Recrudescență

    Decembrie a pornit cu un avânt greu previzibil după o minivacanță impusă de grupele Cupei Mondiale la fotbal. Cele 30 de goluri înscrise în etapa a nouăsprezecea și jocurile de o calitate superioară din etapa a douăzecea ne face să credem că fotbalul din România este mai viu și mai intens, că se află într-o perioadă care, exploatată judicios și profesional, ar putea reprezenta un punct de minim, un punct de la care nu o putem lua decât în sus în ceea ce denumim performanță. Avem totuși și o bilă neagră. Unele terenuri de joc nu se ridică la pretențiile competiției. Un ton mai optimist ar veni de la calitatea arbitrajului. Să nu ne grăbim totuși...

   Speranțele s-ar putea să fie deșarte. Despre nivelul de înțelegere al selecționerului nu am dubii. Chiar pricepe fenomenul. Mă îngrijorează însă metehnele sale. Dependența de unele persoane, de FRF și de propriile frustrări au dus până acum ca procesul de selecție și cel de formare al echipei (de primul 11 cu alte cuvinte) să nu se apropie de cel ideal. Să vedem ce ne rezervă viitorul.

   În cele opt partide din etapa ce tocmai s-a încheiat s-au înscris 16 goluri ceea ce a făcut să scadă media de goluri pe meci la 2,32. Pentru cei care citesc articolul pe ziarul fizic țin să menționez că nu știu încă rezultatul jocului restanță, dar după încheierea meciului de pe Arena Națională, pe ziarul electronic, voi face actualizarea necesară. Sepsi - Voluntari 1-1 într-o luptă tactică; Hermannstadt - Farul 4-0 ce m-a băgat în ceață (țineți minte ce am afirmat înainte de meci?); „U” - UTA 0-0 tocmai ce nu trebuia; Botoșani - CFR 1-1 și Dan Petrescu nu mai e Dan Petrescu; Chindia - FCSB 0-2 sau așa e când mergi la pescuit fără undiță; 48 - Argeș 1-0 pentru olteni; Mioveni - Univ. Craiova 0-1 tot pentru olteni; Rapid - Petrolul 3-1 în Primvs Derby onorat.

   Ultima etapă care se dispută în acest an va avea ca rezultat și „perina” pe care ne vom așeza capul marți seară și de pe care îl vom ridica ăhăă... peste un an, mai exact în a treia decadă a lui ianuarie. Cuvântul de ordine al etapei cred că este echilibrul cu toate că, aparent, unele meciuri au favoriți cerți. Farul, CFR, Rapid și Univ. Craiova pot pica în capacană. FCSB n-are cum.

    CFR - Hermannstadt (marți, ora 20) Meciul care încheie anul calendaristic 2022 este și derbiul etapei. Cum spuneam pare într-o rână, dar eu cred că o echipă obosită, CFR-ul, își va încrucișa crampoanele cu o echipă dornică de aerul de pe înălțimi. Oare ce-o ieși?

   Voluntari - Farul (vineri, ora 20) Aștept cu nerăbdare acest meci. Sper ca terenul de joc să țină. M-aș gândi la o surpriză, dar nu cred că Hagi își permite două înfrângeri consecutive.

   FCSB - Botoșani (luni, ora 20) Fără comentarii!

   Universitatea Craiova - Chindia (sâmbătă, ora 20,30) Dacă privești clasamentul ai putea trage concluzii greșite. Fără antrenor, cu bisericuțe și controverse nu cred că oltenii vor trece hopul. Chindia este o movilă mai ridicată decât Mioveniul.

   Petrolul - 48 (duminică, ora 14,30) Nu știu ce să zic. Aș vrea ca prahovenii să obțină punctele dar și pașoptiștii lui Mititelu au demonstrat că știu fotbal. Dacă terenul le va permite vom avea un meci de calitate.

   UTA - Rapid (duminică, ora 20,30) Un alt meci cu final părelnic. După victoria de miercuri seară de pe Arena Națională s-ar putea să le fi crescut aripi giuleștenilor. Numa' să nu fie de ceară. 

   Sepsi -  „U” (sâmbătă, ora 15) Același țel (3 puncte) pentru obiective diferite. Sepsi speră cu motive întemeiate. Motivele studenților sunt subjugate hazardului. Nu prea se poate spune că „șepcile roșii” au cozoroace protectoare.

