bode Miller (SUA) si Jean Baptiste Lagrange (Franta) s-au clasat pe primele doua locuri, dar in ordine inversa. Mi-ar fi printre simpatizati si ocupantul locului trei, Mario Matt, daca n-ar fi austriac. Nu stiu de ce nu-mi plac austriecii in sporturile de iarna si nemtii in cele de vara. De remarcat ca nici un italian nu a primit puncte in aceasta cursa, cei mai aproape fiind Giorgio Rocca (un alt favorit de-al meu) si Manfred Moelgg care nu au reusit sa duca schiurile la finis in mansa a doua.