   Argeș - Mioveni (duminică, ora 12) Cenușăreasa etapei. Unii i-ar spune derbiul Argeșului. Eu cred că este al doilea meci al etapei cu final cunoscut. De data asta doar valoarea are cuvântul.

   Opriți războiul!

Don't cry for me Argentina

Vă daţi seama ce doliu se aşterne peste întreaga Argentină. Nici măcar proaspăta eliminare din sferturile pentru cel mai puternic trofeu al naţionalelor Americii de Sud (şi Centrale în ultimul timp, prin participarea în calitate de invitate a reprezentativelor din Mexic şi Costa Rica) nu a aşternut atâtea umbre pe sub toate sombrerele Patagoniei. Nici măcar absenţa Braziliei din Big Four-ul latinităţii australe nu a mai putut aduce o rază de lumină pe nici un chip, fie el şi amerindian, la auzul veştii că Los Gauchos nu vor mai lua parte la festivitatea de omologare (tăierea panglicii în mai multe bucăţi) a complexului sportiv National Arena din Bucureşti. Aşadar Albicelestes rămân acasă să-şi lingă rănile. Nu pot aduce conducerii FRF acuze asupra ratării acestui obiectiv decât dacă Mircea Sandu nu stoarce de la sr. Julio Humberto Grondona (de prin '79 preşedinte al federaţiei Argentinei) cel puţin trei milioane de dolari SUA pe care să-i investească apoi în infrastructură şi centre de copii şi juniori.
Hai să ne apropiem de campionatul intern. Etapa tocmai încheiată ne-a dat un lider, de conjunctură zic eu, căruia i se face prea mult tam-tam. A fost o victorie a Rapidului în faţa unei posibile contracandidate şi atât. Victorie cu peripeţii, cu emoţii şi cu delaraţii cel puţin elucubrante din partea unui fost obiectiv arbitru şi actual subiectiv preşedinte de club. Pentru fiecare urmează meciuri grele în deplasare (dar pe terenuri de împrumut), vasluienii la Arnhem cu olandezii din Enschede, iar giuleştenii (sâc!) la Mediaş cu "U".
Doar în meciurile pe care le-am considerat derbiuri ale etapei s-au consemnat scoruri la diferenţe de cel puţin două goluri. Pe lângă cel susmenţionat, în Gruia, ceferiştii s-au distanţat de ploieştenii de la Astra. În rest aş mai scoate în evidenţă doar victoria celorlalţi ploieşteni, obţinută în condiţiile deja mult discutate, în faţa campioanei. Dacă mă întrebaţi de prestaţia careianului Istvan la acest meci, vă spun că i-aş fi oferit o notă cu mult peste limita de trecere. La el nu prestaţiile lasă de dorit, ci alura. Vă spun din proprie experienţă.
Tot din subiectivism salut victoriile Sportului Studenţesc şi ale Univerităţii Cluj în deplasare, chiar şi a Braşovului acasă, împotriva echipelor din oraşe mici, fără spectatori şi fără tradiţie. Îmi veţi spune că medieşenii au tradiţie. Este adevărat. Au tradiţie, dar în ligile secunde. Îmi cam calc un picuţ pe inimă spunând acest lucru deoarece primul meu meci de fotbal l-am văzut la Mediaş în urmă cu o jumătate de secol, în derbiul local dintre Gaz Metan şi Vitrometan. Asta ca să rămân consecvent la părerea mea că nu este benefică ruralizarea Ligii I.
Alte două meciuri egale şi două victorii ale gazdelor, rezultate normale, au completat istoria acestei prime etape. În preambul glumeam că sub Pietricica se va desemna una dintre retrogradate. Mă tem acum să nu fie amândouă, alături de Chiajna şi, din păcate, Sibiu. Acest Sibiu prezent la masa bogaţilor doar cu mămăligă şi ceapă.
Remarcaţii etapei: Sougou şi Opriţa.

Mânzat

Depinde cum priveşti tinerii care ar putea fi viitorul fotbalului românesc. Plecând de la şcolile de fotbal şi ajungând la tarlaua plină de neinstruiţi din preambulul jocurilor de Liga a IV-a sunt deschise o grămadă de porţi de intrare (şi ieşire, ce-i drept) pentru a gusta din dulceaţa şi amărăciunea vieţii de fotbalist.
E greu astăzi să primeze valoarea. În general talentul este privit circumspect şi măsurat doar de la nivelul umerilor în sus. Doar supertalentelor nu li se cere şi niscaiva... alte cele... Deh! Trebuie să trăiască şi antrenorii. Din salarii n-au cum. Dar ce te faci când, ca antrenor, îţi canalizezi atenţia pe trei-patru tineri de perspectivă (restul echipei este pentru rotunjirea fondurilor) şi, în timp, pe unul nu-l ţin oasele, altul a dat de jocuri de noroc şi ceilalţi nu confirmă. Ai ratat o generaţie de jucători şi ţie personal ţi-ai ratat patru-cinci ani din carieră. Dar parcă, totuşi, casa ta are un etaj în plus şi poarta e mai arătoasă. Noi, spectatorii, cu ce rămânem? Noi, suporterii echipei naţionale, cu ce ne alegem?
Şcolile de fotbal în frunte cu cea de la Craiova a lui Gică Popescu (care s-a dovedit macerată pentru nevoile personale ale conducerii acesteia, de la fratele plămăduitorului până la structurile mafiot-oltene) nu au produs pe măsura fondului de materie primă nici cantitativ şi nici calitativ, tocmai din cauza hibelor susmenţionate.
Din talent nu poţi scoate decât decarii, nouarii şi unarii. Pentru restul echipei trebuie doar aptitudini. Cu numărul 10 pe spate te naşti. Celelalte ţi le caligrafiezi de-a lungul timpului. Poţi cere ajutorul unui designer. De exemplu al lui Hagi.
E timpul să tranşăm mânzatul de la Constanţa!

Franca Franţă

Au trecut timpurile când românii erau împinşi prin băncile gimnaziului să considere francofonia drept o prelungire a latinităţii. Nici chiar latini nu prea se mai consideră că am fi. Doar pe culoarele academiei se mai susţine acest fapt. Prin aule se discută din ce în ce mai rar despre Romulus şi Remus.
Nici nu pot spune că ne-am depărtat intenţionat sau din nepăsare de francofonie. Mai mult accentele de mumă a pădurii venite dinspre Cizmă şi Hexagon ne-au făcut să măsurăm distanţa de la Bucureşti la Paris în ani lumină.
Vrând-nevrând va trebui să dăm piept cu naţionala cocoşului galic. Răzvan a încropit din materia primă grosolană din Liga I şi din cea semifinisată şi finisată din ligile EuroAsiei un lot de 23 de fotbalişti. Probabil că îşi mai rezervă un nume până la 24, limita maximă admisă de UEFA.
Dacă despre Tamaş, Raţ, Zicu, Chivu, Stancu, Niculae şi Marica nu sunt foarte multe controverse, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte ghete şi tricouri al căror cantanoment tocmai a început. Printre numele grele care apar din ce în ce mai des atât la "da categoric" cât şi la "nu, expirat" se află cu precădere Lobonţ şi Rădoi. În privinţa portarului părerea mea este că după atâta cărat plase cu mingi prin Roma secolului al XXI-lea, ar fi timpul ca Pisica să toarcă mai departe pe cuptoriu. Despre "arab" nu pot spune foarte multe pentru că nu l-am văzut jucând, iar în presa românească nu putem avea încredere atunci când este vorba despre românism în comparaţie cu restul lumii. Exemplul cel mai clar este comentariul TV şi reacţia din presa de a doua zi referitoare la arbitrajul jocului Steaua - Napoli.
Pantilimon, Săpunaru, Constantin, Maftei, Radu, Neşu şi Roman nu au foarte mulţi contestatari, aşa că au toate premisele de a dovedi pe Stade de France, dacă vor călca pe gazon, că-şi merită locul în echipă. Cooptări îndoielnice ar fi prezenţa jucătorilor Tătăruşanu, Cociş, Lazăr şi Bilaşco.
Neaveniţi ar fi Apostol şi Deac, iar afurisenia din mintea lui Răzvan se numeşte Florescu.
Pe vineri!